Decizia civilă nr. 534/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.534/R
Ședința publică din 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător D. T.
J. ecător A. S. -T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți I.
G., V. L., D. M. și de recurenții-pârâți L. E., L. C. D., împotriva sentinței civile nr. 8566/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8566/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantele I. G., V. L. și D. M. în contradictoriu cu pârâții L. N., L. E., L. C. D., L. A. A., M. A. -A., C.
L. B. M. DE A. A L. F. F. cu și C. J. M. PENTRU
R. D. DE P. A. T. ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin precizarea de acțiune înregistrată la instanță la data de_ sub nr. dosar_, precizare disjunsă de acțiunea inițială, formând astfel obiectul dosarului nr._, reclamantele în contradictoriu cu pârâții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suplimentarea certificatului de moștenitor nr. 112/_ emis de notariatul de Stat al J. ețului
M. în urma defunctului L. A. (decedat la data de_ ), în sensul includerii în masa succesorală rămasă în urma acestui defunct a terenului în suprafață de 4902 mp inclus în titlul de proprietate nr. 10295 eliberat de C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., la
data de 10 septembrie 2007, numai în favoarea defunctului LS, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 10295 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M.
, la data de 10 septembrie 2007, numai în favoarea defunctului LS, în sensul excluderii cotei-părți de ½ din întreaga suprafață de teren pentru care s- a dispus reconstituirea, întrucât în mod nelegal s-a dispus reconstituirea în mod exclusiv doar în favoarea moștenitorului defunctului L. A., cu încălcarea art. III alin.1 lit.a din Legea nr. 169/1997, să constate că masa succesorală rămasă după defuncții Breban F. decedată la_ și L. D. decedat la_ se compune din terenul în suprafață de 4902 mp inclus în titlul de proprietate nr. 10295 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., la data de 10 septembrie 2007(în cote de
½ părți pentru fiecare), iar moștenitorii legali ai acestora sunt reclamantele după Breban F. și pârâții 1-5 după L. D., să dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la acest teren, prin atribuirea unui lot, în indiviziune către reclamante și, prin atribuirea unui lot în indivizizune către pârâți, conform cotelor egale de 8/16 parte fiecare, să dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivarea acțiunii s-a arătat că terenul în suprafață de 4902 mp a aparținut defunctului L. A., bunicul reclamantelor, dobândit prin împroprietărire conform Reformei agrare. Din căsătoria proprietarului tabular, respectiv a numitului L. A. cu defuncta L. M. au rezultat doi copii, Breban F. și L. D. . Reclamantele sunt fiicele defunctei Breban F., iar pârâții sunt moștenitorii defunctului LS, fiul numitului L. D. .
În mod nelegal s-a dispus reconstituirea în mod exclusiv doar în favoarea defunctului LS, respectiv doar în favoarea unuia dintre cei doi copii ai defunctului L. A., întreaga suprafață de teren deținută de acest autor, întrucât pentru diferența de ½ parte era îndreptățită autoarea reclamanților, defuncta Breban F., în calitate de fiică a proprietarului, fiind incidente dispozițiile art. III alin.1 lit.a din Legea nr. 169/1997. Astfel, defunctului L.
S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate peste cota legală care îi revenea potrivit devoluțiunii succesorale.
Având în vedere sentința civilă nr. 4063/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, rămasă irevocabilă, dar și sentința civilă nr. 4616/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 5887/1993, rămasă irevocabilă, raportat la titlul de proprietate nr. 10295 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., la data de 10 septembrie 2007, instanța a invocat din oficiu, excepția lipsei de interes a reclamantelor cu privire la această precizare de acțiune.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că potrivit CF 11600 B. M., terenul în suprafață de 4902 mp reprezentat de nr. top 3041/4 a aparținut defunctului L. A., dobândit prin împroprietărire conform Reformei agrare.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar nr._ (f.7-13, 28- 32, 41-43, 232, 280, 298-299), coroborat cu recunoașterile părților, dar și cu certificatul de moștenitor nr. 71/_ emis de BNP Firizan (f.54) în urma
defunctului LS (decedat la data de_ și cu certificatul de moștenitor nr. 112/_ emis de Notariatul de Stat al J. ețului M. (f.305) în urma defunctului L. A. (decedat la data de_ ), rezultă următoarele: în urma defunctului - proprietar tabular, L. A. (decedat la data de_ ), au rămas în calitate de moștenitori, cei doi descendenți de gr.I ai acestuia, respectiv: defuncta Breban F. (decedată la data de_ ) și defunctul L.
