Decizia civilă nr. 4650/2013. Legea 10/2001

Comentarii

0

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ * Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4650/R/2013

Ședința publică din 13 decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. -A. P.

JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. O. S. B., împotriva sentinței civile nr. 1561/F din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._ *, privind și pe reclamanții intimați P. V. T., T. G. F. și O. E., precum și pe intervenienta

G. E., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă domnul avocat N. S., cu delegație de substituire care se află la f. 54 din dosar și arată că se prezintă pentru intervenienta G. E., în substituirea doamnei avocat G. S. -I. a cărui împuternicire avocațială de reprezentare în fața Curții de Apel C. se află la f. 53 din dosar; reclamantul intimat T. G. F., asistat de doamna avocat C. I., care arată că o reprezintă și pe reclamanta intimată O. E., în baza împuternicirii avocațiale pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 13 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul P. O. S. -B. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

Prin memoriul de recurs, pârâtul recurent P. O. S. -B. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (f. 4 din dosar).

Prin încheierea ședinței publice din data de_ judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr. 21._ al Judecătoriei C. -N. .

La data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost formulată de intervenienta G. E., prin intermediul doamnei avocat G. S. I., la care a fost anexată o copie de pe decizia civilă nr. 664/R/2013 pronunțată în dosarul nr. 21._ al Tribunalului C., care poartă mențiunea "definitivă și irevocabilă";

La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin fax de către reclamantul intimat P. V. T., prin care solicită respingerea ambelor cereri formulate în cauză și menținerea sentinței civile nr. 1561/F/2012 a Tribunalului Bistrița-

Năsăud, iar la data de_ a fost înregistrat la dosar exemplarul original al acestei întâmpinări.

La data de_ au fost înregistrate la dosar "Note de ședință";, care au fost formulate și expediate prin fax de către P. O. S. -B., prin care solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanții P.

V. T., T. G. F. și O. E., aceștia neavând calitate de persoane

îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile în litigiu.

Curtea, în urma deliberării, având în vedere că prin încheierea ședinței publice din data de_ judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr. 21._ al Judecătoriei C. -N., precum și faptul că la cererea de repunere pe rol formulată de intervenientă a fost anexată o copie de pe decizia civilă nr. 664/R/2013 pronunțată în dosarul nr. 21._ al Tribunalului C., care poartă mențiunea "definitivă și irevocabilă";, constată că nu mai subzistă motivul suspendării judecării cauzei și dispune repunerea pe rol a cauzei.

Doamna avocat I. C. depune la dosar un înscris, prin care solicită instanței să ia act că mandatul său a încetat în ceea ce-l privește pe reclamantul intimat P. V. T., acesta rămânând valabil doar pentru reclamanții intimați

T. G. F. și O. E. .

La întrebarea instanței, adresată reprezentanților părților, prezenți, referi- toare la împrejurarea dacă au lecturat notele de ședință formulate și depuse la dosar de către pârâtul recurent P. O. S. -B., într-un singur exemplar, aceștia arată că nu au reușit să lectureze notele de ședință anterior arătate.

Curtea comunică reprezentanților părților, prezenți, câte un exemplar din întâmpinarea formulată de reclamantul intimat P. V. T. .

Reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E. arată că în această dimineață a citit notele de ședință formulate și depuse la dosar de către pârâtul recurent și a constatat că prin acestea se reiterează motivele de recurs. Totodată, depune la dosar o "Completare la întâmpinare";, prin care arată că, așa cum a solicitat și prin întâmpinarea depusă la data de_, solicită a se constata că, în prezenta cauză, calea de atac este apelul și nu recursul cum greșit a indicat calea de atac instanța de fond, raportat la data înregistrării contestației și care a fost anterioară apariției Legii nr. 202/2010, lege care a modificat art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârât și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. La această completare la întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: o xerocopie a unui extras privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001; o xerocopie de pe declarația dată de numita T. E. născută P. -V. la data de_, care a fost autentificată sub nr. 876/_ de către notariatul de Stat Județean A. ; o xerocopie de pe Decizia nr. 496/_ pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția civilă, în dosarul nr. 1016/1997.

De asemenea, reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O.

E. arată că în completarea la întâmpinare, se referă atât la recursul formulat de pârâtul P. O. S. -B. cât și la cererea de intervenție formulată de intervenienta G. E. și, totodată, arată că a formulat această completare la întâmpinare, raportat la situația juridică nou creată.

Instanța comunică reprezentantului intervenientei câte un exemplar din înscrisurile depuse azi la dosar de reprezentanta reclamanților intimați T. Gheor-ghe F. și O. E. .

Reprezentantul intervenientei arată că dorește să lectureze aceste înscrisuri.

Curtea, în urma deliberării, lasă cauza la a doua strigare pentru a da repre- zentantului intervenientei intimate posibilitatea de a studia înscrisurile depuse la dosar, în timpul ședinței de judecată, de reprezentanta reclamanților intimați T.

G. F. și O. E. .

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă domnul avocat N. S., care arată că se prezintă pentru intervenienta

G. E., în substituirea doamnei avocat G. S. -I. și reclamantul intimat

T. G. F., asistat de doamna avocat C. I., care arată că o reprezintă și pe reclamanta intimată O. E., lipsă fiind celelalte părți.

Reprezentantul intervenientei arată că a studiat completarea la întâmpinare formulată de reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E., iar din perspectiva părții pe care o reprezintă nu ar fi chestiuni de lămurit. Solicită a se comunica pârâtului recurent toate înscrisurile depuse azi la dosar de reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E., pentru a-și exprima poziția față de aceste înscrisuri.

Reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E. arată că este de acord cu solicitarea reprezentantului intervenientei și, totodată, arată că prin completarea la întâmpinare a invocat chestiuni noi, având în vedere că nu mai este în vigoare certificatul de moștenitor eliberat reclamanților, iar prin înscrisurile depuse azi la dosar dorește să consolideze poziția reclamanților pe care-i reprezintă, pe care aceștia au dobândit-o prin sentință.

La întrebarea instanței, adresată doamnei avocat I. C., referitoare la

împrejurarea dacă poate indica data încetării mandatului de reprezentare care i-a fost dat de reclamantul intimat P. V. T., aceasta arată că în data de_ a aflat de la ceilalți doi reclamanți intimați despre împrejurarea că reclamantul intimat P. V. T. are suspiciuni în ceea ce o privește, iar acesta a formulat personal o întâmpinare, pe care a depus-o la dosar în data de_ .

Curtea verifică împrejurarea dacă după depunerea la dosar a cererii de repunere pe rol a cauzei, procedura de citare este legal îndeplinită cu reclamantul intimat P. V. T., având în vedere că acesta a renunțat la mandatul de reprezentare dat doamnei avocat I. C. .

Curtea constată că, pentru termenul de judecată de azi, reclamantul intimat P. V. T. a fost legal citat de la domiciliul său.

Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de reprezentanții părților privind comunicarea înscrisurilor, depuse azi la dosar de reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E., cu pârâtul recurent, având în vedere că acesta și-a exprimat poziția procesuală în cauză, inclusiv prin notele de ședință pe care le-a depus la dosar pentru prezentul termen de judecată, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii formulate de reclamanții P. V. T., T. G. F. și O. E. .

Curtea pune în discuția reprezentanților, prezenți atât cererea formulată de reclamantul intimat P. V. T., cât și cea formulată de reclamanții intimați T.

G. F. și O. E., privind recalificarea căii de atac împotriva sentinței fondului din "recurs"; în "apel";.

Reprezentanta reclamanților intimați arată următoarele:

Calea de atac împotriva sentinței este apelul și nu recursul, cum greșit a indicat calea de atac instanța de fond, raportat la data înregistrării contestației și care a fost anterioară apariției Legii nr. 202/2010, lege care a modificat art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Conținutul acestui aliniat, modificat prin Legea nr. 202/2010, cuprinde dispoziții referitoare la decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire comunicată ulterior apariției Legii nr. 202/2010 și care

se atacă în termen de 30 de zile la Tribunalul competent, iar hotărârea Tribunalului este supusă recursului.

