Decizia civilă nr. 4334/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4334/R/2013
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: V. M. - președintele Curții de Apel C.
Judecători: D. -L. B. - vicepreședintele Curții de Apel C.
A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. F., G.
P., G. V., J. C., P. M. împotriva deciziei civile nr. 282/A/_
, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, privind pârâtul J. D.
I. și pe intervenienții B. V., C. Z. L. ȘI T. E., având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, doamna avocat C. L. M. cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtului intimat J. D. I., doamna avocat
C. G. și reprezentanta intervenienților intimați, doamna avocat Clejan L.
M. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți, pârâtul intimat J. D. I. și intervenienții intimați .
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 3522.45 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței seria și nr. MCJCH 515703716 din_, depusă la dosar și timbru judiciar în sumă de 5.52 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanții recurenți au depus la dosar, la data de 21 octombrie 2013, răspuns la întâmpinarea
formulată de intimatul J. D. I., instanța comunicând cu reprezentanta pârâtului intimat un exemplar din acest înscris.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, în consecință, admiterea cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat J. D. I. solicită respingerea recursului și menținerea dispozițiilor hotărârii atacate ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată, susținând motivele expuse prin întâmpinare.
Reprezentanta intervenienților intimați solicită admiterea recursului și anularea certificatului de moștenitor, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând, reține că prin actiunea civila inregistrata sub nr. de mai sus, reclamanții C. F. -I., J. C., P. M., G. P. si G. V. in contradictoriu cu parata CRACIUN CORNELIA au solicitat instantei, ca prin hotararea ce va pronunta, sa se constate nulitatea absoluta partiala a Certificatului de mostenitor nr. 392 eliberat la data de_ de către notariatul de Stat județean C., in ceea ce privește terenul in suprafața de 737 m.p. situat in C. -N., str. S. P. nr. 5, înscris in CF nr. 23786 C. -N. ; sa se dispună rectificarea CF nr. 23786 C. -N., in sensul radierii dreptului de proprietate al paratei de sub B24, înscris prin Încheierea CF 2163 si restabilirea situatiei de carte funciara in sensul reinscrierii dreptului de proprietate asupra cotei de 737/2887 parte din imobilul de sub A+1 in favoarea vechilor proprietari, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanții arata ca in anul 1971 au cumpărat de la S. Stefan si
S. R. Ida, respectiv fiul acestora, S. E., proprietarii tabulari de la acea data din CF nr. 23786 C. -N. de sub B9, 10, prin antecontract de vânzare- cumpărare, terenul in suprafața de 737 m.p. situat in C. -N., str. S. P. nr. 5 si sunt proprietarii construcțiilor ridicate pe acest teren, sub B20-23, respectiv B33-36 din aceeași CF. Suprafața de 130 m.p. reprezentând terenul de sub construcții le-a fost atribuita prin Ordin al Prefectului in anul 2000, înscris in CF sub B38. Promitenții vânzători au primit terenul in suprafața de 737 m.p. din imobilul cu nr. top 20939/1, pe care s-au obligat sa-l înstrăineze, drept schimb pentru un alt teren preluat de către Statul R., așa cum rezulta din adresa 2247-R-_ a Consiliului P. ular al jud. C. . Astfel, din terenul in suprafața de 2887 m.p. înscris in CF nr. 23786 C. -N., in anul 1959, antecesorii paratei Serb Dumitru si Serb M. au vândut numiților Pintea Teodor si Pintea M. terenul in suprafața de 550 m.p., iar terenul in suprafața de 2337
m.p. a fost preluat de Statul R. de la antecesorii paratei, in anul 1962, in baza Decretului nr. 115/1959, din care terenul in suprafața de 737 m.p. a fost atribuit promitenților lor vânzători. Drept urmare, terenul in suprafața de 2337 m.p. face obiectul legilor reparatorii apărute după anul 1990, de care parata a si uzat, astfel ca imobilul nu poate face parte din masa succesorala după defuncții Serb Dumitru si Serb M., așa cum s-a stabilit prin certificatul de moștenitor atacat. Ori, prin actul atacat se arata ca masa succesorala după defuncții Serb M. si Serb Dumitru se compune din dreptul de proprietate asupra terenului de 1600/2887-a parte asupra terenului înscris in CF nr. 23786 C. -N., nr. top 20939/1 si calitatea de moștenitor a paratei, in baza căruia aceasta si-a înscris in CF dreptul de proprietate. Așadar Certificatul de moștenitor nr. 392 eliberat la data de_ de către Notariatul de Stat județean C. este lovit de nulitate absoluta pentru lipsa obiectului juridic al acestuia, deoarece in anul 1994 nu se afla in patrimoniul defuncților, chiar daca a rămas înscris in CF pe numele lor, cu atât mai mult cu cat in CF 23786 C. -N., dreptul promitenților lor vânzători asupra terenului in suprafața de 737 m.p. a fost înscris in anul 1984.
In drept au fost invocate art. 88 din Legea nr. 36/1995 si art. 34 din Legea nr. 7/1996.
In cauza au formulat cerere de intervenție in interes propriu numiții B. V.
, T. E. si C. Z., solicitând instanței sa se constate nulitatea absoluta parțiala a aceluiași Certificat de moștenitor, in ceea ce privește terenul proprietatea lor in suprafața de 450 m.p. situat in C. -N., str. S. P., înscris in CF nr. 23786 C., cu cheltuieli de judecata.
In fapt, intervenienții arata aceeași situație de fapt si de drept a terenului înscris in CF nr. 23786 C., nr. top 20939/1, susținând de asemenea ca terenul nu se afla in patrimoniul defuncților Serb Dumitru si Serb M. la data decesului
acestora. In ce ii privește, intervenienții arata ca sunt proprietarii tabulari asupra terenului in suprafața de 450 m.p., dobândit prin Titlul de proprietate eliberat in temeiul Legii nr. 18/1991, înscris in CF nr. 23786 C. in baza Sentinței civile nr. 9669/1995 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dos. nr. 9351/1994, in care au fost administrate dovezi in contradictoriu cu parata. Prin urmare, certificatul de moștenitor este nul absolut pentru lipsa obiectului sau juridic..
In timpul procesului, la data de_ a decedat parata Craciun Cornelia, motiv pentru care reclamanții si intervenienții au solicitat introducerea in cauza a moștenitorului acesteia, paratul J. D. -I. - f. 18, 51, 119 dos.
Pe cale de întâmpinare, paratul solicita respingerea acțiunii formulata de reclamanți si a cererii de intervenție formulata de intervenienți, in principal pe cale de excepție, iar in subsidiar ca neîntemeiate si nefondate, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, paratul arata ca înțelege sa invoce excepția lipsei calității procesuale active si excepția lipsei de interes, învederând ca potrivit motivelor de fapt invocate se solicita nulitatea absoluta a certificatului de moștenitor, iar conform temeiului de drept se solicita anularea lui, iar acțiunea in anularea certificatului de moștenitor poate fi promovata doar de persoane care dovedesc calitatea de moștenitori ai defunctului sau vocație succesorala la moștenirea acestuia, ceea ce nu este cazul in speța de fata. Apoi, nulitatea absoluta presupune ocrotirea unui interes general, care chiar daca nu exclude existenta unui interes personal, nu este cazul reclamanților, care solicita reînscrierea terenului in favoarea vechilor proprietari, fara nici un folos practic in favoarea lor, astfel ca nu justifica interesul direct si actual pentru promovarea acțiunii, unicul lor interes fiind de a-l lipsi de existenta unui titlu valabil in baza căruia sa revendice terenul din litigiul ce formează obiectul dosarului cu nr._ al T. ului C., in prezent suspendat. Pe fond, paratul arata ca reclamanții au promovat o acțiune prin care au solicitat sa se constate ca au dobândit, in temeiul art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1991 si art. 23 din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 607 m.p., situat in C. -N., str. S.