D. (decedat la data de 0_ ). Defuncta Breban F. a avut 3 copii, respectiv reclamantele I. G., V. L., D. M. . Defunctul L. D. căsătorit cu defuncta L. Ana (decedată în timpul procesului, la data de _
) au avut 3 copii, respectiv defunctul LS (decedat la data de_ ) și pârâții L. C. D., L. E. . În urma defunctului LS (decedat la data de_ ), au rămas în calitate de moștenitori: pârâta L. N. E. ia în calitate de soție supraviețuitoare și L. A. A. și M. A. A., ambii în calitate de descendenți de gr.I ai acestuia.
Prima instanță a mai reținut că terenul în suprafață de 4902 mp reprezentat de nr. top 3041/4 din CF 11600 B. M. este inclus în titlul de proprietate nr. 10295 eliberat de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., la data de 10 septembrie 2007, numai în favoarea defunctului LS, singurul succesor care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, aspect ce rezultă din sentința civilă nr. 4063/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, rămasă irevocabilă, dar și din sentința civilă nr. 4616/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 5887/1993, rămasă irevocabilă, invocată de pârâți.
Astfel, reclamantele, în calitate de succesoare a defunctei Breban F., în contradictoriu cu L. N., L. A., L. A., C. L. B. M. de A. a Legii F. F. și cu C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., au solicitat instanței, în dosarul nr. _
, includerea lor în titlul de proprietate emis pe numele LS, arătând că terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate a aparținut antecesorilor comuni ai reclamantelor și a pârâților, astfel că titlul trebuia eliberat tuturor moștenitorilor persoanelor care au deținut terenul și care s-au înscris cu terenul în CAP, susținându-se că defuncta Breban F. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4902 mp Însă, instanța, prin sentința civilă nr. 4063/_ pronunțată în acest
dosar, a reținut faptul că antecesoarea reclamantelor sau reclamantele nu au formulat în termenele prevăzute de legea 18/1991 nici o cerere de reconstituire a dreptului asupra terenului în suprafață de 4902 mp și în mod corect s-a reconstituit dreptul de proprietate doar în favoarea defunctului LS, antecesorul pârâților.
Deși s-a susținut în acest dosar că defuncta Breban F. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4902 mp la data de_ ,_, respectiv la data de_, instanța a reținut faptul că cererea datată_ este o cerere adresată Notariatului de stat județean M.
, prin care Breban F. solicita întabularea terenului identificat cu nr. topografic 3041/4 B. M. . Din acest punct de vedere se consideră că o astfel de cerere nu poate fi considerată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, deoarece din cuprinsul acesteia nu se poate reține că
intenția petentei a fost aceea de a se solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, cererea vizând doar solicitarea de a întabula respectivul teren, iar în privința cererii formulate la data de_, și înregistrată la Primăria Baia Mare sub nr. 6084, Judecătoria Baia Mare a reținut, prin sentința civilă nr. 4616/20.X.1993, pronunțată în dosarul nr. 5887/1993, că această cerere a fost tardiv formulată, astfel că plângerea formulată împotriva Hotărârii Comisiei J. ețene a fost respinsă.
Așadar, fiind părți în litigiul tranșat prin această hotărâre, reclamantele nu pot ignora existența situației juridice pe care hotărârea o consacră, nemaiavând posibilitatea să pună în discuție cele statuate prin hotărârea care i se opune. Totodată, în lipsa altor probe contrare, hotărârea nu poate fi ignorată nici de către terții care nu au participat la judecată.
În privința terenului înscris în titlul de proprietate emis doar pe numele defunctului LS de către C. J. M. de A. a Legii fondului funciar, instanța a reținut că acesta are regimul juridic prevăzut de art.8 din Legea nr.18/1991.
Cu toate că prevederile Legii nr. 18/1991 nu stabilesc că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor chiar dacă numai o parte formulează cerere, totuși Legea nr. 18/1991 acordă posibilitatea celor nemulțumiți să poată face plângere împotriva hotărârilor comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană. Or, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o. Această prevedere a existat și a fost reluată și de actuala formulare a art. 11 din
H.G. nr. 890/2005, conform cu care stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, personal sau prin mandatar. Or, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul sentinței civile nr. 4063/_
, cererea de reconstituire a fost formulată doar de către defunctul LS .
Potrivit art.13 alin. 3 din Legea nr.18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun, respectiv, titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, apreciindu-se totodată că dreptul celor care nu au formulat cerere, profită, prin acrescământ, comoștenitorilor din aceeași clasă, întrucât rațiunea emiterii titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor nu este aceea de a-i cuprinde pe toți succesorii, indiferent dacă au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a se dispune prin aceeași procedură de reconstituire și o individualizare a loturilor cuvenite tuturor moștenitorilor urmând ca ieșirea din indiviziune să se facă potrivit dreptului comun.
