Decizia civilă nr. 4513/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4513/R/2013
Ședința publică din 22 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. C. N., împotriva sentinței civile nr. 1001/F/14 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul B.
-Năsăud în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată G. G., precum și pe pârâta intimată C. N., PRIN P., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamanta intimată G. G., doamna avocat Z. E. a cărui împuternicire avocațială de reprezentare se află la f. 11 din dosar, lipsă fiind reclamanta intimată personal, reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Dosarul se află la al doilea termen de judecată, în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul P. C. N., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reprezentantului pârâtei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată G. G., doamna avocat Z. E., lipsă fiind reclamanta intimată personal, reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Curtea constată următoarele:
Această cauză a fost suspendată, în temeiul art. 243 pct. 1 C.pr.civ., conform încheierii ședinței publice din data de_ (f. 15 din dosar), pe motiv că reclamanta intimată G. G. a decedat și se impune introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, precum și depunerea la dosar a actelor de stare civilă privind pe moștenitorii reclamantei intimate.
Cauza a rămas în arhiva instanței până la data de_, când a fost înregistrată la dosar o cerere formulată și expediată prin fax de către pârâtul recurent P. C. N., prin care acesta solicită a se dispune repunerea pe rol
a cauzei, urmând ca până la termenul de judecată pe care îl va stabili instanța să depună la dosar numele și adresa moștenitorilor reclamantei intimate și, de asemenea, menționează faptul că succesiunea este dezbătută în Ungaria, iar la acest moment nu sunt în măsură să prezinte lista moștenitorilor (f. 16 din dosar).
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantei intimate împrejurarea dacă această cerere, formulată de pârâtul recurent P. C. N., este susceptibilă să întrerupă termenul de perimare, conform art. 249 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâtul recurent P. C. N., nu este susceptibilă să întrerupă termenul de perimare.
Curtea după deliberare, respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâtul recurent P. C. N., având în vedere că aceasta nu
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 245 pct. 2 C.pr.civ. și nu a fost făcută cu intenția vădită de a se continua judecarea recursului, astfel încât, respectiva cerere de repunere pe rol a cauzei nu a întrerupt termenul de perimare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 248 C.pr.civ. și art. 252 alin. 2 și art. 253 alin. 2 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția perimării recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită admiterea excepției perimării recursului, invocată, din oficiu, de către Curte, și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, care a fost achitat de mandatarul reclamantei intimate, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției perimării recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1001/F/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița
N ăs ăud în dos ar nr._ , s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta G. G., în contradictoriu cu pârâții P. com. N. și C. N.
, prin primar și, în consecință:
A fost anulată Dispoziția nr. 159/_ emisă de P. | com. N. | ; |
S-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la | acordarea | măsurilor |
reparatorii pentru reclamanta G. G., în calitate de moștenitoare a defunctului Banffy Dezso (Dezideriu) pentru imobilele înscrise în CF nr. 18 N., nr. top. 132/1, 133, 130/10/2, 130/1/10/2, 131/2/10/2, 130/3/10,
131/4/10/2 constând în construcții și teren în suprafață totală de 27.044 mp.
S-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantei a construcțiilor și a terenului aferent acestora în suprafață totală de 7999 mp, identificate în parcelele nr. 145, 146, 147 și 148 potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul P. V., cu obligația de a menține afectațiunea de sediul al Primăriei com. N. al imobilului identificat în parcela 145, constând în construcții și teren aferent de 2930 mp. pentru o perioadă de 2 ani.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilul teren ce nu poate fi restituit în natură, în suprafață de 19.045 mp.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei G. G. suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sale, următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, precizată ulterior, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, reclamanta G. G. a chemat în judecată pârâții P. com. N. și C. N. prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța :
să anuleze dispoziția primarului C. N. nr. 159 din data de_ prin care s-a dispus respingerea notificării formulate de contestatoare, motivat de faptul că imobilul construcție s-ar identifica în altă carte funciară, iar terenul a fost reconstituit în baza legii nr. 18/1991, modificată altor persoane îndreptățite;
în principal să se dispună restituirea imobilului teren în suprafață de 27944 mp și casă, identificate în cf nr. 18 N. și obligarea P. ui com. N. la întocmirea actelor și punerea în posesie de îndată a imobilelor revendicate ;
în subsidiar, în ipoteza în care nu pot fi restituite toate corpurile de avere solicitate prin notificare și prin precizările ulterioare, s-a solicitat restituirea celor libere și acordarea de măsuri reparatorii în bani, după o prealabilă expertizare, pentru cele nerestituite;
obligarea la plata cheltuielilor de judecată a celor ce se opun admiterii acțiunii.
