Decizia civilă nr. 456/2013. Succesiune

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 456/R/2013

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: C. S.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta T. F. împotriva sentinței civile nr. 1595/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 3249/R/265/2011, având ca obiect succesiune.

Dezbaterea recursului a avut loc la data de 14 noiembrie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această decizie.

Având în vedere faptul că cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtul intimat I. V. a fost respinsă, pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 21 noiembrie 2013.

Se constată că pârâtul intimat I. V. a depus la dosar concluzii scrise, la care a anexat împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul avocațial.

T R I B U N A L U L,

deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 784/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta T.

F. împotriva pârâților I. V., I. P., S. M. și S.C. F. SSA. - prin C. Individual de I. C. P. I., și, în consecință:

S-a constatat că pârâta S.C. "F. S. "; S.A., prin C. individual de insolvență comercială P. I., a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra construcției compusă din 4 încăperi și o suprafață construită la sol de 120 mp, situată pe terenul înscris în CF nr. 1036 Romuli, nr. top._ /1, 11841 și 1183/1.

S-a constatat validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ între pârâta S.C. "F. S. "; S.A., în calitate de vânzătoare și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, antecontract ce are ca obiect imobilul construcție compus din 4 încăperi și o suprafață construită la sol de 120 mp și prețul de 300.000 lei vechi. Pârâta S.C. "F. S. "; S.A., prin C. individual de insolvență comercială P.

I., a fost obligată să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare cumpărare a

imobilului construcție sus-arătat, iar în caz contrar, sentința va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare a construcției arătate.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției sus-arătate, cu titlu cumpărare - validare hotărâre judecătorească.

S-a respins în rest, ca nefondată, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă.

Pârâtul I. V. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 48,6 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamanta T. F. a chemat în judecată pe pârâții I. V. ș.a., solicitând instanței ca în urma probelor ce se vor administra să se pronunțe o sentință prin care să se constate că numitul Timoce P. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor înscrise în CF nr. 1066 Romuli nr. top._ /1,_ /1, de natură "curte pe frumosu";, în suprafață totală de 3436 mp; să se constate că masa succesorală rămasă în urma defunctului Timoce P., decedat la data de_, se compune din întregi imobilele înscrise în CF nr. 1066 Romuli nr. top._ /1,_ /1 de natură "curte pe frumosu";, în suprafață totală de 3436 mp; să se constate că această succesiune a revenit în întregime numitei I. Ana (născută Timoce), în calitate de fiică; să se constate că masa succesorală rămasă în urma defunctei I. Ana, decedată la data de_, se compune din întregi imobilele înscrise în CF nr. 1066 Romuli nr. top._ /1, _

/1 de natură "curte pe frumosu";, în suprafață totală de 3436 mp, imobile moștenite de la tatăl său Timoce P. ; să se constate că la această masă succesorală au vocație succesorală legală pârâtul I. I., în calitate de soț supraviețuitor (în cotă de ¼ părți), reclamanta T. F. (în cotă de ¼ părți), pârâtul I. P. (în cotă de ¼ părți) și pârâta Ș. Margareta (în cotă de ¼ părți), în calitate de fii; să se constate că masa succesorală rămasă în urma def. I. I., decedat la data de_ se compune din cota de ¼ părți din imobilele arătate, moștenite de la soția sa; să se constate că la această masă succesorală au vocație succesorală reclamanta, pârâții I. P. și Ș. Margareta, în cote de câte 1/3 părți, fiecare, în calitate de fii; să se dispună partajarea judecătorească a acestor succesiuni prin atribuirea imobilelor arătate în întregime reclamantei, ceilalți moștenitori fiind escontentați; să se constate că pe suprafața de 90 mp din aceste imobile pârâta S.C.";F. S. "; S.A. a edificat o clădire, constând din 3 încăperi; să se constate validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ și legalizat sub nr. 565/_ de către Biroul Notarului Public P. Maxim, încheiat între reclamantă și pârâta S.C.";F. S. "; S.A., prin care reclamanta a cumpărat aceste construcții, cu prețul de 300.000 lei vechi; să se dispună obligarea pârâtei S.C. "F. S. "; S.A. să predea act apt de întabulare, iar în caz de refuz să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, să se dispună înscrierea în CF pe numele reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilelor de natură teren cu titlu succesiune și partaj și asupra imobilelor construcții cu titlu cumpărare.

În fapt, a arătat că terenul din litigiu constituie în prezent proprietatea tabulară a pârâtului I. V., care și-a înscris dreptul de proprietate prin încheierea de carte funciară nr. 2128/2004, cu titlu succesiune și partaj.

Pârâtul I. V. a dezbătut succesiunea după antecesorii săi în cadrul acțiunii civile ce a format obiectul dosarului nr. 262/2004, iar reclamata nu a fost parte în acel proces, astfel că sentința nu-i este opozabilă.

Terenul din litigiu a fost folosit în mod public, pașnic și sub nume de proprietar încă dinaintea celui de al II-lea război mondial de către bunicul său Timoce P., până în anul 1984, astfel că termenul prescripției achizitive s-a împlinit în favoarea acestuia.

Componența maselor succesorale și vocația moștenitorilor legali sunt cele arătate în petitele acțiunii.

Pârâta S.C. "F. S. "; S.A. ar fi edificat o construcție pe terenul din litigiu, construcție ce a făcut obiectul unui antecontract de vânzare cumpărare între această pârâtă și reclamantă, construcție care a fost închiriată pârâtului I. V. prin contractul de închiriere încheiat cu acesta la data de_ .

În final, reclamanta a arătat că în considerentele sentinței civile nr. 1238/2005 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 904/2005 s-a reținut că fosta întreprindere "IFET"; B. (transformată ulterior în S.C. "F. S. "; S.A.) a închiriat de la bunicul reclamantei, Timoce P., o suprafață de 1014 mp teren din aceste imobile, pentru construirea depozitului de exploatare forestieră din D. Ș., astfel că înainte de anul 1984, când a intervenit decesul numitului Timoce P., terenul se afla în posesia acestuia. După deces, IFET B. a plătit chirie mamei reclamantei, iar după anul 1996, reclamantei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1452 și următoarele cod civil austriac, art. 111 Cod procedură civilă, art. 948 și următoarele Cod civil, art. 1294 și următoarele Cod civil, art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, art. 44, 46 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 651 și următoarele Cod civil și art. 728 Cod civil.

La termenul de judecată din data de_, reclamanta și-a precizat verbal acțiunea civilă formulată în sensul că a înțeles să cheme în judecată pârâta S.C. "F.

S. "; S.A., prin C. Individual de I. C. P. I. .

Pentru termenul de judecată din data de_, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă (f. 36 - 37), solicitând instanței ca alături de petitele formulate în acțiunea introductivă să fie obligat pârâtul I. V. la plata sumei de 10000 lei cu titlu despăgubiri.

În fapt, a arătat că pârâtul I. V. s-a aflat încă din cursul anului 2001 în posesia terenului și a construcției din litigiu, iar în anul 2005 a avariat serios clădirea din litigiu în sensul că a luat porțile metalice cu care era prevăzută intrarea pe terenul din litigiu, a degradat tencuiala exterioară și interioară a clădirii, precum și întreaga tâmplărie (uși și geamuri) și a depozitat rumeguș într-un bazin de apă aferent acestei clădiri, scoțându-l astfel total din uz.