Art. XXVI din Legea nr. 202/2010 menționează că modificările aduse art.

26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare la prima instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre până la intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, or în prezenta cauză, s-a pronunțat prima hotărâre de către instanța de fond, la data de_, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentința civilă nr. 1561/F/2012 a Tribunalului Bistrița- Năsăud, fiind dată în reluarea ciclului procesual ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare de către instanța de recurs și trebuie să urmeze aceeași cale de soluționare, în caz contrar reclamanții fiind privați de o cale de atac.

Reprezentantul intervenientei arată următoarele:

Prin dispozițiile art. XII din Legea nr. 202/2010 au fost modificate dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește calea de atac, iar dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 stabilesc că aceste dispoziții se aplică și proceselor în curs de soluționare.

În speță avem o hotărâre dată de prima instanță, care a fost casată de către

I.C.C.J. și cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Ca atare, avem o hotărâre dată în primă instanță, care a fost desființată, fără a produce nici un efect, iar apoi avem hotărârea dată în anul 2012, în al doilea ciclu procesual, după apariția Legii nr. 202/2010, astfel încât, calea de atac împotriva acestei hotărâri este recursul.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamanților intimați T.

G. F. și O. E., referitoare la împrejurarea dacă mai are ceva de completat la cele spuse de reprezentantul intervenientei intimate, aceasta arată că nu are nimic de completat pentru că oricum știa că se interpretează.

Curtea, în urma deliberării, respinge atât cererea formulată de reclamantul intimat P. V. T., cât și cea formulată de reclamanții intimați T. G. F. și O. E., privind recalificarea căii de atac împotriva sentinței fondului din "recurs"; în "apel";, având în vedere următoarele prevederi legale :

Art. XII din Legea nr. 202/2010 prevede că, alineatul 3 al articolului 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în MO, partea I, nr.798/ 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificări, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel";.

Art. XXVI din Legea nr. 202/2010 statuează că, "Dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în MO, partea I, nr.798/ 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, …, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi";.

Curtea constată că, deși în cauză s-a pronunțat sentința civilă nr. 4973/F/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în dosar nr._, aceasta a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1862/_, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, potrivit art.311 C.pr.civ., hotărârea casată nu are nicio putere, respectiv nu produce nici un fel de efect juridic, motiv pentru care, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

XXVI coroborat cu art. XII din Legea nr. 202/2010, astfel încât respinge cererea reclamanților intimați de recalificare a căii de atac și constată că, în mod legal, instanța de fond a indicat calea de atac ca fiind recursul, iar pârâtul a exercitat calea de atac a recursului în prezenta cauză.

Reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E. invocă, cu titlu de practică judiciară, Decizia nr. 278/A/_ a Curții de Apel Galați și depune la dosar un extras, de pe Jurisprudența.com, referitor la această decizie.

Reprezentantul intervenientei intimate arată că dorește să lectureze decizia anterior arătată.

Curtea înmânează reprezentantului intervenientei intimate extrasul referi- tor la Decizia nr. 278/A/_ a Curții de Apel Galați.

Reprezentanții părților, prezenți, arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților, prezenți, asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O. E. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1561/F/2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud ca temeinică și legală. Totodată, arată următoarele:

În art. 23.1 lit. b din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 publicate în M.O., Partea I, nr. 227 din_, se explică ce se înțelege prin acte doveditoare, astfel: actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor).

Întrucât, certificatul de moștenitor nr. 1784/1986 care a fost eliberat numitei T. E. și fratelui acesteia P. V. T. a fost anulat, se va raporta doar la actele care dovedesc legătura de rudenie dintre titularul inițial al dreptului de proprietate și reclamanții pe care îi reprezintă.

Certificatul de moștenitor eliberat intervenientei G. E. a fost eliberat în baza unei declarații false, dată de către doamna G. E. .

Niciunul dintre cele două certificate de moștenitor nu vizau terenurile, obiect al Legii nr. 10/2001.

Părțile pe care le reprezintă dețin doar un certificat de moștenitor asupra criptei din A. I. unde se află înmormântată defuncta V. G. Optimia.

Reclamanții intimați T. G. F. și O. E. fac dovada calității lor de moștenitori prin procesul-verbal de adopție din data de_, prin care mama lor și fratele ei au fost adoptați cu efecte depline de către doamna V. G. Optimia, iar acest act ține loc de hotărâre judecătorească.

Prin Decizia nr. 496/_ pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția civilă, în dosarul nr. 1016/1997 s-a menținut actul de adopție, ca urmare a încercării doamnei G. E. de a-l anula.

Având în vedere aspectele anterior menționate, consideră că Dispoziția nr. 85/_ emisă de P. O. S. -B. este o soluție dată cu încălcarea tuturor prevederilor imperative ale Legii nr. 10/2001, este subiectivă și dată cu depășirea competenței care-i revine pentru soluționarea notificărilor la Legea nr. 10/2001.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. V. T. și

T. E., antecesoarea lui T. G. F. și O. E., având ca obiect reducțiunea testamentului și constatarea nulității certificatului de moștenitor emise în favoarea doamnei G. E., a fost respinsă ca tardiv introdusă, dar consideră că și simpla depunere în termen a notificărilor reprezintă o cerere de

acceptare în termen a succesiunii, astfel încât, reclamanții intimați T. G. F. și O. E. sunt moștenitori legali ai defunctei V. G. Optimia.

Nu se poate contesta faptul că nici până în prezent P. O. S. -B. nu a răspuns la notificările reclamanților și nici la notificarea intervenientei, iar acest fapt este o dovadă de rea credință din partea P. ui O. S. -B. .

Apreciază că reclamanții intimați T. G. F. și O. E. justifică interes în cauză, pentru că și intervenienta G. E. e legatar universal și s-a apreciat că justifică interes în cauză.

În concluzie, reprezentanta reclamanților intimați T. G. F. și O.

E. solicită respingerea recursului formulat de P. O. S. -B. ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1561/F/2012 a Tribunalului Bistrița- Năsăud ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinare și completarea la întâmpinare, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul intervenientei arată următoarele:

Poziția părții pe care o reprezintă, ca intervenientă în interesul recurentului

P. O. S. -B., este aceea de admitere a recursului declarat de pârâtul P.

O. S. B. și, pe cale de consecință, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamanții P. V. T.

, T. G. F. și O. E., ca neîntemeiată.

La punctul 4.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care au fost depuse azi la dosar de reprezentanta reclamanților intimați T. G.

F. și O. E., cu privire la art. 4 alin. 2 din lege se arată următoarele:

"norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar"; și, de asemenea, se arată următoarele:"De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.";

Analiza efectuată de P. O. S. B. este una corectă, iar calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul legii a intervenientei rezultă din efectul respingerii acțiunii de reducțiune a testamentului și constatarea nulității certificatului de moștenitor emise în favoarea doamnei G. E. .

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a lovit de existența în timp a celor două certificate de moștenitor (unul eliberat în favoarea reclamanților, iar altul eliberat în favoarea intervenientei) or, acea soluție de respingere a acțiunii de reducțiune a testamentului și constatarea nulității certificatului de moștenitor emise în favoarea doamnei G. E., nu a făcut altceva decât să consființească odată pentru totdeauna că doamna G. E. are calitatea de persoană îndreptățită și implicit de moștenitoare după defuncta V. G. Optimia, iar reclamanții P.

V. T., T. G. F. și O. E. nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001.

Avem un testament prin care doamna V. G. Optimia o numește legatar universal pe doamna G. E. .

Succesiunea nu operează de drept, iar actul făcut de contestatori își urmează cursul.

