Decizia civilă nr. 43/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ D_ UARIE 2013 INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: DAN-I. T. GREFIER: C. -G. H.
Pe rol este judecarea cauzei privind pe recurent B. F., petent B.
A. T. și pe intimat C. I., având ca obiect recursul declarat împotriva Încheierii civile nr. 688/CC din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., dosar având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 15 ianuarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând, reține că prin încheierea civilă nr. 688/C.C./_ pronunțata in dosarul nr._, Judecătoria Dej a admis în parte cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A. T. și în consecință :
- a încuviințat executarea silită în dosarul de urmărire nr.144/2012 a titlului executoriu constând în Contractul de împrumut autentificat sub nr.3074/_ de B.N.P. Sighartău Viorica M., împotriva debitoarei C.
I., creditor fiind B. F. .
Pentru a pronunța această încheiere, văzând dispozițiile art. 67 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, ținând seama și de dispozițiile art.372 și urm., art.373¹ și urm. Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus admiterea în parte a cererii de încuviințare a executării silite solicitată de Biroul executorului judecătoresc « A. T. » în dosarul nr.144/2012, în numele creditorului B. F., împotriva debitoarei C. I.
, pentru aducerea la îndeplinire pe această cale a titlului executoriu constând în Contractul de împrumut autentificat sub nr.3074/_ de B.N.P. Sighartău Viorica M., doar pentru restituirea împrumutului în sumă de
3.300 euro.
Astfel, spre deosebire de împrumutul ce trebuia restituit la scadență, plata penalității de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum cere art.373¹ alin.4 pct.3 Cod procedură civilă, întrucât clauza stipulată prin contractul părților contravine disp. art.5 alin.1 și 2 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, în lumina cărora « (1)În
raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art.3 alin.(3) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. (2) Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală.».
Așa fiind, cum dobânda penalizatoare de 0,5% înseamnă o sumă de 16,5 euro pentru fiecare zi de întârziere raportat la debitul restant de 3.300 euro, cu mult peste limita maximă cuvenită potrivit dispozițiilor legii în cazul dobânzii penalizatoare, clauza stipulată de către părți fiind nulă de drept, instanța nu a putut încuviința executarea acesteia, motiv de admitere în parte a cererii.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs creditorul B. F., solicitând modificarea in parte a acesteia, in sensul admiterii in totalitate a cererii formulate de Biroul Executorului Judecătoresc "A. T. ".
În motivarea recursului, creditorul a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșita a dispozițiilor art. 373¹ alin. 4 pct. 3 din Codul de procedura civila, deoarece creanța este certa, in sensul art. 379 alin. 3 din Codul de procedura civila. Caracterul cert al creanței rezulta tocmai din contractul de împrumut, autentificat si semnat atât de către creditor, cat si de către debitoare, motiv pentru care reprezintă un act de voința al părților cu o anumita suma de bani si clauze expres stipulate si asumate de părțile contractante.
De asemenea, creanța este lichida, in sensul art. 379 alin. 4 din Codul de procedura civila. Din acest punct de vedere, instanța in mod greșit a reținut ca suma nu este lichida, având in vedere ca aceasta poate fi determinata pe baza actului de creanța, constând din contractul de împrumut. In aceste condiții, pentru obținerea sumei, se va aplica un procentaj, pe fiecare zi de întârziere, la suma rămasa de plata, inmultindu-se suma astfel obținută cu numărul de zile de întârziere, zile care curg de la data scadentei plații si pana in momentul in care debitoarea înțelege sa achite suma prinicipala, datorata cu titlu de împrumut subsemnatului.
Drept urmare, chiar daca suma solicitata nu este determinata in mod concret, exista suficiente elemente, chiar in cuprinsul contractului asumat de către ambele parti, care sa permită organului de executare sa determine suma care urmează sa fie achitata de către debitoare.
