Decizia civilă nr. 504/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.504/R
Ședința publică din 30 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenții T. D. și T. Lenuța ambii cu domiciliul în loc. C. nr. 19, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 34/_ pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. _
, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_, apoi pentru _
T.
Prin sentința civilă nr. 34/_ pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta Ș. L. C. în contradictoriu cu pârâții T. D. și T. E. și au fost obligați pârâții T. D. și T. E. să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei Ș. L. C., suprafața de teren de 53 mp, parte din parcela cu numărul topografic 783/4/4/3/1 înscrisă în CF nr. 50379 Copalnic Mănăștur, identificată în planul de situație din Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu, prin conturul delimitat de punctele B-D-C-B -hașuri de culoare roșie.
Au fost obligați pârâții T. D. și T. E. să ridice construcția edificată parțial pe terenul în suprafață de 53 mp identificat în planul de situație din Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu, prin conturul delimitat de punctele B-D-C-B -hașuri de culoare roșie, parte din parcela cu numărul topografic 783/4/4/3/1 înscrisă în CF nr. 50379 Copalnic Mănăștur, sau să fie
autorizată reclamanta să demoleze construcția pe cheltuiala pârâților în situația în care aceștia din urmă nu își execută obligația.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților T. D. și T. E. la plata de despăgubiri în favoarea reclamantei în cuantum de 150 lei pentru lipsa de folosință a terenului revendicat în anii 2008, 2009 și 2010, ca neîntemeiat.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvențional T. D. și T. E. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional Ș. L. C. .
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul aflat în proprietatea reclamantei pârâte reconvențional Ș. L. C. și terenul aflat în proprietatea pârâților reclamanți reconvențional T. D. și T. E., pe aliniamentul punctelor A-B- D descris în planul de situație din Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu.
S-au respins capetele de cerere având ca obiect constatarea dobândirii unui drept de superficie de către pârâții reclamanți reconvențional T. D. și
T. E. asupra terenului în suprafață de 53 mp identificat în planul de situație din Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu, prin conturul delimitat de punctele B-D-C-B și asupra construcției tip P+M situate la numărul administrativ 242/A al localității Copalnic Mănăștur, înscrierea dreptului de superficie în cartea funciară, precum și capetele de cerere subsidiare având ca obiect obligarea pârâților reclamanți reconvențional la cumpărarea suprafeței de 58 mp de teren aparținând reclamantei pârâte reconvențional, la prețul pieței, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit, ca neîntemeiate.
Au fost obligați pârâții reclamanți reconvențional T. D. și T. E. la plata în favoarea reclamantei pârâte reconvențional Ș. L. C. a sumei de 4136 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Reclamanta Ș. L. C. este proprietara unei suprafețe de teren de 8240 mp, situată în intravilanul localității Copalnic Mănăștur, la numărul administrativ 243, categoria de folosință curți, construcții și fânețe, identificată prin nr. topografic 783/4/4/3/1, înscrisă în CF nr. 50379(format pe hârtie CF nr. 1537) Copalnic Mănăștur. Acest teren a aparținut numitei Stan E., potrivit titlului de proprietate nr. 60069/50, din data de_, emis de Comisia J. ețeană M. (fila 34). Moștenitorii defunctei Stan E., decedate la data de_, au fost numiții Baloș M. a Bibiana și Buda Radu-V. -Maxim-Petru, potrivit certificatului de moștenitor nr. 153/2001 emis de BNP Cardoș Steluța M.
, iar aceștia la rândul lor au înstrăinat casa de locuit, anexele gospodărești și terenul aferent în suprafață de 8240 mp, către Șovre P. și Șovre Ilinca, părinți reclamantei, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2572/_ de către BNP Cardoș Steluța M. (filele 36, 37).
La data de_, prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 10728/2006 de către Biroul Notarilor Publici Asociați Grecan, Șovre P. și Șovre Ilinca au înstrăinat dreptul de proprietate asupra casei de locuit de la numărul administrativ 243 Copalnic Mănăștur, a anexelor gospodărești și a terenului aferent în suprafață de 8240 mp, către reclamanta Ș. L. C. (fila 35).