Așadar, titlul de proprietate emis de comisie cu privire la suprafața determinată pe numele tuturor moștenitorilor are o natura ambivalentă, constituind și act constitutiv al dreptului de proprietate și act de atestare a calității de moștenitor acceptant al succesiunii, în privința terenului, a acelora care figurează în titlu; datorită acestui caracter, numai succesorii care figurează în titlu au calitatea de coindivizari ai terenului pentru care s-a făcut
reconstituirea și pot proceda potrivit dreptului comun în sensul dezbaterii succesiunilor și realizării partajului succesoral.
În cauză, reconstituirea nu s-a făcut și în favoarea reclamantelor, ori pârâților L. E. și L. C., sau în favoarea autorilor lor, aceștia nesolicitând reconstituirea dreptului de proprietate, nefigurând înscriși în calitate de proprietari, neavând interes în promovarea acestei acțiuni precizate.
Prima instanță a mai reținut că în condițiile în care reclamantele sau autorul lor nu au inițiat cu succes procedura legală pentru reconstituirea dreptului de proprietate, la autoritățile competente potrivit dispozițiilor Legii 18/1991, aceștia nu pot justifica un interes legitim pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității unui titlu de proprietate în baza acestei legi speciale, și în dezbaterea succesiunii autorului comun privind acest teren din titlu.
Excepția privitoare la lipsa de interes pentru reclamante de a promova acțiunea civilă arătată rezidă în faptul ca reclamantele nu fac dovada existentei unui folos practic pe care urmăresc a-l realiza prin această acțiune civilă, întrucât în condițiile în care nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorilor lor, este imposibil să obțină dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art. III al.2 din Legea nr.169/1997 în categoria persoanelor care justifică un interes legitim intră persoanele cărora, prin titlul de proprietate contestat, le-a fost nesocotit dreptul de proprietate recunoscut prin lege. Simpla calitate de succesoare a reclamantelor nu susține interesul lor în cauză, deoarece recunoașterea prin lege a dreptului de proprietate presupune nu numai simplul fapt al înregistrării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ci și soluția adoptată în privința acestei cereri, pentru stabilirea dreptului de proprietate în modurile prevăzute de lege. Îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicție și de a pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într- un raport juridic concret este justificată, în principal, de dovedirea interesului legitim din perspectiva art.III din Legea nr.169/1997.
În spiritul și litera art.III din Legea nr.169/1997 și ale Legii nr.18/1991, în categoria persoanelor care justifică un interes legitim intră și persoanele cărora prin titlul de proprietate contestat le-a fost nesocotit dreptul de proprietate recunoscut prin lege, ceea ce presupune în cauză nu numai simplul fapt al înregistrării cererii de reconstituire, ci soluția adoptată în privința acestei cereri prin stabilirea dreptului de proprietate în modurile stabilite de Legea nr.18/1991.
În speță, din cuprinsul sentinței civile nr. 4063/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, rămasă irevocabilă, dar și din cuprinsul sentinței civile nr. 4616/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 5887/1993, rămasă irevocabilă, și în lipsa altor probe, a rezultat că pentru reclamante și autoarea lor, procedura specială de reconstituire nu a fost finalizată cu succes conform Legii nr.18/1991 și a Legii nr.169/1997.
În lipsa statuării legale asupra dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, instanța a reținut că reclamantele nu justifică un interes legitim pentru a putea să invoce nulitatea titlului de proprietate din litigiu și în consecință pentru dezbaterea succesiunilor invocate prin prezenta acțiune referitoare la acest teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții L. E. și L.
C.,
solicitând a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, s-a învederat T. ui că instanța de judecată a respins acțiunea având ca obiect "succesiune" urmare admiterii excepției lipsei de interes, excepție invocată din oficiu. Pârâții nu au contestat existența drepturilor reclamantelor și nu s-au opus admiterii acțiunii, mai mult decât atât pentru termenul de judecată din data de 19 martie 2008 pârâții L. E. și L.
C. D. au depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională prin care au arătat că nu se opun admiterii acțiunii, singurul diferent dintre părți fiind dat de modalitatea de partajare.
Pentru aceste considerente recurenții apreciază că instanța de judecată a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor numai cu încălcarea principiului disponibilității, prin depășirea principiului rolului activ, instanța fiind datoare a se conforma cadrului procesual stabilit de către părți. În acest sens sunt și dispozițiile art.270 Cod procedură civilă conform cărora: "Dacă pârâtul recunoaște o parte din pretențiile reclamantului, instanța, la cererea acestuia, va da o hotărâre parțială în măsura recunoașterii";.