Avem o cerere formulată de reclamanții P. V. T. și T. E., antecesoarea lui T. G. F. și O. E., având ca obiect reducțiunea testamentului și constatarea nulității certificatului de moștenitor emise în favoarea doamnei G. E., care a fost respinsă ca tardiv introdusă.

Susține în continuare poziția intervenientei, în sensul că aceasta este unica moștenitoare după doamna V. G. Optimia și unica persoană îndreptățită

la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, astfel încât, reclamanții intimați nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001 pentru că nu au obținut calitatea de moștenitori după doamna V. G. Optimia indiferent că sunt copii sau copii adoptivi.

În concluzie, reprezentantul intervenientei intimate, în principal, solicită admiterea recursului declarat de pârâtul P. O. S. B. și, pe cale de consecință, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamanții P. V. T., T. G. F. și O. E.

, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, dacă instanța ar considera că există cereri care sunt în egală măsură concurente, arată că dispoziția P. ui O. S.

B. ar fi trebuit să fie emisă pentru toate persoanele care au calitate de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001, iar intervenienta G. E. este singura care a dovedit această calitate. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4960 lei, conform bonului fiscal pe care îl depune la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 4.973/F/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca nefondată plângerea formulată de contestatorii P. V. T., T. G. F. și O. E., în contradictoriu cu

intimatul P. O. SÂNGEORZ B., împotriva Dispoziției nr.85/_ de respingere a notificării petenților.

Împotriva acestei sentințe reclamanții P. V. T., T. G. F. și O.

E. au declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 78/A/_ a Curții de Apel C. păstrându-se în întregime sentința civilă nr. 4973/F/_ a Tribunalului Bistrița - Năsăud.

Reclamanții P. V. T., T. G. F. și O. E. au declarat recurs împotriva acestei decizii, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 1.862/_ a Î.C.C.J., s-a dispus casarea deciziei atacate, precum și, a sentinței primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la această din urmă instanță.

Pentru a hotărî astfel, Î.C.C.J. a reținut că, bunurile succesorale se transmit moștenitorilor, fie în temeiul legii, fie în temeiul voinței celui care lasă moștenirea exprimată prin testament.

In caz de moștenire, când testatorul a înțeles prin testament întocmit să cuprindă un legat universal, acesta îi conferă beneficiarului legatului (legat universal) vocația la întreaga universalitate a bunurilor testatorului, adică dreptul la a culege toate bunurile din patrimoniul defunctului.

In această situație, legiuitorul a indisponibilizat în favoarea anumitor moștenitori legali care, conform dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii succesiunii supuse analizei sunt descendenții, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor, doar o anumită parte a moștenirii denumită rezervă succesorală, împărțeala moștenirii urmând a se face atât după regulile moștenirii legale, cât și în raport de ultima voință de autorului.

In cauză, autoarea V. G. Optimia, decedată ulterior preluării bunurilor de către stat, a dispus prin testament în legătură cu soarta bunurilor sale, în sensul că a desemnat-o pe G. E. ca legatară universală. In împrejurări care nu a fost pe deplin lămurite de către instanțe, succesiunea de pe

urma autoarei a fost dezbătută de două ori eliberându-se două certificate de moștenitor.

In primul certificat de moștenitor nr. 619/_, s-a constatat calitatea de unic moștenitor a numitei Caba E. (G. ) în calitate de legatară universală iar prin al doilea certificat de moștenitor nr. 1784/_ s-a constatat calitatea de moștenitori legali a descendenților T. E. și P. V. T., masa succesorală reținută în cele două certificate fiind diferită și necuprinzând bunurile care fuseseră preluate în mod abuziv de Statul Român de la autoarea comună, anterior decesului.

Ambele certificate de moștenitor își produc efecte în ce privește calitatea de moștenitor, și cota sau bunurile care revin fiecărui moștenitor, atât timp cât nu s-a obținut anularea sau constatarea nulității acestora pe cale judecătorească.

În aplicarea disp. art. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001, pot avea calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii moștenitorii legali sau testamentari ai defunctei, pentru bunurile care fac obiect de reglementare a acestei legi.

În analiza calității de persoane îndreptățite a reclamanților, pretinsă în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, în mod greșit au reținut instanțele că s- a stabilit cu putere de lucru judecat "calitatea de unic moștenitor a numitei G. " justificat de faptul că prin sentința civilă nr. 9922/1998 a fost respinsă acțiunea în reducțiunea certificatului de moștenitor, și fără a se observa că și aceștia au făcut dovada calității de succesor în baza certificatului de moștenitor - dovada făcută în condițiile pct. 23 din normele metodologice.

In caz de concurs dintre mai multe persoane îndreptățite în considerarea calității de moștenitor legal și respectiv de moștenitor testamentar, decizia de restituire se emite pe numele tuturor, stabilirea cotelor urmând să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii.

Determinarea masei succesorale, a cotelor eventuale ce se cuvin fiecărui moștenitor, atribuirea bunurilor sunt chestiuni de fapt și de drept ce urmează a fi stabilite și soluționate de către instanța de drept comun, potrivit regulilor devoluțiunii legale și /sau testamentare și nu pot face obiect de analiză în cadrul unei contestații întemeiate pe disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001.

In procedura Legii nr. 10/2001, entitatea învestită cu soluționarea notificării sau instanța de judecată competentă potrivit art. 26 din lege pot statua numai asupra calității de persoană îndreptățită din perspectiva legii speciale, respectiv stabilirea calității de moștenitor legal/testamentar de pe urma autorului; dovada proprietății asupra bunului notificat; întinderea dreptului de proprietate pe care l-a exercitat fostul proprietar și dovada preluării abuzive.

Având în vedere că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori legali de pe urma autoarei, cu certificatul de moștenitor, cu încălcarea disp. art. 3, 4 și 23 din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite.

In raport de această constatare a calității de persoane îndreptățite a reclamanților și de faptul că instanța de fond nu a analizat cauza pe fondul temeiului juridic invocat, s-a impus cu necesitate trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru stabilirea deplină a situației de fapt cu privire la bunurile notificate și stabilirea corectă a cadrului procesual al judecății în raport de persoanele care au formulat notificări cu privire la aceste bunuri, identificarea bunurilor, stabilirea dreptului și întinderea dreptului exercitat de către autoare și modalitățile de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege în raport de regimul juridic al bunurilor.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1.561/F/_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud, pronunțată în dosarul nr._ *, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanții P. V. T., T. G. F. și O. E., în contradictoriu cu pârâtul P. O. SÂNGEORZ B. și, în consecință, s-a anulat Dispoziția nr.85 din_ emisă de pârât, iar acesta a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească în persoana reclamanților notificatori calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în sensul art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 modificată și completată, în calitate de succesori legali ai def.V. G. Optimia și să propună acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII al L.nr.247/2005 de modif. a Legii nr.10/2001, pentru imobilele construcții și teren în suprafață totală de 7679 mp înscrise în C.F.921 Sângeorz B. nr.top.763;764;781 și C.F.2764 Sângeorz B. nr.top.783, restul imobilelor obiect al notificării nefăcând obiectul Legii nr.10/2001.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, în rejudecare, tribunalul a reținut că prin Dispoziția P. ui orașului S. B. nr. 85/2010 s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanții P. V. T., T. G.

F. și O. E., în calitate de succesori legali ai fostului proprietar tabular al imobilelor înscrise în c.f 921 și 2764 S. B., V. G. Optimia, pentru considerentul că solicitanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.3 și 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reținându-se în considerentele sale că "din documentele aflate la dispoziția comisiei se constată preluarea abuzivă a acestor imobile. Terenurile și construcțiile în cauză au fost naționalizate în baza Decretului Lege nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile și date în folosință în favoarea M. ui Sănătății - Direcțiunea Stațiunii Balneo-Climaterică din S. -B. ";. Din actele anexate notificării: certificat de deces V. G. -Optimia seria D.A. nr. 2., certificat de naștere T. E. seria

N.s. nr. 9., certificat de căsătorie Oanea T. -F. cu T. E. seria C.6. nr. 9.