Pârâții T. D. și T. E. sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 3800 mp, situată în intravilanul comunei Copalnic Mănăștur la numărul administrativ 242/A, cu categoria de folosință curți construcții și fânețe, identificată prin numerele topografice 783/4/4/1, cu suprafața de 250 mp, 783/4/4/3, cu suprafața de 80 mp și 783/4/4/4, cu suprafața de 3470 mp, toate înscrise în CF nr. 1339 Copalnic Mănăștur.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu, pârâții
T. D. și T. E. folosesc o suprafață de teren de 53 mp, parte din parcela cu numărul topografic 783/4/4/3/1 înscrisă în CF nr. 50379 Copalnic Mănăștur, identificată în planul de situație din Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară, prin conturul delimitat de punctele B-D-C-B -hașuri de culoare roșie.
În fapt, pârâții au invocat faptul că au încheiat la data de_ cu numita Baloș M. a Bibiana, un înscris numit sub semnătură privată numit
"chitanță";, în care se consemnează că aceasta din urmă a primit de la numitul
T. D. suma de 3000000 lei în schimbul suprafeței de 30 mp din locul numit
"Răstoacă";. De asemenea, aceștia arată că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 782/2001 de către BNP Radu A. Podeleanu, au devenit proprietari tabulari cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 1339 Copalnic Mănăștur, cu numerele topografice 783/4/4/1, cu suprafața de 250 mp, respectiv 783/4/4/3, cu suprafața de 80 mp, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 751/2008 de către BNP Radu A. Podeleanu, au devenit proprietari tabulari cu privire la terenul înscris în CF nr. 1339 Copalnic Mănăștur, număr topografic 783/4/4/4, cu suprafața de 3470 mp.
Chiar dacă în prezent terenurile deținute de părți sunt delimitate de un gard care a fost construit de comun acord, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară nu au fost înlăturate, transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în favoarea pârâților, astfel că în temeiul art. 480 din Codul civil -1864, instanța admițând acțiunea în revendicare obligându-i pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei suprafața de teren de 53 mp pe care o ocupă fără a avea un drept de proprietate sau vreun alt titlu.
Reclamanta a solicitat de asemenea obligarea pârâților să ridice construcția edificată parțial pe terenul în suprafață de 53 mp identificat în planul de situație din Anexa 1 a raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu, prin conturul delimitat de punctele B-D-C-B -hașuri de culoare roșie, parte din parcela cu numărul topografic 783/4/4/3/1 înscrisă în CF nr. 50379 Copalnic Mănăștur, sau autorizarea sa pentru a o demola pe cheltuiala pârâților. Într- adevăr, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, pe parcela de teren în
suprafață de 53 mp, materializată în planul de situație din anexa nr.1 din conturul delimitat de punctele B-D-C-B-hașuri de culoare roșie ocupată de pârâți, se găsește edificată pe o suprafață de 16 mp, casa de tip P+M având numărul administrativ 242/A.
Din probele administrate, a rezultat că această construcție edificată parțial pe terenul reclamantei a fost realizată de către pârâți. Pârâtul T. D. Gheorghe a obținut mai întâi certificatul de urbanism nr. 5/_, pentru construirea unei case de locuit pe terenul proprietate privată înscris în CF nr. 1339 Copalnic Mănăștur, pe numerele topografice 783/4/4/1 și respectiv 783/4/4/3, iar ulterior a obținut certificatul de urbanism nr. 24/_, pentru construirea unei anexe gospodărești(garaj auto), pe terenul proprietate privată înscris în CF nr. 1339 Copalnic Mănăștur, pe numărul topografic 783/4/4/1. Ulterior pârâtul a obținut autorizația de construire cu nr. 33/_, pentru construirea unei anexe gospodărești(filele 119, 71, 69).