Pentru aceste motive apreciază că în cauză sunt direct aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă potrivit cu care modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", instanța de judecată în ipoteza dată fiind nu doar îndreptățită ci chiar datoare a da o soluție prin aplicarea dispozițiilor art.270 Cod procedură civilă.
Recurenții au mai arătat că deși instanța de judecată, în mod nelegal, invocă din oficiu excepția lipsei de interes, motivează hotărârea pronunțată prin raportare la o excepție neinvocată de instanță - din oficiu - și cu atât mai puțin de către părți, excepția autorității de lucru judecat. Astfel, prin raportare la motivele reținute de instanța de judecată - motive fundamentate pe ideea autorității de lucru judecat - și prin raportare la excepția lipsei de interes invocată din oficiu, apreciază că hotărârea recurată este una nemotivată prin prisma excepției invocate, singura care a stat la baza soluției pronunțate în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciază că în cauza de față sunt direct aplicabile prevederile art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă potrivit cu care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii."
Incidența prevederilor art.304 pct.7 C.proc.civilă ar trebui reținută de către instanța de recurs în ce privește modalitatea în care instanța de fond a înțeles a motiva soluția de respingere a acțiunii reclamantelor - urmare invocării din oficiu a excepției lipsei de interes - prin raportare la excepția
autorității de lucru judecat, excepție neinvocată în cauză. Motivarea soluției de admitere a excepției lipsei de interes prin invocarea unor motive care vizează exclusiv excepția autorității de lucru judecat echivalează cu o încălcare vădită a prevederilor art.261 alin.l pct.5 Cod de procedură civilă.
Acest motiv de recurs poate fi încadrat de instanță și în cel prevăzut de dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă reprezentând o încălcare a formelor de procedură reglementate de dispozițiile art.105 Cod proc.civilă sub sancțiunea nulității, cât timp instanța a nesocotit principiul disponibilității în procesul civil - dispoziții procedurale - și peste poziția părților, a soluționat cauza în această manieră cauzând părților o vătămare ce implică o soluție de anulare a lor.
Considerentul reținut de judecătorul fondului (pag 6 alin.l din hotărâre) privitor cu care "excepția privitoare la lipsa de interes pentru reclamante de a promova acțiunea civilă arătată rezidă în faptul că reclamantele nu fac dovada existenței unui folos practic pe care urmăresc a-l realiza prin această acțiune civilă _" este lipsit de consistență și tot astfel nesusținut de vreo dispoziție legală, câtă vreme astfel după cum lesne se poate observa din lecturarea petitelor introductive reclamantele au solicitat printre altele: suplimentarea certificatului de moștenitor nr.112/_ emis în succesiunea defunctului L.
A. (autorul comun al părților, proprietar de Carte F. ă); constatarea nulității absolute parțială a titlului de proprietate nr.10295 din_ în sensul excluderii cotei părți de Vi din întreaga suprafață de teren pentru care s-a dispus reconstituirea; să se constate că masa succesorală rămasă după defuncții Breban F. și L. D. se compune din terenul în suprafață de 4902 m.p. inclus nelegal în titlul de proprietate nr.10295 (în cotă de câte Vi părțipt fiecare); ieșirea din indiviziune a părților privitor la acest teren - prin atribuirea unui lot în indiviziune către reclamante _; întabularea în Cartea F. ă a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Recurenții au subliniat că existența unor petite concrete, alăturate de reclamante cererii în constatarea nulității titlului de proprietate vin să justifice instanței scopul concret urmărit de reclamante prin promovarea acțiunii. Includerea acestui teren în succesiunea dezbătută după autorii lor și în final înscrierea în Cartea F. ă a dreptului de proprietate în nume propriu cu titlu de succesiune, vin să justifice folosul pe care aceste reclamante l-au urmărit la momentul promovării acțiunii.
S-a mai precizat că pe de o parte, defunctul L. A. - proprietarul de Carte F. ă - a decedat la data de_, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse în probațiune. Urmare deschiderii succesiunii acestuia, lucru deopotrivă certificat prin certificatul de moștenitor nr.112/_ emis de Notariatul de Stat al J. ețului M., și-au justificat calitatea de moștenitor numitul L. D. (tatăl defunctului LS ) și L. F. (căsătorită Breban), mama reclamantelor.
