Decizia civilă nr. 465/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.465/R/2013
Ședința publică din_ Completul compus din: Președinte: A. -F. D. Judecător: O. -R. G. Judecător: O. -C. T. Grefier: A. -P. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul pârât V. P. în contra Sentinței civile nr. 1518/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimatul reclamant R. A. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta recurentului pârât, doamna avocat Ștef R. și reprezentanta intimatului reclamant, doamna avocat M. J., în substituirea doamnei avocat Precup M. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că recursul declarat de recurentul pârât a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimatul reclamant, conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 9 dosar, recursul fiind legal timbrat cu 436,50 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, conform chitanței MCJCH 516708157/_ atașată la fila 14 dosar.
La data de_ s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatului reclamant, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întâmpinare la care s-a atașat împuternicirea avocațială și chitanța nr. AV 605/_ în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.10-13).
T. ul înmânează un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar reprezentantei recurentului pârât, care arată că nu solicită termen pentru studierea acesteia, învederând totodată faptul că nu mai are alte cereri de
formulat în probațiune.
Reprezentanta intimatului reclamant își depune la dosar împuternicirea avocațială de substituire (f.15), arătând că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închisă
faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentului pârât pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința modificării hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ce vizează obligarea pârâtului la plata sumei de 12.705,21 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosar chitanța nr. CJ 265/_ în sumă de 1.000 lei, onorariu avocațial (f. 16).
Reprezentanta intimatului reclamant pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 1518/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul R. A. G. împotriva pârâtului
V. P. și în consecință, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 12.705,21 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3234 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert, taxe de timbru.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria, în rejudecare, a reținut în esență următoarele :
Reclamantul, posesor al autovehiculului marca CITROEN, cu numărul de înmatriculare_, a constatat, în data de_, că autovehiculul său, parcat regulamentar, în afara părți carosabile în municipiul G. str. P.
, a fost avariat pe partea stângă, pe toată lungimea ei.
Din investigațiile făcute imediat ce a constatat avarierea autoturismului, reclamantul a invocat faptul că pârâtul este autorul avarierii autovehiculului său, prin intermediul căruței pe care o conducea pe drum public.
În acest sens, reclamantul a chemat poliția și în urma constatării la fața locului a avariilor autovehiculului s-au deplasat și la locuința pârâtului pentru a verifica căruța acestuia.
Organele de poliție G. au eliberat reclamantului o autorizație de reparații la data de_, în care au fost consemnate avariile constatate la autoturism (f. 4 dosar fond)
Reclamantul prin acțiunea formulată a susținut că pârâtul este autorul prejudiciului cauzat autoturismului său, prin producerea avariilor cu căruța condusă de acesta, întrucât l-ar fi văzut pe acesta pe drum în momentul parcării mașinii și pentru că un martor, vecin, ar fi văzut căruța pârâtului lovind autovehiculul reclamantului pe partea stângă.
Pârâtul la nici unul din interogatoriile luate nu a recunoscut cele invocate de reclamant, susținând că la data de_ nici nu a circulat cu căruța pe drum.
Martorii invocați de reclamant și reaudiați de instanța de rejudecare au confirmat alegațiile reclamantului.
Astfel, martorul Cîmpean Cosmin Răzvan, vecin cu reclamantul a arătat că a văzut cum o căruță trasă de cai încărcată cu saci de porumb a lovit partea din stânga, pe toată lungimea, a autovehiculului reclamantului ce era parcat regulamentar în afara părții carosabile, rămânând urme de așchii de lemn și că ar fi comunicat imediat reclamantului care i-a spus că pârâtul este autorul; de asemenea, a mai arătat că pe strada P. la data și ora respectivă nu a mai circulat nici o căruță; în schimb martorul R. Grigore a arătat că în prezența sa reclamantul s-a întâlnit în zona autogării din municipiul G. cu o persoană, pe care a considerat-o ca fiind pârâtul, care a recunoscut incidentul produs și dorea rezolvarea problemei pe cale amiabilă, ulterior a aflat că acea persoană era de fapt fiul pârâtului.
Agentul de poliție Fîrtan P. a confirmat faptul că s-a deplasat la locuința pârâtului împreună cu reclamantul pentru a verifica căruța și că la poartă ar fi fost întâmpinați de fiul pârâtului care i-a declarat că dacă tatăl său a lovit mașina reclamantului se va înțelege, descurca cu aceasta, iar reclamantul i-a declarat că pârâtul care îi este unchi i-a lovit mașina.
În cauză, a fost efectuat un raport de expertiză auto, de către expertul auto Ghergu I., care a concluzionat următoarele: avariile autoturismului reclamantului au fost reparate parțial, că acestea coincid cu cele din autorizația de reparații eliberată de Poliția G., că se ridică la valoarea de 12.705 lei, cu TVA și că pe baza probelor administrate de instanță, pentru cp evenimentul rutier este vechi și avariile au fost reparate parțial, expertul auto a concluzionat faptul că avariile puteau fi produse de o căruță. (f. 50- 52, 71-72 dosar fond).
