Decizia civilă nr. 2233/2013. Revendicare imobiliară

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR.2233/R/2013

Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.

Judecători: A. C.

V. M. Grefier: S. - D. G.

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii

S. O. jr., S. M. -T., M. R. C., R. A. și V. P., împotriva deciziei civile nr. 75/R/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr._, privind și pe reclamanții D. C., G. T. ,

L. G., Z. R., pe pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. - C. DE L. A C. S. și pe intervenienții în nume propriu B. C. și

D. A., având ca obiect contestație în anulare - revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă: reclamanții D. C. și G. T., lipsă fiind contestatorii S.

O. jr., S. M. -T., M. R. C., R. A. și V. P., reclamanții

L. G., Z. R., reprezentantul pârâtului C. Local C. -N. - C. de lichidare a C. S. și intervenienții în nume propriu B. C. și D.

A. .

Procedura de citare este îndeplinită.

Contestația în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, aspect dovedit prin chitanța ch MCJ 5893164 din_, la dosar, și a timbrului judiciar în sumă depusă la dosar și 0,30 lei.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea văzând lipsa de la dezbateri a contestatorilor precum și a reprezentantului lor, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate acestora de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: reclamanții D. C. și G. T., lipsă fiind contestatorii S.

O. jr., S. M. -T., M. R. C., R. A. și V. P., reclamanții

L. G., Z. R., reprezentantul pârâtului C. Local C. -N. - C. de lichidare a C. S. și intervenienții în nume propriu B. C. și D.

A. .

Reclamantul G. T. arată că a studiat precizările depuse la dosar. Nefiind formulat alte cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă

cuvântul reclamanților intimați cu privire la contestația formulată.

Reclamantul intimat G. T. solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nelegală și netemeinică, aceleași concluzii avându-le și reclamantul intimat D. C. .

Curtea, reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 19 octombrie 1993, sub nr. 11516/1993 pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanții G. T., D. C. ,

R. și L. G.
au chemat în judecată pe pârâții S. O., Voina P.
, R. A. și C. de lichidare a C. S., formulând patru capete de cerere, prin care au solicitat instanței:
1. să oblige pe pârâta 4 să le recunoască dreptul de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri, instalații și teren aferent de 4000 mp;
2. să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic, apt pentru intabulare;
3. să dispună anularea parțială a înscrierii în CF nr. 2323 a imobilului în discuție cu privire la pârâții persoane fizice;
4. să oblige pe aceeași pârâți să le recunoască un drept de servitute de trecere.

Pârâții persoane fizice au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a licitației din 6 mai 1991 prin care reclamanții au cumpărat ferma, cu motivarea că din comisia de lichidare a C. S. (vânzător) făcuse parte unul dintre cumpărători, reclamantul L. G. .

În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu, solicitând constatarea nulității licitației din luna Iulie 1991 și reconstituirea dreptului lor de proprietate, mai multe persoane fizice: Pitea Petcu, Demian

A., M. iu I., T. Ana, Lenart Agneta, Suciu Dumitru.

Ulterior au mai formulat cereri de intervenție: B. C. (cerere accesorie în sprijinul reclamantului G. T. ), C. Augustin și R. Alexandru (în interes propriu), aceștia din urmă pretinzându-se foștii proprietari ai terenurilor pe care s-au intabulat pârâții, au solicitat în contradictoriu și cu C. local C. contravaloarea, la prețul pieței, a terenului.

Intervenienții C. și R. (succesorii lui Alexandru, decedat) au mai solicitat ca cererea lor de intervenție să se judece și în contradictoriu cu Regia Autonomă de Transport Urban Călători C., al cărei depou de tramvaie ocupă o parte din terenul ce le-a aparținut lor.

După efectuarea expertizelor tehnice, cauza a fost declinată la Tribunalul Cluj, prin încheierea civilă nr.6432/_, pronunțată în dosarul nr.11516/1993.

Prin Sentința civilă nr.541/30 noiembrie 1999 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr.5207/1998

, s-a admis în parte acțiunea principală și în parte cererea reconvențională, ca și cererile de intervenție.

S-a constatat nulitatea absolută a licitației din 6 mai 1991 și a celei din iulie 1991 și s-a dispus rectificarea cărții funciare nr.2323 S. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice, respingând restul pretențiilor.

Au fost dați în debit intervenienții Pitea Demian, T. Ana, a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție formulată de Lenart Iosif, Suciu Dumitru și ca insuficient timbrată cea a intervenientului M. iu I. .

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. Augustina și R. Alexandru, decedat, continuată de succesorii acestuia.

S-au admis în parte cererile de intervenție accesorie formulate de B.

și D. A., în măsura admiterii acțiunii reclamantului G. T., fiind dați in debit cu taxele de timbru neachitate.
Prin decizia civilă nr.176 din 14 septembrie 2000 a Curții de Apel C., Secția civilă, pronunțată în dosarul nr.2480/2000
, s-au respins ca nefondate apelurile reclamanților, ale pârâților și ale intervenienților B. și D., s-a admis apelul intervenientului Pitea P., s-a modificat sentința sub aspectul dării în debit a acestuia cu taxa de timbru, anulând ca atare cererea de intervenție. S-au anulat ca netimbrate apelurile intervenienților R. și C., s-a constatat renunțarea la judecata apelului din partea succesorilor intervenienți Damian A. și s-au menținut restul dispozițiilor instanței de fond.
Prin Decizia civilă nr. 6234/10 Noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.6109/2000
, s-au admis recursurile declarate de reclamanții D. C., G. T., L. G., Z. R., pârâții S. O. jr., S. M. T., M. Roșea C., R. A. și intervenienții B. C. și D. A. împotriva deciziei nr. 176 din 14 Septembrie 2000 a Curții de Apel C., secția civilă.
S-a modificat în parte decizia recurată și sentința nr.541 din_ a Tribunalului C., secția civilă, și rejudecându-se, s-a admis în parte acțiunea cu privire la capătul 1 de cerere, fiind înlăturate dispozițiile privind anularea licitației din Iulie 1991 la cererea intervenienților și s-a respins ca nefondată cererea reconvențională a pârâților.
Decizia recurată s-a casat în parte și s-a trimis cauza instanței de apel pentru rejudecare numai cu privire la capetele 2, 3, 4 de cerere din acțiunea introductivă: pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (2), anularea parțială a înscrierii nr. 2323 din Cartea funciară (3) și capătul 4: obligarea pârâților la recunoașterea unui drept de servitute de trecere.
Pentru a pronunța această hotărâre, Î.C.C.J. a reținut următoarele:
1. Cu privire la recursul pârâților. Într-adevăr, astfel cum se susține și rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, anularea licitației din iulie 1991 nu a fost solicitată de reclamanți, ci numai de intervenienții în interes propriu Pitea P., Demian A., M. iu I., T. Ana, Lenart Agneta și Suciu Dumitru (f.51 dosar judecătorie). Or, aceste cereri au fost anulate ca netimbrate, astfel încât, nemaifiind investite cu soluționarea lor, instanțele nu le mai putea da eficiență.
  Ca atare, este incidentă în cauză dispoziția art. 304 pct. 6 C.pr.civ., potrivit cu care modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
2. Cu privire la recursul reclamanților și al intervenienților accesorii B.

C. și D. A. .

Motivele reținute de ambele instanțe pentru anularea licitației din mai 1991 sunt contradictorii, ele rezultând din interpretarea greșită a actelor dosarului. Astfel cum cu temei se susține în recursul reclamanților, în speță nu se putea reține incidența art. 1308 pct. 2 din Codul civil pentru a sancționa cu nulitatea, pe motiv de incapacitate a adjudecătorului L. G.

, licitația din luna mai 1991.

Potrivit art. 1306 C.civ., pot cumpăra și vinde toți cei cărora nu le este oprit de lege.

Excepțiile de la regula capacității sunt de strictă interpretare și trebuie să fie temeinic dovedite. In speță, rezultă fără dubii (f.40 dosar C.S.J.) că L.

G. încă din 2 martie 1991 și-a manifestat dorința de abținere de a fi desemnat să facă parte din comisia de vânzare a fermei nr. 5, întrucât dorea să participe în calitate de cumpărător la acea licitație. El nici nu a făcut parte din comisie, astfel cum rezultă din copia legalizată și confruntată cu

originalul a procesului-verbal din 6 mai 1991 (f.39 dosar C.S.J.). Pe de altă parte, din clauzele contractului adițional se poate prezuma că au fost încheiate, cel puțin cu privire la construcție, patru contracte având stabilit un obiect și un preț determinat. Ca atare, greșit s-a anulat această licitație, motiv pentru care Curtea a modificat hotărârile, în sensul admiterii primului capăt de cerere, obligând comis a de lichidare a C. S. să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite la 6 mai 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare.

Pentru că s-a constatat nefondată cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă.

Întrucât, potrivit art. 314 C.pr.civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii numai în cazul în care casează hotărârea atacată în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, iar în speță, cu privire la capetele de cerere 2, 3 și 4 ale reclamanților, precum si la cererile de interventie ale recurentilor, situația de fapt nu apare pe deplin stabilită, se impune casarea cu trimitere la aceeași instanță de apel.