P. nr. 1, jud. C., iar antecesoarea sa a formulat cerere reconvenționala prin care a solicitat revendicarea terenului in suprafața de 1057 m.p., in dosarul nr._ . Acțiunea reclamanților a fost respinsa, iar cererea reconvenționala a antecesoarei sale a fost admisa, prin Sentința civila nr. 14288/2010 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca. Apoi, la eliberarea certificatului de moștenitor a fost avuta in vedere atât vânzarea terenului in suprafața de 550 m.p., dintre antecesorii săi si numiții Pintea Teodor si Pintea M., cat si atribuirea cu titlu de schimb a terenului in suprafața de 737 m.p., astfel ca actul a fost eliberat pentru diferența de 1600/2887 parte din teren. Ulterior, printr-o serie de operațiuni de carte funciara realizate in temeiul unor hotărâri judecătorești, din terenul înscris in 23786 C., nr. top inițial 20939/1 s-au mai dezmembrat parcele, astfel ca in prezent, antecesoarea sa Crăciun Cornelia este proprietara sub B37 asupra unei suprafețe de 1057 m.p. din totalul de 1187 m.p. cat a rămas înscris in CF. Ori, terenul a aparținut întotdeauna antecesorilor săi Serb Dumitru si Serb M. deoarece Statul R. nu si-a înscris in CF dreptul de folosința si prin urmare nu putea sa dispună de acesta, iar la eliberarea certificatului de moștenitor au fost avuți in vedere proprietarii tabulari, astfel ca actul este perfect valabil si absolut legal. Mai mult, in dosarul_ al Judecătoriei C. -N. instanța a analizat excepția nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor, a constatat ca aceasta reprezintă o apărare de fond si a respins-o prin argumentele menționate in hotărârea pronunțata.
In drept au fost invocate art. 115 si urm. C. proc. civ., art. 136, 137, 274 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunțata in ședința publica din data de_, instanța a admis in principiu cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenienți si a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului, invocata de parat, precum si excepția prescripției dreptului acțiune, invocata de instanța din oficiu, pentru motivele acolo reținute.
Prin sentința civilă nr. 24892 din_ pronunțată în dosarul civil nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si intervenienților si excepția lipsei de interes, invocata de parat.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiunea in anularea certificatului de moștenitor.
A respins ca neîntemeiata acțiunea civila formulata de reclamanții C. F.
-I., J. C., P. M., G. P. si G. V. în contradictoriu cu paratul J. D. I., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiala a certificatului de moștenitor si rectificare CF.
A respins ca neîntemeiata cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii B. V., T. E. si C. Z., în contradictoriu cu paratul J. D. I., având ca obiect constatarea nulitatii absolute partiala a certificatului de moștenitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prin certificatul de moștenitor nr. 392/_, eliberat de Notariatul de Stat județean
C. s-a stabilit ca masa succesorala după defuncta Serb M., decedata la data de 09.04.19.., se compune din cota de ½ parte asupra 1600/2887-a parte din imobilul înscris in CF nr. 23786 C., nr. top 20939/1, arător in str. S. P. nr. 1-5, cu casa din cărămida si dependințe, si calitatea de moștenitori a numitului Serb Dumitru, soț supraviețuitor, in cota de ¼ parte si a numitei Crăciun Cornelia, fiica, in cota de ¾ parte, precum si ca masa succesorala după defunctul Serb Dumitru, decedat la data de_, se compune din cota de 5/8 parte asupra 1600/2887-a parte din imobilul înscris in CF 23786 C., nr. top 20939/1, arător in str. S. P. nr. 1-5, si calitatea de moștenitor a numitei Crăciun Cornelia, fiica, in întregime. La data dezbaterii succesorale, asupra imobilului înscris in CF nr. 23786 C., nr. top 20939/1 erau proprietari tabulari defuncții Serb Dumitru si Serb M., asupra cotei de 1600/2887 parte din imobil, asupra cotei de 550/2887-a parte erau proprietari tabulari P. s I. si soția P. s
F., iar asupra cotei de 737/2887-a parte erau proprietari tabulari S. Ștefan si soția S. R. -Ida, conform înscrierilor de sub B1, 2, 7-10, conform copiei Cf de la filele 7-12 dos.
Dreptul de proprietate al defunctei Crăciun Cornelia a fost înscris in CF 23786 C. cu încheierea CF nr. 3676/_, sub B24. Anterior, la data de _
, prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătura privata de la fila 139 dos.,
S. R., S. Ștefan si S. E. au vândut comparatorilor C. I. si G.
P. terenul in suprafața de 737 m.p. cu nr. top 20939/1, cu fundația pentru casa familiala existenta asupra acestuia, iar ulterior dreptul de proprietate asupra construcției a fost intabulat in CF sub B20-23 in favoarea numiților C.
I. si sotia C. F. I. si paraților G. P. si G. V., cu încheierea CF nr. 34478/_ .
Ulterior anului 1990, prin Ordinul Prefectului județului C. nr. 295/_
, s-a trecut in proprietatea numiților C. I. si reclamantei C. F. I. si paraților G. P. si G. V. terenul in suprafața de 130 m.p. situat in C.
-N., str. S. P. nr. 1, înscris in CF nr. 29786, nr. top 20939/1/3, asupra cotei de 130/2887 parte din terenul înscris in CF nr. 23786 C., nr. top 20939/1 fiind înscris dreptul de proprietate al Statului R., sub B16.
După cum s-a reținut, prin sentinta civila nr. 14288/2010 pronunțata in dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., reclamanții J. C. si P. M. sunt moștenitorii defunctului C. I., potrivit Sentinței civile nr. 532/2001 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dos. nr. 4538/2000. Prin cererea reconvenționala formulata in dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., antecesoarea paratului Crăciun Cornelia a solicitat instanței sa fie obligați reclamanții din prezenta cauza sa ii recunoască dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 1057 m.p. înscris in CF nr. 23786 C., nr. top 20939/1/3, proprietatea sa de sub B37, cerere care a fost admisa de instanța prin sentinta civila nr. 14288/2010.
In ce ii privește pe intervenienți, instanța retine ca prin Titlul de proprietate nr. 5437/574 eliberat de Comisia județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului C. la data de_, in favoarea numitului B. I. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 450 m.p., situat in intravilanul municipiului C. -N., potrivit actului de la filele 23, 24 dos.
