Decizia civilă nr. 46/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. M. -L., împotriva deciziei civile nr. 469 din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul B. M.
-V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat B. M. -V., avocat B. M., lipsă fiind pârâtul-recurent M. M. -L. . Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat B. M. -V., avocat B. Miha lipsă fiind pârâtul-recurent M. M. -L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 27 decembrie 2012, reclamantul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținere în întregime a deciziei recurate. La întâmpinare a fost anexată delegația de reprezentare.
Instanța, verificând actele dosarului, constată că deși pârâtul-recurent a fost legal citat atât la adresa de domiciliu, cât și la domiciliul procesual ales cu mențiunea timbrării recursului cu 1893,08 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, până la termenul de azi, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Raportat la această situație, Curtea, din oficiu, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/19977, invocă excepția netimbrării recursului pe care o pune în discuția reprezentantului reclamantului-intimat.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită admiterea excepției și în consecință anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3171/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. -V. în contradictoriu cu pârâtul M. M. -L. și în consecință: a fost obligat paratul la restituirea sumei de 24.000 euro cu titlu de împrumut+dobânda de referința EURIBOR, începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data plății efective, a fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1006 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 100 Ron, timbru judiciar în cuantum de 6 Ron.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele :
În fapt, la data de 8 februarie 2010, reclamantul si pârâtul au încheiat un contract de împrumut având ca obiect suma de 25.000 euro, la data de 25 mai 2008, din care a restituit suma de 1.000 euro la data de_, rămânând in acel moment un debit de 24.000 euro.
Părțile au stabilit ca termenul la care suma de 24.000 euro trebuie restituita este 1 iunie 2010, dată după care se putea solicita plata împrumutului fără trecerea vreunui termen, fără posibilitatea de acordare a vreunui termen de gratie, fără emiterea vreunei somații, notificări sau alte formalități prealabile.
Suma remisă pârâtului la data de 25 mai 2008 a fost de 25.000 euro, când a fost întocmit un înscris intitulat Chitanta, imperfect din punct de vedere juridic, dar care a atestat că suma s-a acordat cu titlu de împrumut.
La data de_, pârâtul a restituit o parte din suma împrumutată, adică 1.000 de euro. Din nou, conform actului semnat de ambele părți, s-a specificat expres că acesta este un împrumut. La data de 8 februarie 2010, părțile au încheiat un contract de împrumut, care prin conținutul său reglementează unitar raporturile juridice existente între ei. Părțile au confirmat că la data de 25 mai 2008 au acordat/au primit cu titlu de
împrumut suma de 25.000 euro, că s-a restituit suma de 1.000 euro și că diferența va trebui restituită până la data de 1 iunie 2010. La această dată, în cazul neplății, împrumutul devine scadent, nu se mai acordă termene de grație, amânări de plată, suma trebuind a fi restituită fără nici o procedură prealabilă.
Calificarea contractului de împrumut ca fiind unul de asociere, potrivit afirmațiilor pârâtului, nu se poate realiza, deoarece rezultă limpede din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului, că în speță este vorba exclusiv despre un împrumut.
Nu există nici un înscris care să confirme un alt raport juridic dintre părți, decât acela din actul datat 8 februarie 2010. Chiar martorul audiat la termenul din 8 februarie 2012, a făcut referire la un împrumut.
Contractul intitulat de împrumut încheiat la data de 8 februarie 2010, cu clauze extrem de clare, atestat de avocat nu a fost anulat sau rezoluționat și nici nu s-au adus dovezi în sprijinul ideii că reala voință a părților a fost alta la perfectarea sa sau că ar fi existat o novație a raportului juridic dintre părți.
Raportul dintre părți nu este un contract de asociere, ci unul de împrumut chiar dacă actul numit impropriu "chitanța", încheiat la data de_ face vorbire despre cumpărarea terenului in suprafața de 11200 mp
de: la Colina, prin care pârtile, totodată, la "clauze" inserează ca "profitul va fi împărțit in funcție de contribuția fiecăruia", după ce a pârâtul încheiase o convenție de asociere cu Neamțu I. si Neamțu Aurelia pentru terenul de la Colina in suprafața de 11200 mp, la data de_, plătind a suma de
100.000 euro ca parte a sa de asociere. In aceasta suma de 100000 euro sunt incluși si cei 25000 euro pe care: i-a luat de la reclamant.
Prin aceea că pârâtul a susținut că dacă va obține împotriva pârâților
N. u I. si N. u Aurelia o sentința definitiva si executorie, este de acord să restituie suma de 24.000 euro care i-a fost achitata in baza asocierii, el nu a făcut decât să confirme cele subliniate de reclamant, deci împrumutul în discuție ce evident trebuie restituit.
Actul numit "contract de împrumut" încheiat la data de_ nu este o clauză leonină, așa cum a afirmat pârâtul, deoarece răspunsul reclamantului în interogatoriu, la întrebarea numărul cinci, prin care a recunoscut că a semnat acel contract tocmai pentru a fi sigur că-și recuperează banii, nu poate fi interpretată pentru a nu participa la eventualele pierderi.