Cu ocazia rejudecării, în virtutea rolului său devolutiv, instanța de apel va administra probe pertinente și concludente pentru a soluționa cererea reclamanților vizând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act apt de intabulare (în condițiile opunerii pârâtei de rangul 4 și față de admiterea prin prezentul recurs a primului capăt de cerere), pentru a clarifica apoi consecințele asupra înscrierii pârâților în cartea funciară cu toată suprafața de teren a fostului C. S. și pentru soluționarea capătului de cerere privind recunoașterea unui servituți de trecere, capete de cerere de care în ciclul procesual anterior nu s-a preocupat.

Se va soluționa cu aceeași ocazie, în raport cu probele ce se vor administra de cei interesați, cererea de interventie accesorie formulată de recurenții B. C. și D. A. .

Pentru considerentele ce preced, în urma admiterii recursurilor formulate, au fost modificate în parte hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, s-a admis primul capăt de cerere în contradictoriu cu C. de lichidare a C. S., s-a respins cererea reconvențională a pârâților, a fost respinsă dispoziția privind anularea licitației din iulie 1991, casându-se decizia recurată cu trimitere spre rejudecare, în limitele anterior expuse.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 729/A/_ a Curții de apel C., pronunțată în dosarul nr.1278/R/2005

, s-a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de reclamanții D. HORIA C., G. T., L. G.

, Z. R., pârâții S. O. jr., S. M. T., R. A., M. R. C. ,

și intervenienții B. C. și D. A. împotriva sentinței civile nr.541/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr.5207/1998, în favoarea Tribunalului C. .

Prin decizia civilă nr. 306/A din data de_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._

, s-a respins excepția nulității actului invocată de către intimații R. A., S. O. jr., S. M. T., M. R.

C., VOINA P. .

S-au admis apelurile formulate de către reclamanții D. C., G.

T., L. G., Z. R. și intervenienții accesorii B. C. și D. A. în contra Sentinței civile nr. 541/_, pronunțată în dosarul civil nr.5207/1998 al Tribunalului C. care a fost schimbată și, în consecință:

S-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanții D. C., G.

T., L. G., Z. R. împotriva pârâților R. A., S. O. jr., S.

M.	T.	, M.	R. C.	, VOINA P. și C.	LOCAL AL MUNICIPIULUI
C.	-N.	- C.	DE L.	A C.A.P S.

S-a admis cererea de intervenție formulată de către intervenienții B.

C. și D. A. în favoarea reclamanților și, în consecință, s-a dispus rectificarea suprafeței parcelelor cu nr. topo 808/1/1/2/1, 808/1/2/2/1, 808/1/3/2/1, 808/1/4/2/1, 808/1/5/2/1, 808/1/6/1/3/1, 808/1/6/2/3/1, 808/1/7/2/3/1, 808/1/8/1/3/1, 808/1/8/2/3/1, 934/2/1, 936/1, înscrise în C.F. nr.2. C. -N., de la 1 ha și 8.313 mp. la 1 ha și 7.308 mp. cât este în realitate.

S-a dispus dezmembrarea parcelelor cu nr. top 808/1/1/2/3,

808/1/2/2/3,	808/1/3/2/3,	808/1/4/2/3,	808/1/5/2/3,
808/1/6/1/3/3,	808/1/6/2/3/3,	808/1/7/2/3/3,	808/1/8/1/3/3,

934/2/3, 936/3, în suprafață de 4.000 mp., înscrise în C.F. nr.2. C., conform raportului de expertiză întocmit de expertul care face parte integrantă din prezenta decizie, varianta I solicitată de către pârâți (f.43-45 dosar apel, Vol. II), după cum urmează:

• parcela cu nr.topo nou 808/1/1/2/3/1, 808/1/2/2/3/1, 808/1/3/2/3/1, 808/1/4/2/3/1, 808/1/5/2/3/1, 808/1/6/1/3/3/1,

808/1/6/2/3/3/1, 808/1/7/2/3/3/1, 808/1/8/1/3/3/1, 934/2/3/1, 936/3/1, în suprafață de 572 mp. se va reînscrie în favoarea vechilor proprietari;

• parcela cu nr. topo nou 808/1/1/2/3/2, 808/1/2/2/3/2, 808/1/ 3/2/ 3/2, 808/1/4/2/3/2, 808/1/5/2/3/2, 808/1/6/1/3/3/2,

808/1/6/2/ 3/3/2, 808/1/7/2/3/3/2, 808/1/8/1/3/3/2, 934/2/3/2, 936/3/2, în suprafață de 3.428 mp. se va reînscrie în favoarea vechilor proprietari;

S-a dispus dezmembrarea parcelelor cu nr. topo 808/1/1/2/1,

808/1/2/2/1,	808/1/3/2/1,	808/1/4/2/1,	808/1/5/2/1,
808/1/6/1/3/1,	808/1/6/2/3/1,	808/1/7/2/3/1,	808/1/8/1/3/1,

808/1/8/2/3/1, 934/2/1, 936/1, înscrise în C.F. nr.2. C. -N., în suprafață de 1 ha și 7.308 mp., conform aceleași variante a raportului de expertiză menționată anterior, după cum urmează:

• parcela cu nr. topo nou 808/1/1/2/1/1, 808/1/2/2/1/1, 808/1/3/ 2/1/ 1, 808/1/4/2/1/1, 808/1/5/2/1/1, 808/1/6/1/3/1/1,

808/1/6/2/ 3/ 1/1, 808/1/7/2/3/1/1, 808/1/8/1/3/1/1, 808/1/8/2/3/1/1, 934/2/ 1/1, 936/1/1, în suprafață de 1 ha și 6.860 mp.

• parcela cu nr. topo nou 808/1/1/2/1/2, 808/1/2/2/1/2, 808/1/3/2/ 1/2, 808/1/4/2/1/2, 808/1/5/2/1/2, 808/1/6/1/3/1/2,

808/1/6/2/3/ 1/2, 808/1/7/2/3/1/2, 808/1/8/1/3/1/2,

808/1/8/2/3/1/2, 934/2/1/ 2, 936/1/2, în suprafață de 448 mp.

S-a dispus alipirea parcelei cu nr. topo nou 808/1/1/2/3/2, 808/1/2/2/3/2, 808/1/3/2/3/2, 808/1/4/2/3/2, 808/1/5/2/3/2,

808/1/6/1/3/3/2, 808/1/ 6/2/3/3/2, 808/1/7/2/3/3/2,

808/1/8/1/3/3/2, 934/2/3/2, 936/3/2, în suprafață de 3.428 mp. cu parcela cu nr. topo nou parcela cu nr. topo nou 808/1/1/2/1/2, 808/1/2/2/1/2, 808/1/3/2/1/2, 808/1/4/2/1/2, 808/1/5/ 2/1/2,

808/1/6/1/3/1/2, 808/1/6/2/3/1/2, 808/1/7/2/3/1/2, 808/1/8/1/

3/1/2, 808/1/8/2/3/1/2, 934/2/1/2, 936/1/2, în suprafață de 448 mp. într-o singură parcela cu o suprafață totală de 3.876 mp., teren intravilan localitatea C. -N., strada Cpt. G. I. nr.60-62, care se va reînscrie pe vechii proprietari.

A fost obligat pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. - C. DE L. A C.A.P S. să încheie cu reclamanții act apt de întabulare pentru terenul în suprafață de 3.876 mp. identificat anterior și grajdul nr.5, edificat pe acesta potrivit procesului-verbal de licitație nr.476 din 06 Mai 1991 și a actului adițional din aceeași dată, în caz contrar prezenta decizia va ține loc de act autentic notarial.

S-a dispus anularea înscrierilor dreptului de proprietate ale pârâților Voina P., R. A. și a defunctului S. O. asupra parcelei în suprafață de 3.876 mp. cu nr. topo nou 808/1/1/2/3/2, 808/1/2/2/3/2, 808/1/3/2/3/2, 808/1/4/2/3/2, 808/1/5/2/3/2, 808/1/6/1/3/3/2,

808/1/6/2/3/3/2, 808/1/7/2/3/3/2, 808/1/8/1/3/3/2, 934/2/3/2,

936/3/2, 808/1/1/2/1/2, 808/1/2/2/1/2, 808/1/3/2/1/2,

808/1/4/2/1/2, 808/1/5/2/1/2, 808/1/6/1/3/1/2, 808/1/6/2/3/1/2,

808/1/7/2/3/1/2, 808/1/8/1/3/1/2, 808/1/8/2/3/1/2, 934/2/1/2, 936/1/2, cu consecința rectificării C.F. nr. 2. C. și C.F. nr.2. C., în sensul radierii dreptului lor de proprietate și al înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților în cotă de ¼ parte fiecare, cu titlu de cumpărare la licitație.

S-a dispus evidențierea asupra parcelei cu suprafața de 3.876 mp., unui grajd, pe fundație din beton, zidărie din cărămidă și BCA, acoperit cu plăci de azbociment.