Prin Sentința civila nr. 9669/1995 pronunțata in dos. nr. 9351/1994 al Judecătoriei C. -N. (f. 37-39), in contradictoriu cu parata Crăciun Cornelia, s- a constatat ca terenul in suprafața de 450 m.p. mai înainte menționat este parte din imobilul înscris in CF nr. 23786 C., nr. top 20939/1 in suprafața de 2887
m.p. si s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului si intabularea in CF a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 450 m.p. identificat cu nr. top nou 20939/1/2 in favoarea numitului B. I. si a intervenientei B. V.
.
La data de_ s a decedat B. I., lăsând ca moștenitori pe intervenienți, in calitate de soție supraviețuitoare si respectiv fiice, potrivit certificatului de moștenitor de la fila 34 dos.
Prin cererea de chemare in judecata ce formează obiectul dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., antecesoarea paratului Crăciun Cornelia a solicitat constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 5437/574 eliberat de Comisia județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului C. la data de_, in favoarea numitului B. I. .
In același timp, din Procesul verbal încheiat la data de_ intre Sfatul
P. ular al orașului regional C. si numitul Serb Dumitru de la fila 13 dos. rezulta ca terenul in suprafața de 0,23 ha situat in C. -N., str. S. P. nr. 1, jud. C.
, nr. top 20939/1 a fost preluat de Statul R. de la antecesorul paratului Serb Dumitru in temeiul Decretului nr. 115/1959.
In drept, conform art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, cei care se considera vătămați in drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplina in privința calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte.
Rezultas așadars din perspectiva textului legal pe care isi întemeiază reclamanții acțiunea ca ceea ce pot sa pretindă aceștia, cat timp se considera vătămați prin eliberarea certificatului de moștenitor in cauza, este anularea actului, iar nu constatarea nulității lui absolute, deoarece textul de lege menționat reglementează acțiunea in anulare, întemeiata pe vătămarea unui interes propriu al titularului cererii, iar sancțiunea aplicabila este nulitatea relativa, iar nu absoluta, cum fara temei se pretinde.
Cat privește calitatea procesuala activa si interesul, fata de starea de fapt mai sus reținuta in baza dovezilor administrate, instanța retine ca in condițiile in care antecesoarea paratului se prevalează de certificatul de moștenitor în cauza
în acțiunile sale în justiție îndreptate împotriva reclamanților si intervenienților deopotrivă, fara a discuta legitimitatea lor in raport de natura juridica a actului in discuție, aceștia din urma justifica atât calitatea procesuala activa cat si interesul in promovarea acțiunii.
In același sens, contrar celor susținute de parat, textul legal nu condiționează calitatea procesuala si interesul titularilor acțiunii in anulare de calitatea de moștenitor, respectiv succesibil, ci de existenta unei vătămări, care trebuie dovedita si care nu se identifica cu interesul ci cu temeinicia cererii. Prin urmare, instanța a apreciat că excepțiile invocate de parat sunt neîntemeiate si trebuie respinse.
Cu toate acestea, acțiunea in anulare reglementata de art. 88 din Legea nr. 36/1995 este o veritabila acțiune personala si, ca atare, supusa termenului general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Or, dreptul antecesoarei paratului a fost înscris in CF in temeiul certificatului de moștenitor atacat inca din anul 1994, data de la care acesta a devenit opozabil tuturor, potrivit art. 25 din Legea nr. 7/1996, si de la care reclamanții si intervenienții puteau sa cunoască vătămarea pretinsa si in măsura in care au apreciat necesar sa introducă acțiunea in termenul legal, care s-a împlinit cel mai târziu la data de_ câtă vreme nu au fost justificate cauze de suspendare ori întrerupere.
Așadar, excepția prescripției dreptului la acțiunea in anularea certificatului de moștenitor in discuție este întemeiata si pe cale de consecința va fi admisa, cu consecința respingerii acțiunii raportat la temeiul de drept invocat.
Relativ la stăruința reclamanților si intervenienților de a pretinde constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor pentru lipsa obiectului sau juridic, potrivit textului art. 88 alin. 1 teza ultima din Legea nr. 36/1995, certificatul de moștenitor face dovada deplina in privința calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte. Astfel, cum în certificatul de moștenitor au fost menționate persoana care are calitate de moștenitor, cotele de moștenire si bunurile care se cuvin moștenitorului, dovedite cu înscrisuri din evidentele funciare, nu se poate susține ca acesta este lipsit de obiect.
Mai mult, ceea ce au scăpat părțile din vedere este natura juridica a certificatului de moștenitor si puterea lui doveditoare, in reglementarea existenta la data promovării acțiunii, in condițiile in care acesta are caracter declarativ si nu constituie titlu de proprietate. Așadar, faptul ca terenul menționat in certificatul de moștenitor a fost preluat de Statul R. anterior anului 1990 nu se identifica cu lipsa obiectului juridic al certificatului de moștenitor, cum fara temei pretind reclamanții si intervenienții.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si intervenienților si excepția lipsei de interes, invocata de parat, a admis excepția prescripției dreptului la acțiunea in anularea certificatului de moștenitor si a respins ca neîntemeiate atât acțiunea civila formulata de reclamanți, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiala a certificatului de moștenitor si rectificare CF, cat si cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenienți, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor.
Cheltuielile de judecata pretinse de parat nu au fost dovedite in condițiile art. 1169 C. civ., motiv pentru care instanța nu le-a acordat.
Prin decizia civilă nr. 282/A/_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ *, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții C. F.
I., J. C., P. M., G. P., G. V. și de intervenienții B.
V., T. E., C. Z. L. împotriva sentinței civile Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Analizând apelurile declarate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.392/1994, în ceea ce privește terenul în suprafață de 737 mp.
De asemenea, intervenienții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului, în ceea ce privește suprafața de 450 mp.
Reclamanții au invocat în drept dispozițiile art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995, conform cărora "cei care se considera vătămați in drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplina in privința calității de moștenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor in parte";.
T. ul reține în primul rând că, raportat la data eliberării certificatului, dispozițiile Legii nr.36/1995 nu erau în vigoare, astfel încât conform principiului tempus regit actum, sunt incidente dispozițiile art.25 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, conform cărora "După eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenții la moștenire, ori au fost prejudiciați în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor";.
Totodată, ambele dispoziții legale prevăd că persoanele care se consideră prejudiciate în vreun fel prin eliberarea certificatului de moștenitor pot solicita anularea acestuia, sancțiunea fiind așadar nulitatea relativă, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță. De asemenea, raportat la data înscrierii în CF a dreptului de proprietate al defunctei Crăciun Cornelia, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 este împlinit.
Pe de altă parte, reclamanții și intervenienții au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, invocând faptul că imobilul în litigiu a fost preluat de stat de la antecesorii defunctei Crăciun Cornelia, astfel încât nu putea face parte din masa succesorală rămasă după defuncții Șerb Dumitru și Șerb M. . Chiar dacă reclamanții au invocat în drept doar dispozițiile art.88 din Legea nr.36/1995, iar intervenienții nu și-au motivat în drept cererea, ținând cont de motivele invocate se poate reține că s-a invocat nulitatea absolută pentru lipsa obiectului.