În motivarea cererii s-au susținut în esență următoarele:
Reclamanta a depus o cerere de restituire a imobilelor înscrise în cf nr. 18
N., care au aparținut antecesorilor săi și au fost preluate abuziv de regimul comunist. După tergiversări și insistențe repetate s-a pronunțat dispoziția atacată, contrar prevederilor cuprinse în Legea 10/2001, modificată.
Considerentele reținute de primar nu puteau conduce la respingerea cererii, având în vedere că imobilul terne a fost identificat de exp. M. Csaba, s-a constatat care este imobilul, iar pentru terenurile reconstituite ilegal, primarul avea la dispoziție acțiunea în justiție pentru anularea titlurilor de proprietate eliberate nelegal.
Reclamanta a precizat că motivația din dispoziție referitoare la folosința construcției revendicate de către reclamantă de casa de bătrâni din localitate nu corespunde realității, deoarece imobilul este folosit de primărie, dispensarul din localitate și poliție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 24,26 alin.3 din Legea 10/2001, modificată, art. 480 și urm, art. 700 din Codul civil, și art. 274 din Codul de procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune depusă la fila 97 din dosar, reclamanta a specificat pe care dintre imobilele înscrise în cf nr. 18 N. le vizează notificarea și acțiunea de față, respectiv 132/1, 133, 134, 130/10/2, 130/1/10/2, 131/2/10/2, 131/3/10, 131/4/10/2, 639/5, 639/15 și 101/1 ( situația acestui din urmă nr. top fiind clarificată la termenul de judecată din 19 noiembrie 2009 - f.114).
Pârâții, legal citați, și-au delegat reprezentant în instanță și au depus la dosar întâmpinare (f.59 și urm.), prin care s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr. 159/_ .
În motivarea întâmpinării s-a învederat faptul că lucrarea expertului Bartha Csaba este absolut superficială, și nu putea fi avută în vedere la soluționarea notificării, iar terenurile pretinse de către reclamantă au fost reconstituite în temeiul Legii nr. 18/1991, fiind eliberate titluri de proprietate.
Mai mult decât atât, reclamanta a depus cerere în baza Legii 247/2005, prin care a solicitat același teren și a fost validată.
După efectuarea lucrării de expertiză, reclamanta a depus la dosar note de ședință (f.284), prin care și-a individualizat solicitările de restituire în natură, arătând că acestea vizează parcele cu nr. 145,146,147 și 148, constând în construcții și teren aferent în suprafață de 7999 mp, pentru restul suprafeței de teren fiind de acord cu acordarea unor despăgubiri conform prevederilor Legii 247/2005.
Analizând actele dosarului, dovezile prezentate de reclamantă, precum și probațiunea administrată în fața instanței, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta G. G. a transmis pârâților notificarea înregistrată la Primăria com. N. sub nr. 1941/_ (f.37), prin care în calitate de succesoare în drepturi a defuncților Banffi Dezso și Banffi Ferenc, a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de aproximativ 2 ha 7044 mp, și a casei existente pe acesta, înscrise în cf. nr. 18 N. .
Au fost anexate notificării copia cf nr. 18 N. (f.38-45) copia buletinului justiției nr. 161/1938 (f.46), acte de stare civilă, care atestă filiația notificatoarei față de tatăl acestei Banffi Dezso, respectiv bunicul Banffi Ferenc (f.47 și urm.).
La solicitarea unității deținătoare, reclamanta a mai depus dovada deținerii cetățeniei române (f.27), extrasul cf nr. 18 N. (f.28), raport de expertiză tehnică întocmit de expertul Bartha Csaba(f.29-32), precum și traducerea mențiunilor în limba maghiară din coala evolutivă a cărții funciare amintite.