Au fost obligați pârâții să recunoască reclamanților dreptul de servitute de trecere asupra parcelei din C.F. nr. 2. C. cu nr. topo 808/1/1/2/3/1, 808/1/2/2/3/1, 808/1/3/2/3/1, 808/1/4/2/3/1,

808/1/5/2/3/1, 808/1/6/ 1/3/3/1, 808/1/6/2/3/3/1,

808/1/7/2/3/3/1, 808/1/8/1/3/3/1, 934/2/3/ 1, 936/3/1, în suprafață de 572 mp. și asupra parcelei din C.F. nr. 2. C., cu nr. topo 808/1/1/2/1/1, 808/1/2/2/1/1, 808/1/3/2/1/1, 808/1/4/2/1/1,

808/1/5/2/1/1, 808/1/6/1/3/1/1, 808/1/6/2/3/1/1, 808/1/7/2/3/1/1,

808/1/8/1/3/1/1, 808/1/8/2/3/1/1, 934/2/1/1, 936/1/1, în suprafață de 1 ha și 6.860 mp., în favoarea parcelei cu nr. topo 808/1/1/2/3/2,

808/1/2/ 2/3/2,	808/1/3/2/3/2, 808/1/4/2/3/2, 808/1/5/2/3/2,
808/1/6/1/3/3/2,	808/1/6/2/3/3/2, 808/1/7/2/3/3/2,
808/1/8/1/3/3/2,	934/2/3/2, 936/3/ 2, 808/1/1/2/1/2,
808/1/2/2/1/2,	808/1/3/2/1/2, 808/1/4/2/1/2, 808/1/ 5/2/1/2,
808/1/6/1/3/1/2,	808/1/6/2/3/1/2, 808/1/7/2/3/1/2, 808/1/8/

1/3/1/2, 808/1/8/2/3/1/2, 934/2/1/2, 936/1/2, în suprafață de 3.876 mp., pe o lățime de 6 ml. de-a lungul și de-a latul parcelei reclamanților și în continuare spre calea de acces publică, lățimea de 6 metri fiind calculată de la limita proprietății pârâților spre calea publică.

S-a dispus întabularea dreptului de servitute în favoarea reclamanților în cartea funciară.

S-a respins ca inadmisibilă pretenția intimaților privind despăgubirile determinate de instituirea dreptului de servitute.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Mărincaș Adelin V. .

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. a declarat recurs, în termen legal

, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâtul a invocat, în principal, excepția lipsei capacității procesuale de folosință întrucât nu are personalitate juridică,

fiind lipsit de capacitate procesuală de folosință potrivit art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001.

Capacitatea procesuală de folosință reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile, iar în lumina prevederilor legale mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 36 alin. 1 din aceeași lege, pârâtul nu poate sta în judecată nici în nume personal și nici în calitate de reprezentant.

De asemenea, se invocă și excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la faptul că pârâtul nu este succesor în drepturi a Comisiei de lichidare a C. S. . Pârâtul a fost introdus în cauză doar în faza rejudecării, deși inițial hotărârile casate au fost pronunțate în contradictoriu doar cu C. de lichidare a C. S., care nu aparține de C. Local al Municipiului C. -N., respectiv Municipiul C. -N. . Extinderea acțiunii asupra altor pârâți în rejudecare este inadmisibilă deoarece cadrul procesual este stabilit obligatoriu odată cu promovarea acțiunii, conform art. 132 alin. 1 și art. 114 C.pr.civ.

În subsidiar, pârâtul recurent arată că în urma analizării hotărârii recurate, coroborată cu datele din expertiza tehnică întocmită de expertul Pleșa I., s-a constatat că acesta a cuprins în cadrul fostei proprietăți a fermei zootehnice, teren și construcțiile amplasate pe teren și imobilul cu nr. top. 934/2 deși subdiviziuni ale acestui nr.top. se regăsesc în C.F. nr. 2. C., nr.top. 934/2/1 și în C.F. 2. C., nr.top. 934/2/3.

Imobilul cu nr.top. 934/2 este înscris în C.F. nr. 2. C. -N., în proprietatea Municipiul C. -N., având suprafața de 12.046 mp., teren cu destinația de drum, str. C. G. I. . Acest imobil aparține domeniului public, astfel încât imobilul este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil potrivit art. 1 din Legea nr. 213/1998.

Procesul-verbal de licitație încheiat la data de_ de către C. de licitația C. S. a avut ca obiect ferma zootehnică, cu construcțiile și utilajele de natura mijloacelor fixe aferente și nicidecum terenul aferent construcției.

Împotriva aceleiași decizii, dar și împotriva încheierii civile prin care tribunalul a respins cererea de recuzare, au formulat recurs, în termen legal pârâții S. O. jr., S. M. T., M. R. C., V. P. și R. A.

solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâții au arătat că împotriva d-nei judecător O. C. Tatu au formulat cerere de recuzare întrucât aceasta a făcut parte din completul de judecată care a soluționat apelul împotriva sentinței Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._, iar d-na judecător s-a dovedit a fi părtinitoare față de reclamanții apelanți, pronunțând o hotărâre favorabilă acestora, ceea ce denotă faptul că pârâții au avut parte de un proces vădit inechitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Instanța de apel a interpretat în mod greșit statuarea dată prin decizia civilă nr. 6234/_ a Î.C.C.J. prin care s-a soluționat primul capăt al acțiunii introductive. Prin această hotărâre judecătorească, pârâta C. de lichidare a C. S. a fost obligată să recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite la_ prin contractul de vânzare-cumpărare, însă prin dispozitivul deciziei nu sunt concretizate bunurile și întinderea lor, deoarece Î.C.C.J. s-a referit exclusiv la conținutul procesului verbal de licitație din_ prin care reclamanții au cumpărat grajdul nr. 5 și obiectele de inventar
Cu privire la actul adițional, Î.C.C.J. nu a făcut nicio referire în dispozitivul deciziei, cu privire la terenul aferent grajdului și la suprafața acestuia, astfel încât în mod greșit tribunalul a considerat că Î.C.C.J. a tranșat toate problemele de fapt și de drept.
Tribunalul a refuzat să se pronunțe asupra cererii având ca obiect nulitatea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare, respectiv procesul-verbal de licitație din_ invocat pe cale incidentală. Nulitatea la care fac referire pârâții se referă la faptul că procesul-verbal de licitați din_ este semnat la poziția vânzător - C. S. - chiar de către L. G. care are în cadrul licitației calitatea de cumpărător.
Pârâții nu au atacat însă acest înscris pe care Î.C.C.J. l-a considerat valabil, ci actul adițional la procesul-verbal de licitație care este un act distinct fiind perfectat cu mult timp după licitația din_ prin care pârâții au adjudecat întreaga fermă zootehnică, teren și construcții.
Acest act adițional a fost întocmit ulterior datei de_, fiind datat și înregistrat în fals sub nr. 476/_ .
Î.C.C.J. nu s-a pronunțat și asupra valabilității actului adițional ci numai cu privire la nesemnarea de către L. G. a procesului-verbal de licitație din_ .
În acest context, omisiunea tribunalului de a judeca această cerere incidentală privind nulitatea actului adițional, motivată pe considerentul fals că problema de drept a fost tranșată definitiv și irevocabil de Î.C.C.J., atrage nulitatea deciziei recurate. Se încalcă totodată și dreptul la apărare al pârâților recurenți, întrucât inadmisibilitatea acestei cereri nu a fost pusă în discuția părților, fiind abordată din oficiu de către instanță cu ocazia deliberării.
Instanța de apel, în mod greșit, a respins ca inadmisibilă, fără a o examina pe fond, cererea pârâților prin care s-a solicitat să se constate că actul adițional depus în copie la dosar nu produce efecte juridice, câtă vreme reclamanții nu au înfățișat originalul acesteia.
Astfel, tribunalul era obligat să aplice prevederile art. 172 raportat la art. 174 C.pr.civ. în sensul că actul adițional este fals și drept urmare, nu produce efecte juridice.
Instanța de apel a omis să analizeze valabilitatea actului adițional în antiteză cu alte înscrisuri esențiale din cuprinsul cărora rezultă că la licitația din_ reclamanții au adjudecat grajdul nr. 5 exclusiv în scop de demolare, fără vreo suprafață de teren.
În principal, pârâții se referă la înscrisul intitulat "inventar"; întocmit de către aceștia în calitate de adjudecatari ai întregii ferme zootehnice, la licitația din_ . Acest înscris a fost întocmit și semnat de ing. șef și președintele Comisiei de lichidare, L. G., care a făcut o mențiune specială semnată de el prin care a precizat că grajdul nr. 5 a fost vândut în cadrul licitației din_, în scop de demolare. Acesta a semnat și o adeverință în baza căreia și-a dat acordul pentru întabularea întregii suprafețe de teren a fermei zootehnice pe numele pârâților adjudecatari, astfel încât acesta a cunoscut împrejurarea că terenul aferent grajdului nr. 5 nu a fost adjudecat.
Instanța de apel, în mod greșit, a stabilit că terenul aferent grajdului nr. 5 nu are acces la drumul public și, în consecință, este un teren înfundat. Parcele de teren în litigiu beneficiază de un drum de servitute spre calea publică, iar expertul s-a eschivat de la îndeplinirea obiectivului formulat de către pârâți la raportul de expertiză cu motivarea că terenul cumpărat de reclamantul G. T. nu este înscris în cartea funciară, astfel
reclamantul G. T. este proprietarul extratabular a unei parcele de teren lipită de fondul dominant, care are ieșire la calea publică, nefiind îndeplinite condițiile instituirii unui drept de servitute de trecere în favoarea reclamanților.
Prin constituirea servituții de trecere în favoarea reclamanților, tribunalul a încălcat dispozițiile art. 616 și art. 617 C.pr.civ.

Astfel, în mod greșit varianta propusă de către reclamanți a fost însușită de către instanță, care nu și-a motivat această opțiune, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.

Instituirea servituții de trecere pe lățimea de 6m propusă de expert este extrem de împovărătoare și în contradicție flagrantă cu principiul echității actului de justiție.