Pârâtul I. V., prezent la termenul de judecată din data de_, a arătat că se opune admiterii acțiunii civile formulate și precizate de reclamantă, iar pentru termenul de judecată din data de_ a formulat întâmpinare (f. 59), prin care a arătat că terenul din litigiu a fost proprietatea străbunicilor săi Cilian Gavrilă și Cilian

M., care au dat terenul cu titlu de zestre bunicii sale, I. Teodosia.

După decesul străbunicului său Cilian Gavrilă, străbunica sa s-a recăsătorit cu bunicul reclamantei, respectiv cu numitul Timoce P., din căsătoria acestora rezultând numita Timoce Ana, căsătorită I. - mama reclamantei.

La decesul străbunicii sale Timoce M. în anul 1959, cu ocazia dezbaterii succesiunii în dosarul nr. 41/1959 la notariatul de Stat Raional Năsăud, în masa succesorală nu s-au inclus terenurile înscrise în CF nr. 1066 Romuli, deoarece acestea au fost date cu titlu de zestre bunicii sale I. Teodosia.

După decesul numitului Timoce P., survenit în anul 1984, s-a dezbătut succesiunea în dosarul nr. 913/1984 al Judecătoriei Năsăud, iar prin sentința civilă nr. 356/1985 s-a stabilit componența masei succesorale, fără terenurile înscrise în CF nr. 1066 Romuli.

În registrul agricol al comunei Romuli, în anul 1960, terenul din litigiu se găsea în poziția bunicului său I. Iovu, iar clădirea închiriată de acesta este compusă din 3 încăperi și are o suprafață de 90 mp, fiind situată într-un alt amplasament decât clădirea existentă astăzi, care este compusă din 4 încăperi și are o suprafață de 122 mp.

Ceilalți pârâți deși legal citați nu au formulat întâmpinare sau alte cereri scrise și nici nu s-au prezentat în instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și ale dosarelor atașate nr. 262/_, 1152/2004 și 2844/1999 ale Judecătoriei Năsăud, instanța a statuat că potrivit extrasului de CF nr. 1066 Romuli nr. top._ /1, 1184/1 și 1183/1 (f. 6), terenul de natură "curte pe frumosu";, în suprafață totală de 3436 mp, este proprietatea tabulară a pârâtului I. V., cu titlu succesiune și partaj, potrivit încheierii de carte funciară nr. 2128/2004.

Pârâtul I. V. și-a înscris dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 262/2004 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1152/2004, dosar în care reclamanta nu a fost parte, prin care s-a constatat că def. I. Filip a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unor suprafețe din terenurile cu nr. top._ și 1186 și prin care s-a dezbătut masa succesorală rămasă în urma def. I. Filip.

Anterior înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului I. V., terenul înscris în CF nr. 73 Romuli nr. top. 1181 și 1186, în suprafață totală de 2471 mp, a fost proprietatea tabulară a numitei Szabo A., cu titlu moștenire, potrivit extrasului de CF aflat la fila 3 din dosarul nr. 1152/2004.

Potrivit extrasului de CF nr. 245 Romuli nr. top. 1183 și 1184 (f. 4 din dosarul atașat nr. 1152/2004, al Judecătoriei Năsăud), terenul în suprafață totală de 3945 mp, anterior înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului I. V., era coproprietatea tabulară a numiților Rothschild Hersch, Wieder Baruch Hersch, Wieder Mor, Wieder Regina, Wieder Mindela, Steinmetz Fischel și Steinmetz Esztera.

Din coroborarea declarațiilor martorilor R. I., M. D., Dohotaru G., Curtuiuș N., Curtuiuș Catrina, Nedelea M. (aflate la filele 121, 122, 268, 206, 207 și 274) rezultă faptul că terenul din litigiu se învecinează cu drumul național, cu terenul numitei Florian M. și cu calea ferată.

Pe terenul din litigiu, fosta I.F.E.T. B., prin Sectorul de exploatare forestieră Coșbuc, a construit un depozit de material lemnos, începând cu anii 1962 - 1965 și până în anul 1996.

Anterior anului 1962, fără a se cunoaște cu exactitate perioada de timp, terenul din litigiu a fost folosit și de către bunicul reclamantei, Timoce P. împreună cu soția sa Bulz M. .

Din declarația martorului Nedelea M. (f. 207) rezultă faptul că, în perioada în care acesta a fost șef de sector, fostul I.F.E.T plătea chirie unui bătrân care se declara proprietar al terenului, chirie ce consta într-un ștraif de lemne, anual.

Această declarație se coroborează în parte cu considerentele sentinței civile nr. 1511/1979 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 1559/1979 (f. 36 din dosarul atașat nr. 904/2005), respectiv pentru suprafața de 1014 mp.

Pe de altă parte, instanța are serioase rezerve că în perioada regimului comunist o persoană fizică, care nu putea face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putea pretinde unei întreprinderi de stat despăgubiri pentru închirierea unei anumite suprafețe de teren (1014 mp), sentința sus-arătată fiind dată în baza acordului dat în scris de unitatea pârâtă, fără ca instanța să verifice calitatea de proprietar al terenului închiriat.

Datorită faptului că în perioada 1962 - 1996 terenul din litigiu a fost folosit de către fosta I.F.E.T. B., prin Sectorul de Exploatare F. ieră Coșbuc, numitul Timoce P., bunicul reclamantei, a pierdut atributul posesiei continue pe care o exercitase până la acea dată, terenul din litigiu fiind folosit nu potrivit destinației sale agricole, ci cu destinația de depozit de material lemnos.

Anterior anului 1962, posesia terenului din litigiu a fost exercitată de către mai multe persoane, respectiv de către Timoce P. și Timoce (născută Bulz) M., iar în sentința civilă nr. 1025/2004 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 262/2004 s-a reținut că terenul din litigiu ar fi fost folosit de către numitul I. Filip până la decesul său survenit la data de_, primindu-l cu titlu de zestre de la părinții săi I. Iovu și I. Todosia, cu ocazia căsătoriei.

Numita Bulz M. (căsătorită inițial Cilian, iar ulterior Timoce) a fost străbunica pârâtului I. V., fiind căsătorită ultima dată cu numitul Timoce P. - bunicul reclamantei, din căsătoria lui Timoce P. cu Timoce M. rezultând numita

I. Ana, născută Timoce - mama reclamantei. Datorită existenței acestor relații de rudenie și a faptului că anterior anului 1962 terenul din litigiu a fost folosit de către mai multe persoane, instanța nu poate reține că numitul Timoce P. a folosit terenul din litigiu, chiar prin joncțiunea posesiei sale cu cea a antecesorilor săi o perioadă de 30 de ani în mod public, pașnic și sub nume de proprietar, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, potrivit dispozițiilor art. 1452 și urm cod civil austriac.

Față de cele arătate, s-a respins petitul privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către def. Timoce P. asupra terenului înscris în CF nr. 1066 Romuli nr. top._ /1, 1184/1 și 1183/1.

În ceea ce privește petitele de constatare a componenței maselor succesorale rămase în urma defuncților Timoce P., I. Ana și I. I. și de constatare a vocației moștenitorilor legali la aceste succesiuni, s-au respins ca nefondate și aceste petite, ele urmând soarta petitului principal de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece masele succesorale se pretinde că sunt compuse doar din terenul ce a format obiectul petitului de uzucapiune.

