Decizia civilă nr. 3867/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3867/R/2013
Ședința publică din 04 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: M. -C. V.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. I., împotriva deciziei civile nr. 140/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr. _
, privind și pe pârâții intimați S. ROMÂN PRIN MUNICIPIUL C. -N. și U.
T. DIN C. -N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat P. O. V., cu împuternicire avocațială pentru declararea și motivarea recursului, precum și
pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 2 din dosar și reprezentanta pârâtei intimate U. T. din C. -N., lipsă fiind reclamanta recurentă personal și reprezentantul pârâtului intimat S. Român prin Municipiul C. -N. .
Dosarul se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta H. I., a fost formulat și motivat în termen legal și a fost comunicat părților adverse, însă nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, care a fost formulată de pârâta intimată U. T. din C. -N., prin intermediul doamnei consilier juridic B. Ana, prin care se solicită respingerea recursului formulat de reclamantă, ca fiind neîntemeiat din punct de vedere legal și menținerea deciziei recurate ca fiind legală. La întâmpinare a fost anexată
împuternicirea, care atestă împrejurarea că pârâta intimată U. T. din C.
-N. a împuternicit-o pe doamna consilier juridic B. Ana pentru a-i reprezenta interesele în prezenta cauză (f. 13 din dosar).
La data de_ a fost înregistrată la dosar o notă, în 2 exemplare, care a fost formulată de reclamanta recurentă H. I., prin intermediul doamnei avocat P. O. V., prin care arată că depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. La această notă, au fost anexate chitanța care atestă achitarea taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat și, totodată, comunică reprezentantei pârâtei recurente un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată U. T. din C. -N. .
Reprezentanta reclamantei recurente și reprezentanta pârâtei intimate U.
T. din C. -N. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantei reclamantei recurente și a reprezentantei pârâtei intimate U. T. din C. -N. inadmisibilitatea căii
de atac a apelului, având în vedere că în fața instanței de fond a uzat de iar instanța s-a pronunțat irevocabil într-o altă cale de atac în ceea ce privește reexaminarea.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente și reprezentantei pârâtei intimate U. T. din C. -N. să pună concluzii asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora să pună concluzii și cu privire la inadmisibilitatea căii de atac în ceea ce privește reexaminarea.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în temeiul art. 3121alin. 3 C.pr.civ., casarea hotărârii atacate, întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că a atacat decizia civilă nr. 140/A/2013 a T. ului C. . Referitor la cererea de reexaminare privind taxa judiciară de timbru, arată că aceasta s-a reglementat conform prevederilor legii taxelor de timbru. Precizează că a atacat o hotărâre a tribunalului prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta H. I. și s-a menținut sentința Judecătoriei C. -N., prin care a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta H. I. .
Curtea pune în vedere reprezentantei reclamantei recurente să precizeze dacă dorește rejudecarea cauzei.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că a dorit să spună că în mod greșit a fost admisă excepția netimbrării acțiunii reclamantei, având în vedere că potrivit art. 15 lit. r din legea taxelor de timbru, acțiunile în baza Legii nr. 10/2001 nu trebuie timbrate.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei recurente că aceste chestiuni le-a pus în discuție în procedura reexaminării și pune în vedere acesteia să precizeze dacă dorește ca printr-o altă procedură să i se soluționeze aceleași chestiuni.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu a spus că a atacat încheierea irevocabilă prin care a fost soluționată cererea de reexaminare, ci a spus că această chestiune privind timbrarea acțiunii a supus-o reexaminării prin apel. De asemenea, arată că proprietarul terenului în litigiu a donat terenul statului, motiv pentru care, nu a putut formula acțiune în baza Legii nr. 10/2001, însă acțiunea formulată de reclamantă nu trebuia timbrată, în baza art. 15 lit. r din legea taxelor de timbru. Totodată, arată că înțelege că legiuitorul, în baza temeiului legal anterior menționat, prin scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, a dorit sprijinirea acelor persoane care au fost deposedate în mod abuziv de teren.
Reprezentanta pârâtei intimate U. T. din C. -N. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 nu are incidență în speță, deoarece se referă la acțiunile formulate de către proprietari sau de către moștenitorii acestora, pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada_ -_, însă acțiunea din speță are ca obiect constatarea nulității absolute a unei încheieri. Arată că instanța de fond, în mod corect, a admis excepția netimbrării acțiunii, pentru că acțiunea reclamantei nu a fost timbrată. Solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și lasă la aprecierea instanței chestiunea prealabilă invocată, din oficiu, de către Curte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr.18.760/02 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr. 21._ al Judecătoriei C. -N. , a fost admisă excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu.
A fost anulată cererea formulată de reclamanta H. I., împotriva pârâtului S. R., prin Municipiul C. -N. și U. T. din C. -N., ca netimbrată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că la termenul din data de_ reclamanta, prin apărător, a precizat că nu înțelege să achite taxa de timbru stabilita în sarcina acesteia, apreciind că acțiunea formulata este scutita de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Analizând excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța a reținut dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii sau acțiunii.