În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.pr.civ.

Reclamanții intimați G. T., D. C., Z. R., L. G. și intervenienții B. C. și D. A. au formulat întâmpinare

la recursul declarat de către pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. și pârâții persoane fizice prin care au solicitat respingerea acestora ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.36-39).

Prin decizia civilă nr. 75/R/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._

, s-a admis în parte recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. împotriva deciziei civile nr. 306/A/12 iunie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care a casat-o în parte cu privire la dispozițiile referitoare la:

identificarea în regim de CF a terenului în suprafață de 3876 mp aferent grajdului nr. 5, rectificarea suprafețelor de CF în care se regăsește acest teren.
dezmembrarea și alipirea nr. top. pe care se identifică acest teren,
anularea înscrierilor în CF în favoarea pârâților cu privire la același

teren,

stabilirea servituții de trecere,
întabularea în CF a dreptului de servitute și a dreptului de
proprietate al reclamanților, iar în aceste limite trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, înlăturând din decizie dispozițiile sus menționate.
A fost menținut restul dispozițiilor din decizia recurată.
A fost respins ca tardiv recursul declarat de reclamanții G. T., D.
C., Z. R., L. G. și intervenienții B. C. și D. A. în contra aceleiași decizii.
Au fost respinse ca nefondate motivele din recursul pârâților S. O. jr., S. M. T., M. R. C., R. A. și V. P., având ca obiect încheierea civilă nr. 55/A/CC/_, dosar nr._ al Tribunalului C.
, precum și servitutea de trecere stabilită prin decizia recurată.
Au fost anulate ca netimbrate restul motivelor din recursul acelorași pârâți.
Au fost obligați intimații, reclamanți, pârâți și intervenienți să plătească recurentului C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. suma de
6.560 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea a reținut următoarele:
"1. Recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -
1. este apreciat de Curte ca fiind parțial fondat din considerentele ce urmează a fi expuse.
  Astfel, este adevărat că la instanța de fond, prin cererea de intervenție în interes propriu precizată și depusă la termenul de judecată din_ ,
  intervenienții C. Augustina, R. S., R. G. și R. Alexandru, în calitate de succesori ai intervenientului R. Alexandru, au introdus în cauză, în calitate de pârât pe C. Local al M. C. N., în calitatea lui de succesor al pârâtei C. de lichidare a CAP S. (f.302 dosar fond).
  Din acel moment și până în prezent, în toate ciclurile procesuale, inclusiv în recurs, pârâtul C. Local al M. C. N., a fost citat în calitate de succesor al pârâtei C. de lichidare a CAP S., fără să invoce pe parcursul soluționării litigiului excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive.
  Art.315 alin.1 C.pr.civ. prevede că "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului";.
  Așa cum s-a arătat anterior prin decizia civilă nr. 6234/10 Noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr.6109/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis primul capăt de cerere al acțiunii introductive, obligând C. de lichidare a C. S. să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite la 06 Mai 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare, respectiv grajdul nr.5 cu împrejurimi, instalații și teren aferent, înlăturând motivele de nulitate ale licitației invocate pe cale reconvențională de către pârâți.
  Celelalte capete de cerere formulate, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, apt pentru întabulare, anularea parțială a înscrierii din C.F. nr.2323 a imobilului în discuție cu privire la pârâții persoane fizice și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților și obligarea pârâților de a le recunoaște un drept de servitute de trecere, au fost trimise spre rejudecare pe considerentul că situația de fapt nu este pe deplin stabilită, urmând ca instanța de apel să administreze probe pertinente și concludente, și implicit să soluționeze și cererea de intervenție accesorie formulată de către recurenții B. C. și D. A. .
  Raportat la prevederile art. 315 alin.1 teza I C.pr.civ. și la soluția dată de instanța de recurs primului capăt de cerere, respectiv de obligare a Comisiei de lichidare a C. S. să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite la 06 Mai 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect grajdul nr.5 cu împrejurimi, instalații și teren aferent, Curtea apreciază că excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive, dar și critica pârâtului recurent referitoare la faptul că obiectul procesului verbal de licitație l-a constituit doar ferma zootehnică, construcțiile și utilajele de natura mijloacelor fixe aferente, nu și terenul aferent acestei construcții, nu mai pot fi puse în discuție, Înalta Curte de Casație și Justiție statuând în mod irevocabil, în contradictoriu cu toate părțile împrocesuate, inclusiv cu pârâtul C. Local al Municipiului C. -N., asupra îndreptățirii reclamanților la bunurile care au făcut obiectul licitației.
  În probațiune, pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. a depus extras după C.F. nr. 2. C. -N. provenită din conversia de pe hârtie a
  C.F. nr. 1173 S. din care rezultă că asupra imobilului teren intravilan situat în C. -N., str. C. G. I., cu nr.top. 934/2 în suprafață totală de 12.046 mp. este întabulat dreptul de proprietate dobândit cu titlu de lege, în cotă de 1/1, în favoarea Municipiului C. -N. (f.4).
  Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Pleșa I. rezultă că terenul și construcțiile edificate pe acesta menționate în
  actul adițional nr. 476/_ este situat în C. -N., str. C. G. I., nr. 60 - 62, jud. C. . (f.20-51, vol.II dosar apel).
  În regim de carte funciară, terenul care face obiectul actului adițional nr. 476/_ este înscris în C.F. nr. 2. C. -N., nr. top. 808/1/1/2/3,
  808/1/2/2/3,
  808/1/3/2/3,
  808/1/4/2/3,
  808/1/5/2/3,
  808/1/6/1/3/3,
  808/1/6/2/3/3,
  808/1/7/2/3/3,
  808/1/8/1/3/3,
  934/2/3, 936/3 (o parte din acesta ) și în C.F. nr. 2. C. -N., cu nr. top. 808/1/1/2/1, 808/1/2/2/1, 808/1/3/2/1, 808/1/4/2/1, 808/1/5/2/1,
  808/1/6/1/3/3, 808/1/6/2/3/1, 808/1/7/2/3/1, 808/1/8/1/3/1, 808/1/8/ 2/3/1, 934/2/1, 936/1 (o parte din acesta ).
  Suprafața din acte a terenului din C.F. nr. 2. este de 18.313 mp., iar suprafața reală rezultată din măsurători este de 17.308 mp., motiv pentru care s-a propus rectificarea suprafeței acestui teren.
  În continuare, expertul a propus dezmembrarea imobilului litigios în două variante, respectiv varianta nr. 1 solicitată de pârâți, cu limita de Sud la 10 m. de peretele sudic al grajdului, caz în care reclamanților le revine suprafața de 3.876 mp. și varianta 2 solicitată de reclamanți cu limita de Sud la 10 m. de peretele sudic al copertinei, caz în care reclamanților le revine suprafața de 4.522 mp.
  Prin completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul a întocmit varianta nr. 3 solicitată de reclamanți, cu limita de Sud la 10 m. de peretele sudic al copertinei și cu un drum de servitute de 6 m. pe toate lungimea parcelei reclamanților, pe parcele cu nr.top. 808/1/1/2/1/1, 808/1/3/1/1, 808/1/4/2/1/1, 808/1/5/2/1/1, 808/1/6/1/3/1/1,
  808/1/6/2/3/1/1, 808/1/7/2/3/1, 808/1/8/1/3/1/1, 808/1/8/2/3/1, 934/2/1 și 936/1 (f.134-141, vol.II dosar apel).
  Tribunalul a constatat că situația tabulară avută în vedere la momentul promovării acțiunii, respectiv în data de 19 octombrie 1993, a suferit modificări, în sensul că inițial imobilul cu nr. topo 808/1/1/2, 808/1/2/2, 808/1/3/2, 808/1/4/2, 808/1/5/2, 808/1/6/1/3,
  808/1/6/2/3, 808/1/7/2/ 3, 808/1/8/2/3, 808/1/8/2/3, 934/2, 936, cu șase grajduri, două fânare, două celule de siloz și două construcții, în suprafață de 5 ha și 8.940 mp. a fost înscris în C.F. nr. 2323 C. -N., în favoarea pârâților S. O., Voina P. și R. A. (f. 31, dosar 11516/1993 al Judecătoriei C. -N. ), iar în prezent, potrivit raportului de expertiză întocmit de către expertul Pleșa I. este întabulat și în favoarea unor terțe persoane neîmprocesuate, respectiv S. M., Voina Gherghina, R. Otilia, Berciu P. A. căsătorit cu Berciu Doina, parcelele inițiale suferind dezmembrări, fiind transcrise în C.F. nr.2. C. -N. provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr.2372 S., cu nr. topo 808/1/1/2/3, 808/1/2/2/3, 808/1/3/2/3, 808/1/4/2/3, 808/1/5/2/3,
  808/1/6/1/3/3, 808/1/6/2/3/3, 808/1/7/2/3/3, 808/1/8/1/3/3, 934/2/3, 936/3, teren în suprafață de 4.000 mp. înscris în favoarea lui S.
2. și soția M., Voina P. și soția Gheorghina, R. A. și soția Otilia și
C.F. nr.2. C. -N., provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr.2323 S.
, cu nr. topo 808/1/1/2/1, 808/1/2/2/1, 808/1/3/2/1, 808/1/4/2/1, 808/1/5/2/1, 808/1/6/1/3/3, 808/1/6/2/3/1, 808/1/7/2/3/1, 808/1/8/1/3/1, 808/1/8/ 2/3/1, 934/2/1, 936/1, teren în suprafață de
18.313 mp. și grajdul nr. 2 - 5, înscris în favoarea lui S. O. și soția M., Berciu P. A. și soția D. și S. M. T. (f. 37-41, vol.II, dosar apel).
Cu toate acestea expertul desemnat în cauză a ignorat faptul că în
C.F. nr. 2. C. -N., provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1173
S., asupra imobilului teren intravilan situat în C. -N., str. C. G.
I., cu nr.top. 934/2, în suprafață totală de 12.046 mp. este întabulat dreptul de proprietate dobândit cu titlu de lege, în cotă de 1/1, în favoarea Municipiului C. -N. astfel că subdiviziuni ale acestui nr.topografic se regăsesc în C.F. nr. 2. C. N., respectiv nr.top.. 934/2/1 și în C.F. nr.
1. C. -N., respectiv nr.top. 934/2/3, fără a menționa succesiunea dezmembrărilor și modalitatea în care acestea au fost realizate.
  Potrivit art. 136 din Constituția României revizuită, intitulat
  "Proprietatea,
  1. Proprietatea este publica sau privată.
  2. Proprietatea publica este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
  3. Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
  4. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinta gratuita instituțiilor de utilitate publica";.
Totodată, art.3 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, în forma aflată în vigoare la data soluționării apelului statuează că "Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art.
135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege"; iar în alin.4 prevede că "Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean";.
În anexa actului normativ mai sus arătat, denumită lista cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, la pct.III. se menționează că domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit, pe lângă alte bunuri, și din urmatoarele bunuri: 1. drumurile comunale, vicinale si strazile.
Având în vedere că asupra imobilului teren intravilan situat în C. -N.
, înscris în C.F. nr. 2. C. -N., provenită din conversia de pe hârtie a
teren,
stabilirea servituții de trecere,
întabularea în CF a dreptului de servitute și a dreptului de

