Decizia civilă nr. 438/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 438/R/2013
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul T. P. împotriva sentinței civile nr. 745/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru pârâtul recurent T. P. se prezintă avocat B. Emil C., iar pentru reclamanta intimată R. L. se prezintă avocat Giurgean A. -Roxana, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se reține că prin încheierea de ședință din data de_ s-a admis cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată de recurent, reducându-se taxa judiciară de timbru la suma de 338,5 lei și timbrul judiciar la 9,5 lei.
Reprezentantul pârâtului recurent, avocat B. Emil C., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 338,5 lei și a timbrului judiciar de 9,5 lei, aspect față de care instanța reține că recursul este legal timbrat.
Reprezentanții părților arată că nu formulează alte cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent, avocat B. Emil C., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat Giurgean A. -Roxana, cere respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, reiterând motivele expuse în întâmpinare, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 745/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta R. L., în contradictoriu cu pârâții T. P. și B. C., și, în consecință:
S-a constatat că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. Lucreția, decedat la_, intră și terenul în suprafață total măsurată de 1417 mp, situat în intravilanul localității L., la nr. administrativ 37, identificat în Titlul de Proprietate nr. 5. /_, tarla 74/28, parcelele 1220 și 1221, eliberat pe numele defunctei T. Lucreția, de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, iar vocație succesorală au reclamanta R. L. și pârâții T. P. și B. C., în calitate de fii, în cote părți egale de 1/3 din terenul indicat.
S-a constatat că def. T. Lucreția, împreună cu soțul ei def. T. Ludovic, decedat la_, au dobândit un drept de proprietate prin edificare, asupra unei case de locuit, compusă din 2 camere și 1 bucătărie, construită din chirpici, zgură și lemn, pe terenul mai sus menționat, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul Talpoș M. Narcis, vocație succesorală având reclamanta R. L. și pârâții T. P. și B. C., în calitate de fii, în cote părți egale.
S-a constatat că în urma unui partaj amiabil intervenit între moștenitorii defuncților T. Lucreția și T. Ludovic, atât terenul în suprafața de 1417 mp, cât și casa de locuit edificată pe terenul indicat, au revenit în întregime reclamantei R.
L. .
S-a dispus ieșirea din indiviziune și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei R. L., asupra imobilului teren în suprafață de 1417 mp, având categoria de folosință curți-construcții și arabil, identificat în c.f. nr. 26407
L. nr. top. nou 732/3/1 și asupra casei de locuit edificată pe acest teren, compusă din 2 camere și 1 bucătărie, construită din chirpici, zgură și lemn, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Talpoș M. Narcis, ce face parte integrantă din hotărâre.
Pârâtul T. P. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei R. L., în cuantum de 2.515,9 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_, reclamanta R. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții T. P. și B. C., să se constate că în masa succesorală a defunctei T. Lucreția, decedată la data de_, intră terenul în suprafață de 1389 mp, pe care aceasta l-a dobândit prin Titlul de proprietate nr. 5.
/_, tarla 74/28, parcelele 1220, 1221, vocație succesorală având reclamanta împreună cu pârâții, în calitate de fii; să se constate că defuncta T. Lucreția împreună cu soțul ei, decedat la data de_, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei case de locuit din cârpici, compusă din două camere și bucătărie, fără utilități, pe care au construit-o pe terenul descris anterior, vocație succesorală având reclamanta împreună cu pârâții, în calitate de fii; să se constate că, în urma înțelegerii, reclamantei îi revine dreptul de proprietate asupra casei și a terenului; și să se dispună
ieșirea din indiviziune și întabularea în CF pe numele reclamantei a imobilelor indicate mai sus; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că reclamanta împreună cu pârâții sunt fii defunctei T. Lucreția, decedată la data de_, și a defunctului T. Ludovic, decedat la data de_ . Aceștia au construit împreună, prin anul 1965, o casă de locuit din cârpici, compusă din două camere și bucătărie, fără utilități, casă care, în prezent, nu are nicio valoare, fiind aproape dărâmată, pe terenul în suprafață de 1389 mp, teren care i-a fost retrocedat mamei reclamantei prin TP nr. 5. /_ .
Ulterior decesului acestora, imobilele identificate anterior au revenit reclamantei, având în vedere faptul că pârâtul T. P. a dobândit o suprafață mult mai mare de teren în altă parte, iar pârâtul B. C. a fost despăgubit de către aceasta în ceea ce privește partea sa de succesiune.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-6).