Reclamanta a solicitat pe calea acțiunii oblice constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâta S.C. "F. S. "; S.A. asupra construcției cu o suprafață construită la sol de 90 mp, compusă din 3 încăperi, edificată de către această pârâtă pe terenul din litigiu, motivat de faptul că la data de_ a cumpărat de la această pârâtă construcția respectivă.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert Hasbei F., pe terenul din litigiu au fost identificate 3 construcții, respectiv hala bandzic, cu o suprafață construită la sol de 100 mp, o clădire cu destinația "birou";, cu o suprafață construită la sol de 50 mp, și o clădire veche compusă din 4 încăperi și o suprafață construită la sol de 120 mp.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare legalizat de notarul public P. Maxim la data de_ (f. 15 - 16), reclamanta a cumpărat de la pârâta S.C. "F.

S. "; S.A. o clădire situată în D. Ș., str. P. și identificată conform unei schițe de plan, clădire ce este compusă din 3 încăperi și are o suprafață construită la sol de 90 mp.

Contradicția existentă între construcția identificată în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare și construcția existentă în teren și pretinsă de către reclamantă a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1238/2005 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 904/2005, devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâtul I. V., în sensul că reclamanta a cumpărat clădirea cu destinație de "uzină, atelier de reparații și garaj";, construită din cărămidă și acoperită cu placă de beton și situată mai aproape de drumul național. Prin aceiași sentință s-a înlăturat și apărarea pârâtului I. V. potrivit căreia reclamanta ar fi cumpărat de la pârâta S.C. "F. S. "; S.A. o altă clădire compusă din 3 camere, construită din lemn și situată foarte aproape de linia CFR.

S-a reținut că scopul încheierii potrivit clauzelor contractuale cuprinse în contractul de închiriere încheiat între părți l-a constituit utilizarea de către pârâtul I.

V. a spațiului închiriat ca atelier de reparații auto și garaj, că reclamanta T. F. a fost văzută efectuând lucrări de curățenie la clădirea construită din cărămidă în perioada anilor 1999 - 2000 și că la baza contractului de furnizare a energiei electrice a stat contractul de închiriere încheiat între T. F. (fostă Matroș) și I. V., precum și contractul de vânzare cumpărare în baza căruia T. F. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției.

Față de cele arătate, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă și s-a constatat că pârâta S.C. "F. S. "; S.A., prin C. individual de insolvență comercială P. I., a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra construcției compusă din 4 încăperi și o suprafață construită la sol de 120 mp, situată pe terenul înscris în CF nr. 1036 Romuli nr. top._ /1, 11841 și 1183/1.

S-au apreciat aplicabile dispozițiile art. 975 cod civil privitoare la acțiunea oblică și ale art. 492-494 Cod civil, reținând că fosta I.F.E.T. B. a edificat construcția sus-arătată în calitate de posesoare faptică a terenului de sub construcție și cu știința posesorilor anteriori ai terenului de sub construcție, precum și faptul că pârâta S.C. "F. S. "; S.A. prin C. individual de insolvență comercială P. I. este succesoarea în drepturi a fostei I.F.E.T. B. .

Potrivit înscrisului aflat în copie la filele 15-16 dosar, reclamanta a cumpărat de la pârâta S.C.";F. S. "; S.A. imobilul clădire compus din 3 încăperi, cu o suprafață de 90 mp situată în localitatea D. Ș., str. P., cu prețul de

300.000 lei vechi, ca urmare a licitației publice organizate.

Apreciind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 948 și următoarele Cod civil și reținând faptul că obiectul contractului îl reprezintă construcția veche compusă din 4 încăperi, din cărămidă, cu o suprafață construită la sol de 120 mp, s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ între

pârâta S.C. "F. S. "; S.A., în calitate de vânzătoare, și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, antecontract ce are ca obiect imobilul construcție compus din 4 încăperi și o suprafață construită la sol de 120 mp, și prețul de 300.000 lei vechi.

În baza art. 977, 1075 și 1077 Cod civil pârâta S.C. "F. S. "; S.A., prin C. individual de insolvență comercială P. I., a fost obligată să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare cumpărare a imobilului construcție sus-arătat, iar în caz contrar sentința va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare a construcției arătate.

În baza art. 44 - 46 din Decretul Lege nr. 115/1938 s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției sus-arătate cu titlu cumpărare, validare hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește petitul de obligare a pârâtului I. V. la plata sumei de

10.000 lei cu titlu despăgubiri, din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă faptul că pârâtul a fost cel care a degradat construcția sus-arătată prin îndepărtarea porților metalice, degradarea tencuielii interioare și exterioare, distrugerea tâmplăriei și depozitarea rumegușului în bazinul de apă aferent acestei clădiri.

Din coroborarea declarațiilor martorilor Curtuiuș Catrina și Nedelea M. rezultă că ușa din tablă și tâmplăria metalică aferentă construcției sus-arătate au fost date la fier vechi, iar în momentul în care pârâtul I. V. a început să folosească această construcție ea a fost folosită doar pentru a trage curentul electric, fiind într-o stare improprie folosinței pentru un alt scop.

Față de cele arătate, s-a respins ca nefondat și petitul privind obligarea pârâtului I. V. la plata unor despăgubiri.

În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, pârâtul I. V. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 48, 6 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă a fost admisă numai în parte (3 petite din 11), că onorariul expert s-a achitat pentru petitul de uzucapiune, că taxa judiciară de timbru în cuantum de 873 lei și timbru judiciar de 5 lei s-au achitat pentru petitul privind despăgubirile și că mandatarul reclamantei nu a depus la dosarul cauzei chitanță prin care să justifice onorariul solicitat de 800 lei.

Prin decizia civilă nr. 295/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud s-a admis în parte recursul declarat de reclamanta T. F. împotriva sentinței civile nr. 784/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 16 martie 2011 în dosarul nr._, s-a casat în parte hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Năsăud - în privința cererilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, dezbatere masă succesorală a defuncților, partaj și intabulare în cartea funciară a terenului.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. Tribunalul a conchis că recursul este fondat în parte.

Așa cum rezultă din probatoriu administrat în cauză, atât în dosarul de fond, cât și în dosarul nr. 2844/1999 al Judecătoriei Năsăud și așa cum a reținut și instanța de fond, în mod corect, imobilul teren în litigiu, fără a se cunoaște cu exactitate întinderea suprafeței, a fost folosit de bunicul reclamantei, defunctul Timoce P. împreună cu soția Bulz M. .

Probatoriul testimonial administrat în dosarul nr. 2844/1999 al Judecătoriei Năsăud relevă faptul că terenul ar fi aparținut soției defunctului Timoce P., fiind folosit de soți de la data încheierii căsătoriei, adică din anul 1934, conform copiei certificatului de căsătorie depuse la dosar (f. 8 dosar fond).

Ca atare, este cert că folosința defunctului Timoce P. a început în anul 1934, după încheierea căsătoriei.

În anul 1979, între defunctul Timoce P. și fosta IFET B. s-a purtat un litigiu pentru plata de despăgubiri pentru folosința unei suprafețe de teren. Litigiul s-a finalizat prin sentința civilă nr. 1511/1979 pronunțată în dosarul nr. 1559/1979 (f. 36 dosar nr. 904/2005 al Judecătoriei Năsăud), defunctului Timoce P. acordându-i-se despăgubiri în sumă de 101,40 lei, echivalentul folosinței terenului în suprafață de

1.014 mp, fără ca sentința să identifice terenul în discuție.

Deși hotărârea este sumar motivată, totuși din cuprinsul ei se poate deduce faptul că despăgubirile au fost solicitate de defunctul Timoce P., care la acel moment se considera că este proprietarul acelui teren.