Ce omite însă instanța a analiza la modul absolut este împrejurarea că la momentul decesului numitului L. A. (_ ) terenul în litigiu în suprafață de 4902 m.p., a cărui includere în masa succesorală se solicită, nu putea fi cooperativizat pentru simpla împrejurare că la momentul decesului susnumitului dispozițiile legale care au reglementat procedura cooperativizării terenurilor
încă nu fuseseră edictate, condiții în care la momentul decesului susnumitului, în temeiul principiilor reglementate de art.651 Cod civil, transmisiunea drepturilor succesorale s-a realizat în favoarea celor doi moștenitori -L. D. și L. F. - din chiar momentul decesului numitului L. A. .
Așa fiind, la data cooperativizării terenul putea fi introdus în C.A.P. (ori preluat de către aceasta în orice mod) numai de către L. D. în cotă de 1/2 și respectiv Breban F. în cotă de 1/2, acestea fiind persoanele care (decedate în cursul anului 2003 și respectiv 2004) erau în viață la momentul cooperativizării și prin urmare de la care se putea prelua acest teren de către
C.A.P. La momentul cooperativizării, singurul autor în viață al numitului L.
S. era antecesorul comun - L. D. - care în mod cert, urmare succesiunii deschise în anul 1949 la data decesului tatălui său, a dobândit în mod exclusiv doar cota de Vi parte din acest teren, nicidecum cota de 1/1, calitatea numitei Breban F. de moștenitoare nefiind pusă în discuție de către nimeni.
Recurenții au subliniat că existența certificatului de moștenitor nr.112 din_ a fost cunoscută de către L. D., antecesorul (tată) numitului L.
S. -persoana pe care s-a emis titlul de proprietate nr. 10295 - și cu toate acestea nici L. D. și nici LS nu au înțeles a ataca certificatul de moștenitor nr.112/1997 în sensul excluderii din acest certificat a moștenitoarei Breban F. - mama reclamantelor - ale cărei drepturi succesorale nu au fost contestate de către L. D. - fratele acesteia - ori de către moștenitorii acestuia din urmă.
Prin urmare, a fost pe deplin cunoscut de către moștenitorii numitului L.
A. că prin succesiunea acestuia, deschisă la momentul decesului,_, s-a transmis de drept în favoarea moștenitorilor L. D. și Breban F. universalitatea drepturilor deținute de defunct printre care, fără putință de tăgadă, se include și dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. Așa fiind, trebuie recunoscut că interesul reclamantelor în promovarea acțiunii rezidă din aceea că mama acestora - Breban F. - este comoștenitoare cu L. D. în succesiunea defunctului L. A. .
La momentul decesului acestuia din urmă (_ ) antecesoarea reclamantelor - numita Breban F. - a dobândit în proprietate cota de 1/2 din acest teren alături de cota de ½ transmisă prin succesiune numitului L. D.
, condiții în care reconstituirea nu s-a putut realiza de către un nepot asupra întregului teren deținut anterior cooperativizării de către bunicul său, în condițiile în care la data CA.P.-ului (1959-1962) autorul direct al acestuia, nu mai avea în proprietate decât cota de 1/2 din acest teren, nicidecum cota de 1/1.
De asemenea reclamantele I. G., D. M. și V. L. au formulat recurs prin care au solicitat în principiu casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiuni astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului s-a învederat T. ui că instanța de judecată a respins acțiunea având ca obiect "succesiune" urmare admiterii excepției lipsei de interes, excepție invocată din oficiu. Pârâții nu au contestat existența drepturilor reclamantelor și nu s-au opus admiterii acțiunii, mai mult decât atât pentru termenul de judecată din data de 19 martie 2008 pârâții L. E. și L.
C. D. au depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională
prin care au arătat că nu se opun admiterii acțiunii, singurul diferent dintre părți fiind dat de modalitatea de partajare. In atare manieră a procedat și pârâta L. N., iar instanța de judecată a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor cu încălcarea principiului disponibilității, prin depășirea principiului rolului activ, fiind datoare a se conforma cadrului procesual stabilit de către părți, în acest sens fiind și dispozițiile art.270 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive apreciază că în cauză sunt direct aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", instanța de judecată în ipoteza dată fiind nu doar îndreptățită, ci chiar datoare a da o soluție prin aplicarea dispozițiilor art.270 Cod procedură civilă.