Prin dispoziția nr. 159/_, emisă de P. com. N. (f.21) s-a respins cererea de restituire în natură formulată de către reclamantă atât cu privire la imobilul construcției cât și cu privire la teren, cu motivarea că terenul a fost reconstituit în baza Legii 18/1991 în favoarea unor persoane fizice, iar reclamanta a depus cerere și în baza Legii nr. 247/2005, prin care solicită și acest teren, cerere ce a fost validată. În ceea ce privește construcția, notificarea s-a respins pe considerentul că acesta s-ar identifica cu alt nr. top decât cele cuprinse în cf. nr. 18, și ar fi în folosința căminului de bătrâni din localitate.
Această dispoziție este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Legii 10/2001, republicată, cu modificările și completările, ulterioare, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Calitatea de fost proprietar deposedat al defunctului Banffi Dezso ( în unele acte de stare civilă fiind folosit prenumele tradus din limba maghiară, Dezideriu) rezultă din mențiunile cuprinse în cartea funciară (înscrierea de sub B39- f.87, traducere f.35), iar preluarea imobilelor de către Statul Român s-a realizat în temeiul Legii nr. 187/1945, a adeverinței nr. 650/1963 eliberată de fostul sfat popular al com. N., așa cum atestă înscrierea de sub B40, respectiv 41 din aceeași carte funciară.
Prin urmare, fiind vorba de imobile preluate în mod abuziv, după data de 6 martie 1945, așa cum acestea sunt definite de art.2 din lege, reclamanta în calitate de moștenitoare, respectiv fiică a fostului proprietar deposedat era îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, fie în natură, fie în echivalent.
Cu toate acestea, primarul s-a rezumat la analizarea cererii de restituire în natură, pe care a apreciat-o ca neîntemeiată și nu a mai acordat măsuri reparatorii în echivalent, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 1 alin.2, art. 10 și 11 din Legea nr.10/2001.
Cum instanța este abilitată să soluționeze pe fond notificarea, în conformitate cu prevederile art. 26 alin.3 din lege, așa cum acestea au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 20/2007, în prezentul cadru procesual se va cenzura atât dispoziția de respingere
a cererii de restituire în natură și vor stabili măsurile reparatorii în echivalent, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.
Expertiza tehnică ordonată în cauză a stabilit fără nici un dubiu, faptul că imobilele teren în suprafața de 27.044 mp și casă de locuit, pretinse de către reclamantă, având ca date de carte funciară - nr. top 132/1, 133, 130/10/2/1, 131/1/10/2/1, 131/2/10/2/1, 131/3/10/2/1 și 132/4/10/2/1 se identifică în tarlaua 126 prin următoarele parcele: 136, 137, 138, 139, 140, 142, 143, 145,
146, 147, 148, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162
și 163 (f.126-162; f.220-252). Suprafața măsurată a acestor parcele este de 29.973 mp ( mai mică decât cea rezultată din cf cu 332 mp, diferența rezultând din modificarea cursului Văii Meleș - f.129), însă așa cum a reținut expertul suprapunerea acestor parcele peste cele de carte funciară este doar în limita a celor 27.044 mp, pentru care reclamanta a dovedit dreptul de proprietate a antecesorilor săi.
În ceea ce privește parcela cu nr. 150, trebuie precizat că ea aparține Bisericii Reformate din N. ( fiind edificat acolo chiar lăcașul de cult), și constituie proprietatea tabulară a acesteia, antecesorii reclamantei înstrăinând către aceasta parcela cu nr. top 130/10/01, 131/1/10/1, 131/2/10/1, 131/3/10/1, și 134/4/10/1 anterior exproprierii, așa cum rezultă din înscrierea efectuată în cartea funciară sub B37.
După comunicarea actelor de reconstituire de către Comisia locală N., expertul a completat raportul de expertiză inițial întocmit, și a precizat că pentru majoritatea parcelelor menționate mai sus a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 în favoarea unor persoane fizice care au acolo și locuințe, terenul fiind situat în intravilanul comunei, rămânând în proprietatea unității administrativ teritoriale doar parcele cu nr. 145, 146, 147 și 148, pe care se află amplasată și construcția expropriată de la antecesorul reclamantei, în prezent porțiunea situată pe parcela nr. 145 fiind folosită ca sediu al Primăriei com. N., iar construcția alipită, care deși face corp comun cu cea de pe parcela nr. 145, este amplasată pe parcela nr. 146, fiind în prezent folosită cu titlu gratuit de agenția poștală din localitate, fără ca această unitate să dețină vreun drept real asupra edificatului, așa cum rezultă din răspunsul comunicat de pârâtă la fila 259.