, certificat de deces T. E. seria D.A. nr. 8., certificat de moștenitor nr. 1784/0_, certificat de calitate de moștenitor nr. 99/_, copiile legalizate ale colilor CF nr. 921 și 2764 rezultă că P. V. T., T. G. F. și Oanea

E. au avut calitatea de fii adoptivi ai defunctei, însă prin Decizia civilă nr. 2972 din 5 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.1560/C/2001 s-a respins recursul declarat de reclamanții P. V. T., T.

1. F. și Oanea E. împotriva deciziei civile nr. 3379/A/_ pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9154/C/1999. Prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat reducțiunea testamentului autentic nr. 7263/1968 făcut în favoarea nepoatei de soră G. E. .

   S-a conchis în final pe de o parte că petenții nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, unica moștenitoare fiind G. E., nepoată de soră a defunctei V. G. născută Sandor.

   Pe de altă parte, s-a stabilit că din imobilele solicitate de petenti 3,7202 ha fac parte din extravilanul orașului S. -B. și nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

   Alte imobile, în suprafață de 7679 mp sunt situate în intravilanul localității la data preluării abuzive, iar situația juridică și faptică a acestora se prezintă astfel:

   • top. 763, casa, curte și edificiile economice în suprafață de 2108 mp nu mai există fiind demolate iar terenul face parte din domeniul public al orașului, constituind drum de acces la hotelul Hebe;

   • top. 764, grădină în intravilan în suprafață de 3616 mp se află în domeniul public al orașului, pe el fiind edificate parcări auto, în zona parcului stațiunii;

   • top. 781, arător în intravilan în suprafață de 1037 mp, este situat sub hotelul Hebe, deținătorul acestuia fiind S.C. "Hebe" S.A. S. -B. ;

- top. 783, arător în intravilan, în suprafață de 918 mp terenul face parte din domeniul public al orașului, constituind drum de acces la hotelul Hebe.

Primul punct al concluziilor la care a ajuns emitentul actului contestat în cauza pendinte este criticat de reclamanți, secundul nu face obiect de controversă, notificatorii reclamanți achiesând tacit prin necontestare.

În privința celui dintâi, în prim ciclu procesual s-a statuat în sens contrar de către instanța supremă, ale cărei dezlegări de fapt și drept înainte citate sunt obligatorii potrivit prevederilor art. 315 Cod proc. Civ. Astfel, în rejudecare nu mai poate face obiect de discuție calitatea reclamanților-notificatori de persoane îndreptățite la retrocedare după autoarea lor V. G. Optimia. Din această perspectivă, în temeiul art. 3,4 și 23 din Legea nr. 10/2001 cu modif. și compl. Dispoziția nr. 85/2010 emisă de pârâtul P. orașului S. B. s-a impus a fi desființată, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească în persoana reclamanților calitatea de persoane îndreptățite la restituire în calitate de succesori legali ai def. V. G. Optimia, fost proprietar de la care s-au preluat abuziv imobilele a căror retrocedare se reclamă.

Așa cum instanța supremă a statuat, este indiferent de modul de soluționare al cererii concurente de retrocedare formulată de succesorul testamentar al fostului proprietar tabular, în caz favorabil concursul dintre succesorii legali și cel testamentar putând fi rezolvat doar consecutiv epuizării acestei etape, potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii.

În privința secundei concluzii a dispoziției atacate, referitoare la identificarea bunurilor a căror retrocedare se pretinde (înscrise în c.f. 921 nr. top 763,_ /1,_ /3 și c.f. 2764 nr.top 6340,6341,783), caracterul abuziv al preluării de la fostul proprietar, regimul lor juridic actual, toate aceste aspecte sunt necontroversate, reclamanții notificatori necontestând cel stabilite prin dispoziția emisă. Probele administrate confirmă că imobilul teren în suprafață de 3,7202 ha fiind amplasat în extravilanul localității nu este guvernat de prevederile Legii nr. 10/2001, astfel încât nu poate face obiect de restituire în procedura aleasă de notificatori, și că imobilele construcții și teren din intravilan în suprafață de 7679 mp. nu pot fi restituite în natură, întrucât construcția este demolată, iar terenurile nu sunt libere în sensul legii nr. 10/2001. Nefiind posibilă acordarea altor bunuri în compensare, unica modalitate de reparație rămâne acordarea de despăgubiri, în care sens pârâtul a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001, pentru imobilele construcții casă și edificii economice și teren în suprafață totală de 7679 mp înscrise în cf 921 S. B. nr. top 763,764,781 (în suprafață de 2108 mp, 3616 mp, respectiv 1037 mp) și c.f. nr. 2764 S. B. nr. top 783 (în suprafață de 918 mp).

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 13,16 alin.1 și 2, 8 și 9 și art.19 și 20 ale Titlului VII al Legii nr.247/2005 cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art.10 alin. 8 și 9 din Legea nr.10/2001 în forma sa modificată s-a conchis că, impunând procedura specială a determinării și stabilirii cuantumului despăgubirilor care se acordă pentru imobilele preluate abuziv ce nu mai pot fi restituite în natură ori prin compensare cu alte terenuri, legiuitorul a instituit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor abilitatea exclusivă de a determina cuantumul despăgubirilor, aspect care poate fi cenzurat judecătorește ulterior epuizării procedurii speciale

de Secția de contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, ori de câte ori acesta optează expres pentru parcurgerea acestei proceduri speciale, neinvestind vreo instanță comună cu pretenții de stabilire a cuantumului despăgubirilor pe calea plângerii formulate împotriva Dispoziției emisă de entitatea investită cu soluționarea notificării. Este și cazul pendinte când în mod expres reclamanții, necuantificând în vreun fel despăgubirile reclamate, solicită ca notificarea să fie soluționată după prescripțiile Legii nr. 10/2001 privitoare la însărcinarea Comisiei Centrale de a emite Decizia referitoare la cuantumul despăgubirilor ce se acordă, în sarcina primarului fiind doar formularea propunerii de acordare a despăgubirilor.

Pentru considerentele de fapt și drept evocate, acțiunea formulată a fost admisă în sensul stabilit, iar în temeiul art. 274 Cod proc. Civ. pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților în solidar cheltuieli de judecată totale, vizând ambele cicluri procesuale, în sumă de 2000 lei, reprezentând onorar avocat, justificat cu chitanța atașată la dosar f.28.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul P. O. SÂNGEORZ-B. a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că instanța de recurs a dezlegat în fapt și în drept calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la retrocedare după autoarea lor, V. G. Optimia.

Prin sentința civilă nr. 9922/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr. 12326/1995, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de P.

V. T. și T. E., antecesoarea lui T. G. F. și O. E., având ca obiect reducțiunea testamentului și constatarea nulității certificatului de moștenitor. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că efectul neformulării în termen a acțiunii în reducțiunea testamentului este acela al înlăturării reclamanților de la moștenirea defunctei, devenind nefondat capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 619/1969 ce atestă că pârâta G.

E. este unica moștenitoare a defunctei. Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat și a fost avută în vedere cu ocazia soluționării acțiunilor formulate de reclamanți și de numita G. E. în domeniul legii fondului funciar, statuându-se că aceasta din urmă este unica persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile deținute de către defuncta V. G. Optimia.

În considerentele deciziei civile nr. 486/A/2002 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr. 3963/2002 s-a reținut că formularea de către reclamanții din prezenta cauză a acțiunii în reducțiunea testamentului după împlinirea termenului de prescripție este culpa acestora, iar dobândirea calității de fii adoptivi ai defunctei nu a însemnat și dobândirea calității de moștenitori atâta vreme cât G. E. a fost beneficiara unui testament cu titlu universal neatacat în termenul legal.