Referitor la calitatea procesuală și la interes, tribunalul a considerat corectă soluția primei instanțe, având în vedere că reclamanții și intervenienții au invocat dreptul lor de proprietate asupra terenurilor cu suprafețe de 737 mp și 450 mp, despre care afirmă că au fost incluse în masa succesorală rămasă după cei doi defuncți. Pe de altă parte, se justifică interesul în promovarea cererilor, prin intenția de a anihila un înscris de care pârâta s a prevalat în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În privința fondul litigiului, tribunalul a reținut că certificatul de moștenitor nu are natura juridică a unui titlu de proprietate, aceasta însemnând că un astfel de act nu este dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise ca făcând parte din moștenire și nici nu dă naștere unui astfel de drept în favoarea moștenitorilor înscriși în certificat. Certificatul de moștenitor face dovada doar a calității de moștenitor și a cotelor ce se cuvin moștenitorilor.
Deoarece un terț care atacă un certificat de moștenitor nu invocă vreun drept în calitate de moștenitor, rezultă că singura vătămare pe care o poate invoca este cuprinderea unui bun în masa succesorală reținută în certificatul de
moștenitor, bun care îi aparține. Astfel, spre deosebire de prima instanță, tribunalul consideră că un terț poate ataca un certificat de moștenitor sub aspectul bunurilor cuprinse în masa succesorală.
În speță, deși reclamanții au susținut că în certificatul de moștenitor nr.392/1994 au fost incluse terenurile cu suprafețe de 737 mp și 450 mp, din înscrierile efectuate în CF 23786 C., menționate mai sus, rezultă contrariul.
Astfel, reclamanții au invocat dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 737 mp, dobândit de la S. Ștefan, S. R. Ida și S. E. . T. ul constată că S. Ștefan și S. R. Ida și-au înscris dreptul de proprietate asupra cotei părți de 737/2887 din imobilul de sub A1, cu titlu de schimb, cotă distinctă de aceea rămasă înscrisă în favoarea defuncților Șerb Dumitru și Șerb
M. .
De asemenea, intervenienții au invocat dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 450 mp.
În favoarea acestora a fost eliberat titlul de proprietate nr._, pentru suprafața de 450 mp, iar prin sentința civilă nr.9669/1995 a Judecătoriei C. -N. s-a constatat că acest teren este identic cu cel înscris în CF 23786 cu nr. topo. 20939/1 și s-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în favoarea
intervenienților a parcelei cu nr. topo. 20939/1/2 în suprafață de 450 mp, restul parcelelor urmând să fie reînscrise pe numele vechilor proprietari.
În temeiul acestei sentințe, prin încheierea CF nr.3645/1999, imobilul cu nr. topo. 20939/1 a fost dezmembrat, imobilul cu nr. topo. 20939/1/2 în suprafață de 450 mp fiind transcris în CF 1. în favoarea lui B. I. și B. V.
, imobilele cu nr. topo. 20939/1/1, în suprafață de 1287 mp și nr. topo. 20939/1/3, în suprafață de 1150 mp, fiind reînscrise pe numele vechilor proprietari, inclusiv în favoarea defunctei Crăciun Cornelia, în cota parte de 1600/2887.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul a considerat nefondate susținerile apelanților, întrucât terenurile despre care aceștia au afirmat că se află în proprietatea lor nu fac parte din terenul corespunzător cotei părți de 1600/2887 cuprinsă în certificatul de moștenitor. Reclamanții au invocat un drept asupra unui teren corespunzător cotei părți de 737/2887 deținută de S. Ștefan și S. R. Ida și înscrisă distinct în CF 23786 C., iar intervenienții asupra unui teren rezultat în urma ieșirii din indiviziune, fără să mai dețină vreo cotă din imobilele cu nr. topo. 20939/1/1, în suprafață de 1287 mp și nr. topo. 20939/1/3, în suprafață de 1150 mp.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar în baza art.296 C.proc.civ. a respins apelurile și a menținut sentința atacată.
Împotriva acestei decizi au declarat recurs, reclamanții C. F. - I., J.
C., P. M., G. P., G. V., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei T. ului C. și în consecință să se dispună admiterea cererii introductive de instanță formulate de către reclamanți, respectiv: să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 392 eliberat la data de_ de către Notariatul de Stat județean C. în dosar succesoral nr. 660/1994 în ceea ce privește terenul în suprafață de 737 m.p., situat în C. -N.
, str. S. P. nr. 5, înscris în C.F. nr. 23786 C. - N. ; rectificarea cărții funciare nr. 23786 C. -N. în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei Crăciun Cornelia de sub B 24 din această carte funciară, înscris prin încheierea de c.f. nr. 3676 și de sub B 37 din aceeași carte funciară, înscris prin încheierea de c.f. 2163 și restabilirea situației de carte funciară în sensul reînscrierii dreptului de proprietate asupra cotei de 737/2887 parte din imobilul de sub A+l în favoarea vechilor proprietari, cu cheltuieli de judecată
În motivarea recursului, s-a arătat că art. 88 din Legea nr. 36/1995, pe care și-au întemeiat acțiunea este în esență același cu cel indicat prin decizia instanței de apel, ambele articole prevăzând posibilitatea persoanei vătămate în drepturile sale prin eliberarea/conținutul certificatului de moștenitor, de a solicita anularea acestuia și restabilirea situației reale.
Mai mult, nulitatea este o sancțiune civilă care are drept consecință desființarea cu efect retroactiv (de la data încheierii sale) a unui act juridic încheiat cu nerespectarea condițiilor generale ale actului juridic, în speță obiectul juridic al certificatului de moștenitor.
Pe cale de consecință, indiferent dacă legea folosește termenul de anulare, specific sancțiunii nulității relative, atunci când sunt încălcate condiții de validitate (printre care și obiectul juridic) pentru care Codul Civil 1865, în vigoare la acea dată, prevede sancțiunea nulității absolute, în mod evident, această sancțiune este cea incidență.
Cu toate că atât Decretul nr. 40/1953, cât și Legea nr. 36/1995 folosesc termenul "anularea" actului juridic care încalcă drepturile persoanelor interesate prin emiterea acestuia, nu se poate adopta cu certitudine doar varianta nulității relative, trecându-se peste sancțiunea specifică încălcării dispozițiilor referitoare la condițiile generale ale actului juridic.
Printr-o astfel de interpretare ar rămâne fără aplicabilitate toate cauzele care generează nulitatea absolută, iar persoanele vătămate în drepturile lor ar rămâne limitate la singura posibilitate pe care legea le-ar conferi-o: nulitatea relativă. Mai mult, chiar dacă cele două dispoziții invocate sunt din legi speciale, nu vorbim despre conflictul de norme speciale/generale, ci despre completarea celor dintâi cu normele generale de drept civil.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel, deși nu motivează în mod real, susțin că în cauză este vorba despre nulitatea relativă, mai mult, instanța de apel reține că "deoarece un terț care atacă un certificat de moștenitor nu invocă vreun drept în calitate de moștenitor, rezultă că singura vătămare pe care o poate invoca este cuprinderea unui bun în masa succesorală reținută în certificatul de moștenitor, bun care îi aparține. Astfel, spre deosebire de prima instanță, tribunalul consideră că un terț poate ataca un certificat de moștenitor sub aspectul bunurilor cuprinse în masa succesorală".