Recurentele au mai arătat că un alt aspect care se impune a fi observat este dat de faptul că deși instanța de judecată, în mod nelegal, a invocat din oficiu excepția lipsei de interes, motivează hotărârea pronunțată prin raportare la o excepție neinvocată de instanță - din oficiu - și cu atât mai puțin de către părți, excepția autorității de lucru judecat. Astfel, prin raportare la motivele reținute de instanța de judecată, motive fundamentate pe ideea autorității de lucru judecat - și prin raportare la excepția lipsei de interes invocată din oficiu, apreciază că hotărârea recurată este una nemotivată prin prisma excepției invocate, singura care a stat la baza soluției adoptate în cauză.
Recurentele au precizat că incidența prevederilor art.304 pct.7 C.proc.civilă trebuie reținută, iar motivarea soluției de admitere a excepției lipsei de interes prin invocarea unor aspecte care vizează exclusiv excepția autorității de lucru judecat echivalează cu o încălcare vădită a prevederilor art.261 alin.l pct.5 Cod de procedură civilă.
Practic, acest motiv de recurs poate fi încadrat de instanță și în cel prevăzut de dispozițiile art.304 pct.5 C.proc.civilă reprezentând o încălcare a formelor de procedură reglementate de dispozițiile art.105 C.proc.civilă sub sancțiunea nulității, cât timp instanța a nesocotit principiul disponibilității în procesul civil.
S-a mai precizat că se impunea soluționarea conexuală a pricinii cu cea înregistrată sub dosar nr._, dată fiind probațiunea comună ce s-a administrat și înscrisurile noi depuse de reclamante și vizând cererea acestora de completare a certificatului de moștenitor al autorului comun L. A. - petit care nu putea fi respins de instanța de judecată. Considerentul reținut de judecătorul fondului privitor cu care "excepția privitoare la lipsa de interes pentru reclamante de a promova acțiunea civilă arătată rezidă în faptul că reclamantele nu fac dovada existenței unui folos practic pe care urmăresc a-l realiza prin această acțiune civilă _" este lipsit de consistență și tot astfel nesusținut de vreo dispoziție legală, câtă vreme astfel după cum lesne se poate observa din lecturarea petitelor introductive reclamantele au solicitat printre altele: suplimentarea certificatului de moștenitor nr.l 12/_ emis în succesiunea defunctului L. A. (autorul comun al părților, proprietar de Carte F. ă); constatarea nulității absolute parțială a titlului de proprietate nr. 10295 din_ în sensul excluderii cotei părți de Vi din întreaga suprafață de
teren pentru care s-a dispus reconstituirea; să se constate că masa succesorală rămasă după defuncții Breban F. șj L. D. se compune din terenul în suprafață de 4902 mp. inclus nelegal în titlul de proprietate nr. 10295 (în cotă de câte 1/2 părți pt fiecare); ieșirea din indiviziune a părților privitor la acest teren prin atribuirea unui lot în indiviziune către reclamante _; intabularea în Cartea F. ă a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Recurentele au susținut că existența unor petite concrete precizate și nu completate alăturate de reclamante cererii în constatarea nulității titlului de proprietate vin să justifice instanței scopul concret urmărit de reclamante prin promovarea acțiunii. Includerea acestui teren în succesiunea dezbătută după autorii lor si în final înscrierea în Cartea F. ă a dreptului de proprietate în nume propriu cu titlu de succesiune vine să justifice și interesul pe care acestea l-au urmărit la momentul promovării acțiunii.
S-a mai arătat că defunctul L. A. - proprietarul de Carte F. ă - a decedat la data de_ . Urmare deschiderii succesiunii acestuia, lucru deopotrivă certificat prin certificatul de moștenitor nr. 112/_ emis de Notarialul de Stat al J. ețului M., și-au justificat calitatea de moștenitor numitul L. D. (tatăl defunctului LS ) și L. F. (căsătorită Breban), mama reclamantelor.
La momentul decesului numitului L. A. (_ ) terenul în litigiu în suprafață de 4902 m.p., a cărui includere în masa succesorală se solicită, nu putea fi cooperativizat pentru simpla împrejurare că la acea dată dispozițiile legale care au reglementat procedura cooperativizării terenurilor încă nu fuseseră edictate, condiții în care la momentul decesului susnumitului, în temeiul principiilor reglementate de art.651 Cod civil, transmisiunea drepturilor succesorale s-a realizat în favoarea celor doi moștenitori - L. D. și L.