Declarațiile martorilor sunt contradictorii în privința momentului la care fostul IFET B. a intrat în folosința terenului și nu s-a lămurit dacă preluarea terenului s-a făcut de stat sau folosința exercitată de IFET B. s-a realizat cu îngăduința defunctului Timoce P., în virtutea dreptului său recunoscut asupra terenului rezultat dintr-o posesie exercitată din anul 1934, anul căsătoriei sale.

Aceasta în condițiile în care un martor audiat (f. 256 dosar fond), care a lucrat în cadrul fostei IFET B. în perioada 1982-1988, a relevat faptul că în anul 1982 IFET-ul plătea chirie defunctului Timoce P. pentru folosința terenului în litigiu.

În condițiile în care este cert că defunctul Timoce P. a obținut în anul 1979 despăgubiri pentru terenul în litigiu, recunoscându-se defunctului Timoce P. de către fosta IFET B. cel puțin dreptul său de a exercita posesia asupra terenului în litigiu, s-a apreciat că fondul cauzei în privința dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.014 mp cu titlu de uzucapiune, cu toate consecințele care ar decurge de aici (constatare compunere masă succesorală rămasă în urma defunctului Timoce P., constatare vocație succesorală a numitei I. Ana, constatate compunere masă succesorală rămasă în urma defunctei I. Ana, constatare vocație succesorală a soțului supraviețuitor I. I. și a copiilor T. F., I. P., Ș. Margareta; constatare masă succesorală rămasă în urma defunctului I. I. ; constatare vocație succesorală la moștenirea acestuia a reclamantei și a pârâților I. P. și Ș. Margareta; partajul bunului; intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului) nu a fost suficient cercetat, motiv pentru care, având în vedere că se impune administrarea de probe suplimentare, s-a impus trimiterea cauzei spre rejudecare numai sub acest aspect.

Recursul nu este fondat în ceea ce privește soluția respingerii cererii de acordare a despăgubirilor pentru degradarea construcției, întrucât chiar dacă prin sentința civilă nr. 1238/2005 pronunțată în dosarul nr. 904/2005 al Judecătoriei Năsăud se reține faptul ilicit al înlăturării cadrului metalic de la geamuri, a ușii metalice, fără a se dovedi cu probe alte degradări, reclamanta nu a făcut dovada contravalorii prejudiciului cauzat prin înlăturarea ușii și cadrului metalic, singurele degradări care pot fi reținute, în lipsa altor probe.

În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, făcând aplicarea art. 312 Cod procedură civilă, s-a admis în parte recursul declarat, s-a casat hotărârea

atacată numai sub aspectul cererilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de defunctul Timoce P., dezbatere masă succesorală a defuncților (Timoce P., I. Ana, I. I. ), partaj și intabulare în cartea funciară a terenului.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate, care nu au constituit obiect de recurs, respectiv constatarea dreptului de proprietate prin edificare a pârâtei SC F.

S. SA asupra construcției formată din 4 încăperi, aflată pe o suprafață de 120 mp din cf 1036 Romuli topo_ /1,_ /1; validarea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de 8 octombrie 1999; obligarea pârâtei SC F. S. SA să încheie cu reclamanta act autentic de vânzare-cumpărare, în caz contrar hotărârea ținând loc de act autentic a construcției; înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției.

De asemenea, s-a menținut și soluția respingerii cererii de acordare a despăgubirilor pentru degradarea construcției.

S-a precizat ca, în rejudecare, instanța să analizeze numai temeinicia cererii de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune de defunctul Timoce P., antecesorul reclamantei, în privința suprafeței de 1.046 mp, în privința căreia s-a dovedit că a exercitat posesia și pentru care a primit despăgubiri, pentru restul suprafeței din totalul înscris în cartea funciară nefiind făcută dovada posesiei continue, publice, netulburate, sub nume de proprietar, exercitată timp de 30 de ani.

În acest sens, instanța va administra orice probă pe care o apreciază utilă cauzei pentru a se stabili cu certitudine momentul la care defunctul Timoce P. a pierdut posesia suprafeței de 1.046 mp, pentru a lămuri împrejurările în care s-a adoptat hotărârea din anul 1979 (sens în care se pot solicita și lămuriri părților, în special continuatorului fostei IFET), pentru a stabili cu exactitate dacă suprafața de 1.046 mp face parte din terenul proprietate tabulară a pârâtului I. V. sau este situat în vecinătatea acestuia.

Cu ocazia pronunțării hotărârii, instanța va avea în vedere cheltuielile de judecată aferente cererii trimise spre rejudecare, efectuate de părți la fond, în calea de atac și în rejudecare.

Prin sentința nr. 1595/2013 din dosar nr. 3249/R/265/2011, Judecătoria Năsăud a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei A. "I. V. ";, astfel încât față de această pârâtă a respins ca inadmisibilă acțiunea și,

Pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta T.

F., în contradictoriu cu pârâții I. V. (în nume propriu), I. P., Ș. M. și

S.C. "F. S. "; S.A., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvență P. I.

.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului I. V. la cheltuieli de judecată.

A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului I. V. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.

S-a precizat că instanța de rejudecare, așa cum rezultă din Decizia civilă nr. 295/R/2011, a fost învestită doar cu privire la petitele de uzucapiune, de dezbatere succesorală după defuncții Timoce P., I. Ana și I. I., partaj și întabularea în Cf drept de proprietate, respectiv pentru verificarea faptului dacă suprafața de 1046 mp, la care se face referire în Sentința civilă nr. 1511/1979 pronunțată în dosar 1559/1979 a Judecătoriei Năsăud, se suprapune sau nu cu terenul înscris în CF 1066 Romuli nr.

top._ /1,_ /1, în suprafață totală de 3436 mp, acesta fiind cadrul statuat pentru instanța de rejudecare, pentru restul terenului din totalul înscris în CF tribunalul statuând în mod irevocabil că nu s-a făcut dovada posesiei continue, publice, netulburate și sub nume de proprietar, exercitată de 30 de ani. De asemenea, pentru celelalte petite din acțiunea civilă precizată, obiect a dosarului_, prin decizia de casare s-au menținut în mod irevocabil dispozițiile din Sentința civilă nr.784/2011 a Judecătoriei Năsăud.

În rejudecare, reținând astfel limitele acțiunii cu care instanța de rejudecare a fost sesizată, s-au administrat probe, atât la cererea părților, cât și din oficiu.

Astfel, s-au audiat martorii Târnovan Sâia, M. D., Bulz D., Sbera I., Cilian Ana, Pupeză Pavel, la cererea reclamantei ori a pârâtului I. V., s-au efectuat din oficiu demersuri pentru a se verifica dacă terenul din litigiu a fost preluat la stat cu sau fără titlu valabil, sens în care Arhivele Naționale au comunicat la dosar Decretele nr. 891/1962 al fostului Consiliu de Stat al R.P. Române (împreună cu Anexa nr. 2 A și cu Planul de situație) și nr. 208/1968 împreună cu planul de situație aferent acestuia, Decretul nr. 203/1968 neavând relevanță în cauză deoarece vizează imobile situate în orașul Slatina.