Tot astfel, dispozițiile decretului și legii invocate mai sus, fac vorbire, în calitate de persoane interesate a anula certificatul de moștenitor, despre succesori, alături de alte persoane, respectiv terți. Or, dacă s-ar ralia poziției susținute de instanțele de fond și de apel, și anume aplicabilității sancțiunii nulității relative, aceasta nu ar putea fi invocată de către un terț, fiind general acceptat că nulitatea relativă poate fi invocată doar de către părți.
Reclamanților li s-a respins acțiunea și apelul reținându-se ca acțiunea subsemnaților este prescrisă și nu ca reclamanții nu ar avea calitate procesuală activă, cum ar fi fost firesc în logica urmată de instanță. Tot astfel, dacă
legiuitorul ar fi vrut să limiteze sancțiunea ce se regăsește în dispozițiile decretului și legii de mai sus, doar la aceea a nulității relative, ar fi declarat persoane interesate doar succesibilii, nu și alți terți de moștenire. per a contrario, rezultă din formularea dată de legiuitor că dispozițiile invocate nu exclud acțiunile în constatarea nulității absolute a actelor care îi prejudiciază pe terți, aceștia din urmă neavând posibilitatea de a cere nulitatea relativă, fiind lipsiți de calitate procesuală activă.
Este unanim acceptat în soluțiile date în practică, faptul că va fi nul certificatul de moștenitor care nu îi cuprinde pe toți succesorii. Este vorba despre nulitatea absolută a acestui act juridic, raportat la lipsa unei condiții esențiale de valabilitate. Or, nu se poate spune că lipsa, chiar parțială a obiectului ar atrage
nulitatea relativă a certificatului de moștenitor, iar lipsa unui succesor din certificatul de moștenitor pe cea absolută, deoarece ambele componente ale actului juridic au aceeași importanță, întrucât fără ele nu există valabil actul însuși. S-ar produce o inconsecvență normativă dacă am da curs interpretării de mai sus, aceasta pentru că sancțiunea specifică ce se regăsește în art. 25 din Decretul nr. 40/1953 este aceeași pentru succesibili, cât și pentru terți, respectiv nulitatea absolută.
Având în vedere că în cauză este vorba despre o nulitate absolută (lipsa obiectului material și juridici acțiunea subsemnaților este o acțiune imprescriptibilă și, drept urmare, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, reținut de instanțele de fond și apel, este inaplicabil în cauză. De altfel, în motivarea instanțelor de fond și de apel este o contradicție clară între nulitatea absolută și nulitatea relativă.
Reclamanții recurenți, fiind terți față de moștenire, nici nu puteau să solicite anularea certificatului de moștenitor, ci doar constatarea nulității absolute a acestuia, raportat la motivul de nulitate absolută care-l afectează și, drept urmare, acțiunea lor este imprescriptibilă.
Ca atare, în lipsa unor delimitări clare și a unei motivări temeinice, ambele hotărâri pronunțate în prezentul dosar sunt nelegale și date cu greșita aplicare și interpretare a legii.
Atât în Decretul nr. 40/1953, cât și în Legea nr. 36/1995, legiuitorul folosește atât termenul de anulare, cât și referirea la persoane prejudiciate, respectiv terți, pentru a arăta că cele două sancțiuni, nulitatea relativă și cea absolută, pot fi incidente, în funcția de cauza concretă de anulare, respectiv nulitate. Sub nicio formă nu se poate susține, astfel cum opinează atât prima
instanță, cât și instanța de apel, că singura sancțiune incidență ar fi nulitatea relativă.
Reclamanții au susținut atât în primă instanță, cât și în apel, că sancțiunea aplicabilă certificatului de moștenitor în cauză este nulitatea absolută parțială, ca urmare a lipsei obiectului juridic. In cazul drepturilor reale - principalul fiind, neîndoielnic, cel de proprietate, obiectul juridic se îngemănează cu cel material (terenul efectiv, imobilul concret) aproape până la identificare. Specific drepturilor reale (de la res, rei - lucru, obiect în latină) este relația strânsă dintre proprietar și bunul său, prin urmare lipsa obiectului material determină în mod necesar și imediat lipsa obiectului juridic.
Instanța de apel nu motivează un vreun fel de ce obiectul juridic (parțial) al certificatului trebuie menținut, susținând doar că reclamanții au înscris o cotă parte de 737/2887 din imobilul de sub A1, și nu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 737 mp, dobândit de S. Ștefan, S. R. Ida și S.
E. .
Temeiul juridic pentru acțiunea reclamanților este art. 25 din Decretul nr. 40/1953, raportat la alte dispoziții de drept comun cu privire la cauzele de nulitate absolută, respectiv art. 948 și 963 din Codul Civil în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor. Aceste dispoziții legale se aplică tuturor actelor juridice, chiar dacă sunt menționate la Titlul III - Despre contracte sau convenții.
Chiar dacă nu au arătat aceste temeiuri în drept, din ansamblul concluziilor reclamanților a rezultat acest lucru, și este menirea instanței de a face încadrarea corectă în drept a unei acțiuni promovate de o parte, chiar și fără ca aceasta să-și motiveze în drept acțiunea. De altfel, instanța de apel a arătat faptul că temeiul juridic este art. 25 din Decretul nr. 40/1953 și nu art. 88 din Legea nr. 36/1995, însă fără a avea în vedere și raportarea acestui text de lege la dispozițiile de drept comun, respectiv art. 948 și 963 din Codul Civil.
Se reține de către instanța de apel că: "Chiar dacă reclamanții au invocat în drept doar dispozițiile art. 88 din Legea 36/1995, iar intervenienții nu și-au motivat în drept cererea, ținând cont de motivele invocate se poate reține că s-a invocat nulitatea absolută pentru lipsa obiectului";. Dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 40/1953 sau cele ale art. 88 și 100 din Legea nr. 36/1995 ce permit celor vătămați într-un drept al lor să ceară anularea actelor notariale, nu exclud acțiunile în constatarea nulității absolute a actelor notariale când se invocă afectarea lor de o cauză de nulitate absolută.
Acesta este și motivul pentru care certificatul de moștenitor nr. 392/1994 este lovit de nulitate absolută, terenul din litigiu a fost preluat de către Statul Român în baza Decretul 115/1959 de la antecesorii defunctei Crăciun Cornelia (cea față de care am început acțiunea introductivă de instanță), drept urmare această suprafață de teren face obiectul legilor reparatorii apărute după anul 1989, și nu poate face parte din masa succesorală rămasă după defuncții Șerb Dumitru și Șerb M. .
La data eliberării certificatului de moștenitor nr. 392/1994, notarul public avea obligația de a respecta dispozițiile legale în materie și, drept urmare, de a avea în vedere faptul că toate terenurile după 1991 fac obiectul legilor reparatorii și că extrasele de carte funciară nu pot sta la baza eliberării certificatelor de moștenitor. în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Decretul - Lege 115/1938. în vigoare la acea dată: drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere. Drept urmare, nu era operată în cartea funciară trecerea în proprietatea Statului Român a terenului din litigiu. Cu toate acestea, este cert că acest teren nu era în patrimoniul defuncților, astfel cum am arătat mai sus, și, ca atare, acest certificat de moștenitor este lovit de nulitate absolută față de lipsa obiectului, respectiv a terenului care nu era în masa succesorală a defuncților.