Obiecțiunile pârâților la completarea raportului de expertiză au fost respinse, deoarece pe de o parte, cu ocazia întocmirii practic a celei de-a doua părți a raportului expertul nu a efectuat noi măsurători, astfel că nu erau incidente prevederile art. 208 din codul de procedură civilă referitoare la citarea părților, iar pe de altă parte, starea de fapt este lămurită în cele două părți ale expertizei. În ceea ce privește evaluarea terenurilor, concluziile expertului au fost formulate în afara obiectivelor fixate de instanță, și față de limitele investirii în cauza de față, rămân fără relevanță probatorie, o eventuală reconsiderare a lor pe calea completării la raportul de expertiză tehnică nefiind utilă cauzei.
Principala apărare a pârâților în privința parcelelor cu nr. 145 și 147 a reprezentat-o cuprinderea construcției sediu a primăriei și a terenului aferent de 3300 mp în domeniul public al comunei, fapt dovedit cu copia inventarului domeniului public al comunei depus la filele 290-292 din dosar, ceea ce ar excepta aceste imobile de restituirea în natură.
Contrar opticii pârâtelor, prevederile art. 6.1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, lasă lipsită de relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor, precum și calificarea dată acestora potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Fiind vorba de bunuri ce au aparținut antecesorului reclamantei, și în speță neregăsindu-se nici una din excepțiile de la retrocedare prevăzute de lege, restituirea în natură este posibilă, indiferent dacă în prezent sunt cuprinse în categoria bunurilor din domeniul public sau privat al unității administrative.
Drept urmare, pot fi restituite în natură reclamantei construcțiile în întregime (atât cele aflate pe parcela nr. 145, aflate în domeniul public, cât și cele amplasate pe parcela nr. 146, ce fac parte din domeniul privat al comunei), precum și suprafața de teren de 7999 mp, identificată de expert în tarlaua 126 parcele nr. 145,146, 147 și 148.
Ținând cont de destinația construcției amplasate pe parcela nr. 145, de sediu al primăriei, intrând astfel în categoria imobilelor cuprinse în anexa nr. 2 lit. a, s-a dat eficientă dispozițiilor art. 16 alin.1 teza I din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că se va menține destinația acesteia și a terenului aferent pentru o perioadă de 2 ani. Tribunalul a apreciat acest interval ca fiind unul rezonabil, atât în considerarea intereselor reclamantei de a intra cât mai curând cu putință în posesia proprietății sale, dar și a posibilităților pârâților de a efectua demersurile legale ce se impun pentru achiziționarea unui nou sediu pentru autoritățile administrative locale. Corelativ, pe perioada menținerii afectațiunii bunului, reclamanta va beneficia de chiria determinată potrivit dispozițiilor art. 16 alin.2 din lege.
Restul suprafeței de teren - 19045 mp, a fost dovedită ca aparținând numiților Orban Martin, Uifălean I., Marcus I., Sânmărghitean V., Sicoe
G., Șipoș Susana, Sighartău I., Sălătioan Gavril, Bicsak E., majoritatea dintre ei având eliberate titluri de proprietate în temeiul Legii 18/1991, iar restul figurând cu suprafețele respective ca fiind validate în temeiul prevederilor aceleași legi, astfel că restituirea în natură nu este posibilă.
Cum pârâta nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, iar reclamanta nu a făcut dovada contrară susținerilor unității deținătoare, pentru suprafața de teren ce nu poate fi restituită în natură fiind incidente prevederile art. 1 alin. teza a II-a din Legea nr.10/2001.
Nu s-a probat în cauză faptul că reclamantei i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar pentru imobilele în cauză, așa cum s-a susținut de către pârâte prin întâmpinare. La solicitarea expresă a instanței a fost prezentat titlul de proprietate nr. 571617/_ - f.262, care atestă reconstituirea în favoarea reclamantei a suprafeței de 18 ha pășune precum și procesul verbal de punere în posesie pentru terenurile cu vegetație forestieră reconstituite (f.268), și nicidecum a terenului intravilan obiect al cauzei de față.