În consecință, reclamanții nu justifică calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, neavând calitatea de moștenitori după defuncta V. G. Optimia.

Singura persoană care justifică această calitate este numita G. E. care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, nesoluționată până în prezent.

Instanța de fond nu a respectat îndrumările instanței de casare încălcând prevederile art. 315 C.pr.civ. deoarece instanța de recurs nu a stabilit că reclamanții sunt cei care justifică calitatea de persoane îndreptățite.

În realitate, instanța de recurs a stabilit că, în împrejurări nu pe deplin lămurite, succesiunea defunctei a fost dezbătută de două ori, eliberându-se două certificate de moștenitor care își produc efectele, în ceea ce privește calitatea de moștenitor, atâta timp cât nu s-a obținut anularea sau constatarea nulității acestora pe cale judecătorească.

Se apreciază că s-au încălcat dispozițiile art. 24 alin. 1 C.pr.civ. deoarece cauza a fost soluționată în fond, atât în primul ciclu procesual cât și în al doilea ciclu procesual de către d-na judecător N. C. .

În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304¹C.pr.civ.

Reclamanții intimați P. V. T., T. G. F. și O. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate că, în prezenta cauză calea de atac este apelul și nu recursul, raportat la data înregistrării contestației, anterioară apariției Legii nr. 202/2010. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.11-12).

În susținerea poziției procesuale, reclamanții intimați învederează că instanța de recurs a trimis cauza spre rejudecare deoarece reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori legali, cu certificatul de moștenitor, acesta fiind singura dovadă pentru ca reclamanții să fie îndreptățiți la moștenire.

Valabilitatea și întinderea certificatelor de moștenitor, inclusiv a testamentului, este problema reclamanților și a moștenitoarei testamentare și nu trebuia pusă în discuție valabilitatea acestor înscrisuri de către P. orașului Sângeorz-B. .

Excepția de incompatibilitate invocată de către pârât nu este fondată deoarece judecătorul nu a dezlegat pe fond problema supusă judecății în primul ciclu procesual.

La data de_, numita G. E. a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtului recurent P. orașului Sângeorz-B., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea cererii de intervenție accesorie, intervenienta a arătat că este nepoata de soră a defunctei V. G. și unica moștenitoare a acesteia conform certificatului de moștenitor nr.619/_ eliberat de fostul Notariat de Stat Județean C. .

În această calitate, intervenienta a formulat la data de_ notificarea nr.1363 înregistrată la B.E.J. Manchevici M. prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele ce au aparținut defunctei înscrise în C.F. nr.921 Sângeorz B. nr. top.763,_ /1, 6332/_ /2/3 și C.F.nr.2764 Sângeorz B., nr.top.6340, 6341, 783, exact imobilele care au fost solicitate și de către reclamanți prin notificarea nr. 2573/_ .

Notificarea intervenientei nu a fost soluționată de pârât, în schimb a fost soluționată notificarea reclamanților prin dispoziția nr. 85/2010 în sensul respingerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Calitatea de unică moștenitoare a defunctei a fost recunoscută intervenientei prin sentința civilă nr. 9922/_ a Judecătoriei C. -N., dosar nr. 12326/1995, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3379/A/1999 a Tribunalului Timiș și irevocabilă prin decizia civilă nr.2972/2001 a Curții de Apel Timiș, iar ulterior prin decizia civilă nr. 607/A/2002 a Tribunalului A., dosar nr.3492/2002, menținută prin decizia civilă nr. 2697/2002 a Curții de Apel A. I.

, precum și prin decizia civilă nr. 486/A/2002 a Tribunalului A., dosar nr.3965/2002, menținută prin decizia civilă nr.2389/2002 a Curții de Apel A. I.

. Toate aceste hotărâri judecătorești au dezlegat cu putere de lucru judecat calitatea intervenientei de unică moștenitoare a defunctei V. G., fiind

inadmisibil ca în prezent să se stabilească contrariul prin recunoașterea calității de persoane îndreptățite a reclamanților.

În rejudecare, prima instanță nu a respectat în totalitate îndrumările instanței de recurs, astfel că instanța de fond nu a considerat necesar să procedeze la introducerea în cauză a intervenientei pentru a se lămuri pe deplin calitatea de persoană îndreptățită la Legea nr.10/2001 considerând că este indiferent modul de soluționare al notificării formulată de către intervenientă.

Pe de altă parte, dacă notificarea nr.2573 a reclamanților a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de_, aceasta apare ca fiind tardivă, motiv pentru care reclamanții au pierdut dreptul pentru a solicita măsuri reparatorii.

Totodată, intervenienta a solicitat suspendarea judecății prezentului recurs învederând instanței că a promovat pe rolul Judecătoriei C. -N. cerere înregistrată sub nr.21_ având ca obiect constatarea nulități absolute a certificatul de moștenitor nr.1784/1986 eliberat în favoarea reclamanților.

Reclamanții intimați P. V. T., T. G. F. și O. E. au formulat întâmpinare la cererea de intervenție prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea în principiu a acesteia și, totodată, au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului civil nr.21_ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. (f.63-64).

În susținerea poziției procesuale reclamanții intimați au arătat că și intervenienta pune în discuție calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilelor care au aparținut defunctei, astfel încât aceasta justifică interes în prezenta cauză.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din_ , Curtea, în temeiul art. 316 coroborat cu art.52 alin.1 C.pr.civ. a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului recurent formulată de intervenientă, iar în temeiul art. 316 coroborat cu art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., a admis cererea de suspendare a prezentului litigiu formulată de pârâtul recurent, intervenienta accesorie și reclamanții intimați și a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei C. -N. .

Prin cererea înregistrată la data de_, intervenienta G. E. a solicitat repunerea pe rol a cauzei învederând instanței că acțiunea civilă care a făcut obiectul dosarului nr._ a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 664/R/_ a Tribunalului C., anexând în acest sens o copie de pe această hotărâre judecătorească. (f.73,74,78)

Prin înscrisurile denumite întâmpinare și completare la întâmpinare, reclamantul P. V. T. și reclamanții O. Elna, T. și G. F. au solicitat instanței să constate că, în prezenta cauză, calea de atac este apelul și nu recursul, în conformitate cu prevederile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 având în vedere că s-a pronunțat o hotărâre până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât prin anularea certificatului de moștenitor nr.1784/1986, prin decizia civilă nr. 664/_ a Tribunalului C. s-a anulat doar dreptul de folosință asupra locului de veci din cimitir și nu calitatea reclamanților de moștenitori legali.

Art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 și Normele Metodologice de aplicare a acestei legi nu impun existența unui certificat de moștenitor, iar potrivit alin.3 al aceluiași text legal, succesibili care nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiune pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.

În ședința publică din_ Curtea, în urma deliberării, a respins atât cererea formulată de reclamantul intimat P. V. T., cât și cea formulată de reclamanții intimați T. G. F. și O. E., privind recalificarea căii de atac

împotriva sentinței fondului din "recurs"; în "apel";, având în vedere următoarele prevederi legale :

Art. XII din Legea nr. 202/2010 prevede că alineatul 3 al articolului 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în MO, partea I, nr.798/ 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificări, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel";.

Art. XXVI din Legea nr. 202/2010 statuează că, "Dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în MO, partea I, nr.798/ 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, …, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi";.

Curtea constată că, deși în cauză s-a pronunțat sentința civilă nr. 4973/F/_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în dosar nr._, aceasta a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1862/_, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistrița-Năsăud, potrivit art.311 C.pr.civ., hotărârea casată nu are nicio putere, respectiv nu produce nici un fel de efect juridic, motiv pentru care, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. XXVI coroborat cu art. XII din Legea nr. 202/2010, astfel încât a respinge cererea reclamanților intimați de recalificare a căii de atac și constată că, în mod legal, instanța de fond a indicat calea de atac ca fiind recursul, iar pârâtul a exercitat calea de atac a recursului în prezenta cauză.