Potrivit art. 998-999 din Codul civil vechi, aplicabil în cauză, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Din analiza prevederilor legale menționate rezultă că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, cert, determinat, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În speța de față, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale ale cărui condiții s-au dovedit de reclamant a fi îndeplinite cumulativ și anume fapta ilicită săvârșită de pârât, chiar dacă acesta nu recunoaște, probele administrate și coroborate unele cu altele, îl indică pe pârât ca fiind autorul faptei ilicite, prejudiciul cauzat reclamantului prin avariile provocate autovehiculului în urma acroșării acestuia cu căruța pârâtului, care este cert și determinat; raportul de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și neglijența sau imprudența pârâtului cu care a condus căruța pe drumul public care a determinat acroșarea și avarierea autovehiculului reclamantului; dacă nu ar fi fost implicat pârâtul în avarierea mașinii reclamantului, se poate pune întrebarea de ce s-a implicat fiul acestuia, care a încercat rezolvarea amiabilă a cazului, fapt reținut de martorii audiați.
În privința declarației martorului Suciu F., reaudiat în cauză, instanța de rejudecare apreciază că acesta este un martor folosit de pârât pro cauza, pentru că din analiza celor două declarații date atât la instanța
de fond cât și la cea în rejudecare, rezultă existența unei discuții prealabile
dintre el și pârât care l-a făcut să declare date precise, exacte deși evenimentul a avut loc în 2009 și mai ales că acesta este un angajat al pârâtului; pentru aceste motive, instanța a înlăturat ca nerelevantă această depoziție.
Raportat la aceste considerente, instanța, în temeiul art. 998-999 din Codul civil vechi, a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata sumei de 3234 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, onorariu expert, taxe de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul V. P.,
solicitând admiterea admiterea recursului cu consecinta modificarii hotararii recurate - sentinta civila nr. 1518/2012 a Judecatoriei G. - în sensul respingerii actiunii reclamantului ce vizeaza obligarea sa la plata sumei de 12.705,21 lei reprezentand c.v. prejudiciului cauzat si obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, recurentul arată că critică solutia adusa de instanta investita cu rejudecarea pricinii din urmatoarele considerente:
În pofida trimiterii catre "amplul probatoriu administrat atat în faza initiala cat și dupa casare", solutia recurata se fundamenteaza pe declaratiile celor doi martori propusi de reclamant și reaudiati dupa casare. Cu exceptia mentiunilor din depozitia numitului R. Grigore, ce arata ca, ulterior declaratiei date, a aflat ca nu paratul ei fiul acestuia a purtat anumite discutii cu reclamantul în prezenta sa, declarațiile martorilor reclamantului nu aduc nici un element de noutate în privința persoanei vinovate de avariile cauzate autoturismului.
În mod criticabil este trunchiată depoziția martorului Firtan P., care arată că avariile autoturismului nu erau specifice acroșării autoturismului de către o căruță.
De asemenea, în raspunsul la obiectiunile formulate la raportul de expertiza intocmit în cauza, expertul arata ca «nu poate stabili daca avarierea autoturismului marca Citroen nr._ și acrosarea sa laterala, pe partea stanga, a fost sau nu cauzata de un alt autovehicul aflat în mers în momentul respectiv sau de caruta paratului». Aceasta imprejurare, concluzioneaza expertul, se datoreaza faptului ca autoturismul a fost, din initiativa proprietarului sau, reparat.
În mod gresit instanta fondului omite a analiza toate aceste aspecte, rezumand probatoriul invocat în considerentele hotararii la declarative martorilor reclamantului - lipsite și acestea de forta probanta cat priveste comiterea faptei cauzatoare deprejudicii.
În consecinta, prima conditie necesara antrenarii raspunderii civile delictuale, anume aceea de a se fi savarsit o fapta ilicita de catre persoana fata de care se indreapta cererea în pretentii, nu este indeplinita în prezenta speta, intrucat pârâtul nu a acrosat autoturismul reclamnatului și nici nu a purtat vreo discutie ulterioara cu acesta raportat la producerea vreunui accident sau incident pe drumurile publice.
În drept: disp. art. 299,312 ind.2 C.Pr.Civila, art.274 C.Pr.Civila
Prin întâmpinarea
formulată de intimatul reclamant R. A. G.
, s-a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată că cel care i-a produs prejudiciul a fost paratul, care a acrosat cu caruta partea stanga masinii, avariind-o.
Cu toate ca nu a recunoscut fapta la interogatoriu, din ansamblu probator rezulta cu certitudine ca se face vinovat de producerea prejudiciului.
Sentinta civila 1878/2010 din dosarul_ a Judecatoriei G. a fost soluționata în sensul admiterii actiunii reclamantului, însa instanta de recurs a casat hotararea și a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea suplimentarii probatoriului.
Dupa casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, dosarul a primit un nou număr respectiv_ .
Instanta de fond, în rejudecarea cauzei, a reaudiat toti martorii audiati anterior, a dispus readministrarea probei interogatoriului partilor si a suplimentat probatoriu prin dispunerea efectuarii unei expertize.