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din_, pârâtul B. C. a arătat că este real faptul că, în urma decesului părinților părților, acesta, împreună cu reclamanta și pârâtul T. P. au moștenit terenul înscris în TP nr. 5. /2009 și casa construită de către părinți pe acest teren, după cum este real că atât imobilul de locuit cât și terenul de sub acesta îi revin reclamantei. Prin urmare, pârâtul este de acord cu admiterea acțiunii și intabularea pe numele reclamantei a casei și terenului înscris în TP nr. 5. /2009, parcelele 1220 și 1221.
Legal citat, pârâtul T. P. s-a prezentat în instanță și a declarat că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, dar nu a formulat întâmpinare și nu și- a desemnat reprezentant în instanță pentru susținerea poziției sale procesuale.
La data de_, după pronunțarea hotărârii, reclamanta a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, judecătoria a statuat că imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni este situat în intravilanul localității L., la nr. administrativ 37, fiind localizat conform planului de încadrare în zonă depus la dosar de expertul judiciar odată cu lucrarea de expertiză tehnică topo efectuată în cauză, identificat fiind în titlul de proprietate nr. 5. /_, tarla 74/28, parcelele 1220 și 1221, în suprafață scriptică de 1389 mp.,eliberat pe numele defunctei T. Lucreția de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud (f. 4). Suprafața determinată din măsurători a imobilului menționat, fiind de 1417 mp, mai mare cu 28 mp. decât suprafața scriptică din titlu.
În masa succesorală rămasă de pe urma def. T. Lucreția, dec. la_, intră și terenul în suprafață total măsurată de 1417 mp situat în intravilanul localității
L., la nr. administrativ 37, identificat în Titlul de Proprietate nr. 5. /_, tarla 74/28, parcelele 1220 și 1221, eliberat pe numele defunctei T. Lucreția, vocație succesorală, în baza actelor de stare civilă depuse la dosar, având reclamanta R. L. și pârâții T. P. și B. C., toți în calitate de fii ai defunctei, în cote părți egale de 1/3 din terenul indicat.
Conform raportului de expertiză, pe teren a fost identificată o construcție cu destinație casă de locuit, compusă din 2 camere, bucătărie construită din chirpici, zgură și lemn, iar din declarațiile martorilor Mondrjițchi M. (f. 67) și Varvari I. (68), rezultă că această construcție a fost edificată de părinții reclamantei, respectiv
defuncții T. Ludovic și T. Lucreția, aproximativ în anul 1968, aspect confirmat și de pârâtul B. C. în înscrisul aflat la fila 9 din dosar, motiv pentru care s-a constatat că def. T. Lucreția, împreună cu soțul ei def. T. Ludovic, decedat la_, au dobândit un drept de proprietate prin edificare, asupra unei case de locuit, compusă din 2 camere și 1 bucătărie, construită din chirpici, zgură și lemn, pe terenul mai sus menționat, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul Talpoș M. Narcis, vocație succesorală având tot reclamanta R. L. și pârâții T. P. și B. C., în calitate de fii, în cote părți egale.
Din declarațiile martorilor audiați și din întâmpinarea formulată de pârâtul B.
C., rezultă faptul că ulterior decesului părinților reclamantei, între reclamantă și pârâți, a intervenit un partaj amiabil, prin care atât terenul în suprafața de 1417 mp., cât și casa de locuit edificată pe acel teren, au revenit în întregime reclamantei R. L.
, aceasta din urmă fiind cea care a folosit aceste imobile după decesul părinților ei și le folosește în continuare.
În ce privește poziția pârâtului T. P., deși a declarat că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, acesta nu și-a motivat susținerile și nici nu s-a prezentat să răspundă la interogator când a fost citat cu această mențiune, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, s-a socotit această împrejurare ca un început de dovadă în folosul reclamantei.
Având în vedere considerentele expuse, solicitările reclamantei, precum și dispozițiile art. în temeiul art. 669 și următoarele cod civil și art. 20 din Legea 7/1996, s-a dispus ieșirea din indiviziune și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei R. L., asupra imobilului teren, în suprafață de 1417 mp, având categoria de folosință curți-construcții și arabil, identificat în c.f. nr. 26407
L., nr. top. nou 732/3/1 și asupra casei de locuit edificată pe acest teren, compusă din 2 camere și 1 bucătărie, construită din chirpici, zgură și lemn, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Talpoș M. Narcis, admisă de OCPI B-N, conform procesului-verbal de recepție nr.123/2013, ce face parte integrantă din hotărâre.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și opoziția pârâtului T. P. la admiterea acțiunii, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamantei R. L., în cuantum de 2.515,9 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert, cu mențiunea că la data pronunțării hotărârii reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor privind plata onorariului avocațial.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâtul T. P.
, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată, pentru motivele ce urmează.
În mod greșit a constatat instanța de fond că la succesiunea numitei T. Lucreția au vocație succesorală reclamanta R. L. și cei doi pârâți, în condițiile în care aceasta a decedat în anul 1994, iar soțul acesteia T. Ludovic în anul 2005. Dreptul de proprietate asupra casei și a terenului aferent a fost și proprietatea soțului supraviețuitor T. Ludovic, iar moștenirea trebuia dezbătută după ambii părinți, succesiv, cu respectarea rezervei și a cotelor legale de moștenire.
Astfel, în mod greșit au fost calculate cotele ce revin moștenitorilor, pârâții și reclamanta venind la moștenirea numitei T. Lucreția în concurs, în cote de ¼ fiecare, și nu de 1/3, cum a precizat reclamanta intimată.
Consideră că astfel cum a fost admisă acțiunea i-a fost încălcată rezerva succesorală și dreptul legal de a-și moșteni părinții.
În al doilea rând, consideră că în mod greșit a reținut instanța de fond că există o înțelegere între frați (R. L., Bani C. și T. P. ), conform căreia terenul intravilan și casa aferentă să-i revină intimatei R. L. .
Nu s-a făcut dovada în niciun fel la fondul cauzei că ar exista o asemenea înțelegere verbală sau scrisă.
Întâmpinarea depusă de către B. C. exprimă o poziție unilaterală, respectiv faptul că el a fost despăgubit. Afirmațiile că recurentul ar fi primit teren în altă parte nu au fost confirmate de nicio probă.
Pe de altă parte, declarațiile martorilor sunt contradictorii în ceea ce primește vânzarea unui alt teren din titlul de proprietate emis pe numele defunctei T. Lucreția, și sunt mărturii indirecte. Nu se relatează fapte sau aspecte de care au luat cunoștință personal, ci dimpotrivă, le-au auzit de la reclamantă.
Unul dintre ei afirmă că recurentul ar fi vândut un teren acum vreo 3-4 ani și că există o casă edificată pe teren de către noul cumpărător (ca dovadă a acestei tranzacții), iar celălalt martor arată că după revoluție tatăl părților a vândut acel teren, și că nu există nicio construcție pe acesta, dar este lucrat de către o persoană.
Titlul de proprietate în discuție, 5., a fost emis în data de_ . Faptul că tatăl lor ar fi vândut un teren, cu ani în urmă, nu poate afecta cota de moștenire a recurentului și nici nu se poate considera implicit că el a fost despăgubit.
Nici măcar reclamanta nu arată ce fel de teren ar fi primit recurentul din moștenirea părinților, sau unde este situat acel teren.
Nu a existat nicio înțelegere între părți,urmare căreia terenul și casa din cârpici situate în intravilanul localității L. să-i revină exclusiv surorii sale R. L. .
Astfel, consideră că a fost prejudiciat prin pronunțarea acestei hotărâri, care constată existența unei înțelegeri, fără a se fi făcut în vreun fel dovada acesteia.
În ce privește cheltuielile de judecată, în mod greșit a fost obligat să le suporte. S-a opus admiterii acțiunii, considerând că îi sunt încălcate drepturile de a-și moșteni părinții, iar neavând posibilități financiare și cunoștințe nu a putut să se apere corespunzător.
Intimata R. L., prin întâmpinarea de la filele 15-16, s-a opus admiterii recursului. În apărare a invocat cele ce succed.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta împreună cu recurentul T. P. și pârâtul B. C. sunt descendenții defunctei T. Lucreția, decedată la data de_, și a defunctului T. Ludovic, decedat la data de_, și singurii moștenitori ai acestora.
După decesul mamei lor, T. Lucreția, în anul 2010, acesteia i s-au retrocedat mai multe terenuri dobândite de la antecesorul său, B. Vicențiu, eliberându-se T.P. nr._, titlu care a fost însă eliberat doar pe numele recurentului T. P. și a defunctului T. Ludovic, în calitate de moștenitori.
După obținerea acestui titlu de proprietate, despre eliberarea căruia reclamanta și B. C. nu au fost înștiințați, în anul 2011, recurentul a vândut către numita Orban
G. ta unul dintre terenurile retrocedate, respectiv suprafața de 1500 mp, din
suprafața totală de 2746 mp, teren arabil identificat în sola 32, parcela 52 (restul de 1246 mp l-a înscris în c.f. pe numele dânsului).