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Prin notificarea expediată sub nr.42/_ prin intermediul BEJ S. V. și înregistrată la Primăria orașului S. B. sub nr.2573/_, reclamanții P.

V. T., T. G. F. și O. E., în calitate de moștenitori legali ai defunctei V. G. Optimia (născ.Sandor) au solicitat restituirea imobilului înscris în CF nr.921 și CF nr.2764 S. B., respectiv restituirea în natură a terenului neafectat de construcție și despăgubiri bănești pentru terenul afectat de construcții, pentru casa nr.610 și anexele gospodărești demolate (f.37, dosar nr._ ).

Având în vedere data expedierii notificării reclamanților,_, Curtea constată că aceasta a fost formulată în termenul legal astfel că susținerea intervenientei referitoare la tardivitatea acesteia este nefondată.

Prin Dispoziția nr. 85/2010 a P. ui orașului S. B. s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanții P. V. T. ,

T. G. F. și O. E., pentru restituirea în natură și despăgubiri bănești pentru imobilele terenuri și construcții, în suprafață totală de 4,5381 ha, situat în orașului S. B., CF nr.921 Sângeorz B., nr. top.763,_ /1, 6332/_

/2/3 și CF nr.2764 Sângeorz B., nr.top.6340, 6341, 783, motivat de faptul că solicitanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.3 și 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (f.4-7, dosar nr._ ).

În considerentele acestei dispoziții, s-a reținut că potrivit extrasului CF nr.921 Sângeorz B., nr. top.763,_ /1, 6332/_ /2/3 imobilele în

suprafață de 2,5269 ha au fost proprietatea lui Sandor Rachel s.l. Dr. Monda A.

- în întregime cu titlu de cumpărare și G. Dr. Camil V. născută Sandor - în întregime cu titlu de moștenire legală (f.42-43, dosar nr._ ).

Imobilele înscrise în CF nr.2764 Sângeorz B., nr.top.6340, 6341, 783 în suprafață de 2,0112 ha au fost proprietatea lui Dr. Monda A. și soția născută Sandor Rafila - împreună în întregime cu titlu de cumpărare și G. Dr. Camil

V. născută Sandor - în întregime cu titlu de moștenire legală (f.44-48, dosar nr._ ).

Din documentele aflate la dispoziția comisiei se constată preluarea abuzivă a acestor imobile. Terenurile și construcțiile în cauză au fost naționalizate în baza Decretului Lege nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile și date în folosință în favoarea M. ui Sănătății - Direcțiunea Stațiunii Balneo- Climaterică din S. -B. .

Din actele anexate notificării: certificat de deces V. G. -Optimia seria

D.A. nr. 2., certificat de naștere T. E. seria N.s. nr. 9., certificat de căsătorie Oanea T. -F. cu T. E. seria C.6. nr. 9., certificat de deces T.

E. seria D.A. nr. 8., certificat de moștenitor nr. 1784/0_, certificat de calitate de moștenitor nr. 99/_, copiile legalizate ale colilor CF nr. 921 și 2764 rezultă că P. V. T., T. G. F. și Oanea E. au avut calitatea de fii adoptivi ai defunctei, însă prin Decizia civilă nr. 2972 din 5 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.1560/C/2001 s-a respins recursul declarat de reclamanții P. V. T., T. G. F. și Oanea E.

împotriva deciziei civile nr. 3379/A/_ pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9154/C/1999. Prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat reducțiunea testamentului autentic nr. 7263/1968 făcut în favoarea nepoatei de soră G. E. .

În consecință petenții nu au calitatea de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, unica moștenitoare fiind G.

1. , nepoată de soră a defunctei V. G. născută Sandor.

   Din imobilele solicitate de petenti 3,7202 ha fac parte din extravilanul orașului S. -B. și nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.

   Alte imobile, în suprafață de 7679 mp sunt situate în intravilanul localității la data preluării abuzive, iar situația juridică și faptică a acestora se prezintă astfel:

   • top. 763, casa, curte și edificiile economice în suprafață de 2108 mp nu mai există fiind demolate iar terenul face parte din domeniul public al orașului, constituind drum de acces la hotelul Hebe;

   • top. 764, grădină în intravilan în suprafață de 3616 mp se află în domeniul public al orașului, pe el fiind edificate parcări auto, în zona parcului stațiunii;

   • top. 781, arător în intravilan în suprafață de 1037 mp, este situat sub hotelul Hebe, deținătorul acestuia fiind S.C. "Hebe" S.A. S. -B. ;

   • top. 783, arător în intravilan, în suprafață de 918 mp terenul face parte din domeniul public al orașului, constituind drum de acces la hotelul Hebe.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au contestat dispoziția mai sus arătată doar în ceea ce privește calitatea lor de persoane îndreptățite la restituire, pe considerentul că sunt moștenitorii legali ai defunctei și nu se poate trece peste rezerva lor succesorală.

Referitor la bunurile imobile preluate de statul român de la defuncta V.

G. -Optimia, titlul de preluare în baza Decretului Lege nr.92/1950 și regimul juridic actual al acestor imobile, reclamanții nu au înțeles să le conteste achiesând astfel tacit la dispoziția emisă de către pârât.

Intervenienta G. E. (născ.Caba), în calitate de moștenitoare testamentară a defunctei a formulat la data de_ notificarea nr.1363 înregistrată la B.E.J. Manchevici M. prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele ce au aparținut defunctei înscrise în C.F. nr.921 Sângeorz B. nr. top.763,_ /1, 6332/_ /2/3 și C.F.nr.2764 Sângeorz B., nr.top.6340, 6341, 783, exact imobilele care au fost solicitate și de către reclamanți prin notificarea nr. 2573/_, notificarea interveneintei nefiind soluționată de pârât (f. 68, dosar nr._ ).

Prin testamentul autentificat sub nr.7263/_ de Notariatul de Stat Regional C., numita V. G. Optimia, văduvă, fără copii, a lăsat nepoatei de soră, Caba E., întreaga sa avere mobilă și imobilă, instituind-o ca moștenitoare universală (f. 70-71, dosar nr._ ).

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 619/_ emis de Notariatul de Stat Județean C., de pe urma defunctei V. G. Optimia, decedată la data de_, au rămas pe lângă creanțe, bunuri mobile și următoarele bunuri imobile înscrise în CF nr.1505 Sângeorz B., nr.top.6328 și 6329/2, arător în ridul Cocinile, în întindere de 1288 și 128 mp, proprietatea defunctei de sub B5 unde este numită G. Dr. Camil V. născută Sandor, moștenitoarea testamentară fiind Caba E., nepoată de soră (f. 72-73, dosar nr._ ).

Din certificatul de moștenitor nr. 1784/0_ emis de Notariatul de Stat Județean C., de pe urma defunctei V. G. Optimia, decedată la data de_, au rămas ca bunuri imobile întreg dreptul de folosință asupra locului de mormânt situat în cimitirul parohiei ortodoxe Aba I., iar în calitate de moștenitori legali care au acceptat succesiunea, în calitate de fiică și fiu, în cotă de ½ parte fiecare, au rămas T. E. și P. V. T. (f. 40, dosar nr._ ).

T. E. a decedat la data de_, iar reclamanții T. G. F. și O.

E. sunt moștenitorii legali ai defunctei, în calitate de fiu și, respectiv, fiică, în cotă de ½ parte fiecare, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.19/_ emis de BNP A. R. Enăchescu (f. 22, dosar nr._ ).

Motivul de recurs al pârâtului care vizează aprecierea greșita a primei instanțe referitoare la faptul că instanța de recurs a dezlegat în fapt și în drept calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la retrocedare după autoarea lor,

1. G. Optimia, cu încălcarea prevederilor art. 315 C.pr.civ deoarece instanța de recurs nu a stabilit că reclamanții sunt cei care justifică calitatea de persoane îndreptățite este considerat de Curte a fi întemeiat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

   Conform art.315 C.pr.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

   Din economia prevederilor art.650 - 694 și art.856 - 909 C.civ. rezultă că bunurile succesorale se transmit moștenitorilor, fie în temeiul legii, fie în temeiul voinței celui care lasă moștenirea exprimată prin testament.