Urmare a decretelor de expropriere și schițelor atașate acestora, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei completări la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit inițial de expert Hasbei F. în dosar nr._, și, având în vedere că reclamanta s-a opus în mod constant administrării acestei probe, s-a dispus din oficiu efectuarea completării la raportul de expertiză pentru identificarea la dosar dacă terenul în litigiu se suprapune sau nu cu terenurile obiect al acestor decrete de expropriere, raportat și la schițele atașate la dosar, anexă la aceste decrete, precum și raportat la celelalte înscrisuri comunicate la dosar de Arhiva Națională B. -Năsăud

- Serviciul județean B. -Năsăud (f. 51-52). În acest scop, pentru administrarea probei, în temeiul art. 1711Cod procedură civilă, s-au stabilit cheltuielile de administrare a completării expertizei și partea care trebuie să le plătească, fiind obligată în acest sens reclamanta T. F., ca titulară a acțiunii, să achite un avans onorar expert în cuantum de 300 lei .Totodată, având în vedere că reclamanta a invocat situația sa materială precară, s-a pus în vedere acesteia că are posibilitatea să formuleze cerere de acordarea ajutorului public judiciar pentru scutirea sa de la plata sumei stabilită cu titlu de avans de onorar expert ori pentru reducerea sau eșalonarea

acestei plăți, astfel cum este consemnat în încheierea din_ (f. 140).

Reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație de plată stabilită de instanță în sarcina sa și nici nu a uzat de beneficiul prevăzut de lege pentru acordare ajutor public judiciar.

În aceste condiții, la termenul de judecată din data de 28 mai 2013, la cererea pârâtului I. V., prin reprezentant, s-a acordat un termen de judecată pentru a declara dacă acesta își însușește obligația de plată a onorariului expert stabilit pentru completarea raportului de expertiză și s-a luat act de faptul că reclamanta personal a declarat că refuză achitarea contravalorii avansului onorar expert și a cheltuielilor necesare pentru efectuarea acestei completări la expertiză.

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2013, întrucât reclamanta a stăruit în poziția sa, iar pârâtul I. V. a arătat că nu-și însușește obligația de plată a sumei de 300 lei stabilită cu titlu de onorar expert, obligație ce incumbă reclamantei,

instanța a revenit asupra acestei probe dispusă din oficiu, ca neputând fi administrată în cauză din culpa reclamantei.

Prin cererea formulată la fila 35 în dosarul de rejudecare, reclamanta a solicitat citarea în cauză și a AF I. V., cu sediul în Romuli, sat D. Ș., nr. 68, justificat pe faptul că pe terenul în litigiu se află un depozit folosit în prezent de această asociație familială.

Având în vedere că pârâtul I. V., prin reprezentant, a susținut că această asociație familială nu mai există, s-a ridicat în cauză excepția lipsei de capacitate de folosință a pârâtei AF I. V. .

Reclamanta a arătat cu privire la excepție că nu știe dacă AF I. V. desfășoară activități și în prezent .

Reprezentantul pârâtului I. V. a solicitat admiterea excepției justificat pe faptul că această asociație familială nu mai există.

Având în vedere că nu s-a mai impus administrarea de alte probe în cauză, instanța a unit cu fondul excepția lipsei capacității de folosință .

Analizând cu prioritate excepția ridicată, raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, s-a reținut din Adresa nr. 447/2013 eliberată de Comuna Romuli, prin primar, că în evidențele acestei autorități locale nu figurează înregistrată Asociația familială I. V. și nu deține date despre încetarea activității acesteia.

În consecință, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a acestei pârâte câtă vreme aceasta neexistând nu poate fi titulară de drepturi și obligații, astfel că față de această pârâtă s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Cu privire la fondul litigiului, în limitele în care instanța de rejudecare a fost învestită prin decizia de casare, susmenționate, s-a menționat:

Reclamanta pretinde că bunicul ei Timoce P. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în baza art. 1452 și următoarele Cod civil austriac, asupra suprafeței totale de 3436 mp, teren înscris în CF 1066 Romuli nr. top. _

/1, 184/1 și 1183/1, de natură curte Pe Frumosu, imobil situat în satul D. Ș., în comuna Romuli.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Hasbei F. în dosar nr._, terenul în litigiu de 3436 mp este situat pe DN 17 C, învecinat cu Florian M. și cu zona CFR, pe teren existând 3 construcții, și anume: o clădire veche în suprafață de 120 mp, o hală bandzic în suprafață de 100 mp. și birouri în suprafață de 50 mp.

Având în vedere dispozițiile deciziei de casare, instanța de rejudecare este învestită cu efectuarea de verificări asupra temeiniciei acțiunii în ceea ce privește o suprafața de 1046 mp.

Această parcelă nu a putut fi identificată în cauză, având în vedere și atitudinea de refuz persistent al reclamantei în administrarea unei completări la raportul de expertiză,deși această probă a fost dispusă din oficiu de instanță, așa cum s-a consemnat mai sus. Chiar dacă această probă tehnică nu a putut fi administrată în cauză, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în rejudecare, cu înscrisurile administrate în rejudecare la dosar în probațiune, s-a desprins că prin Sentința civilă nr. 1511/1979 dată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 1559/1979 s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul Timoce P., domiciliat în comuna Romuli, sat D. Ș.

, nr. 19, împotriva pârâtei IFET B. și a fost obligată unitatea pârâtă să plătească reclamantului suma de 101,40 lei cu titlu de despăgubiri. Din considerentele sentinței

civile rezultă că reclamantul Timoce P. a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume de 101,40 lei despăgubiri pentru închirierea suprafeței de 1014 mp teren proprietatea reclamantului de către Sectorul de exploatare forestier Coșbuc, iar acțiunea a fost admisă în baza acordului unității pârâte în acest sens. Prin această sentință civilă nu s-a identificat terenul de 1014 mp. pentru care s-au solicitat aceste despăgubiri, nefiind specificat amplasamentul acestuia, vecinătățile, și nici măcar localitatea.

Însă, chiar prin acțiunea introductivă, reclamanta susține în motivare că bunicul său Timoce P. a închiriat fostei IFET B., transformată ulterior în S.C. F. SSA., o suprafață de 1014 mp pentru construirea depozitului de exploatare forestieră din D. Ș., susținând astfel că de la data căsătoriei bunicului său acesta a deținut posesia terenului până în anul 1984, când a decedat, astfel încât a închiriat imobilului fostei IFET B. în calitatea sa de proprietar.

Instanța a înlăturat aceste apărări ale reclamantei. Din actele de stare civilă s-a relevat că numita Cilian M., fostă Ștefoi, născută Bulz și recăsătorită Timoce, a fost soția defunctului Cilian Gavrilă, împreună cu care a avut ca și copii pe Cilian Gavrilă, pe Cilian N., pe Bulz F. și pe I. Todosia, aceasta din urmă fiind căsătorită cu numitul I. Iovu, aceștia din urmă fiind bunicii pârâtului I. V. .

Dintr-o altă căsătorie, Chilian M. născută Bulz a mai avut un fiu, respectiv pe numitul Ștefoi I. .

Ultimul soț al numitei Cilian M., născută Bulz, a fost Timoce P., din căsătoria acestora rezultând fiica lor I. Ana, căsătorită cu I. I., aceștia din urmă având la rândul lor 3 copii și anume pe pârâții I. P. și Ș. Margareta și pe reclamanta T. F. .