În consecință, pentru motivele arătate, văzând dispozițiile art. 1584 din Codul civil, actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, rațiune pentru care a admis-o, dispunând obligarea pârâtului la restituirea sumei de 24.000 euro cu titlu de împrumut+ dobânda de referința EURIBOR, începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data plății efective.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., debitorul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1006 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 100 Ron, timbru judiciar în cuantum de 6 Ron.
Prin decizia civilă nr. 469 din_ a T. ului C. a fost
respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. M. L. împotriva sentinței civile nr. 3171 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, care a fost păstrată în întregime și a fost respinsă cererea formulată de intimat pentru obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, cererea de chemare în judecată a fost formulată în baza Contractului de împrumut din
8 februarie 2010. Potrivit clauzei stipulate la cap. I din contract, suma arătată a fost remisă de creditor la mâna debitorului la data de_ și face parte din suma de 25.000 euro, din care a fost restituită la data de 19 noiembrie 2009 suma de 1.000 euro.
Cu privire la termenul la care suma de 24.000 euro trebuia restituită de către debitor, la cap. III din contract s-a menționat data de 1 iunie 2010, dată până la care suma menționată nu este purtătoare de dobânzi.
Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței care formează obiectul controlului judiciar, părțile de comun acord au stipulat că în ipoteza nerestituirii împrumutului la termenul arătat, debitorul va fi obligat la plata împrumutului fără trecerea vreunui termen, fără posibilitatea de acordare a vreunui termen de grație, fără emiterea vreunei somații, notificări sau alte formalități prealabile. Părțile au fost de acord ca începând cu data când creanța devine certă, lichidă și exigibilă, adică 1 iunie 2010, debitorul va achita dobânda de referință EURIBOR.
Este real faptul că acest contract, prin care a fost clarificat raportul juridic dintre părți, a fost încheiat ca urmare a notificării trimise de creditor debitorului la data de_ și în cuprinsul căreia, la pct. 4 se menționează că temeiul notificării este actul intitulat "Chitanță"; datat_ și actul intitulat "Chitanță"; datat_, care au fost anexate la notificare. Prin chitanța semnată la data de_ apelantul pârât, în calitate de debitor, a confirmat luarea cu titlu de împrumut de la intimatul creditor a sumei de
25.000 euro. În cuprinsul acestui înscris se menționează că suma este împrumutată "pentru cumpărarea terenului în suprafață de 11.200 mp. de la Colina"; și faptul că "profitul va fi împărțit în funcție de contribuția fiecăruia";. A doua chitanță, datată_ este semnată de intimatul creditor și atestă restituirea parțială a împrumutului, mai exact a sumei de 1.000 euro.
T. ul a apreciat că prin probele administrate apelantul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că adevăratul raport juridic a fost de asociere în participațiune. În același timp, în Contractul încheiat la data de 8 februarie 2010 nu se face trimitere la nicio altă operațiune juridică decât la împrumut, apelantul acceptând semnarea contractului în condițiile stipulate în cuprinsul acestuia, motiv pentru care a fost respins apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. M. L.,
solicitând instanței modificarea deciziei civile nr. 469/2012 în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că decizia recurată nu cuprinde suficiente motive obiective pe care s-a fundamentat convingerea instanței cu privire la temeinicia și legalitatea acțiunii, încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
M. ivarea instanței de apel este lapidară și potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de C. și Justiție constituie motiv de casare nu numai inexistența motivării, dar și insuficiența ei.
Instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc.civ., deoarece dispozitivul hotărârii recurate nu cuprinde referiri cu privire la lipsa de temeinicie a apelului formulat.
A fost invocată cauza G. vs. România 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că hotărârea trebuie să cuprindă un răspuns specific și explicit la problemele decisive din respectiva cauză, aspect neîndeplinit de instanță a cărei hotărâre se atacă.
Al doilea motiv de recurs invocat de pârât se circumscrie motivului de nelgalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., instanța de apel pronunțând o hotărâre cu greșita interpretare și aplicare a legii.
Recurentul a arătat că adevăratul raport juridic dintre părți a fost de asociere în participațiune și nu un contract de împrumut.
Părțile au convenit la momentul predării sumei de 25.000 euro ca aceasta să fie utilizată pentru terenul din Colina, intenția părților fiind aceea de a se asocia, iar chitanța întocmită la acest moment a avut rolul unei convenții de asociere și nu a unui împrumut.
Prin întâmpinare, intimatul B. M. V.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate,nefiind incidente motivele denelegalitate invocate.
Analizând decizia pronunțată curtea reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din_ pârâtul recurent a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1893,08 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (f. 15, 19), însă acesta nu s-a prezentat în instanță și nu depus prin registratură taxa judiciară de timbru datorată.
Potrivit disp.art.1 raportat la art.11 din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru se achită până la primul termen de judecată.
Sancțiunea nedepunerii taxei judiciare de timbru până la termenul stipulat de către instanță este anularea cererii ca netimbrate potrivit art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
În cazul de față, recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, motiv pentru care în temeiul art.137 alin.1 Cod proc.civ., raportat la art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâtul recurent M. M. L. .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimatul reclamant B.
M. V. .
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M. M. -L., împotriva deciziei civile nr. 469 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T.
D. M.
C.
V.
A.
-T. N.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.I.Tașcă, E. Luca
| ← Decizia civilă nr. 23/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 852/2013. Pretenții → |
|---|