   In caz de moștenire, când testatorul a înțeles prin testamentul întocmit să cuprindă un legat universal, acesta îi conferă beneficiarului legatului (legat universal) vocația la întreaga universalitate a bunurilor testatorului, adică dreptul de a culege toate bunurile din patrimoniul defunctului.

   In această situație, legiuitorul a indisponibilizat în favoarea anumitor moștenitori legali care, conform dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii succesiunii supuse analizei sunt descendenții, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor, doar o anumită parte a moștenirii denumită rezervă succesorală, împărțeala moștenirii urmând a se face atât după regulile moștenirii legale, cât și în raport de ultima voință de autorului.

   In cauză, defuncta V. G. Optimia, decedată ulterior preluării abuzive a bunurilor imobile de către stat, a dispus prin testament în legătură cu soarta bunurilor sale, în sensul că a desemnat-o pe intervenienta G. E. ca legatară universală.

   Este de principiu că instituirea legatului universal vizează inclusiv imobilele preluate abuziv din patrimoniul testatorului, legatarul dobândind ex-lege vocație la restituirea întregului patrimoniu al testatorului.

   Prin decizia civilă nr. 1.862/_, Î.C.C.J a statuat că, în împrejurări care nu a fost pe deplin lămurite de către instanțe, succesiunea de pe urma autoarei a fost dezbătută de două ori eliberându-se două certificate de moștenitor care își produc efectele în ceea ce privește calitatea de moștenitor, cota sau bunurile care revin fiecărui moștenitor, atât timp cât nu s-a obținut anularea sau constatarea nulității acestora pe cale judecătorească.

   Totodată, s-a statuat că având în vedere că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori legali de pe urma autoarei, cu certificatul de moștenitor, cu încălcarea dispozițiilor art. 3, 4 și 23 din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite iar în raport de această constatare a calității de persoane îndreptățite a reclamanților și de faptul că instanța de fond nu a analizat cauza pe fondul temeiului juridic invocat, s-a impus cu necesitate trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru stabilirea deplină a situației de fapt cu privire la bunurile notificate și stabilirea corectă a cadrului procesual al judecății în raport de persoanele care au formulat notificări cu privire la aceste bunuri, identificarea bunurilor, stabilirea dreptului și întinderea dreptului exercitat de către autoare și modalitățile de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege în raport de regimul juridic al bunurilor.

   În consecință, în mod greșit prima instanță a constatat că în rejudecare nu mai poate face obiect de discuție calitatea reclamanților-notificatori de persoane îndreptățite la retrocedare după autoarea lor V. G. Optimia deoarece ÎCCJ nu a dezlegat în concret această problemă de drept ci, din contră, a menționat că instanța de fond nu a analizat cauza pe fond astfel că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea deplină a situației de fapt cu privire la bunurile notificate și stabilirea corectă a cadrului procesual al judecății în raport de persoanele care au formulat notificări cu privire la aceste bunuri.

   Art.4 alin.2-4 din Legea nr.10/2001, prevede următoarele:

   "(2) De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.

   1. Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi.

   2. De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire";.

În aplicarea dispozițiilor art. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001, pot avea calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii moștenitorii legali sau testamentari ai defunctei, pentru bunurile care fac obiect de reglementare a acestei legi.

În analiza calității de persoane îndreptățite a reclamanților, pretinsă în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, contrar susținerilor reclamanților intimați, se impune a fi avute în vedere statuările instanțelor de judecată care au rezolvat pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun, conflictul între succesorii legali și cei testamentari vizând succesiunea fostului proprietar al

imobilelor a căror retrocedare se solicită atât de reclamanți cât și de intervenientă.

Astfel, prin sentința civilă nr. 9922 din 23 octombrie 1998 a Judecătoriei C.

-N., dosar nr.12326/1995, s-a respins ca prescrisă cererea reclamanților din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâta G. E., având ca obiect reducțiunea testamentului universal lăsat de V. G. Optimia în favoarea doamnei G. E., nepoata de soră a testatoarei, dispunându-se totodată respingerea ca nefondat a capătului de cerere având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 619 din 20 ianuarie 1969 prin care G. E. a fost menționată ca unică succesoare - ca legatară universală - a defunctei V.

G. Optimia, născută Sandor (f.49, dosar nr._ ).

În cuprinsul acestei sentințe s-a statuat, cu putere de lucru judecat și că respingerea ca prescrisă a acțiunii în reducțiunea testamentului are ca efect înlăturarea reclamanților de la moștenirea defunctei, ceea ce, implicit, confirmă calitatea legatarei G. E. de unică moștenitoare a defunctei.

Sentința civilă mai sus menționată a fost menținută prin decizia civilă nr. 3379/14 decembrie 1999 a Tribunalului Timiș, dosar nr.9154/C/1999 și decizia civilă nr. 2972/05 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, dosar nr.1560/C/2001 devenind irevocabilă (f.50-52, dosar nr._ ).

Este de remarcat că și într-un alt proces purtat între părți s-a statuat, prin raportare la cele deja hotărâte prin sentința civilă nr. 9922/1998 a Judecătoriei

C. -N., sus-evocată, ca urmare a respingerii acțiunii în reducțiunea testamentului lăsat de V. G. în favoarea doamnei G. E. aceasta a devenit, ca legatară universală, " … unica moștenitoare a defunctei"; (f.75, dosar nr._ ).

Sentința civilă nr. 961/2002 a Judecătoriei A. -I. pronunțată în dosarul nr. 8650/2001, a fost menținută, la rândul ei, în apel prin decizia civilă nr. 486/A/2002 a Tribunalului A., dosar nr.3965/2002 și recurs prin decizia civilă nr. 2389/2002 a Curții de Apel A. -I., dosar nr.4534/2002, prin aceasta din urmă statuându-se, între altele, că "este nerelevantă juridic împrejurarea că reclamanții au dobândit calitatea de fii adoptivi ai defunctei în baza deciziei civile nr.496/1998 a Curții Supreme de Justiție, aspect de netăgăduit, de altfel, însă insuficient ca în cauză aceștia să dobândească și vocația succesorală, vocație pierdută prin instituirea legatului universal în favoarea revizuientei G. E. "; (f.74-76, f.77-79, f.80-83, dosar nr._ ).

De asemenea, prin decizia civilă nr.664/R/_ a Tribunalului C. s-a admis recursul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr.1899/2013 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr.21_, care a fost modificată în întregime în sensul că s-a admis acțiunea civilă a reclamantei împotriva pârâților P. V. T., T. G. F. și O. E. și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1784/1986 emis de Notariatul de Stat Județean C. (f.74-78).

În considerentele acestei hotărâri judecătorești irevocabile care se impune cu puterea lucrului judecat, tribunalul a statuat că "Potrivit dispozițiilor art.25 din Decretul nr.40/1953, după eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat. Acei care au pretenții la moștenire, ori au fost prejudiciati în alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere în justiție anularea lui și stabilirea drepturilor lor.

În speță, se constată că eliberarea certificatului de moștenitor a cărui anulare se solicită este ulerioară celui de care se prevalează intimații, și numai recurenta a investit instanța în prezentul dosar, cu o cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor care îi este opus.

Se mai reține totodată că certificatul de moștenitor face dovada deplină în ce privește calitatea de moștenitor și cotele succesorale, pană la anularea sa.

Tribunalul mai reține că, în condițiile în care primul certificat de moștenitor, respectiv cel emis sub nr. 619/_ nu a fost anulat și nici nu s-a cerut anularea lui, cel de-al doilea certificat de moștenitor a fost emis cu încălcarea prevederilor art.25 din Decretul nr.40/1953.