F. - din chiar momentul decesului autorului comun L. A. .
Așa fiind, la data cooperativizării terenul putea fi introdus în C.A.P. (ori preluat de către aceasta în orice mod) numai de către L. D. în cotă de 1/2 și respectiv Breban F. în cotă de 1/2 acestea fiind persoanele care
{decedate în cursul anului 2003 și respectiv 2004) erau în viață la momentul cooperativizării și prin urmare de la care se putea prelua acest teren de către
C.A.P. și care de altfel s-au și ocupat de finalizarea actelor de primire prin reformă agrară și de întabularea acestuia în cartea funciară, iată deci și interesul reclamantelor în promovarea acțiunii și ulterior precizării sale. La momentul cooperativizării, singurul autor în viață al numitului LS era antecesorul comun L. D. care în mod cert, urmare succesiunii deschise în anul 1949 la data decesului tatălui său, a dobândit în mod exclusiv doar cota de ½ parte din acest teren, nicidecum cola de l/1, calitatea numitei Breban F. de moștenitoare nefiind pusă în discuție de către nimeni și deci necontestată.
Recurentele au susținut că însăși existența certificatului de moștenitor nr. 112 din_ a fost recunoscută de către L. D., antecesorul (tată) numitului LS - persoana pe numele căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 10295 - și cu toate acestea nici L. D. și nici LS nu au înțeles a ataca certificatul de moștenitor nr.112/1997 în sensul excluderii din acest certificat a moștenitoarei Breban F. - mama reclamantelor - ale cărei drepturi succesorale nu au fost contestate de către L. D. - fratele
acesteia - ori de către moștenitorii acestuia din urmă, respectiv de pârâta L.
N. și copiii acesteia. A fost pe deplin cunoscut de către moștenitorii numitului L. A. că prin succesiunea acestuia - deschisă la momentul decesului (_ ) s-a transmis de drept în favoarea moștenitorilor L. D. și Breban F. (autorii părților din litigiu) universalitatea drepturilor deținute de defunct printre care, fară putință de tăgadă, se include și dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
S-a mai arătat că trebuie recunoscut că interesul reclamantelor în promovarea acțiunii rezidă din aceea că mama acestora - Breban F. - este comoștenitoare cu L. D. în succesiunea defunctului L. A. . La momentul decesului acestuia din urmă (_ ) antecesoarea reclamantelor - numita Breban F. - a dobândit în proprietate cota de 1/2 din acest teren alături de cota de 1/2 transmisă prin succesiune numitului L. D., condiții în care reconstituirea nu s-a putut realiza de către un singur nepot asupra întregului teren deținut anterior cooperativizării de către bunicul său, în condițiile în care la data C.A.P.-ului (1959-1962) autorul direct al acestuia, L.
D. - tatăl său- nu mai avea în proprietate decât cota de ½ din acest teren, nicidecum cota de 1/1.
Dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantelor - inclusă în certificatul de moștenitor s-a transmis în beneficiul acesteia chiar fără înscriere în Cartea F. ă, art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996 dispunând în acest sens, simpla mențiune în Cartea F. ă a dreptului numitului L. A. în cotă de 1/1 nefăcând posibilă reconstituirea în condiții de legalitate a titlului în favoarea defunctului LS .
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată, pr in prisma motivelor invocate de recurenți
(cele două recursuri cuprinzând motivele similare), T. reține următoarele:
În mod corect prima instanță a procedat la verificarea interesului reclamantelor în promovarea acțiunii, făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a căror incidență nu poate fi încălcată prin darea unei hotărâri parțiale în condițiile art. 270 Cod procedură civilă. De altfel, aplicarea acestei norme presupune, după cum stabilește in terminis textul legal, solicitarea reclamantului ca instanța să dea o hotărâre parțială în măsura recunoașterii, solicitare care în speță nu a fost formulată.
Invocarea principiului disponibilității, specific procesului civil, nu este de natură a afecta dreptul și obligația instanței de judecată de a proceda, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, la cercetarea cauzei sub toate aspectele, în limitele sesizării sale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului. Simpla împrejurare că unele elemente ale cauzei nu sunt contestate de părțile în proces nu afectează dreptul instanței de a proceda la verificarea acestora, deoarece hotărârea judecătorească se pronunță în baza și în conformitate cu legea, iar nu cu voința părților, uneori între cele două neexistând coincidență deplină. Ca atare, nu se poate reține caracterul fondat al motivului de recurs prevăzut prin dispozițiile art. .304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În ce privește motivarea hotărârii, se constată că aceasta satisface cerințele impuse prin dispozițiile art.261 pct. 5 Cod procedură civilă. Referirile pe care le-a făcut prima instanță la puterea de lucru judecat reprezintă doar argumente în susținerea și fundamentarea concluziei la care a ajuns aceasta, a raționamentului judiciar relativ la interesul reclamantelor în promovarea cererii. De altfel, după cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri din data de 13 septembrie 2012, reprezentantul pârâtei L. N. a invocat prezumția de lucru judecat raportat la dosarele atașate, nr. 5887/1993 și nr._, existența judecății anterioare fiind invocată și de către reprezentanta intervenientului L. A. . Aceasta din urmă a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la soluția pronunțată în dosarul nr._ pentru al doilea capăt de cerere, de constatare a nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate, iar reprezentanta reclamantelor a solicitat a se respinge ca nefondată excepția.