Recurentul mai arată că suma pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite este una exigibila, având in vedere ca a fost depășit termenul pana la care debitoarea se putea folosi, cu titlu de împrumut, de suma acordata. Potrivit clauzelor contractuale, debitoarea s-a obligat sa restituie in întregime suma de 3.300 Euro, primita cu titlu de împrumut de la subsemnatul, pana la termenul fixat prin act, respectiv_ . Or, cererea de încuviințare a executării silite a fost depusa cu mult peste acest termen limita stabilit prin contract, respectiv in data de_, motiv pentru care toata creanța este exigibila.
O altă critică se referă la interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor O.G. nr. 13/2011. Contrar celor reținute de către instanța de fond, susține ca aceasta clauza nu este una nula de drept, având in vedere ca ar depasi limita maxima prevăzuta de lege pentru valabilitatea dobânzii penalizatoare, ci este o clauza penala, valabila.
Potrivit art. 1 alin. 5 din OG nr. 13/2011 "(5) Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului."
Din contra, potrivit art. 1538 alin. 1 din Codul civil "(1) Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale."
Or, potrivit clauzelor contractului de împrumut, suma de 3.300 Euro a fost data spre folosința debitoarei C. lldiko, cu titlu gratuit, respectiv fara dobânda (stipulație expresa a contractului), pana la data de_ .
Potrivit acestei înțelegeri a părtilor, debitoarea avea folosința legitima si gratuita a banilor pana la data de_, termen pana la care putea sa dispună de suma primita fara plata vreunei alte sume suplimentare, doar cu obligația de a restitui împrumutul la termenul scadent.
Pentru situația in care debitoarea nu achita la termenul stipulat in contract suma impurmutata, părțile au prevăzut cu titlu de clauza penala, si nu dobânda, o suma de 0,5% din suma rămasa de plata pentru fiecare zi de întârziere.
Or, principala caracteristica a clauzei penala este aceea ca intervine ca o sancțiune pentru neexecutarea la termen a obligației principale, caz pentru care părțile, ab initio, au prevăzut cuantumul sumei care de datorează, cu titlu de prejudiciu, pentru neexecutarea la termen a obligației de restituire.
Susține ca aceasta clauza este o clauza penala tipica, valabila conform prevederilor art. 1538 din Codul civil, clauza care se inserează de regula in contractele de împrumut si nu contravine prevederilor O.G. nr. 13/2011.
Mai mult, prevederile art. 1539 din Codul civil, permit creditorului sa cearta executarea silita atât a obligației principale, in speța executarea silita pentru debitul principal de 3.300 Euro, cat si executarea silita a clauzei penale, având in vedere ca penalitatea a fost stipulata in mod expres in contractul asumat de către parti pentru situația neexecutării la timp a obligației principale.
Recurentul mai arată că clauza privind penalitățile de 0,5% din suma rămasa de plata, are in realitate o semnificație sanctionatorie, caracter tipic unei clauze penale, care stabilește modul in care va fi pedepsita culpa debitoarei in cazul nerestituirii la timp a sumei împrumutate, si in nici un caz semnificația unei dobânzi penalizatoare, in sensul reglementat de O.G. nr. 13/2011.
Stabilind ca aceasta clauza este nula de drept, instanța de fond nu a ținut cont de doua principii fundamentale de drept, potrivit cu care interpretarea convențiilor se face după intenția comuna a pârtilor, iar eventualele clauze echivoce trebuie interpretate in sensul in care actul sa producă efecte juridice, principii care trebuie raportate la cel potrivit căruia convențiile trebuie executate cu buna-credinta si in realizarea scopului urmărit de parti.
In lumina acestor argumente, ineficacitatea data de către instanța de fond unei clauze valabile contravine principiilor de interpretare a actelor juridice, potrivit cu care se conferă prioritate producerii de efecte juridice si voinței reale a pârtilor.