proprietate al reclamanților, iar în aceste limite trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, înlăturând din decizie dispozițiile sus menționate, menținânde restul dispozițiilor din decizia recurată.

Recursul declarat de reclamanții G. T., D. C., Z. R. ,
L. G. și intervenienții B. C. și D. A. în contra aceleiași decizii este apreciat de Curte ca fiind tardiv pentru argumentele care urmează a fi expuse.
Astfel, Curtea constată că decizia civilă nr. 306/A/ din 12 iunie 2012 a Tribunalului C. a fost comunicată cu reclamanții G. T., D. C. ,
Z. R., L. G. și cu intervenienții B. C. și D. A. la data de_ așa cum rezultă din dovezile de primire și procesele verbale de predare ale hotărârii anexate la f.190-195 din vol.II dosar apel.
Reclamanții și intervenienții au înregistrat la data de_ întâmpinare la recursul declarat de către pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. și pârâții persoane fizice prin care au solicitat respingerea acestora ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.36-39).
Totodată, prin același înscris, reclamanții și intervenienții au solicitat instanței de recurs să constate și să corecteze două greșeli materiale, respectiv: ipoteca înregistrată pe terenul aferent grajdului nr. 5 întabulat în C.F.nr. 2. să fie trecută pe terenul care rămâne la pârâții recurenți pentru că această ipotecă le aparține și să fie corectată suprafața de teren aferentă grajdului nr. 5 de la 3876 mp. la 4522 mp., pentru că măsurarea suprafeței de teren aferentă grajdului s-a realizat pornind de la pereții grajdului. Or, față de această apreciere, terenul aferent este în suprafață de 4552 mp.
Prin înscrisul înregistrat la data de_, reclamanții și intervenienții au solicitat instanței să aibă în vedere că motivele invocate în întâmpinarea înregistrată la data de_ privind corectarea greșelilor materiale sunt considerate ca fiind motive de recurs împotriva deciziei supusă controlului judiciar (f.51).
În ședința publică din_ Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de reclamanții D. C., G. T., L.
G., Z. R. și de intervenienții B. C. și D. A., având în vedere că inițial aceștia au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâții S. O. jr. ș.a. și apoi, la solicitarea instanței, au precizat că înțeleg să susțină motivele invocate prin întâmpinare ca fiind motive de recurs.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului declarat de reclamanți și de intervenienți, excepție de procedură care face inutilă analizarea pe fond a căii de atac.
Potrivit art.301 teza I C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art.103 C.pr.civ. statuează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Având în vedere că hotărârea instanței de apel a fost comunicată reclamanților și intervenienților la data de_, conform dovezilor de primire și procesele verbale de predare ale hotărârii, anexate la f.190-195 din vol.II dosar apel, iar aceștia au înregistrat recursul la Curtea de Apel C., la data de_, după împlinirea termenului legal de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de apel, Curtea în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1 C.pr.civ., art.103 raportat la art.301 C.pr.civ., va admite excepția tardivității recursului și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții G. T. ,
D. C., Z. R., L. G. și intervenienții B. C. și D. A. în contra aceleiași decizii.
Susținerile reclamantului G. T., în cadrul concluziilor orale puse în ședința publică din_, referitoare la faptul că a solicitat o repunere în termen pentru ca motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar să fie considerate motive de recurs și că înțelege să invoce aderarea la recurs nu pot fi analizate de Curte deoarece până la momentul procesual al închiderii cercetării judecătorești a cauzei, reclamanții și intervenienții recurenți nu au formulat nicio cerere de repunere în termenul de recurs sau de aderare la celelalte recursuri declarate în termen astfel că instanța de recurs nu a fost investită procedural cu astfel de cereri.
Referitor la recursul pârâților S. O. jr., S. M. T., M. R.

C., R. A. și V. P., motivele având ca obiect încheierea civilă nr. 55/A/CC/_, dosar nr._ al Tribunalului C., precum și servitutea de trecere stabilită prin decizia recurată sunt apreciate de Curte ca nefondate, iar restul motivelor din recursul acelorași pârâți vor fi anulate ca netimbrate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În privința recursului declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 306/A/ din 12 iunie 2012 a Tribunalului C. Curtea constată că la momentul declarării căii de atac aceasta nu a fost timbrată.

La primul termen de judecată din data de_, repezentantul pârâților recurenți, av.Theodor Rus, a depus la dosar chitanța care atestă plata unei taxe judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 9,5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei (f.46).

Ulterior, prin încheierea pronunțată în ședința publică din_, Curtea a stabilit că pârâții recurenți datorează următoarele taxe judiciare de timbru:

Pentru critica din recurs privind valoarea prestației tabulare pentru terenul în suprafață de 3.876 mp.: raportat la valoarea de 50 Euro/mp, rezultă o valoare totală de 193.800 Euro, al cărei echivalent în lei, calculat la cursul valutar al B.N.R. din data de_, când 1 Euro = 4,6481 lei, este de 900.801, 78 lei, iar pentru această valoare, conform art. 2 lit. g din Legea
nr. 146/1997 republicată, pârâții recurenți datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.559,50 lei și un timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
Pentru motivul de recurs prin care se critică servitutea de trecere în suprafață de 572 mp, raportat la valoarea de 50 Euro/mp., rezultă o valoare totală de 28.600 Euro, al cărei echivalent în lei, calculat la cursul valutar al

B.N.R. din data de_ când 1 Euro = 4,6481 lei, este de 132.935,66 lei, iar pentru această valoare, conform art. 2 lit. f din Legea nr. 146/1997 republicată, pârâții recurenți datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.134,85 lei și un timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.

- Pentru criticile din precizarea motivelor de recurs, referitoare la servitutea de trecere suprafața de 1.077,92 mp, raportat la valoarea de 50 Euro/mp., rezultă o valoare totală de 53.896 Euro, al cărei echivalent în lei, calculat la cursul valutar al B.N.R. din data de_ când 1 Euro = 4,6481 lei, rezultă o valoare de 250.513,99 lei, iar pentru această valoare, conform art. 2 lit. g din Legea nr. 146/1997 republicată, pârâții recurenți datorează, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.308,06 lei și un timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.

S-a pus personal în vedere pârâților recurenți S. M. T., R. A. și V. P. să achite pentru recurs, în solidar cu ceilalți pârâți recurenți, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 12.002,41 lei și timbre judiciare în valoare de 30 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat .

Având în vedere că obligația timbrării incumbă părții și nu apărătorului ales, pârâții recurenți S. O. Jr. și M. R. C. s-a dispus citarea lor cu aceeași mențiune, iar pe citații se va menționa că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, aceștia au posibilitatea să formuleze cerere de reexaminare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997 republicată, precum și cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, în situația în care îndeplinesc condițiile prevăzute în acest din urmă act normativ (f.73,76).

La data de_ pârâtul recurent R. A. a depus o cerere prin care a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2135 lei și timbre judiciare în valoare de 10 lei, anexând în acest sens chitanța CH MCJ 4578063 din_ eliberată de M. C. N. - Direcția economică pentru suma de 2135 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, precum și timbre judiciare în valoare de 10 lei (f.90, f.91).

Ulterior, prin încheierea civilă pronunțată în ședința din_, Curtea a menținut dispozițiile încheierii ședinței publice din data de_, privind obligația pârâților recurenți S. O. Jr., S. M. T., M. R. C.

, R. A. și V. P. de a timbra recursul cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 12.002,41 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 30 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.