Soluționarea petitelor formulate de către reclamante prin precizarea și completarea de acțiune depusă la ultimul termen de judecată relative la suplimentarea certificatului de moștenitor nr. 112/_, constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 10295/_, constatarea componenței masei succesorale rămase după defuncții Breban F. și L. D.
, ieșirea din indiviziune, intabularea în CF este subsumată verificării îndeplinirii cerinței interesului celor trei reclamante în promovarea acțiunii. Or verificarea acestui interes nu se poate face decât cu luarea în considerare, pe de o parte a situației juridice particulare a terenului arabil în suprafață de 4902 mp, iar pe de altă parte, a litigiilor anterioare purtate de părți și care au avut ca obiect acest teren.
Sub primul aspect, se reține că terenul reprezentat de nr. topo 3041/4 din CF 11600 B. M., înscris pe numele lui L. A., tatăl lui Breban F. (decedată în data de_, mama reclamantelor-recurente) și al lui L. D.
, decedat în data de_, tatăl recurenților L. C. D., L. E., a fost cooperativizat. Dintre moștenitorii proprietarului tabular, singurul care a depus în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost autorul intimaților L. N. E. ia, L. A. A. și M. A. A., anume
LS (decedat).
Sub al doilea aspect, se constată că reclamantele-recurente au încercat fără succes să obțină includerea lor în titlul de proprietate eliberat pe numele lui LS, acțiunea fiind respinsă în dosarul nr._, litigiu care conturează o situație juridică extrem de clară și anume că autoarea reclamantelor, Breban F., nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4902 mp. Nici autorul recurenților nu s-a dovedit că ar fi depus o atare cerere.
Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat (ca prezumție legală absolută) se opune reconsiderării statuărilor judiciare anterioare, pe deplin opozabile reclamantelor-recurente, statuări care au concluzionat că în mod corect s-a reconstituit dreptul de proprietate doar în favoarea defunctului LS, autorul intimaților.
R. dreptului de proprietate poate interveni, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, doar urmare a formulării
unei cereri, iar în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 2 din același act normativ, cererea formulată îndeplinește și funcția de act de acceptare a moștenirii pentru cota ce se cuvine moștenitorului din terenurile cooperativizate.
Ca atare, a susține că putea fi cooperativizată de la L. D. doar cota de ½ din acest teren, cu consecința nulității absolute parțiale a Titlului de
P. echivalează cu repunerea în discuție a celor statuate irevocabil, cu efect de opozabilitate față de recurente.
Indiferent în ce modalitate, după ce autor, direct sau indirect, Breban F. și L. D. ori recurenții nu puteau beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu decât urmare a formulării unei cereri în termen legal, cerere pe care nu au depus-o. Doar o atare cerere, cu consecința nașterii vocației concrete la reconstituirea dreptului de proprietate, putea justifica interesul reclamantelor în formularea petitelor relevate în precizarea și completarea de acțiune, în particular a interesului legitim conform art. III din Legea nr. 169/1997.
De asemenea, raportat la prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, anterior evocate, calitatea de comoștenitor recunoscută defunctei Breban F. prin certificatul de moștenitor nr. 112/1997 este ineficace în ce privește terenul cooperativizat pentru care aceasta nu a formulat cerere de reconstituire, fiind în discuție o excepție de la principiul caracterului unitar al actului de opțiune succesorală.
În privința recurenților se mai reține că aceștia nu au suferit nicio vătămare procesuală urmare a respingerii acțiunii reclamantelor deoarece în acest dosar ei au avut doar calitatea de pârâți, neformând petite pe cale reconvențională.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții L. E., domiciliat în B. Mate, strada P. nr. 78/33, județul M. și L. C. D., domiciliat în B. M., strada A. V. nr. 16, județul M., respectiv de I. G., domiciliată în B. M., strada P. nr. 76/14, județul M., V. L., domiciliată în B. S., strada M. V. nr. 3/12, județul M. și D. M.
, domiciliată în B. M., strada M. E. nr. 61, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8566/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | Ț. | D. | S. | -T. A. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S._ - 2 ex
J. ecător fond: C. G.
| ← Decizia civilă nr. 456/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 366/2013. Succesiune → |
|---|