Astfel, reclamanta T. F. și I. V. sunt de fapt verișor de gradul al doilea. Prin Sentința civilă nr. 1025/2004 dată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 1152/2004 s-a constatat că def. I. Filip (tatăl reclamantului I. V. ) a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor cu nr. top. noi_ /1, 1186/1 și 1185/1, identificate conform raportului de expertiză întocmit de expert Talpoș M. în dosar nr. 262/2004, varianta I; s-a dezbătut succesiunea după def. I. Filip, decedat la_ ; s-au constatat persoanele cu vocație succesorală legală, calitate de moștenitor și cote de moștenire și, potrivit înțelegerii dintre moștenitori, s- a dispus partajarea judecătorească a acestei succesiuni și s-a atribuit în întregime reclamantului (din acel dosar) numitul I. V., dispunându-se, totodată, întabularea

în CF a dreptului de proprietate pe numele acestuia.

În baza acestei sentințe civile, pârâtul I. V. și-a înscris în CF dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Sentința civilă astfel pronunțată nu este opozabilă reclamantei T. F., câtă vreme nici aceasta și nici antecesorii săi nu au fost parte în dosar.

Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, s-a reținut că Timoce

P. a intrat inițial în folosința terenului în litigiu la data căsătoriei sale cu numita Cilian M., care-l folosea deja, căsătoria lor având loc în anul 1934.

Începând cu acest moment, Timoce P. a folosit terenul împreună cu soția sa Timoce M. (fostă Cilian, născută Bulz) până în anul 1948, când au avut loc lucrările la linia de cale ferată Salva - Vișeu.

O parte din întregul teren pe care Timoce P. l-a folosit în aceste condiții, împreună cu soția sa, a fost expropriat.

Soția numitului Timoce P., și anume Timoce M., a decedat la data de _

.

Astfel, prin Decretul nr. 891/1962 s-a expropriat de la numitul Timoce P.

suprafața de 2800 mp, teren situat în comuna Romuli, D. Ș., parcela expropriată fiind dată în administrarea Întreprinderii F. iere Năsăud.

Așa cum rezultă din Anexa 2 la decretul de expropriere, și care constă în schița imobilului (f. 102), exproprierea acestei suprafețe de teren s-a făcut pentru amplasarea depozitului de tranzit D. Ș. . Pentru ridicarea depozitului a fost necesară suprafața totală de 5800 mp, din care 3000 mp erau terenuri ce se aflau deja la data emiterii decretului în administrarea CFR, motiv pentru care s-a mai impus exproprierea parcelei de 2800 mp de la numitul Timoce P., astfel cum aceasta este identificată pe schița de expropriere.

Conform aceste schițe suprafața expropriată este amplasată între linia de cale ferată Salva - Vișeu și terenul CFR.

Din decretul de expropriere rezultă cu certitudine că această parcelă de 2800 mp. a fost dată în administrarea IFET Năsăud, pentru ridicarea depozitului din D. Ș., precum și faptul că diferența de teren de 3000 mp se afla deja în administrarea CFR, fiind astfel cert că și această diferență de 3000 mp fusese anterior preluată la stat în acest scop și dată, de această dată în administrarea CFR.

Această stare de fapt se coroborează cu declarațiile martorilor audiați din care rezultă că o parte din terenul folosit de Timoce Petre a aparținut IFET B., Sector Coșbuc, între anii 1976 și 1986, când martorul Pupeză Pavel a declarat că a lucrat în zonă, în calitate de tehnician de exploatare în cadrul IFET. Din declarația acestui martor rezultă că printre atribuțiile sale de serviciu a fost aceea de a încheia contracte pentru Sectorul de exploatarea forestieră Coșbuc și în perioada susmenționată nu a încheiat nici un contract cu privire la terenul în litigiu cu numitul Timoce P. și nici nu s-a plătit vreo chirie acestuia de către IFET.

Din declarația martorei Cilian Ana rezultă că terenul în suprafață totală de circa 2 ha a fost compus din două parcele, din care pe una au fost edificate locuințe de CFR, fiind astfel în administrarea CFR. Aceste locuințe au fost scoase ulterior la vânzare de către CFR, una dintre ele fiind cumpărată chiar de reclamanta T. F., după anul 1989. Cealaltă parcelă a fost folosită de IFET, pe aceasta fiind amplasat depozitul de lemne ce s-a aflat și în folosința pârâtului I. V. .

Așa cum declară martora Cilian M., chiar dacă terenul a fost în folosința IFET sau CFR, ca proprietar a fost recunoscut bunicul reclamantei, numitul Timoce

P. .

Pe terenul aflat în administrarea CFR s-a format Șantierul 41, aspect ce rezultă din declarația martorului Sbera I., care declară că și pe parcela de teren aflată în administrarea CFR a existat un depozit ce a aparținut Șantierului nr. 41 și care, în anul 1959, când s-a mutat în zonă era deja în folosința CFR. Acest depozit este altul decât depozitul de material lemnos ce a existat pe parcela de teren administrată de IFET.

Din declarația acestui martor rezultă cu certitudine că în anul 1959, când s-a mutat martorul în zonă, de la numitul Timoce P. se expropriase deja o parcelă de teren pentru care acesta fusese despăgubit și pe care se află amplasată chiar linia de cale ferată. Acestui martor, Timoce P. i-ar fi relatat că a închiriat teren Șantierului 41, dar nu și IFET - ului. Acest fapt confirmă mențiunea din planul de situație anexă

la Decretul nr. 891/1962, în conformitate cu care, la data preluării la stat de la Timoce

P. a parcelei de 2800 mp, o diferență de 3000 mp era deja în administrarea CFR.

Din înscrisul depus la dosar la fila 106 de către reclamantă și care este adresat spre știință Judecătoriei Năsăud pentru dosarul nr. 1157/1971, rezultă faptul că între numitul Timoce P. din satul D. Ș. și Întreprinderea de Căi Ferate D. Ș. s-a pornit un proces pentru plata chiriei unui teren de 5000 mp, situat în spatele Stației CFR D. Ș. și pe care a fost amplasat încă din anul 1948 lotul de construcții căi ferate.

Rezultă că cel mult pe lotul pe care se afla lotul de construcții căi ferate s-a plătit chirie numitului Timoce P., nu pentru lotul de teren în litigiu.

Starea de fapt desprinsă din această adresă se coroborează cu declarația martorei Cilian Ana, care a declarat că pe terenul în litigiu s-au aflat locuințele pentru muncitorii CFR care lucrau la linia de cale ferată Salva - Vișeu.

Numai că, așa cum rezultă din aceeași adresă, aceasta face referire la necesitatea stabilirii dacă acest teren de 5000 mp, este identic cu cel din ridul Pe Frumosu, fânaț, înscris în CF 969 nr. top. 1/1097, în care apar ca proprietari Timoce

P. și Timoce I., în suprafață de 2,3542 ha, conform încheierii nr. 927/1971.

Prin aceeași adresă s-a solicitat concursul numitului Timoce P. pentru identificarea acestui teren în scopul plății unei chirii anuale de 300 lei, începând cu anul 1969, pentru anul 1968 plata chiriei făcându-se pe baza unei hotărâri judecătorești.

Astfel, în mod cert este reală susținerea martorului Sbera I. în conformitate cu care numitul Timoce P. i-a relatat că a primit chirie de la CFR și nu de la IFET. Numai că această chirie s-a referit la terenul cu nr. top. 1/1097 din CF 969, care are alte date de CF decât terenul în litigiu.

Însă, prin Decretul nr. 208/_ s-a mai expropriat tot de la numitul Timoce

P. suprafața de 1666 mp, parcelă ce a fost dată, de această dată, în administrarea Ministerului Căilor Ferate.

Această parcelă este situată tot între șoseaua Salva - M. ei, drum de acces IFET, o altă parcelă pentru care urmau să se execute lucrări în anul 1969 și linia de CF Salva - Vișeu, potrivit planului de situație de la fila 129, exproprierea acestei parcele fiind făcută în vederea construirii de locuințe de serviciu de către Regionala CF C. potrivit mențiunilor de pe acest plan de situație aferent decretului.