De altfel, chiar dacă anterior anului 1984, Statul Român nu și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului, prin încheierea nr. 89/_, asupra cotei de 737/2887 parte din imobilul de sub A+l se întabulează dreptul de proprietate cu titlul de schimb în favoarea lui S. Ștefan și soția S. R., urmând ulterior operațiuni de carte funciară, pornite de la această întabulare.
Este cert că notarul și, drept urmare, acest certificat de moștenitor, încalcă dispoziții legale imperative, respectiv dispoziții ale Legii 18/1991.
Reclamanții justifică un interes asupra acestui teren în suprafață de 737 m.p., de aceea au și solicitat constatarea nulității absolute parțiale, referindu-se la o nulitate absolută a certificatului de moștenitor, însă doar asupra suprafeței de teren asupra căreia reclamanții aveau un interes, reclamanții neputând solicita constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor pentru
întreaga suprafață înscrisă ca făcând parte din masa succesorală rămasă după defuncții Șerb Dumitru și Șerb M. . Acesta este adevăratul sens al sintagmei nulitate absolută parțială, sancțiune care nu este sub nicio formă sinonimă cu nulitatea relativă, așa cum o tratează instanța de fond.
În aceste condiții, excepția prescripției dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor a fost greșit admisă, pe baza unei greșite calificări a acestei acțiuni de către prima instanță si menținută de către instanța de apel.
Odată ce a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond și apoi instanța de apel în mod greșit a analizat acțiunea noastră pe fond, pentru că, în accepțiunea ei, cererea noastră era prescrisă, și drept urmare analiza fondului nu se mai impunea.
Instanța de fond, în continuarea raționamentului propus, dar analizând pe fond acțiunea reclamanților, arată că "certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin
fiecărui moștenitor în parte." Insă această dispoziție din Legea nr. 36/1995 nu se referă nicidecum la instituirea unei prezumții absolute a validității și veridicității certificatului de moștenitor, ci doar arată că, în absența contestării sale, acesta face dovada realității celor înscrise în el. Teoria juridică și practica judiciară au concluzionat că certificatul de moștenitor este și rămâne un act juridic, care poate fi atacat nu doar pentru motive de nulitate relativă menționate de legislația specială, așa cum am arătat mai sus, ci și pentru motive de nulitate absolută, oferite de dreptul comun în materie.
Mai mult, deși instanța de fond reține faptul că, în reglementarea în vigoare la data promovării acțiunii, certificatul de moștenitor are caracter declarativ și nu constituie titlu de proprietate, consideră că lipsa obiectului juridic al acestuia nu constituie temei pentru admiterea unei acțiuni în constatarea nulității absolute. In mod surprinzător instanța de apel își motivează soluția pe baza aceluiași raționament.
Instanțele de fond și apel confundă obiectul juridic, astfel cum am motivat noi constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor pe lipsă de obiect cu obiectul material al certificatului de moștenitor, respectiv al înscrierilor din acesta. Deși certificatul de moștenitor are caracter declarativ, obiectul său nu este nimic altceva decât reiterarea obiectului raportului de drept. In acest caz, obiectul material al certificatului de moștenitor este terenul care la momentul efectuării acestui certificat nu era în patrimoniul defuncților, iar obiectul juridic este dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Terenul în suprafață de 2337 m.p. a fost preluat de către Statul R. în baza Decretului nr. 115/1959 de la antecesorii pârâtei. Drept urmare, această suprafață de teren face obiectul legilor reparatorii apărute după anul 1989 și nu poate face parte din masa succesorală rămasă după defuncții Șerb Dumitru și Șerb M. . Defuncta Crăciun Cornelia avea calea deschisă de legile reparatorii pentru reglementarea situației juridice a terenurilor antecesorilor săi. Acesta a fost și motivul pentru care ea a și uzitat de dispozițiile legilor reparatorii pentru a obține restituirea în natură sau despăgubiri asupra dreptului de proprietate ce îl avea în calitate de moștenitoare a defuncților Șerb Dumitru și soția Bozdog M. . Rezultă din demersurile efectuate de către această defunctă că ea însăși era conștientă că nu putea obține dreptul de proprietate asupra acestui teren prin succesiune notarială pe drept comun.
Analizând situația juridică a terenului din litigiu, reclamanții insistă asupra următoarelor aspecte, expuse pe larg atât în acțiunea introductivă de instanță, cât și în concluziile scrise și apoi in motivele de apel:
Antecesorii defunctei Crăciun Cornelia, defuncții Șerb Dumitru și Șerb M. născută Bozdog, au fost proprietari asupra unei suprafețe de teren de 2887 m.p. înscrisă în C.F. nr. 23786 C. -N., din care au înstrăinat în 1959 o suprafață de teren de 550 m.p. numiților Pintea Teodor și Pintea M., rămânând proprietari asupra unei suprafețe de teren de 2337 m.p. în anul 1962 Statul Român a preluat de la antecesorii defunctei Crăciun Cornelia suprafața de teren de 2337
m.p. în baza Decretului nr. 115/1959 din_, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de_ de către Sfatul P. ular al orașului regional C. .
Ulterior, în anul 1983, numiții S. Ștefan și soția S. R. - Ida au dobândit cu titlu de schimb de la Statul Român o suprafață de 737 m.p. din acest teren, înscriindu-și dreptul de proprietate la data de_ sub B 9 - 10 în aceeași carte funciară.
La data de_ a fost eliberat de către Notariatul de Stat Județean C. certificatul de moștenitor nr. 392 prin care s-a stabilit că defuncta Crăciun Cornelia este succesoare a defuncților Șerb M. și Șerb Dumitru, în calitate de fiică, iar masa succesorală se compune din dreptul de proprietate asupra
terenului de 1600/2887-a parte înscris sub A+l în C.F. nr. 23786 C. -N., nr. top. 20939/1, arător în str. S. P. nr. 1-5 (fila 136).
In baza acestui certificat de moștenitor, ia data de_, defuncta Crăciun Cornelia și-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 1600/2887-a parte din teren, în C.F. nr. 23786 C. - N., sub B 24, cu titlu de drept moștenire, bun propriu.
Certificatul de moștenitor nr. 392/_ dat în Dosar succesoral nr. 669/1994 al Notariatului de Stat Județean C. este lovit de nulitate absolută, pentru considerentele de fapt și de drept pe care le-am arătat mai sus. In anul 1994 terenul în suprafață de 737 m.p. nu se află în patrimoniul defuncților Șerb Dumitru și soția Șerb M., chiar dacă el a rămas înscris în Cartea funciară pe numele acestora. Situația de carte funciară nu este oglinda drepturilor de proprietate asupra terenurilor după 1989, dat fiind faptul că în anii regimului comunist toate terenurile au trecut în proprietatea Statului Român sau în proprietatea cooperatistă.
Înscrierea în C.F. nr. 23786 C. - N. pe numele promitenților vânzători s-a făcut în anul 1984, astfel că este cert faptul că, la momentul eliberării certificatului de moștenitor suprafața de 737 m.p. nu exista în patrimoniul defuncților.