A aflat despre această vânzare și despre eliberarea titlului de proprietate doar în anul 2008, când a fost citată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, dosar acvirat în cauză.
Văzând modul în care a procedat recurentul, faptul că a solicitat eliberarea titlului de proprietate doar pe numele lui și a înstrăinat o parte din moștenirea mamei lor fără a-i anunța și a-i despăgubi pe reclamantă și pe pârâtul B. C., a formulat o acțiune în anularea TP nr. 59565/2000 eliberat ilegal, acțiune care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bistrița, și a fost admisă prin sentința civilă nr. 2206/2009.
La acel moment, pentru a evita contestarea de către reclamantă sau de către pârâtul B. C. a contractului de vânzare - cumpărare încheiat de către recurent în 2001, contract prin care, de altfel, recurentul a înstrăinat o parte din suprafața cea mai valoroasă din titlu (iar diferența și-a însușit-o), a fost de acord ca el să rămână cu terenul în suprafață de 2746 mp, reclamantei să-i revină suprafața de 1389 mp și casa din cârpici, construită de către părinții lor, casă care este fără valoare, iar pârâtul B.
C. să fie despăgubit.
Toate aceste aspecte rezultă și din probatoriul administrat în fața instanței de fond, respectiv din întâmpinarea depusă de către B. C., care nu este o declarație unilaterală, din declarațiile martorilor audiați în cauză, Mândrujinschi M. și Varvari
I. (care confirmă faptul că reclamanta a rămas în posesia terenului în suprafață de 1389 mp și a casei, iar recurentul a dobândit un alt teren din suprafața retrocedată mamei lor), precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din actele aflate la dosarul acvirat.
În fața primei instanțe, recurentul nu a înțeles să-și formuleze apărările, cu toate că a fost prezent la mai multe termene de judecată și i s-au acordat mai multe termene pentru a-și angaja apărător sau pentru a formula pretenții și apărări în scris.
De asemenea, recurentul nu s-a prezentat la interogatoriu, cu toate că a fost citat cu această mențiunea la mai multe termene de judecată, și nici nu a contestat raportul de expertiză efectuat în cauză, raportat care i-a fost comunicat.
Intimatul B. C. nu și-a precizat punctul de vedere cu privire la calea de atac declanșată de T. P. .
Recursul nu este fondat și se va respinge ca atare.
Este adevărat că strict legal și coerent acțiunea introductivă trebuia să cuprindă și în ce-l privește pe defunctul T. Ludovic un capăt de cerere prin care să se solicite constatarea componenței masei succesorale, ca în cazul numitei T. Lucreția, însă din examinarea conținutului petitului al doilea se poate totuși conchide că prin termenii utilizați, în esență, s-a dorit să se ceară constatarea acestui fapt, urmărindu-se finalitatea fixării calității de moștenitori ai acestui defunct în persoana fiilor săi.
Apoi, este, de asemenea, real că de la moștenirea lui T. Lucreția a fost înlăturat ca succesor soțul său supraviețuitor (acesta decedând ulterior soției sale), dar din motivele cererii de chemare în judecată și a pretențiilor de rând 3 și 4 se deduce că scopul reclamantei a fost acela ca, după ce se discută despre modalitatea dobândirii bunurilor litigioase, prin reconstituire pentru teren și edificare asupra construcțiilor, prin decesul părinților să se ajungă la împărțirea moștenirilor rămase
după ambii antecesori, bunuri care trebuie partajate între aceleași persoane, părțile din proces, în cele din urmă culegând bunurile tot în cotă de 1/3 parte fiecare, ca și cum s-ar fi dezbătut regulat și succesiv amândouă moștenirile, astfel că determinarea porțiunii succesorale nu-l prejudiciază pe recurent, având vocație la cota finală de 1/3, tratament egal cu cel care s-ar fi obținut în ordinea devoluțiunii indicată de reclamantă.
Nu se putea include terenul disputat în masa rămasă după T. Ludovic pentru că titlul de proprietate nr. 5. /2009 atestă că imobilul a fost reconstituit lui T. Lucreția ca moștenitoare legală a lui Ban Vicențiu (Lupu), intrând în categoria bunurilor proprii sub incidența art. 31 lit. b teza I din Codul familiei, aspect ilustrat de sentința civilă nr. 2206/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, acvirat.