Raportat la situația de fapt astfel reținută se desprinde concluzia că de la numitul Timoce P. s-au efectuat mai multe exproprieri de către Statul Român: una anterioară anului 1959 pentru care nu s-a identificat decretul de expropriere și nici suprafață, ori dacă preluarea la stat s-a făcut sau nu cu vreun titlu valabil, la care face referire martorul Sbera I., a doua expropriere în anul 1962, expropriere ce vizează parcela de 2800 mp, obiect a Decretului nr. 891/1962, teren dat în administrarea Întreprinderii F. iere Năsăud și a treia expropriere din anul 1968 ce vizează suprafața de 1666 mp pentru care s-a emis Decretul nr. 208, teren dat în administrarea fostului Minister al Căilor Ferate.

Din analiza comparativă a schițelor aferente decretelor de expropriere, coroborate cu schița efectuată de expert Hasbei F. din raportul de expertiză întocmit de acesta în dosar nr._, rezultă faptul că întregul teren în suprafață de 3436 mp. identificat cu nr. top._ /1, 1184/1 și 1183/1, amplasat între zona CFR și Florian M., este posibil să se suprapună în mare parte cu terenul obiect al acestor

decrete de expropriere, relevant din acest punct de vedere fiind faptul că terenul se află învecinat cu DN 17 C Romuli, adică cu fosta șosea regională Salva - M. ei.

Neputându-se identifica amplasamentul efectiv al parcelei de 1014 mp din lotul de 3436 mp la care se face referire în Sentința civilă nr. 511/1979, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, în limitele în care instanța de rejudecare a fost învestită potrivit celor consemnate mai sus. Din acest punct de vedere, concluzionând, instanța reține că întregul teren aflat în folosința numitului Timoce P. a fost preluat la stat, din care o parte s-a dat în administrarea CFR și cealaltă parte în administrarea Întreprinderii F. iere Năsăud. Chiar dacă atât IFET, cât și CFR au plătit la un moment dat chirie pentru anumite parcele de teren numitului Timoce P., chiria achitată de CFR se referă la alt teren decât cel în litigiu, respectiv la cel cu nr. top. 1/1097 din CF 969, potrivit adresei de la fila 106. Chiar dacă s-ar reține că și IFET a plătit chirie numitului Timoce P., pentru suprafața de 1014 mp., nu s-a dovedit care este amplasamentul acestui teren și dacă acesta face parte din terenul în litigiu. Însă, chiar dacă s-ar reține că parcela de 1014 mp face parte din terenul în litigiu, înscris în CF 1066 Romuli, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru instituția uzucapiunii de 30 de ani reglementată de art. 1452 și urm. Cod civil austriac respectiv existența unei posesii publice, pașnice, neconturbate și sub nume de proprietar. Aceasta deoarece raportat la momentul de început al posesiei exercitată de Timoce P. asupra acestei parcele de teren, posesie începută în anul 1934 (data căsătoriei sale), termenul prescripției achizitive s-ar fi împlinit în anul 1964. Ori, așa cum rezultă din starea de fapt expusă, terenul a fost preluat la stat anterior acestei date, în mod treptat, începând cu anul 1948, când s-au efectuat în zona D. Ș. lucrările la linia de CF Slava - Vișeu.

Cei mai mulți martori audiați în cauză au arătat că, odată începute lucrările la linia de cale ferată și odată intrat terenul în administrarea CFR sau IFET, ca proprietar a fost cunoscut Statul Român și nu numitul Timoce P., declarația numitei Cilian Ana din acest punct de vedere fiind izolată.

Pentru aceste motive în baza art. 1542 și următoarele Cod civil austriac, s-a respins ca neîntemeiat petitul de uzucapiune.

Câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că numitul Timoce P. a deținut la data decesului său dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestei parcele de teren, potrivit art. 650 și 651 Cod civil în vigoare a data deschiderii succesiunii, apare ca neîntemeiat și petitul de constatare masă succesorală și, pe cale de consecință, de constatare vocație legală la această moștenire, calitate de moștenitor și cote de moștenire.

Pentru identitate de rațiune, nefiind făcută dovada în cauză a existenței în patrimoniul defuncților I. Ana și I. I. a terenului sau vreunei cote din acest teren în litigiu la data decesului lor, sunt neîntemeiate și petitele de dezbatere succesorală după acești defuncți.

Nefăcându-se dovada componenței masei succesorale și, pe cale de consecință, a faptului că reclamanta și pârâții I. I. și Ș. Margareta au calitatea de coproprietari asupra terenului în litigiu, s-a respins ca neîntemeiat, potrivit art. 728 Cod civil în vigoare la data sesizării instanței, coroborat cu art. 6731și următoarele Cod procedură civilă, petitul de partaj a succesiunilor și de atribuire în întregime a imobilelor în litigiu către reclamantă.

În fine, nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în baza art. 44 și 46 din Decretul - Lege nr. 115/1938 în vigoare la data sesizării instanței, este neîntemeiat și petitul de întabulare în CF drept de proprietate pe numele reclamantei.

Se mai impune precizarea faptului că între prezentul dosar și acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1152/2004, nu există identitate de obiect, cauză și părți, câtă vreme reclamanta nu a fost parte în dosarul nr. 1152/2004 iar obiectul acelui dosar a constituit petitul de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune de numitul I. Filip și dezbatere succesiune după acest defunct și partaj al acestei succesiuni și întabulare în CF drept de proprietate, pe când prezentul dosar vizează petitele de uzucapiune de numitul Timoce P. și succesiuni succesive după acest defunct și fiica și ginerele său și partaj succesiuni, chiar dacă ambele dosare vizează terenul cu aceleași date de CF și cu mențiunea că, câtă vreme reclamanta sau antecesorii ei nu au avut calitatea de parte în dosarul nr. 1152/2004, sentința civilă nr. 1025/2004 pronunțată în acel dosar nu este opozabilă reclamantei.

Reclamanta are posibilitatea legală să facă demersuri pentru restituirea imobilelor expropriate de la antecesorul ei Timoce P. în situația în care nu s-a realizat scopul exproprierii în temeiul Legii nr. 10/2001 sau altor legi speciale de restituire, câtă vreme așa cum rezultă din Adresa nr. 2269/2012 eliberată de Primarul comunei Romuli, până în prezent, reclamanta nu a formulat astfel de cereri sau notificări de restituire în natură a terenului.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, deoarece se află în culpă procesuală, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului I. V. la cheltuieli de judecată.

Pentru identitate de rațiune și în baza aceluiași temei legal reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului I. V. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorar avocat, potrivit chitanței de la fila 155.

Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T. F.

, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în totalitate, ca fiind nelegală și netemeinică, arătându-se că a solicitat instanței de judecată Năsăud constatarea dobândirii dreptului său de proprietate asupra construcției la sol de 90 mp, compusă din 3 încăperi, pe care a cumpărat-o de la S.C. F. SSA. în baza contractului de vânzare - cumpărare legalizat la notarul public P. Maxim, la data de_, filele 15, 16 de la dosar.