Dată fiind succesiunea dispozițiilor legale în materia drepturilor de proprietate asupra terenurilor se poate afirma că întreaga suprafață de teren nu a fost în patrimoniul defuncților la data decesului acestora, însă reclamanții s-au referit în mod expres la suprafața de teren asupra căreia aveau un interes.
Este de subliniat faptul că, la data de 25 mai 2000, în baza Ordinului Prefectului Județului C. nr. 295/_, asupra suprafeței de teren de 130 m.p. de sub construcția pârâților - reclamanți reconvenționali C. F. -I., J.
C., G. P. și G. V., s-a intabulat dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea lui C. I. (în prezent decedat) și soția C. F.
- I. în cotă de Vi parte, respectiv în favoarea lui G. P. și soția G. V. în cotă de Vi parte.
Rezultă că întreg terenul din C.f. nr. 23786 C. N. face obiectul Legii nr. 18/1991 și drept urmare, nu putea face parte din masa succesorală a defuncților Șerb Dumitru și Șerb M. .
În ceea ce privește reținerea de către instanța de apel că "terenurile despre care aceștia au afirmat că se află în proprietatea lor nu fac parte din terenul corespunzător cotei părți de 1600/2887 cuprinsă în certificatul de moștenitor. Reclamanții au invocat un drept asupra unui teren corespunzător cotei părți de 737/2887 deținută de către S. Ștefan și S. Ida și înscrisă distinct în C.F. nr. 23786 C. " se menționează următoarele:
Există o contradicție între cele reținute de către instanța de apel în prezenta cauză și cele reținute de către instanța de fond în dosar nr._ . Aceasta din urmă și-a motivat soluția de admitere a cererii reconvenționale a numitei Crăciun Cornelia prin care, în contradictoriu cu reclamanții, aceasta și-a revendicat dreptul de proprietate asupra terenului în cotă de 1600/2887 m.p., și prin motivarea acestei soluții, în Sentința civilă nr. 14288/2010 a arătat că:
"Terenul în suprafață de 1057 m.p. este proprietatea pârâtei - reclamantă reconvențională Crăciun Cornelia în baza certificatului de moștenitor mai sus menționat, însă acest teren nu se află în posesia pârâtei reconvenționale, ci este
folosit de către reclamanta-pârâta reconvențională B. I. și de către pârâții - reclamanți reconvenționali C. F. I., Jurju C., P. M., G. P. și G. V. .
Din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către d-na expert Voinigescu F., în special din planul de situație de la filele 114 din
dosar, rezultă că, într-adevăr, suprafața de teren de 1.057 m.p. proprietatea pârâtei - reclamante reconvențională Crăciun Cornelia este folosită în prezent de către reclamanta - pârâtă reconvențională B. I. și de către pârâții - reclamanți reconvenționali C. F. I., Jurju C., P. M., G. P. și G. V. . Prin urmare, întrucât reclamanta - pârâtă reconvențională și pârâții-reclamanți reconvenționali C. F. I., Jurju C., P. M., G.
P. și G. V. folosesc, dețin fără niciun titlu terenul în suprafață de 1.057
m.p. proprietatea pârâtei - reclamante reconvențională Crăciun Cornelia, se impune obligarea acestora să îi recunoască pârâtei - reclamantă reconvențională Crăciun Cornelia dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de
1.057 m.p. și să îi lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie terenul menționat mai sus."
În motivarea soluției sale instanța de fond din dosar nr._ arată, în continuare că: "titlul pârâtei reconvenționale Crăciun Cornelia, este moștenirea: certificatul de moștenitor nr. 392, eliberat la data de_, de către Notariatul de Stat Județean C., certificat care nu a fost anulat, fiind valabil." Mai mult, în această hotărâre se arată că: deși numitei Crăciun Cornelia .i s-au acordat despăgubiri pentru terenul de 737 m.p.» care în prezent este folosit de pârâții - reclamanți reconvenționali C. F. I. Juriu C., P. M. . G. P. si G. V. . [...] însă aceasta nu prezintă relevanță asupra temeiniciei acțiunii în revendicare", dispunând: "instanța îi va obliga pe reclamanta - pârâtă reconvențională B. I. și pe pârâții - reclamanți reconvenționali să-i recunoască pârâtei - reclamantă reconvențională Crăciun Cornelia dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.057 m.p., înscris în C.F. nr. 23786 C. - N., nr. top. 20939/1/3, proprietatea pârâtei - reclamantă reconvențională Crăciun Cornelia de sub B 37", și îi obligă pe aceștia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei - reclamantă reconvențională terenul descris mai sus.
Toate aceste rețineri ale instanței de fond, din dosar nr._, și mai ales cele referitoare la faptul că titlul de proprietate al revendicatoarei Crăciun Cornelia este moștenirea rezultând din certificatul de moștenitor, precum și că, față de acest certificat de moștenitor și înscrierea lui în cartea funciară, reclamanții sunt obligați să recunoască dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului pe care aceștia îl folosesc și, drept urmare, să îi lase în deplină proprietate și posesie acest teren, arătându-se în mod expres că: "certificatul de moștenitor nr. 392, eliberat la data de_, de către Notariatul de Stat Județean C., certificat care nu a fost anulat, fiind valabil" i-au determinat pe reclamanți să promoveze acțiunea din prezentul dosar și să suspende, în recurs, în fața T. ului C., cauza ce face obiectul dosarului nr._ .
Raportat la expertiza efectuată în cadrul Dosarului nr._, nici la fața locului și nici în Cartea funciară nu există un alt teren, decât cel care face obiectul material al certificatului de moștenitor a cărui nulitate absolută o solicităm în prezenta cauză. Cu atât mai mult cu cât, în aceeași sentință nr. 14288/2010, instanța de fond a reținut că: "diferența de teren de 1047 mp, conform CF (sau eventual 1461 mp, dacă se ia în considerare că terenul măsurat de expert este în suprafață totală de 1591 mp) este proprietatea pârâtei - reclamantă reconvențională Crăciun Cornelia, dobândită prin moștenire."
Interesul reclamanților, raportat la prezenta cauză, rezultă tocmai din aceea că, așa cum s-a arătat în mod repetat, terenul reclamanților în suprafață de 737 mp., a fost preluat de către Statul Român anterior momentului în care reclamanții l-au dobândit și drept urmare nu putea să facă obiectul certificatului de moștenitor al pârâtei Crăciun Cornelia (azi decedată) fără o prealabilă reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii de după 1991.
mai ales raportat la faptul că acest certificat de moștenitor li se opune în sentința analizată mai sus ca stând la baza titlului de proprietate al pârâtei (moștenirea). Acesta din urmă act juridic stă la baza admiterii acțiunii reconvenționale (revendicare) a pârâtei - reclamantă reconvențională Crăciun Cornelia în contradictoriu cu reclamanții.