În speță, astfel cum s-a arătat în încheierea de ședință din data de_ reclamanta a formulat o acțiune de constatare a nulității absolute a actului de donație încheiat intre antecesorii săi și S. Român, pentru cauză ilicita, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 801, 948 și 966 C. civ. Incidența dispozițiilor art. 15 lit. r din Legea nr.146/1997 a fost exclusa câtă vreme acest text legal vizează doar acele acțiuni în restituire (revendicare în natura sau restituire în echivalent) preluate de Stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Ori, în condițiile în care se solicita anularea actului de donație încheiat cu S. Român, ce constituie titlul justificativ al dreptului de proprietate, în temeiul dispozițiilor Codului civil acțiunea reclamantei a fost supusa taxei de timbru în condițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.
Față de opțiunea reclamantei de a nu plăti taxa de timbru stabilita în sarcina acesteia, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 instanța a admis excepția invocata din oficiu și a anulat cererea ca netimbrata.
Prin decizia civilă nr. 140/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de H. I. împotriva Sentinței civile nr. 18760/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Potrivit art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 "sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile,inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."
Contrar susținerilor apelantei, cererea introductivă de instanță a fost o cerere principală, formulată pe calea dreptului comun, și în atare situație a fost supusă taxei judiciare de timbru în condițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 146/1997. Cererea apelantei-reclamante nu a avut caracter accesoriu, în sensul că, nu depinde de soluționarea unei alte cereri principale, ci are o existență de sine- stătătoare. Nu a putut fi considerată nici cerere incidentă, nefiind formulată într- un litigiu în curs de soluționare, ci a fost o cerere principală prin care s-a declanșat procedura judiciară.
Incidența lit. r a art. 15 din Legea nr. 146/1997 nu este atrasă doar de calitatea reclamantului de proprietar sau de succesor al acestuia, ci și de pretenția dedusă judecății. De asemenea notificarea adresată în baza Legii nr. 10/2001 unității deținătoare a imobilului nu influențează caracterul acțiunii civile, acela de drept comun.
Odată calificată cererea de chemare în judecată, în sensul celor expuse mai sus, în mod corect, instanța de fond, față de neplata taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina apelantei-reclamante, a făcut aplicarea art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997, pronunțând soluția de anulare a cererii, ca netimbrată.
Față de acestea, în tem.art.296 Cod pr. civilă tribunalul a respins apelul declarat de H. I. împotriva Sentinței civile nr. 18760/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. I. solicitând, în temeiul art. 3121alin. (3) C. pr. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de apel, prin hotărârea pronunțată în mod nelegal a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 18760/_ a Judecătoriei C. -N., menținând această hotărâre ca temeinică și legală.
Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ.
Instanța fondului în mod nelegal și netemeinic a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu de către instanță și a anulat cererea formulată ca netimbrată, cu motivarea că actul de donație încheiat cu S. Român, ce constituie titlu justificativ al dreptului de proprietate, în temeiul dispozițiilor Codului Civil, acțiunea este supusă taxei de timbru în condițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997, a taxei judiciare de timbru.
În fața instanței de fond, a susținut că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, întrucât privește un imobil intrat abuziv în posesia S. ui Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cererea de anulare a donației privind un teren, fiind promovată ca o necesitate în rezolvarea favorabilă a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect același imobil.
Susține recurenta că cererea introductivă este scutită de taxă de timbru în temeiul art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997, deoarece este o cerere accesorie cererilor formulate în baza Legii 10/2001, prin prezenta acțiune urmărind anularea titlului S. ui Român obținut prin abuz. Imobilul, constând în teren ce face obiectul actului de donație și a cărui anulare se cere, se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și, contrar celor susținute în considerentele deciziei atacate cu prezentul recurs, acțiunea din acest dosar nu se poate califica decât ca o cerere derivând din cererile formulate în baza legilor de retrocedare, respectiv a Legii nr. 10/2001.
În mod evident, imobilul ce face obiectul actului de donație se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001 și pe cale de consecință solicitările din acest dosar sunt supuse textului legal menționat din Legea nr. 146/1997.
Subliniază că acesta a fost și scopul legiuitorului când a introdus, la art. 15 lit. r, mențiunea scutirii de taxă judiciară de timbru a acțiunilor referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În mod vădit, acesta este scopul acestui text legal și numai în acest mod poate fi interpretat pentru că acțiunile, având ca temei juridic Legea nr. 10/2001, sunt scutite de taxe de timbru potrivit prin însăși prevederile din cuprinsul acestei legi speciale, respectiv prin art. 50 alin. (1).