Având în vedere că pârâții recurenți S. O. Jr., S. M. T., M.

R. C., R. A. și V. P. au timbrat recursul, doar pentru criticile privind soluția dată cererii de recuzare și servitutea de trecere de 572 mp., cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2144,50 lei și cu timbre judiciare în valoare de 10,15 lei (f. 46, 90 și 91 din dosar), s-a pus personal în vedere pârâtului recurent V. P. să achite pentru recurs, în solidar, cu ceilalți pârâți recurenți o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 9857,91 lei și un timbru judiciar în valoare de 19,85 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, urmând ca pârâții recurenți S. O.

Jr., S. M. T., M. R. C. și R. A. să fie citați cu aceiași mențiune. (f.94-96)

La data de_, pârâții recurenți au înregistrat la dosarul cauzei înscrisul intitulat "cerere de calculare a taxei judiciare de timbru"; (f.97-98), cerere care a fost calificată ca fiind o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și care a fost respinsă ca tardivă prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din_ a Curții de Apel C. (f.114).

În ședința publică din_ Curtea a constatat că recursul declarat de pârâții S. O. Jr., S. M. T., M. R. C., R. A. și V. P.

a fost timbrat doar pentru motivele de recurs referitoare la soluția dată cererii de recuzare, precum și la soluționarea petitului privind servitutea de trecere de 572 mp, iar acțiunea are patru capete de cerere, care au fost criticate prin motivele de recurs formulate de pârâții recurenți S. O. jr. ș.a. și care nu au fost legal timbrate până la acest moment.

Reprezentantul pârâților recurenți S. O. jr. ș.a. arată că părțile pe care le reprezintă înțeleg să susțină doar motivele de recurs referitoare la petitul privind servitutea de trecere de 572 mp și nu înțeleg să mai susțină celelalte motive de recurs referitoare la celelalte trei capete de cerere motiv pentru care Curtea, din oficiu, a invocat excepția nelegalei timbrări a recursului în privința celorlalte motive de recurs.

Conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.

Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției nelegalei timbrări a motivelor de recurs II, III, IV, V, invocate de pârâți, excepție de procedură care face inutilă analizarea acestora.

Conform art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 " (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara. (3) Neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.

Art.11 alin.1 din același act normativ statuează: cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din:

taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanta;
taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.

Art. 9 din OG nr.32/1995 prevede că "Cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. In cazul nerespectării dispozițiilor prezentei

ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru";.

Având în vedere că pârâții recurenți au achitat din totalul taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 12.002,41 lei și timbre judiciare în valoare de 30 lei, doar suma de 2144,50 lei și timbre judiciare în valoare de 10,15 lei aferente motivelor de recurs I, VI, VII, Curtea în temeiul art.316 coroborat cu art.137 alin.1 C.pr.civ. va admite excepția nelegalei timbrări a motivelor de recurs II, III, IV, V și, în consecință, În temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995 va anula ca netimbrate aceste motive din recursul pârâților.

În ședința publică din_ Curtea a invocat excepția decăderii din termen a precizărilor motivelor de recurs, formulate de către pârâții recurenți S. O. Jr., S. M. T., M. R. C., R. A. și V. P.

, prin intermediul domnului avocat Theodor Rus, care au fost înregistrate la dosar în data de_, având în vedere că aceste precizări au fost formulate după împlinirea termenului legal prevăzut pentru declararea recursului.

Potrivit art.301 teza I C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art.103 C.pr.civ. statuează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

Având în vedere că hotărârea instanței de apel a fost comunicată pârâților la data de_, conform dovezilor de primire și procesele verbale de predare ale hotărârii, anexate la f.187-189, f.196-197 din vol.II dosar apel, iar aceștia au înregistrat precizările motivelor de recurs la Curtea de Apel C., la data de_, după împlinirea termenului legal de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de apel, Curtea în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu 137 alin.1 C.pr.civ. și art.103 C.pr.civ., va admite excepția decăderii din termen a precizărilor motivelor de recurs formulate de pârâți, excepție care face superfluă analizarea acestora.

Referitor la motivul de recurs I, legal timbrat, Curtea constată că la data de_, pârâții S. O., V. P., M. R. C., S. M. T. ,

R. A. au înregistrat cerere de recuzare împotriva d-nei judecător O. C. Tatu apreciind că aceasta este incompatibilă să judece apelul din prezentul dosar întrucât și-a exprimat opinia prin pronunțarea deciziei civile nr. 270/A/_ a Tribunalului C., dosar nr. 6774/2005.

Prin încheierea civilă nr. 55/A/CC/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea de recuzare formulată de acești pârâți.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că cererea de recuzare nu este fondată întrucât în dosarul nr. 6774/2005 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 270/A/_, obiectul cererii l-a reprezentat constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat "Act Adițional la contractului de vânzare-cumpărare prin licitație a grajdului nr. 5 de la C. S., respectiv procesul-verbal nr. 476/1991"; ori în prezentul litigiu, în rejudecare, în conformitate cu decizia nr. 6234/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obiectul acțiunii civile îl reprezintă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, anularea

parțială a înscrierilor de C.F. nr. 2323 și obligarea pârâților la recunoașterea unui drept de servitute de trecere.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 27 pct. 7 C.pr.civ. întrucât cu ocazia soluționării litigiului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 270/A/_, d-na judecător O. Tatu nu și-a spus părerea cu privire la obiectul dedus judecății în prezenta pricină, motiv pentru care s-a respins cererea de recuzare.

Conform art. 27 alin. 1 C.pr.civ., judecătorul poate fi recuzat: pct.7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.

Curtea constată că într-adevăr d-na judecător O. C. Tatu a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr.270/A/_ a Tribunalului C., dosar nr._, prin care s-a admis apelul declarat de pârâții G. T., D. C., Z. R., L. G. împotriva sentinței civile nr.8758/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.

N., care a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii civile formulată de către reclamanții S. O. Jr., S. M. T., M. R. C., R. A. și

V. P. împotriva pârâților menționați anterior.

Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2362/R/_ a Curții de Apel C., dosar nr._, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanții S. O. Jr., S.

M. T., M. R. C., R. A. și V. P. .

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. O. Jr.,

S. M. T., M. R. C., R. A. și V. P., în dosarul nr. nr._, pârâți în prezenta cauză, a avut ca obiect constatarea că înscrisul intitulat "Act Adițional la contractului de vânzare-cumpărare prin licitație a grajdului nr. 5 de la C. S., respectiv procesul-verbal nr. 476/1991"; este fals și, în consecință, să se dispună desființarea acestuia, în condițiile art.184 C.pr.civ., ori în prezentul litigiu, în rejudecare, în conformitate cu decizia nr. 6234/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obiectul acțiunii civile îl reprezintă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, anularea parțială a înscrierilor de

C.F. nr. 2323 și obligarea pârâților la recunoașterea unui drept de servitute de trecere.

Având în vedere obiectul diferit al cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr._ față obiectul prezentului litigiu, Curtea constată că în mod legal tribunalul a statuat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 27 pct. 7 C.pr.civ. întrucât cu ocazia soluționării litigiului în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 270/A/_ a Tribunalului C., d-na judecător O. C. Tatu nu și-a spus părerea cu privire la obiectul dedus judecății în prezenta pricină, motiv pentru care în mod corect s-a respins cererea de recuzare.

Referitor la motivele de recurs VI și VII prin care se critică hotărârea instanței de apel sub aspectul soluției dată cererii de instituire a dreptului de servitute de trecere Curtea a invocat la termenul de judecată din data de_, excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,

"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal aceste motive de recurs sunt întemeiate pe art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, acestea nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, la pct.VI și VII aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză, respectiv a raportului de expertiză ordonat în cauză.

Se constată, așadar, de către Curte că este incidentă excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluției istoricului cauzei, ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conținute în memoriul de recurs, și care s-ar putea circumscrie pct. 7 și pct.9 ale art. 304 C.pr.civ., fiind cele referitoare la nemotivarea deciziei recurate și la aplicarea greșită a prevederilor art.616 și art.617 C.civ.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Critica pârâților recurenți privitoare la incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.7 teza I C.pr.civ. sub aspectul nemotivării hotărârii instanței de apel este apreciată de Curte ca fiind nefondată pentru următoarele argumente.

Motivarea hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți împotriva eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se exercita în mod real controlul judiciar.

Verificând hotărârea instanței de apel din această perspectivă, Curtea constată că aceasta respectă, întru-totul, prevederile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, tribunalul a arătat pe larg care au fost considerentele de fapt și de drept pentru care a soluționat cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea unui drept de servitute de trecere în favoare fondului dominant întrucât din raportul de expertiză administrat în cauză a rezultat, fără echivoc, faptul că terenul litigios este în prezent un loc înfundat.

Pe de altă parte, Curtea reține că atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării ei, trebuie să se distingă între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, instanța având obligația de a analiza numai motivele de apel, mijloacele de apărare și, pronunțându-se asupra lor, să motiveze soluția dată, nu și argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea acestora, ceea ce în speță tribunalul a respectat pe deplin, astfel încât acest motiv de recurs, în opinia Curții, nu este întemeiat.

Este adevărat că art. 616 C.civ. prevede că, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Art.617 C.civ. statuează că, trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum.

Potrivit art.618 C.civ., cu toate acestea trebuie a alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.