În realitate în cf nr. 18 N., au fost înscrise mai multe corpuri de avere care au constituit proprietatea antecesorilor reclamantei, unele dintre ele, fiind terenuri extravilane respectiv terenuri cu vegetație forestieră, au intrat sub incidența prevederilor legilor fondului funciar, însă cele cu nr. top 132/1, 133, 134, 130/10/2, 130/1/10/2, 131/2/10/2, 131/3/10, 131/4/10/2, identificate de expertul P. V. în dosarul de față sunt de natură construcții și terenuri intravilane expropriate de la antecesorul reclamantei, astfel că măsurile reparatorii pentru preluarea lor abuzivă sunt cele stipulate în Legea nr. 10/2001.
Raportat la starea de fapt și de drept reținută mai sus, văzând și prevederile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare, tribunalul a admis acțiunea așa cum a fost ea precizată, a anulat ca fiind nelegală și netemeinică Dispoziția nr. 159/_ emisă de P. com. N.
; a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru reclamanta G. G., în calitate de moștenitoare a defunctului Banffy
Dezso (Dezideriu) pentru imobilele înscrise în cf nr. 18 N., nr. top. 132/1, 133, 130/10/2, 130/1/10/2, 131/2/10/2, 130/3/10, 131/4/10/2
constând în construcții și teren în suprafață totală de 27.044 mp; să dispună restituirea în natură, în favoarea reclamantei a construcțiilor și a terenului aferent acestora în suprafață totală de 7999 mp, identificate în parcelele nr. 145, 146, 147 și 148 potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul P.
, cu obligația de a menține afectațiunea de sediul al Primăriei com. N. al imobilului identificat în parcela 145, constând în construcții și teren aferent de 2930 mp. pentru o perioadă de 2 ani: S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor pentru imobilul teren ce nu poate fi restituit în natură, în suprafață de 19.045 mp,
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei G. G. suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată, justificată prin plata onorariului de expert și a onorariului avocațial.
Împ o tr iv a aces te i s en tințe a decl ar at r ecur s, în termen legal, pârâtul P.comunei N. , solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate de intimată din prezentul recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, fiind lipsită de temei legal, întrucât, expertiza care a stat la baza pronunțării acestei hotărâri, efectuată de expert judiciar P. V., este nulă, pe motiv că expertul nu s-a conformat dispozițiilor art. 208 alin. 1 C.pr.civ., respectiv, la efectuarea expertizei, nu a participat niciun reprezentant din cadrul recurentului.
În mod greșit reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, întrucât, chiar dacă, în ceea ce privește restituirea imobilelor prelate în mod abuziv prevalează principiul restituirii în natură, totuși, în situația imobilelor aparținând domeniului public, măsurile reparatori se vor stabili prin echivalent.
În mod corect, prin Dispoziția nr. 159/_ a P. ui comunei N., a fost respinsă cererea reclamantei de restituire în natură, întrucât terenul solicitat a fost reconstituit în baza Legilor fondului funciar în favoarea unor persoane fizice, iar reclamanta a depus cerere și în baza Legii nr. 247/2005, prin care a solicitat aceleași teren.
Recursul este perimat.
Soluționarea recursului a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de_, având în vedere că reclamanta intimată a decedat și se impunea introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, prin indicarea numelui și prenumelui acestora, a adreselor de domiciliu sau de reședință unde să poată fi citați, precum și a actelor de stare civilă, care să ateste calitatea lor de moștenitori (f. 15).
Dosarul a rămas în nelucrare în arhiva instanței până la data de 25 octombrie 2013, nefiind efectuat niciun alt act de procedură la cererea vreuneia dintre părți.
La data de_ pârâtul recurent P. comunei N. a expediat la dosarul cauzei o cerere, prin fax, prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că
"până la termenul ce îl veți stabili urmează să depunem numele și adresa moștenitorilor intimatei"; (f. 16).
Urmare a acestei cereri de repunere pe rol a cauzei, formulată de pârâtul recurent, Curtea a dispus citarea părților pentru termenul de judecată din data de
_, pentru a se discuta, atât cererea de repunere pe rol a cauzei, cât și incidența în cauză a excepției perimării.