Legiuitorul, prin cele două texte legale de scutire de taxă de timbru, a urmărit în mod special și a înțeles să scutească de taxe pentru orice fel de litigiu
pe foștii proprietari și pe succesorii lor în orice acțiune, vizând restituirea imobilelor preluate abuziv în perioada menționată anterior. În caz contrar, dacă ar
fi înțeles să scutească de taxă de timbru numai acțiunile având ca temei juridic Legea 10/2001, nu ar mai fi inclus în textul Legii 146/1997 art. 15 lit. r.
Pe de altă parte, subliniază faptul că nu se poate face o discriminare între acțiunile pornite în baza Legii 10/2001 și acțiunile menite să susțină și să sprijine revendicarea imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, o atare diferență ducând la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din CEDO.
Textul art. 15 lit. r din Legea 146/1997 face referire la acțiunile de drept comun pentru că altfel nu ar mai fi fost necesară prevederea art. 50 alin. (1) din Legea 10/2001, astfel motivarea instanței potrivit căreia incidența literei r a art.
15 din Legea 146/1997 nu este atrasă doar de calitatea reclamantului ci și de pretenția dedusă judecății, nu este de natură să ducă la anularea acțiunii ca netimbrată.
Critică motivarea tribunalului din considerentele hotărârii și consideră că se aplică greșit legea pentru că art. 15 lit. r face referire la acțiuni de drept comun și prevede cazurile exprese pentru care nu se achită taxă de timbru, altfel art. 50 din Legea 10/2001 nu-și mai are rostul. Dacă art. 15 lit. r nu s-ar referi la acțiunile de drept comun nu ar fi fost menționat în legea taxelor de timbru.
Art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru prevede că sunt scutite de plata taxelor de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile, accesorii și incidente.
Recurenta, prin acțiunea în constatarea nulității donației, urmărește să facă dovada preluării abuzive a imobilului, pentru a putea supune atenției persoanei deținătoare, notificarea sa în scopul soluționării favorabile a acesteia.
Această acțiune apare ca o cerere absolut necesară și obligatorie de urmat pentru a da șansa unei soluționări favorabile a notificării, venind în susținerea pretențiilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, și urmând același regim juridic din punctul de vedere al taxei de timbru, motiv pentru care apreciază că în cauză se aplică prevederile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Intimata U. T. DIN C. -N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate ca și prin prisma inadmisibilității căii de atac a apelului, pusă în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că soluția pe care instanța de apel trebuia să o pronunțe era să respingă ca inadmisibil apelul pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Cum însă recurentei nu i se poate îngreuna situația în propria cale de atac soluția din apel nu poate fi schimbată, însă argumentele pentru care apelul trebuia respins ca inadmisibil sunt valabile ca argumente pentru paralizarea căii de atac a recursului, respectiv pentru care motivele de recurs nu pot fi analizate și
primite.
Criticile formulate de apelanta recurentă au fost formulate și în cadrul cererii de reexaminare formulată de aceasta la instanța de fond, cu privire la modul de stabilirea a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Această cerere a și fost soluționată prin încheierea civilă nr. 5185/CC din_ în acel dosar (fila 74 dosar fond).
Încheiere de soluționare a cererii de reexaminare privind taxa de timbru este irevocabilă, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Întrucât Legea nr. 146/1997 prevede în art. 18 calea de atac specială a reexaminării împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, partea nu mai poate critica hotărârea sub acest aspect în căile de atac întrucât astfel s-ar înfrânge caracterul irevocabil al acestei hotărâri (încheieri).
Dacă s-ar permite criticarea și în alt mod a modului de stabilire a taxelor de timbru decât în procedura reexaminării atunci indicarea caracterului irevocabil ar fi fără relevanță. Or caracterul irevocabil înseamnă exact acest lucru, că cele stabilite irevocabil nu mai pot fi examinate într-o altă cale de atac.
Cât timp împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate uza doar de procedura reexaminării rezultă că orice altă cale de atac împotriva acestui mod de stabilire a taxei de timbru este inadmisibilă.
Acest aspect rezultă și din principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta, cât și din principiul specialia generalibus derogant, adică o cale de atac specială are prevalență față de calea de atac ordinară, ceea ce face ca acea cale de atac ordinară să devină inadmisibilă pentru că partea va putea folosi doar calea de atac specială.
În măsura în care în ce privește taxa de timbru legea indică o procedură specială și cu privire la examinarea taxei de timbru se menționează expres că încheierea este irevocabilă rezultă cu puterea evidenței că această problemă a taxei de timbru nu mai poate fi examinată într-o altă procedură.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. I. împotriva deciziei civile nr. 140/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
I. -D. C. | M. -C. | V. | C. | -M. | CONȚ |
Red. I.D.C./Dact. V.R
2 ex./_
Jud.fond: Grigorie Ioniță A. - Judecătoria Cluj-Napoca Jud. apel: Dorin Tatu/C. -A. C. - Tribunalul Cluj
GREFIER
A. M.
| ← Decizia civilă nr. 39/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 254/2013. Anulare act → |
|---|