Instanța a reținut că certificatul de urbanism este parte integrantă a autorizației de construire, potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, astfel că pârâții nu pot fi considerați de bună credință din moment ce au realizat construcția pe un alt amplasament decât cel care rezultă din certificatul de urbanism. Chiar dacă autorizația de construire nu menționează în mod expres amplasamentul, pârâții nu puteau construi pe un alt amplasament decât cel care rezultă din certificatul de urbanism, iar pe de altă parte aceștia cunoșteau faptul că nu au devenit proprietari asupra terenului în suprafață de 53 mp care formează obiectul acțiunii în revendicare.
Apărarea pârâților în sensul că au dobândit un drept de superficie datorită pasivității reclamantei sau a părinților acesteia pe perioada anilor 2002-2004, când au edificat construcția, nu a putut fi primită.
Dreptul de superficie, care nu este reglementat direct și expres prin Codul civil de la 1864, este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren și care constă în dreptul de proprietate al unei persoane asupra unei construcții ce se află pe proprietatea altuia, teren asupra căruia are un drept de folosință. Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, prin uzucapiune sau prin lege.
Conform art. 492 cod civil proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietarul construcțiilor edificate pe acest teren. Există însă posibilitatea la care se referă art. 492 Cod civil de a fi înlăturată această prezumție în sensul de a se stabili faptul că cel care a construit este proprietarul construcției.
Simplul fapt al edificării unei construcții nu dă naștere unui drept de proprietate în patrimoniul constructorului neproprietar asupra terenului. S. ul de drept românesc nu cunoaște faptul material al edificării, ca mod originar de dobândire a proprietății.
Constituirea dreptului de superficie presupune o convenție prealabilă sau concomitentă, iar nu ulterioară edificării construcției pe terenul altuia. În cauză pârâții nu au făcut dovada unei astfel de convenții, iar starea de pasivitate a proprietarului nu este un fapt suficient pentru a prezuma existența unei astfel de convenții.
În situațiile prevăzute de art. 494 Cod civil, chiar dacă edificarea construcției s-ar fi făcut cu bună credință, nu se poate naște un drept real ci doar un drept de creanță în favoarea constructorului.
În prezenta cauză pârâții sunt constructori de rea credință, astfel că reclamanta poate solicita ridicarea construcției de pe terenul său în temeiul art. 494 din Codul civil -1864. În consecință instanța a admis și acest capăt de cerere și i-a obligat pe pârâți la ridicarea construcției de pe suprafața de 16 mp de teren din parcela cu numărul topografic 783/4/4/3/1 înscrisă în CF nr. 50379 Copalnic Mănăștur, iar în caz de neexecutare a autorizat-o pe reclamantă să demoleze construcția pe cheltuiala pârâților.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților T.
D. și T. E. la plata de despăgubiri în favoarea reclamantei în cuantum de 150 lei pentru lipsa de folosință a terenului revendicat în anii 2008, 2009 și 2010, instanța a reținut că una din condițiile acordării de daune interese este existența unui prejudiciu cert, adică un prejudiciu a cărui existență este sigură și care poate fi determinat cu certitudine. Reclamanta nu a dovedit întinderea prejudiciului constând în lipsa de folosință a terenului, în condițiile art. 1169 Cod civil, astfel că instanța urmează să respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Față de cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvențional T. D. și T. E. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional Ș. L. C., instanța a apreciat că aceasta este întemeiată în parte, doar în ce privește stabilirea liniei de hotar, însă pe un alt aliniament decât cel solicitat, respectiv aliniamentul ce rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit în cauză de către expertul Ș. Ovidiu, identificat prin punctele A-B-D, descris în planul de situație din Anexa nr. 1 a acestui raport.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții T. Gheorghe D. și T. Lenuța solicitând în temeiul dispozițiilor art. 3041 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă să se admită recursul declarat și să se modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamanta Ș. L. C. și să se admită cererea lor reconvențională astfel: să se stabilească linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâților și a reclamantei conform dispozițiilor art. 560 Noul Cod civil, prin reconstituirea