În legătură cu vânzarea unui teren de către recurent împreună cu tatăl său, din cel cuprins în titlul de proprietate_ eliberat pe numele lui T. P. și T. Ludovic, ca moștenitori ai defunctului B. Lupu, a cărui nulitate absolută s-a constatat prin sentința civilă nr. 2206/2009 dată în dosarul amintit mai sus, cu consecința emiterii unuia nou, nr. 573103/_ - în litigiu (f. 4), pe numele adevăratei moștenitoare a aceluiași defunct T. P., poziția recurentului este una vădit nesinceră. Împrejurarea înstrăinării rezultă clar din contractul autentic de vânzare - cumpărare încheiat pe cale notarială în 5 aprilie 2011 (f. 6 din dosarul _
, atașat), prin care T. Petre (P. ) și T. Ludovic au vândut numitei Orban G. ta suprafața de 1500 mp din suprafața totală de 2746 mp, teren arabil, identificată în tarla 32, parcela 52, având ca vecini: la nord - Drum exploatare, la est - S. ca Ion, la sud - Râul Bistrița, iar la vest - Canal, situată în ridul "Șes"; pe teritoriul localității
L. . Aceleași date de localizare se regăsesc și în titlul în vigoare în prezent, cel în litigiu.
Așa fiind, toate criticile căii de atac privind operațiunea juridică indicată sunt nefondate și prin prisma celor mai sus reținute se confirmă caracterul sincer, obiectiv al informațiilor furnizate de martorii audiați la fond (f. 67, 68), corelându-se întrutotul această categorie de mijloace probatorii cu înscrisul autentic analizat.
În dovedirea pretenției partajului amiabil intervenit între succesori, reclamanta a înțeles să se folosească de mărturisirea recurentului, context în care ultimul a fost citat cu mențiunea "la interogator";, primind personal actul de procedură (f. 26). Întrebările pe care reclamanta a dorit să le adreseze lui T. P. vizează exact elementele unui partaj voluntar între frați, referindu-se la lăsarea ca moștenire a terenului de 2746 mp (despre care s-a discutat anterior), a casei părintești și terenului aferent în suprafață scriptică de 1389 mp, a însușirii primei parcele de către recurent (mai exact, împreună cu tatăl lor), iar a celei de-a doua, cu casa părintească, reclamantei, prin înțelegere între erezi.
La termenul de judecată acordat pentru luarea interogatoriului (17 februarie 2012 - f. 28), pârâtul T. P. nu s-a înfățișat în instanță, motiv pentru care, la cererea reclamantei, instanța de fond a socotit această stare a lucrurilor ca un început de dovadă în folosul ei, prin aplicarea art. 225 Cod procedură civilă.
Tribunalul o consideră o prezumție de mărturisire, atâta vreme cât partea căruia i se opune, prezentându-se după aceea în instanță, nu a răsturnat-o înainte de pronunțarea hotărârii. Dimpotrivă, recurentul pe tot parcursul judecății în primul ciclu procesual a adoptat o poziție de pasivitate, mărginindu-se la a se opune acțiunii
introductive nemotivat. Judecătoria, în baza rolului activ, i-a pus în discuție necesitatea de a solicita probe, de a-și angaja apărărilor (f. 32), inclusiv formularea unei cereri de ajutor public judiciar (f. 74), îndrumări pe care însă nu le-a urmat.
Dezlegarea de drept privind prezumția de mărturisire se fundamentează pe lângă neprezentarea recurentului în fața instanței pentru luarea interogatoriului și pe argumentul că o suprafață similară celei în litigiu a fost înstrăinată de T. P., fără oponență a reclamantei, pe recunoașterea celui de-al treilea copil al defunctei, pârâtul Bani C., prin întâmpinarea de la fila 9, și prin necontestarea niciunui pârât a folosinței exclusive exercitată de-a lungul timpului de către reclamantă a bunurilor obiect al procesului de față.
Nu se însușește nici critica adusă măsurii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, în considerarea statuărilor de până acum, relativ la temeinicia cererii de chemare în judecată introductivă, a opunerii nejustificate a recurentului la admiterea ei, astfel că este în culpă procesuală, a căzut în pretenții și conform art. 274 Cod procedură civilă se impunea ca cererea reclamantei de obligare a recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată să fie admisă.
În recurs, în baza aceluiași text legal și acelorași principii, recurentul va fi obligat să plătească intimatei R. L. suma de 500 lei, justificată cu plata onorariului avocațial (f. 36).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. P. , domiciliat în comuna L., nr. 139, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 745/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă pe recurent să plătească reclamantei intimate R. L. , domiciliată în comuna L., nr. 221, jud. Bistrița-Năsăud, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond B. V.
| ← Decizia civilă nr. 533/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 241/2013. succesiune → |
|---|