Martorii reclamantului au reconfirmat sustinerile acestuia, aratand ca la momentul producerii accidentului pe strada nu se afla decat caruta pâratului, caruta vazuta de reclamant cu un minut anterior impactului.
La locul incidentului s-au vazut așchii, atat pe jos cat și pe lungimea mașinii (partea acroșata)
Martorul R. Grigore a confirmat faptul că fiul reclamantului dorea o înțelegere amiabila cu reclamantul privitor la acest incident, discutie la care a asistat personal. Aceasta discuție a fost purtata de reclamant cu fiul pârâtului la câteva luni dupa producerea prejudiciului. Această, pozitie a avut-o fiul paratului și în prezența agentului de politie Fartan P. în ziua producerii accidentului.
Mai mult, susținerile paratului cum ca nu ar fi fost în localitate în acea zi sunt combatute chiar de agentul de poliție Fartan G. care confirma existenta caruței la domiciliul paratului.
Din expertiza efectuată în prezenta cauza rezulta de asemenea ca avariile produse puteau proveni de la un atelelaj hipotractat.
Din intreg probatoriul administrat în prezenta cauza rezulta cu certitudine ca în cază sunt indeplinite dispozitiile art. 998-999 C. Civ., fiind indeplinite cumulativ conditiile răspunderii civile delictuale.
În drept, a invocat art. 115 și urmatoarele C. Civ.
Analizând recursul declarat de către pârât, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele
:
Criticile formulate de recurent, privind faptul că prima instanță a reținut în mod greșit din probele administrate în cauză că el a săvârșit fapta ilicită, sunt nefondate.
Coroborând toate probele administrate în cauză, T. ul constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a textelor legale din materia răspunderii delictuale la starea de fapt.
Recurentul a mai susținut că prima instanță în mod greșit a înlăturat ca nerelevantă depoziția martorului Suciu F. .
Și în această privință, T. ul constată că prima instanță a procedat în mod corect, având în vedere că martorul Suciu F. este angajat al pârâtului și că a arătat în declarația sa că în ziua respectivă căruța nu era acasă la pârât, deși acest fapt nu este adevărat.
Agentul de poliție Fîrtan P. a arătat că în acea zi a fost solicitat de către reclamant și s-a deplasat împreună cu acesta acasă la pârât, unde a intrat în curte și s-a uitat la căruță. Așadar, căruța era în curte.
Cu privire la această declarație de martor, a agentului de poliție, recurentul a susținut că a fost reținută în mod trunchiat de către prima instanță, dat fiind că martorul a arătat că, după ce s-a uitat la căruță, nu a văzut vreo urmă din care să rezulte că ar fi fost implicată în vreun eveniment rutier.
Într-adevăr, din declarația martorului Fîrtan P., aflată la fila 18 din dosarul de fond, T. ul constată că aceste aspecte au fost relatate de către martor, dar, aceasta nu înseamnă că nu căruța pârâtului a fost implicată în avarierea autoturismului.
Acest martor a mai arătat că, atunci când s-a deplasat la fața locului, a văzut mașina parcată regulamentar pe partea dreaptă a drumului și a văzut urme de acroșare pe partea stângă a autovehiculului.
Or, nu este necesar să fie vizibile urme ale unei acroșări la căruță, în condițiile în care, din autorizația de reparații eliberată de poliție rezultă că avarierea a constat în zgârierea și îndoirea aripii și ușii de la mașină, pentru aceasta fiind suficientă o frecare, fără avarierea căruței.
Așadar, declarația martorului Fîrtan P. trebuie coroborată cu toate celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, din declarația martorului C. Cosmin Răzvan, reaudiat de instanța de fond, rezultă că autoturismul reclamantului a fost avariat de o căruță.
Martorul nu a identificat persoanele care se aflau în căruță, dar, din declarația acestuia și martorilor Știr Angela M. și R. Grigore, rezultă că nu a trecut alt vehicul, în afara căruței, că reclamantul a știut, chiar după producerea avarierii, că în căruță se afla pârâtul și că a discutat cu pârâtul, iar la acel moment acesta nu a contestat și a vrut să se înțeleagă cu reclamantul. Doar ulterior pârâtul și-a schimbat atitudinea.
În același fel, prin coroborarea cu toate celelalte probe administrate în cauză, se impune a fi analizat și răspunsul expertului la obiecțiuni, nefiind suficient doar răspunsul expertului, în sensul că nu se poate stabili dacă avariile au fost produse de o căruță, pentru a se reține, în ciuda celorlalte probe, că nu pârâtul se face vinovat de avariere, astfel cum susține acesta în recurs.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 C.pr.civ., instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V. P. împotriva Sentinței civile nr. 1518/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o va menține în totul.
În baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligat recurentul V. P. să plătească intimatului R. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul V. P. împotriva Sentinței civile nr. 1518/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul V. P. să plătească intimatului R. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 Aprilie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./25 Aprilie 2013/1208Red. O.R.G./Tehnored. C.H.
2 exemplare/ 17 iulie 2013
Judecător fond: C. S. - Judecătoria Gherla
| ← Decizia civilă nr. 858/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 12/2013. Pretenții → |
|---|