vechilor semne de hotar acceptate de către părți de mai bine de 10 ani și care coincid cu gardul actual existent în teren (varianta A-B-C din Raportul de expertiză de la dosar); să se constate că pârâții-reclamanți reconvențional au dobândit un drept de superficie asupra terenului cu suprafața de 53 mp proprietatea reclamantei din numărul topografic 783/4/4/3/1 înscris în CF 50379 Copalnic Mănăștur, teren aferent construcției proprietatea pârâților casa P+M cu numărul administrativ 242/A al localității Copalnic Mănăștur; să se dispună întabularea dreptului de superficie în carte funciară; cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Recurenții au arătat că: sub aspectul stabilirii liniei de hotar instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, care se întemeiază pe o motivație
contradictorie ce nu este în concordanță cu însăși definiția acțiunii în grănițuire și cu practica Curții de Apel C. . În motivarea hotărârii se indică simplu faptul că instanța apreciază fondată cererea de grănițuire, însă nu pe aliniamentul solicitat de ei, ci pe aliniamentul A-B-D din raportul de expertiză care coincide practic cu cel indicat de către reclamantă și este pe limita schițelor topografice. Instanța a luat această decizie, deși în cuprinsul sentinței a reținut la fila 7, că
"în prezent terenurile deținute de părți sunt delimitate de un gard ce a fost construit de comun acord";. Cu un astfel de raționament instanța nu a dat eficiență reconstituirii vechilor limite de hotar cum prevăd normele legale în materie, ci a stabilit noi limite de proprietate.
Sub aspectul obligării pârâților la ridicarea construcției edificată pe suprafața de 53 mp teren proprietatea reclamantei apreciază că din nou instanța a analizat greșit materialul probator și a aplicat eronat dispozițiile art. 492 și 494 Cod procedură civilă.
Parcela de teren proprietatea pârâților care se învecinează cu terenul reclamantei pe porțiunea unde se indica prin expertiză că folosesc din terenul reclamantei, are numărul topografic 783/4/4/1 cu suprafața de 250 mp și este înscris în CF 1339 Copalnic Mănăștur. Pe această parcelă de teren este edificat imobilul de la numărul administrativ 242/A pentru care există autorizație de construire de la primărie. Recurenții au achiziționat parcela de teren în anul 2001 prin contractul de vânzare-cumpărare autentic depus la dosar. În anul 2002 s-a eliberat autorizația de construire conform actelor de la dosar, iar imobilul s-a finalizat aproximativ în anul 2004.
Pârâții reclamantei au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului tot în anul 2001, iar reclamanta a devenit proprietară abia în anul 2006 prin contractul autentic de la dosar. La momentul achiziționării terenului de către reclamantă gardul actual din teren exista, precum exista deja și construcția proprietatea recurenților de la numărul administrativ 242/A.
La momentul edificării construcției și al întocmirii documentației pentru eliberarea autorizației pârâții au fost de bună credință au întocmit schițele topografice ce au stat la baza eliberării autorizației conform limitelor de proprietate din teren și a încheierilor din cartea funciară.
Nici un moment pe parcursul edificării construcției reclamanta sau părinții acesteia nu au formulat vreo sesizare la Primărie sau vreo cerere de oprire a lucrărilor pe motiv că au construit pe terenul proprietatea lor. De la data edificării construcției până la finalizarea ei, precum și încă 7 ani ulteriori reclamanta și părinții acesteia au stat în pasivitate și nu au contestat niciun moment dreptul recurenților de a construit pe acea parcelă de teren.
În condițiile în care la fondul cauzei s-a dovedit faptul că proprietarii anteriori ai terenului, respectiv autorii reclamantei, au stat în pasivitate pe parcursul edificării construcției de către pârâți ba chiar i-au încurajat prin edificarea unui gard astfel încât această construcție să fie pe parcela folosită de pârâți, apreciază că acțiunea introdusă prin care se solicită demolarea construcției are un evident caracter șicanator și reprezintă un abuz de drept. Autorii reclamantei sunt tocmai părinții ei de la care a dobândit proprietatea
asupra terenului. Reclamanta nu poate invoca faptul că ea nu ar fi stat în pasivitate la edificarea construcției pentru că autorii săi i-au transferat dreptul de proprietate cu toate viciile sale, inclusiv această stare de pasivitate care se răsfrânge și asupra ei. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiica celor de la care a dobândit proprietatea a exercitat și acte de folosință asupra terenului împreună cu familia ei și a fost de acord cu limita actuală de proprietate.