Recurentul a mai arătat că respingând cererea de încuviințare a executării silite in ceea ce privește clauza penala, instanța de fond a incalcat si prevedrile art. 1541 alin. 1 din Codul civil, conform cărora "(1) Instanța nu poate reduce penalitatea decât atunci când:
obligația principală a fost executată în parte și această executare a profitat creditorului;
penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului."
Or, din analizarea stării de fapt si a clauzelor contractului de împrumut se poate observa ca nu suntem in niciuna dintre situațiile expres si limitativ prevăzute de legiuitor, in care instanța sa poată reduce cuantumul penalităților.
Clauza penala fiind o convenție, are putere de lege intre părțile care au agreat-o. Aceasta inseamna ca instanța de judecata nu va putea sa micșoreze sau sa mărească cuantumul stabilit de parti in clauza penala.
In cazul in care obligația s-a executat parțial, instanța poate doar sa scadă din cuantumul clauzei penale, proporțional cu partea care s-a executat din obligație. Insa, daca s-a întârziat executarea, creditorul poate cere executarea cumulat a obligației principale si a clauzei penale.
În consecință, recurentul susține ca sunt îndeplinite si dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul de procedura civila, având in vedere ca instanța de fond, a schimbat înțelesul contractului de împrumut in momentul in care a transformat clauza penala, in dobânda penalizatoare.
Considera ca intenția pârtilor a fost clar exprimata in cuprinsul contractului de împrumut, fiind stipulata o clauza penala tipica, si nu o dobânda penalizatoare reglementata de O.G. nr. 13/2011.
Intimata debitoare C. I. nu a formulat întâmpinare în recurs. Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr.3074/_ a BNPA Sighartău Viorica M. & Sighartău R. Ștefan & Ghițan A. G., creditorul B. F. a dat cu titlu de împrumut fără dobândă, debitoarei C.
I., suma de 3300 euro, care urma să fie restituită în întregime până la data de 20 iunie 2012, urmând ca pentru fiecare zi de întârziere peste acest termen împrumutata să achite o penalitate de întârziere de 0,5 % din suma rămasă de plată.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 și 3 din OG nr.13/2011 "părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare";.
Conform dispozițiilor art.5 alin. 1 și 2 din aceeași ordonanță, "în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Orice clauză prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală";.
Raportat la cele menționate, tribunalul consideră corectă concluzia instanței de fond privind nulitatea clauzei prin care părțile au stabilit o dobândă penalizatoare al cărui cuantum depășește limita maximă stabilită prin dispozițiile art.5 alin. 1 din OG nr.13/2011, în speță fiind vorba despre un raporturi juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ.
T. ul consideră nefondate criticile recurentului privind îndeplinirea condițiilor creanței certe, lichide și exigibile, instanța de fond reținând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.373¹ alin.4 pct.3 C.proc.civ. doar în privința sumei împrumutate, strict pe considerentul încălcării dispozițiilor art.5 alin. 1 din OG nr.13/2011.
De asemenea, tribunalul nu poate lua în considerare susținerile recurentului privind valabilitatea clauzei penale prin raportare la dispozițiile art.1538 și următoarele C.civ., întrucât în cazul contractelor de împrumut al unor sume de bani sunt aplicabile, pe lângă aceste dispoziții de drept comun,
și dispozițiile speciale cuprinse în OG nr.13/2011, astfel încât în cazul nerespectării acestora din urmă sancțiunea este nulitatea clauzei contractuale. În consecință, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.8 C.proc.civ., instanța de fond reținând în mod corect că părțile au stabilit o dobândă penalizatoare, în conformitate du dispozițiile art. art.1 alin. 3 din OG nr.13/2011, conform cărora "dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă
penalizatoare";.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de creditor este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.8 și 9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină încheierea atacată, aceasta fiind legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul B. F. împotriva încheierii civile nr. 688/CC/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, E. L. | JUDECĂTOR, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. |
GREFIER, C. -G. H. |
Red. D.T./L.M./_
Jud. fond: I. C. G.
| ← Decizia civilă nr. 72/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 276/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