La termenul de judecată din data de_ nu s-a prezentat în instanță reprezentantul pârâtului recurent, ci doar reprezentanta reclamantei intimate decedate, iar până la termenul din_, când se împlinea termenul legal de perimare, pârâtul recurent nu a depus la dosarul cauzei cerere pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, prin indicarea numelui și prenumelui acestora, a adreselor de domiciliu sau de reședință unde să poată fi citați, precum și actele de stare civilă, care să ateste calitatea lor de moștenitori.
Deși această cerere de repunere pe rol a cauzei a fost expediată prin fax la data de_, deci anterior împlinirii termenului legal de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. 1 C.pr.civ., totuși, Curtea constată că această cerere de repunere pe rol a cauzei nu este una întrerupătoare a termenului de prescripție, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 249 C.pr.civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Este adevărat că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost trimisă, prin fax, anterior împlinirii termenului legal de perimare, dar nu este mai puțin adevărat că respectiva cerere de repunere pe rol nu întrunește cerințele și exigențele impuse de art. 249 C.pr.civ., pentru a avea natura juridică a unui act de procedură susceptibil să întrerupă termenul de perimare.
Și aceasta pentru că simpla cerere de repunere pe rol a cauzei, neînsoțită de dovezi concrete care să ateste manifestarea neîndoielnică de voință a părții care justifică un interes, în sensul că dorește continuarea judecății, respectiv, "în vedere judecării procesului";, nu are natura juridică a unui act de procedură făcut în vedere judecării procesului, susceptibil să întrerupă termenul de perimare.
Recurentul, prin cererea de repunere pe rol a cauzei, nu a solicitat nici măcar judecarea în lipsă a procesului, astfel încât, chiar dacă s-ar fi dispus repunerea pe rol a cauzei, în condițiile solicitate de recurent, instanței nu îi rămânea altceva de făcut, decât să dispună suspendarea în continuare a judecării cauzei, în eventualitatea în care nu s-ar fi prezentat nici reprezentanta reclamantei intimate, pentru lipsa părților de la dezbateri, și pentru că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă a pricinii.
De asemenea, pârâtul recurent, odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei, pentru că această cerere să aibă efect întrerupător al termenului de perimare, ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei cerere pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, prin indicarea numelui și prenumelui acestora, a adreselor de domiciliu sau de reședință unde să poată fi citați, precum și actele de stare civilă, care să ateste calitatea lor de moștenitori.
Nefiind îndeplinite obligațiile ce subzistau în sarcina pârâtului recurent în vederea repunerii pe rol a cauzei, Curtea constată că simpla cerere de repunere pe rol a cauzei formulată la data de_, nu a avut efect întrerupător al termenului de perimare, acest termen curgând în continuare și împlinindu-se la data de 26 octombrie 2013.
Pe cale de consecință, Curtea constată că, în cauză, nu a operat o întrerupere a termenului de perimare, în sensul prevăzut de art. 249 C.pr.civ.
Așa fiind, în temeiul art. 248, art. 252 alin. 2 și art. 253 alin. 2 C.pr.civ.,
Cur te a v a ad mite ex cepț ia per imăr ii , invocată din oficiu la termenul de judecată din_, cu consecința constatării perimării prezentului recurs.
Reprezentanta reclamantei, în ședința publică din_, a învederat
instanței faptul că solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de
judecată în sumă de 1.0000 lei, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța de plată nr. 109/_ (f. 21), cerere care urmează să fie respinsă de către Curte, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe faptul că reclamanta a decedat la data de_ (dovadă certificat de deces fila 12-13), în cauză nu au fost introduși moștenitorii reclamantei, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine cine anume a achitat onorariul avocațial în data de_, respectiv, dacă cel care a achitat acest onorariu este sau nu moștenitor al defunctei reclamante.
Avocata reclamantei decedate a susținut că acest onorariu avocațial a fost achitat de către mandatarul reclamantei, însă nu a făcut dovada existenței acestui mandat, acordat de reclamantă, anterior decesului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul P. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1001/F din 14 iunie 2012 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
-M. CONȚ
I. -D.
C.
A. -A. P.
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: I.S.
| ← Sentința civilă nr. 52/2. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 2977/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