Atitudinea reclamantei de a revendica abia acum suprafața de teren după ce recurenții au finalizat construcția este una șicanatoare și comite un abuz de drept.
Sub aspectul stabilirii unui drept de superficie în favoarea intimaților pentru suprafața de 16 mp aferentă construcției instanța de fond a greșit când a respins acest capăt de cerere. Autorii reclamantei au acceptat tacit instituirea unui drept de superficie prin atitudinea de pasivitate.
Intimata-reclamanta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat arătând că ea personal nu și-a dat niciodată acordul ca pârâții să construiască pe terenul ei.
De asemenea intimata a arătat că linia de hotar stabilită de prima instanță este cea corectă și constituie vechea mejdă dintre cele două proprietăți, pârâții recurenți invocându-și practic propria lor culpă pentru a-și apăra construcția ridicată abuziv pe terenul ei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurenți și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin expertiza efectuată la fondul cauzei s-a relevat că în prezent terenurile folosite de părți sunt despărțite de un gard aflat pe aliniamentul A- B-C (figurat în Anexa 1 la raportat de expertiză) dar linia corectă de mejdă ar fi pe aliniamentul A-B-D din aceeași anexă raportat la schițele de dezmembrare existente și la procesul verbal de punere în posesie.
Prima instanță a reținut că, deși gardul actual pe aliniamentul A-B-C- este construit de comun acord de părți, concluziile raportului de expertiză nu sunt înlăturate, prevalând linia de mejdă stabilită după documentele de punere în posesie.
Prima instanță a omis să aibă în vedere că la stabilirea pe cale judiciară a liniei de graniță nu este determinată asigurarea în totul a suprafețelor de teren înscrise în CF, deoarece cartea funciară garantează existența dreptului nu și întinderea exactă a acestuia, deci a suprafeței de teren la care s-ar referi. Prin urmare, atunci când între amplasarea unor suprafețe de teren cu observarea liniilor de graniță originare și ceea ce ar rezulta dacă s-ar respecta întocmai suprafețele înscrise în CF, trebuie să primeze acele limite ale fondurilor ce corespund folosinței lor tradiționale, stabilite prin voința comună a proprietarilor. Doar în măsura în care nu există astfel de limite stabilite prin voința comună, instanța poate impune o limită de hotar prin hotărâre judecătorească. Dovada convenției părților privind limita de hotar se poate face prin orice mijloace de probă, ceea ce trebuie a fi dovedit fiind o stare de fapt și anume că limita sau gardul dintre proprietăți s-a făcut cu acordul
părților și că există acolo de suficient timp pentru a fi considerată o limită tradițională, originară. Aceiași este și poziția Curții de Apel C., care prin Decizia 254/A/2005 a arătat că în procesele privind grănițuirea instanțele de fond trebuie să dea valoare situației de fapt reținute prin probatoriu și nu să se sprijine cu precădere pe documentele tabulare. Ceea ce primează este limita originară, stabilită prin acord de părți și nu limita ce rezultă din documentele tabulare.
Necercetând limitele de hotar originare, reciproc acceptate de părți prima instanță a pronunțat o hotărâre fără cercetarea fondului pricinii fiind necesară suplimentarea probațiunii pentru a se stabili care dintre cele două aliniamente stabilite de expert reprezintă mejda originară tradițională acceptată de părți A-B-C (linie susținută de recurenții-pârâți) sau A-B-D (susținută de reclamanții-intimați).
Se impune a se stabili dacă gardul existent în prezent a fost construit în comun de către părți sau nu, rezultatul acestei analize având o mai mare relevanță raportat la natura litigiului.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, sentința atacată va fi casată și cauza va fi trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții T. Gheorghe D. și T. Lenuța ambii cu domiciliul în loc. C. nr. 19, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 34/_ pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 30 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
S. T. A. | Ț. D. | W. D. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S./_ - 2 ex
J. ecător la fond:T. D. M.
| ← Decizia civilă nr. 270/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 68/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