Prin actul adițional încheiat sub nr.476/_ la contractul de vânzare cumpărare prin licitație a grajdului nr.5 de la CAP S., respectiv procesul verbal nr.476/1991, părțile, respectiv vânzătorul CAP S. și reclamanții cumpărători, au convenit să detalieze ce presupune vânzarea grajdului cu tot ceea ce este instalat sau neinstalat pe el și cu cele aferente funcționării normale, așa cum s-a menționat în procesul-verbal de licitație astfel că, prin termenul "Cu cele aferente funcționării normale a grajdului"; cuprins în alin.1 din procesul verbal amintit se înțelege: a) terenul limitrof grajdului lateral stânga și dreapta câte 20 ml, apoi 15 ml în spate pe toată lungimea și 10 ml în față pe toată lungimea; b) dreptul de folosință în comun a căii de acces până în drumul public (f.5 verso, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. ).

Având în vedere că reclamanților li s-a conferit posibilitatea de a folosi căile de acces, așa cum s-a arătat anterior potrivit actului încheiat, precum și faptul că din raportul de expertiză rezultă că imobilul teren în litigiu are caracterul unui lot înfundat, fără ieșire la calea publică, în mod legal tribunalul a aplicat dispozițiile art.616 C.civ. și a dispus constituirea unui drept de servitute de trecere asupra fondului aservit aflat în proprietatea

pârâților, de-a lungul căilor de acces existente, de la grajdul dobândit, la drumul public.

Critica pârâților recurenți referitoare la aplicarea greșită a art.617 și art.618 C.civ. în sensul că instituirea servituții de trecere pe trei segmente ale fondului aservit este extrem de împovărătoare este apreciată de Curte ca fiind nefondată în condițiile în care pârâții nu au invocat obiecțiuni la raportul de expertiză în acest sens și mai mult decât atât tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea nouă formulată pentru prima dată în apel având ca obiect obligarea reclamanților la plata de daunelor cauzate de servitute.

Este real că prin obiecțiunile la raportul de expertiză pârâții au criticat această probă cu privire la lățimea servituții de trecere de 6 m considerată ca fiind exagerată, critică pe care au reluat-o în memoriul de recurs și care este apreciată de Curte ca fiind inadmisibilă întrucât vizează temeinicia hotărârii atacate și nu nelegalitatea acesteia potrivit considerentelor anterior expuse, însă pârâții nu au dezvoltat în niciun mod critici legate de nelegala administrare a probei privind expertiza tehnică topografică de către instanța de apel.

Pentru aceste considerente de drept, Curtea apreciază că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondate motivele din recursul pârâților având ca obiect servitutea de trecere stabilită prin decizia recurată.

În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ. Curtea va obliga intimații, reclamanți, pârâți și intervenienți, aflați în culpă procesuală, să plătească recurentului C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N. suma de 6.560 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar dovedite prin chitanțele anexate la f.78, f.109 și f.110 din dosar";.

În data de_, pârâții S. O. jr., S. M. -T., M. R. C., R.

A. și V. P. au formulat o contestație în anulare

împotriva deciziei civile nr. 75/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, solicitând în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. G., G. T. ,

C., Z. R., B. C., D. A. și C. Local al municipiului C. -N., anularea deciziei menționate mai sus, cu consecința rejudecării recursurilor declarate de contestatorii si de C. Local al municipiului C. -N., în condițiile legii, pentru următoarele motive:
1. Motive prevăzute de art.503 alin.2 pct.2 NCPC ("dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale").
  1. Curtea a admis recursul declarat de C. Local C. -N. împotriva deciziei civile nr.306/A/_ a Tribunalului C., considerând, prin eroare, ca sus-mentionata entitate ar avea in cauza calitatea de parata, in pofida faptului ca a fost introdusa in cauza in calitate de chemata in garanție de către intervenienții in interes propriu CRI SAN AUGUSTIN si R. ALEXANDRU - scoși din cauza in urma soluției adoptata de I.C.C.J. prin decizia civila nr.6234/2004.
    In acest sens, este de subliniat ca reclamanții G. T., L. G. s.a., nu au chemat in judecata C. Local C. -N. nici prin acțiunea introductiva si nici in celelalte faze procesuale.
    Confuzia este evidenta si este atat de grava incat nu poate fi explicata decât ca urmare a unei erori materiale in accepțiunea art.503 alin.2 pct.2 NCPC.
  2. Admiterea recursului declarat de C. local al mun. C. -N. si constatarea făcuta de către Curte in sensul ca paratii ar deține o suprafața de teren ce face parte din domeniul public al municipiului C. -N.
  , este rezultatul unei erori materiale vădite, deoarece C. local al mun. C.
  -N. a avut in cauza numai calitatea de chemata in garanție la cererea intervenientilor in interes propriu C. Augustin si R. Alexandru, care sunt scoși din cauza ca urmare a soluției pronunțata de I.C.C.J. prin decizia civila nr. 6234/2004.
  Neavând calitatea de parata in cauza si neavand niciun raport juridic de drept procesual civil cu contestatorii parati, nu i se putea recunoaște dreptul de a ataca decizia instanței de apel, cu privire la o suprafața de teren ce nu a format niciun moment si sub nicio forma, obiect al acestui proces.
2. Motive prevăzute de art.503 alin.2 pct.3 NCPC (instanta, respingând recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis sa examineze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen").

Curtea a omis in mod fatis sa examineze primul motiv de casare prin care s-a demonstrat caracterul vădit inechitabil al procesului derulat in faza apelului.
Din expunerea exhaustiva a motivului de mai sus a fost preluat doar aspectul legat de recuzarea doamnei magistrat O. -C. Tatu in raport de împrejurarea ca a participat anterior la judecarea altei cauze având ca obiect valabilitatea înscrisului intitulat "act adițional la contractul de vânzare- cumpărare la licitație a grajdului nr.5" - înscris esențial in soluționarea prezentei cauze.
S-a demonstrat insa ca doamna magistrat O. -C. Tatu s-a manifestat si in aceasta cauza (purtata intre aceleași parti) in mod vădit părtinitor cu reclamanții G., L. s.a., comițând foarte grave abuzuri procesuale in ceea ce ne privește. Am demonstrat in concret aceste abuzuri procesuale, inclusiv soluția pe care a pronunțat-o privind capătul de cerere ce are ca obiect servitutea de trecere stabilita in favoarea reclamanților.
Efectiv, se poate constata ca despre aceste aspecte ce exced celor pe care ne-am întemeiat cererea de recuzare, si care pe ansamblu definesc derularea judecații in apel ca un proces vădit inechitabil, Curtea nu amintește niciun cuvânt.
Or, atâta vreme cat art.21 din Constituție si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului ne garantează vocația de a fi judecați de magistrați independenți si imparțiali, nerespectarea acestor garanții constituie încălcări ale legii, iar drept consecința constituie motive de casare pe care instanța de control judiciar era obligata sa le examineze sub toate aspectele.
Mai mult chiar, Curtea nu s-a mărginit la atât, dar chiar însăși s-a manifestat abuziv. Simpla lecturare a preambulului deciziei nr.75/R/2013 demonstrează aceasta hărțuire si multiplele încălcări ale dreptului la apărare, inclusiv prin impunerea abuziva a unora dintre obligațiile de timbrare a recursului, punându-ne in situația de a nu face fata acestor obligații, iar in consecința sa renunțam sub aceasta presiune la anumite motive de casare esențiale.
Curtea a omis sa examineze motivul de casare prin care s-a invocat nulitatea prevăzuta de art.304 pct.7 CPCA, in sensul ca instanța de apel nu a motivat adoptarea celei de a II-a variante a întinderii si lățimii servituții de trecere, din expertiza completatoare.
Aceasta omisiune este argumentata de Curte cu mențiunea ca acest motiv de recurs ar fi fost invocat pentru prima data in ședința din 11
ianuarie 2013. Eroare vădita, deoarece aceasta critica esențiala face parte intrinseca din memoriul de recurs depus la Tribunalul Cluj in limita termenului legal de atacare a deciziei civile nr.306/A/_, fiind corelat cu motivul VII (pag.11, alin. penultim).
La originea omisiunii de a examina acest motiv se afla si o grava eroare materiala in sensul ca instanța de control judiciar nu a observat ca susținerea critica axata pe prevederile art.304 pct.7 CPCA, pentru ca altfel, era obligata sa-1 examineze si sa se pronunțe asupra criticii formulate.
Deci, motivul contestației in anulare se întemeiază atât pe prevederile art.503 alin.2 pct.2 cat si pe prevederile art.503 alin. PCt.3 NCPC - ambele fiind apte sa conducă la aceeași soluție.
Curtea a omis sa examineze criticile formulate in cadrul motivelor de recurs VI si VII, argumentând ca acestea vizează exclusiv temeinicia soluției atacate, iar ca urmare, nu pot constitui motive de casare in sensul reglementat de art.304 pct.1-9 CPCA.

Se susține ca prin motivele VI si VII s-a criticat in mod expres si exhaustiv, greșita aplicare a art.616 si art.617 CCA. Referirile la concluzia lipsita de temei a instanței de apel, in sensul ca terenul reclamanților este înfundat, fara sa se fi administrat proba cu expertiza tehnica topo prin care am urmărit sa demonstram ca "fondul dominant" se învecinează cu un teren proprietatea reclamantului G. T., care are drum de acces la str. Cpt. G.