Pentru toate aceste motive se impune admiterea recursului, modificarea deciziei T. ului C. și în consecință admiterea cererii introductive de instanță formulate de către reclamanți, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul J. D. I. a solicitat respingerea recursului pe cale de excepție reiterând ez excepția lipsei de interes; respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii Deciziei civile 282/A/2013 pronunțata de Tribunalul Cluj ca fiind temeinica si legala; obligarea recurenților la plata onorariului de avocat conform înscrisurilor justificative depuse in recurs.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intervenienții B. V., T. E. și C. Z. L. au arătat că nu se opun admiterii recursului așa cum a fost declarat și formulat.
Recurenții reclamanții C. F. - I., J. C., P. M., G. P. ,
G. V. au depus la dosarul cauzei "răspuns la întâmpinarea"; formulată de intimatul J. D. I. la recursul promovat.
Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele care au fundamentat prezentul recurs, Curtea urmează a reține următoarele:
În principal, toate acele motive de fapt care vizează analiza probelor ce au fost administrate în fața instanțelor de fond, în scopul clarificării împrejurărilor de fapt ale cauzei, se vor respinge ca inadmisibile întrucât acestea se circumscriu motivelor de netemeinicie care au fost reglementate prin art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., în prezent abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000, art. I pct. 111 - 112.
Cu referire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a intervenienților și a lipsei de interes, invocate de pârâți în apărare și reiterate prin întâmpinarea formulată în recurs, se constată că aceste excepții au fost respinse ca neîntemeiate prin hotărârea de primă instanță, sentința civilă nr. 24892/_ a Judecătoriei C. -N. . Împotriva acestei sentințe au declarat apel exclusiv reclamanții și intervenienții, nu și pârâții, titulari ai excepțiilor mai sus evocate,
astfel că sub acest aspect rezolvarea pe care prima instanță a dat-o excepțiilor a intrat în puterea lucrului judecat. Așa fiind, o reabordare a acestor excepții în fața instanței de recurs este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 166 C.pr.civ.
În privința prescripției dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, invocată pe cale de excepție și admisă în primă instanță, respectiv confirmată în apel, se reține că atât reclamanții din prezentul proces, cât și intervenienții au învestit prima instanță cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 392/1994 emis de către Notariatul de Stat Județean C., invocând în drept dispozițiile art.
88 din Legea nr. 36/1995. În esență, se afirmă că suprafețe determinate din imobilul teren ce compune masa succesorală, stabilită prin certificatul de moștenitor atacat, aparține acestor părți cu titlu de proprietate, prin urmare, nu puteau face obiectul certificatului de moștenitor, înțeles ca act juridic. Se apreciază că, în pofida terminologiei utilizate de legiuitor prin Legea nr. 36/1995, respectiv anularea certificatului de moștenitor, sancțiunea incidentă este nulitatea absolută, iar nu nulitatea relativă, dispozițiile legii speciale completându-se cu cele ale Codului civil referitoare la condițiile de valabilitate ale actului juridic, în speță art. 948, art. 963 C.civ.
Curtea observă că sub aspectul temeiului de drept, în mod corect instanța de apel a identificat legea specială aplicabilă ca fiind Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, iar nu Legea nr. 36/1995. Aceasta întrucât certificatul de moștenitor în litigiu a fost eliberat în anul 1994, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 36/1995, iar condițiile de valabilitate ale unui act juridic se apreciază în raport cu legea în vigoare la data emiterii acestuia.
Cât privește calificarea juridică dată acțiunii civile cu soluționarea căreia a fost învestită, temeinic prima instanță, iar mai apoi instanța de apel au considerat, în virtutea prerogativelor legale ce le sunt conferite, că este vorba despre o acțiune în anulare, iar nu în constatarea nulității absolute.
Într-adevăr, în raport cu dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 40/1953, se poate reține că ulterior eliberării certificatului de moștenitor, aceia care au pretenții la moștenire ori au fost prejudiciați în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor.
În terminologia juridică specifică nulității, utilizată de legiuitor ori de doctrină, noțiunea de anulare trimite în mod indiscutabil la sancțiunea nulității relative, iar aceea de nulitate la sancțiunea nulității absolute, cu regimul juridic specific și distinct celor două tipuri de nulitate.
În concret, așa după cum s-a arătat, art. 25 din Decretul nr. 40/1953 reglementează dreptul la o acțiune în justiție în anularea certificatului de moștenitor, sancțiunea fiind așadar expresă, cu trimitere la nulitatea relativă, iar nu absolută. În acest context legislativ, orice raportare la dispozițiile de drept comun cuprinse în Codul civil este în principiu inacceptabilă, legiuitorul înțelegând să reglementeze o sancțiune expresă, pentru ipoteza încălcării unor dispoziții legale care condiționează valabilitatea certificatului de moștenitor la momentul emiterii acestuia.
Ceea ce trebuie observat și poate fi acceptat este distincția pe care legiuitorul o face între titularii unor astfel de acțiuni. Astfel, certificatul de moștenitor ar putea fi atacat în justiție de către cei care au pretenții la moștenire, moștenitorii prezenți în fața notarului între care s-a realizat un acord de voințe și față de care certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții; așa fiind, niciunul dintre acești moștenitori nu ar putea ataca certificatul sub aspectul calității, a cotelor de moștenire și a componenței masei succesorale decât în cazul în care se dovedește existența unui viciu de consimțământ sau existența unui caz de nulitate absolută. Așadar, având valoarea unei convenții între succesori, certificatul de moștenitor este susceptibil de a fi afectat și din cauze de nulitate absolută, precum o fraudă la lege, o cauză ilicită sau imorală, un obiect ilicit, etc.
Totodată, certificatul de moștenitor ar putea fi atacat și de terții care au fost prejudiciați prin eliberarea acestuia ori prin cuprinsul certificatului însă față de terți certificatul nu are valoarea unei convenții, el fiind un res inter alios acta, susceptibil de a fi combătut în privința mențiunilor pe care le conține, cu orice mijloc de probă. Astfel, terții pot contesta faptul că unul sau mai multe din bunurile succesorale fac parte din masa succesorală, precum în speța dată, mijlocul juridic specific fiind acțiunea în anulare, reglementată prin art. 25 din Decretul nr. 40/1953, respectiv prin Legea nr. 36/1995, în funcție de data eliberării certificatului, o acțiune dublată de cele mai multe de acțiunea în revendicare, atunci când nu au posesia bunurilor.
Prin urmare, sancțiunea operantă este nulitatea relativă, acțiunea civilă la îndemâna reclamanților era acțiunea în anulare, iar aceasta este prescriptibilă sub aspect extinctiv în termenul general de prescripție de 3 ani, care în cauză s-a împlinit, așa cum în mod temeinic au stabilit instanțele de fond.
Operantă fiind sancțiunea prescripției extinctive a acțiuni în justiție, efectul peremptoriu al acesteia împiedică o abordare a fondului dreptului litigios, susținerile recurenților sub acest aspect urmând a fi înlăturate.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul reclamanților și va menține în tot decizia atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții C. F. -I., J. C., P.
M., G. P., G. V., împotriva deciziei civile nr. 282 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. M. | D. | -L. | B. | A. | C. |
GREFIER
S. - D. G.
Red.DB/dact.MS 2 ex./_
Jud.apel: M.Oncică-S. /D.I.Tașcă Jud.fond: F.M.
| ← Decizia civilă nr. 3576/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 3535/2013. Anulare act → |
|---|