Sunt fără relevanță în cauză referirile primei instanțe la conduita culpabilă a reclamantei, precum și apărările intimaților privind buna lor credință în obținerea certificatului de moștenitor contestat, pe motiv că nu au știut de existența testamentului dat în favoarea recurentei. Aceasta întrucât, prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv Sentința civilă nr.9922/1998 pronunțată în dosar nr.12326/1995 a Judecătoriei C. -N., confirmată prin Decizia civilă nr.3379/A/1999 a Tribunalului Timiș și Decizia nr.2972/2001 a Curții de Apel Timișoara, s-a statuat în sensul valabilității testamentului ce a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.619/1969 emis în favoarea reclamantei, testament prin care defuncta a lăsat întreaga sa avere recurentei, instituind-o moștenitoare universală.

Ca o consecință, certificatul de moștenitor emis în favoarea reclamantei a fost și el apreciat ca valabil, astfel încât urmează că recurenta, ca moștenitoare universală al cărei titlu nu a fost anulat, va culege în această calitate, întreaga masă succesorală a defunctei.

Calea legală pe care un moștenitor rezervatar poate obține recunoașterea drepturilor sale succesorale în condițiile în care apreciază că acestea sunt încălcate prin instituirea unui moștenitor testamentar universal, este acțiunea în reducțiunea testamentului . Cum intimații au recurs fără succes la această cale, nu pot obține pe cale indirectă, ceea ce nu au obținut prin mijlocul juridic pus la dispoziția lor de lege, încălcând în acest mod cele statuate cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătorești anterioare";.

Practic, prin această hotărâre judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1784/1986 emis de Notariatul de Stat Județean C. în favoarea reclamanților se înlătură orice incertitudine cu privire la calitatea reclamanților de moștenitori legali ai defunctei V. G. Optimia determinată de coexistența celor două certificate de moștenitor după aceeași defunctă.

Contrar celor afirmate de către reclamanții intimați, confirmarea calității legatarei universale G. E. de unică moștenitoare a defunctei V. G. Optimia confirmare făcută prin sentința civilă nr.9922/1998 a Judecătoriei C. -

N. și deciziile date în apel și recurs prin care această sentință a fost menținută, precum și prin decizia civilă nr.664/R/_ a Tribunalului C., dosar nr. 21_

, trebuie avută în vedere și în ce privește cererea de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, excluderea reclamanților de la moștenirea defunctei de la care s-a făcut preluarea abuzivă impunând concluzia că aceștia nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite la a obține măsuri reparatorii potrivit acestei legi.

Prin urmare, nu pot fi reținute apărările reclamanților intimați referitoare la faptul că prin anularea certificatului de moștenitor nr.1784/1986 emis de Notariatul de Stat Județean C. acestora li s-a anulat doar dreptul de folosință asupra locului de veci din cimitir și nu calitatea lor de moștenitori legali, cu atât mai mult cu cât legea nu impune ca act doveditor existența unui certificat de moștenitor, iar reclamanții înțeleg să dovedească calitatea lor de moștenitor prin procesul verbal de adopție din_ prin care defuncta i-a adoptat pe reclamantul P. V. T. și antecesoarea celorlalți doi reclamanți.

Nicio dispoziție a Legii nr.10/2001 nu trimite la o altă concluzie, în condițiile în care art.4 alin.2 al legii se mărginește la a afirma, fără alte nuanțări ori derogări, că de prevederile acestei legi "beneficiază moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite";.

Ori, reclamanții pierzându-și vocația la moștenirea defunctei V. G. Optimia în profitul legatarei universale G. E., nu pot fi socotiți, în sensul legii, moștenitori legali ai defunctei.

Statuările făcute prin aceste hotărâri judecătorești vizează în mod direct și cu efect general, inclusiv pentru viitor, situația juridică a părților, în raport cu defuncta, precum și, între reclamanți și intervenienta G. E. astfel că toate problemele tranșate irevocabil vizând calitatea de succesor al imobilelor, obiect al notificării, testate în favoarea nepoatei de soră a defunctei, G. E., nu mai pot fi rediscutate.

Dacă s-ar stabili în prezent altfel s-ar ajunge la contrazicerea unor dispoziții cuprinse în hotărârile judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce, de pe temeiul art. 1201 C.civ., este inadmisibil.

Doar în măsura în care, prin prevederi exprese și neechivoce, Legea nr. 10/2001 ar fi impus un alt regim juridic persoanelor aflate în situația juridică a reclamanților s-ar fi putut considera că, în ce privește imobilele ce intră sub incidența acestei legi, reclamanții pot avea calitatea de persoane îndreptățite, însă de lege lata o asemenea concluzie nu este îngăduită.

În aceste condiții, nu pot fi reținute apărările reclamanților intimați referitoare la faptul că și în ipoteza în care s-a respins irevocabil acțiunea în reducțiunea testamentului lăsat de defunctă în favoarea intervenientei și s-a admis irevocabil acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.1784/1986 emis de Notariatul de Stat Județean C., aceștia sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii deoarece reclamanții și-au pierdut vocația la moștenirea defunctei astfel încât nu pot fi considerați succesibili în sensul art.4 alin.2 și alin.3 din Legea nr.10/2001.

Excepția de incompatibilitate invocată de pârâtul recurent în sensul că procesul a fost soluționat în fond, atât în primul ciclu procesual, cât și în al doilea ciclu procesual, de către d-na judecător N. C. este apreciată de Curte ca fiind neîntemeiată.

Astfel, art.24 alin.1 C.pr.civ. prevede că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.

Pentru a se putea reține acest motiv de incompatibilitate este necesar ca judecătorul să fi pronunțat în fond o hotărâre ori în speță ÎCCJ prin decizia civilă nr. 1.862/_ a statuat că instanța de fond nu a analizat cauza pe fondul temeiului juridic invocat astfel încât nepronunțăndu-se pe fondul cauzei în primul ciclu procesual, d-na judecător N. C. nu a devenit incompatibilă.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9 coroborat cu art.304¹C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul P. O. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1.561/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în tot, în sensul că, în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanții P. V. T., T. G.

F. și O. E., în contradictoriu cu pârâtul P. O. S. B., având ca obiect Legea nr.10/2001.

În temeiul art.316 raportat la art.55 C.pr.civ. Curtea va admite cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta G. E. în favoarea pârâtului recurent P. O. S. B. .

În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga intimații reclamanți P. V. T., T. G. F. și O. E.

, aflați în culpă procesuală, să plătească recurentului suma de 4.960 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța de plată anexată la f. 107 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâtul P. O. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1.561/F din_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în tot, în sensul că, respinge în

întregime acțiunea formulată de reclamanții P. V. T., T. G. F. și

O. E., în contradictoriu cu pârâtul P. O. S. B., având ca obiect Legea nr.10/2001.

Admite cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta G.

E. în favoarea pârâtului recurent P. O. S. B. .

Obligă pe intimații reclamanți P. V. T., T. G. F. și O. E. să plătească recurentului suma de 4.960 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, A. -A. P.	JUDECĂTOR, C. -M. CONȚ	JUDECĂTOR, I. -D. C.
GREFIER, A. M.

Red.A.A.P./_ .

Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.N. .

← Sentința civilă nr. 442/2013. Legea 10/2001		Decizia civilă nr. 11/2013. Legea 10/2001 →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 653/2013. Legea 10/2001 Sentința civilă nr. 13/2013. Legea 10/2001 Încheierea civilă nr. 160/2013. Legea 10/2001 Sentința civilă nr. 442/2013. Legea 10/2001 Decizia civilă nr. 11/2013. Legea 10/2001 Sentința civilă nr. 507/2013. Legea 10/2001 Decizia civilă nr. 455/2013. Legea 10/2001 Sentința civilă nr. 474/2013. Legea 10/2001