, nu constituie altceva decât neaplicarea corecta a textelor legale de mai sus, precum si încălcarea dreptului la apărare.
Faptul ca s-a criticat orientarea aberanta a instanței de apel de a stabili drumul de servitute pe doua laturi ale fondului dominant, când in conformitate cu textele legale de mai sus, reclamanții erau îndrituiți doar la segmentul de 62 m.l., vizează direct și efectiv nelegalitatea deciziei recurate.
Faptul ca s-a criticat acordarea lățimii drumului pe 6 M.L. când, in raport de destinația si modul de utilizare a "fondului dominant", era suficienta lățimea de 4 m.l. propusa de expert in primul raport de expertiza, am vizat tot nelegalitatea deciziei recurate.
In materie de servitute, parametrii esențiali - caracterul de loc înfundat, lungimea si lățimea drumului de acces se stabilesc in concordanta cu premisele statornicite prin textele art.616 si 617 CCA. Or, faptul ca ne referim la modul in care instanța a aplicat in teren aceste premise legale, nu înseamnă ca este abordata doar netemeinicia, ci însăși legalitatea soluției.
Aspectele de mai sus, sunt de însăși esența instituției servituții de trecere, astfel ca modul de constituire a ei, gradul de împovărare a fondului aservit - in corelare directa cu favorizarea fondului dominant in măsura in care nu se creează un echilibru al lucrurilor, nu poate scapă cenzurii instanței de recurs, sub pretextul ca aceste elemente s-ar afla in zona temeiniciei hotărârii judecătorești. Cu atât mai mult, cu cat in aceasta materie a servituților de trecere corecta aplicare a premiselor statornicite, vizează în egala măsura atât legalitatea cat si temeinicia.
Ca atare, imputarea ce se face de către Curte, in sensul ca ar fi trebuit sa invocam doar critici de "stricta legalitate"" constituie o abordare subiectiva.
Apare totuși, inexplicabila, inconsecventa motivării deciziei (fila 30 alin.7 si 8), in care se susține pe de o parte faptul ca nu s-ar fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiza, ca apoi imediat, in alineatul următor, sa se facă referiri la obiecțiunile pârâților, dar cu observația ca problema lățimii sau cea a lungimii drumului de acces, constituie o chestiuni legate de
temeinicia hotărârii recurate, iar examinarea acestor aspecte este, chipurile, inadmisibila in acest stadiu procesual.
Printr-o abordare absolut subiectiva a motivelor de recurs, s-a ajuns la concluzia vădit nejustificata a respingerii caii de atac pe care au exercitat-o, creându-ne astfel un veritabil blocaj in cadrul rejudecării unde suntem trimiși cu drepturile încorsetate in niște limite create efectiv prin aplicarea abuziva a controlului judiciar.
În data de_, intimații au depus întâmpinare la contestația în anulare formulată (pag. 10
), prin care au solicitat respingerea contestației formulate de contestatori.
Contestatorii au depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare a contestației in anulare, în data de_ (pag. 28
), întemeiată pe prevederile 318 teza I și art. 318 teza a II-a C.pr.civ.
Prin contestația introductiva de instanța, din eroare au fost invocate ca temei de drept prevederile art. 503 alin 2 pct. 2 si art. 503 alin 2 pct. 3 din Noul Cod de Procedura Civila.
Având in vedere ca reglementarea cuprinsa in art. 503 alin 2 pct. 2 este absolut identica, cu cea prevăzuta de art. 318 teza I-a iar reglementarea cuprinsa in 503 alin 2 pct. 3 NCPC este absolut identica, cu cea prevăzuta de art. 318 teza 11-a, indicarea greșita a textelor este rezultatul unei erori materiale.
Referitor la excepția tardivității introducerii contestației in anulare, invocata prin întâmpinarea intimaților reclamanți, se arată că potrivit prevederilor art. 319 alin 2 C.pr.civ. anterior, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestația in anulare poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de hotărâre.

In speța, sunt incidente prevederile art. 101 alin. 1 si alin. 5 C.pr.civ. anterior. Trebuia, deci, sa se pornească de la faptul ca, contestatorul V. P. a depus la data de_ cerere la Tribunalul Cluj, pentru a i se elibera o copie de pe decizia nr. 75/R/2013. Deci, termenul a început sa curgă de la_, calculând termenul in zile libere, acesta s-a împlinit în ziua de 9 martie 2013 (intr-o zi de sâmbătă, când serviciul instanțelor de judecată este suspendat). Ca urmare, termenul s-a prelungit pana la sfârșitul primei zile lucrătoare, respectiv luni, 11 martie 2013. Contestația in anulare a fost depusă la poștă in aceeași zi purtând stampila de primire cu data de 11 martie 2013.

Fata de aceste considerente se solicită respingerea excepției ridicate de intimații-reclamanți.

Contestația în anulare este nefondată și urmează a se respinge în considerarea celor ce succed

Curtea reține precizarea pe care contestatorii au formulat-o sub aspectul temeiului de drept, arătat a fi art. 318 teza I și teza a II-a C.pr.civ., procesul fiind început sub legea de procedură veche și guvernat până la finalizare de normele acesteia.

Referitor la excepția tardivității, invocată în apărare, cu privire la aceasta, Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii prin încheierea ședinței publice din 09 aprilie 2013 (pag. 31 dosar).

Din perspectiva dispozițiilor art. 318 teza I C.pr.civ., contestatorii susțin că hotărârea instanței de recurs, respectiv decizia civilă nr. 75/R/_ a Curții de Apel C., este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de recurs considerând din eroare că recurentul C. Local al municipiului C. -N. ar avea calitatea de pârât, în pofida faptului că a fost introdus în cauză în

calitate de chemat în garanție de către intervenienții în interes propriu C. Augustin și R. Alexandru, care au fost scoși din proces, prin efectul deciziei civile nr. 6234/2004 a Înaltei Curți de C. și Justiție.

Totodată, soluția pronunțată de către instanța de recurs, prin care se reține că pârâții dețin o suprafață de teren care face parte din domeniul public al municipiului C. -N. este și ea rezultatul erorii materiale vădite,

C. Local al municipiului C. -N. neavând calitatea de parte în proces, nu putea să aibă nici dreptul de a ataca decizia instanței de apel.

Noțiunea de "greșeală materială";, introdusă de legiuitor în cuprinsul textului de lege mai sus evocat, vizează greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv formulat, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat, deși la dosar există dovada achitării taxei de timbru, anularea greșită a recursului ca nemotivat, deși motivele de recurs s-au depus la dosar în termen legal, pronunțarea instanței de recurs asupra altei hotărâri decât cea recurată și altele asemenea.

Eroarea materială nu trebuie să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Dispozițiile acestui articol au un câmp limitat de aplicare, impunându-se a fi interpretate restrictiv pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs. Ca atare, contestația în anulare nu poate să fie utilizată pentru remedierea greșelilor de fond, a acelor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural deoarece altfel s-ar ajunge pe cale ocolită să se judece din nou recursul.

Or, ceea ce susțin contestatorii că ar fi o greșeală materială, în sensul legii de procedură, ar putea fi asimilată unei greșeli de judecată, a unei greșite aprecieri a calității procesuale a recurentului, dacă susținerile contestatorilor se verifică, iar o astfel de greșeală nu poate fi remediată pe calea contestației în anulare.

Din perspectiva art. 318 teza a II-a C.pr.civ., contestatorii susțin, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de recurs, cu referire specială la motivul prin care s-a demonstrat caracterul vădit inechitabil al procesului în apel, la motivul prin care s-a arătat că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea în privința tuturor variantelor propuse de expert, cu privire la criticile formulate în cadrul motivului de recurs VI și VII.

Verificând hotărârea instanței de recurs, Curtea constată că nici acest motiv al contestației în anulare nu subzistă, rezultând cu evidență că instanța de recurs a răspuns la toate motivele de recurs formulate.

Trebuie precizat că instanța de recurs nu are obligația de a răspunde separat fiecărui motiv, ci poate răspunde motivelor de recurs printr-un considerent comun și de aceea, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea însăși, o omisiune, dacă instanța a răspuns motivelor de recurs prin considerente comune. Tot astfel, în doctrină și în jurisprudență s-a statuat că judecătorul nu are obligația de a răspunde fiecărui argument pe care partea îl invocă în susținerea unuia și aceluiași motiv de recurs.

În raport cu cele ce preced, Curtea constată că nu se verifică nici acest motiv al contestației în anulare, decizia instanței de recurs fiind amplu și în detaliu motivată, răspunzându-se tuturor motivelor de casare, în sensul celor mai sus arătate. Se tinde, practic, prin invocarea acestei cauze de

anulare, la o rejudecare a procesului în recurs, prin readucerea în discuție a acelor aspecte care au fost irevocabil tranșate de către instanța de recurs.

Față de cele de preced, văzând și dispozițiile art. 320 și urm. C.pr.civ., Curtea va respinge contestația în anulare și va menține în tot hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii S. O. jr.,

S. M. -T., M. R. C., R. A. și V. P., împotriva deciziei civile nr. 75/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. -L. B. A. C. V. M.

GREFIER

S. - D. G.

Red.DB/dact.MS 2 ex.

← Decizia civilă nr. 68/2013. Revendicare imobiliară		Decizia civilă nr. 1219/2013. Revendicare imobiliară →

Decizia civilă nr. 2233/2013. Revendicare imobiliară

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2233/2013. Revendicare imobiliară