Acest spațiu l-a închiriat lui I. V., iar pentru faptul că nu a plătit chiria l-a evacuat din casă. Acesta a degradat construcția, i-a provocat un prejudiciu, lucruri arătate în acțiunea introductivă, dovedite cu martori degradările și prejudiciul material dar instanța de judecată a respins acest petit, cu mențiunea că nu este în culpă procesuală pârâtul I. V. .

Celelalte petite, deși le-a probat cu înscrisuri și martori, au fost respinse, fapt pentru care consideră încălcat dreptul său la moștenire, dreptul la desfășurarea unui proces echitabil, dreptul la apărare prin soluționarea superficială a cazului său.

Intimatul I. V. s-a opus admiterii recursului. Prin concluziile scrise depuse la dosar la fila 18 a ridicat în apărare excepția netimbrării recursului, iar pe fond a învederat că prin recursul declarat în cauză se face referire la construcțiile existente pe un teren, construcții pe care recurenta le-ar fi cumpărat în anul 2000 printr-un contract autentic încheiat cu S.C. "F. S. "; S.A.

Situația acestor construcții nu se discută în prezenta cauză.

Potrivit Deciziei de casare nr. 295/R/2011 dată de Tribunalul B. -Năsăud în acest dosar, în rejudecare, instanța de fond trebuia să analizeze numai temeinicia dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defunctul Timoce P. a suprafeței de 1046 mp, sens în care se puteau administra orice probe.

În conformitate cu aceste îndrumări, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topo de identificare a acestei suprafețe de teren.

Această expertiză trebuia suportată financiar de către reclamantă.

Reclamanta însă a refuzat efectuarea acestei lucrări de expertiză, nu a înțeles să suporte contravaloarea acestei lucrări, situație în care instanța de fond, în mod legal, a respins acțiunea reclamantei referitoare la acest petit de acțiune, deoarece nu s-a putut identifica amplasamentul acestei suprafețe de teren din lotul de 3436 mp.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut și faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, prevăzute de art. 1452 și următoarele Cod civil austriac, raportat la momentul de început al posesiei exercitate de Timoce

P., posesie începută în anul 1934 (anul căsătoriei sale). Acest termen al uzucapiunii s-ar fi îndeplinit în anul 1964, ori, anterior acestui an, începând cu anul 1948, terenul a fost preluat de statul român, cu ocazia construirii căii ferate Salva - Vișeu.

Restul intimaților nu și-au precizat poziția față de recurs.

Incidentul evocat în principal de pârâtul I. V. nu se verifică în cauză întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligația de timbrare a recursului prin achitarea sumelor stabilite de tribunal cu acest titlu, potrivit dovezilor de la filele 15-16.

Recursul va fi respins însă pe fond pentru cele ce urmează.

Din examinarea criticilor aduse de reclamanta T. F. sentinței atacate reiese că este nemulțumită de două dintre soluțiile adoptate de instanțe privitor la pretențiile cu care a investit judecătoria, respectiv cea de respingere a cererii de obligare a pârâtului I. V. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile rezultate din pretinsa deteriorare a construcției în litigiu, precum și cea de respingere a petitelor având ca obiect: constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în favoarea numitului Timoce P. asupra terenului înscris în c.f. 1066 Romuli nr. top_ /1,_ /1; stabilirea că în masele succesorale rămase după acesta și apoi după I. Ana, I. I. se cuprinde acest teren; fixarea vocației de moștenitori rămași după fiecare defunct; și, în final, partajarea imobilului și întabularea dreptului real în cartea funciară exclusiv pe numele reclamantei.

Dintr-un prim punct de vedere se observă că sentința nr. 784/2011 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, prin care s-a respins capătul de cerere în legătură cu repararea prejudiciului provocat reclamantei de către I. V., s-a menținut cu caracter irevocabil prin decizia civilă nr. 295/R/2011. Sentința a dobândit astfel atributul autorității de lucru judecat și, drept urmare, în rejudecata din dosarul 3249/R/265/2011, instanța nu mai putea legal să reia discuția asupra acestei probleme.

Decizia hotărăște, cu aceeași putere, că cererea reclamantei privind uzucapiunea trebuie reanalizată doar pentru suprafața de 1014 mp, din cea totală de 3436 mp evidențiată în cartea funciară, asupra căreia s-a dovedit că Timoce P. a exercitat posesia, pentru restul terenului nefiind demonstrată posesia continuă, publică, netulburată, sub nume de proprietar, exercitată timp de 30 de ani.

Față de cele reținute, se consideră că instanța de trimitere a respectat întrutotul prevederile articolului 315 Cod procedură civilă, determinând corect limitele în care s-a admis recursul și s-a casat sentința nr. 784/2011.

Reluând judecata, judecătoria a respins cererile de valorificare a dreptului de proprietate în beneficiul lui Timoce P. și ulterior a urmașilor săi. A reținut că întreg terenul aflat în folosința celui dintâi a fost preluat treptat la stat, prin expropriere: prima anterioară anului 1959, a doua în anul 1962 și ultima în anul 1968, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru instituția uzucapiunii de 30 de ani reglementată de art. 1452 și următoarele din Codul civil austriac (existența unei posesii publice, pașnice, neconturbate și sub nume de proprietar). Aceasta deoarece raportat la momentul de început al posesiei exercitată de Timoce P. asupra acestei parcele de 1014 mp, anul 1934, termenul prescripției achizitive s-ar fi împlinit în 1964, ori terenul a fost preluat la stat anterior acestei date.

Concluziile s-au fundamentat pe o evaluare amănunțită a unui vast probatoriu administrat în ambele judecăți la fond, cu înscrisuri (îndeosebi reprezentând decrete de expropriere, anexele acestora), martori și expertiza întocmită de Hasbei F., explicându-se fiecare mod de rezolvare a cererilor reclamantei.

În schimb, recursului prezent îi lipsesc motivele pentru care solicită modificarea hotărârii sub acest aspect. În cererea de declarare a căii de atac nu se regăsește nicio critică punctuală, concretă, adaptată chestiunilor principale ale speței, vis-a-vis de argumentele cuprinzătoare ale considerentelor sentinței. Nu se afirmă o altă stare de fapt și nici o altfel de interpretare și aplicare a regulilor de drept material aplicabile speței.

Simpla subliniere că i s-a încălcat dreptul la moștenire, la desfășurarea unui proces echitabil și la apărare, prin soluționarea superficială a dosarului, nu se constituie într-o motivare îndestulătoare și corespunzătoare, prin prisma cărei să se poată efectua controlul judiciar al sentinței atacate.

Din această ultimă perspectivă, recursul este nul, însă, văzând și dezlegarea dată în prima parte a prezentei decizii, se va alege o soluție unitară, cea a respingerii recursului ca nefondat.

Recurenta a căzut în pretenții, este în culpă procesuală, astfel că va fi obligată să plătească intimatului I. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, pretinse prin concluziile scrise amintite anterior, justificate cu plata onorariului avocațial (fila 19).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării recursului, ridicată de intimatul

I. V. .

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. F., domiciliată în comuna Romuli, sat D. Ș., str. P., nr. 66, jud. B. Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1595/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 3249/R/265/2011.

Obligă pe recurentă să plătească intimatului I. V. , domiciliat în comuna Romuli, sat D. Ș., str. P., nr. 81, jud. B. Năsăud, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

GREFIER,

I. C. S.

I.

- N.

C. C.

S.

Red. I.C. - _

Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond M. D.M.

← Decizia civilă nr. 1124/2013. Succesiune  Decizia civilă nr. 534/2013. Succesiune →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 456/2013. Succesiune