Decizia civilă nr. 47/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/R
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. | G. | P. |
J. ecător: M. | C. | |
J. ecător: D. | Ț. | |
G. ier: V. | O. |
Pe rol este soluționarea recursurilor civile formulate de reclamantul S.
C. P., domiciliat în B. M., str. I. S., nr. 3/14, jud. M., și de pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul
M., împotriva sentinței civile nr. 11277/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul- reclamant S. C. P. asistat de avocat B. ulan M., lipsă fiind recurentul- pârât S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. și intimata BRD-G. S. G. -G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, practică judiciară din partea recurentului-pârât S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. .
Reprezentanta recurentului-reclamant S. C. P., avocat B. ulan M. consideră că Secția I civilă din cadrul T. ui M. este competentă să judece recursurile. Arată că nu mai are alte cereri.
T., cu opinie majoritară apreciază că Secția I civilă este competentă în soluționarea recursurilor.
Cu opinie separată, judecător C. M. consideră că Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă în soluționarea recursurilor.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-reclamant S. C. P., avocat B. ulan M. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării S. ui Român la emisiunea de titluri de stat de valoare nominală egală cu valoarea despăgubirii, respectiv 18.325,97 lei astfel cum au fost ele legal calculate în raportul de expertiză efectuat în cauză și necontestat de pârâtul S. Român, calcul efectuat la data constituirii depozitului și până la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat. Susține concluziile scrise depuse la dosar la data de_ .
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Prin sentința civilă nr. 11277 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins excepția prematurității invocată de pârâta
B.R.D. G. S. G. G., s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a F. P. M. . S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.R.D. G. S. G., și în consecință: s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. P. în contradictoriu cu pârâta B.R.D. G.
S. G. SA. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință, același pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata despăgubirilor în cuantum de 15202,16 lei reprezentând actualizarea depozitului de 4,9480 lei depus de reclamant în vederea cumpărării unui autoturism, depus la CEC și apoi transferat la BRD - Sucursala B. M. . Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la 1519 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că: De principiu, actualizarea cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Având în vedere faptul că, prin O.U.G. nr.156/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2008, au fost instituite reglementări menite să permită acordarea efectivă a despăgubirii pentru toate persoanele fizice îndreptățite fără excepție, nici modalitatea de actualizare a debitului nu trebuie să fie diferită, existând o situație similară ce nu poate justifica diferența de tratament, altfel s-ar încălca dispozițiile art. 1 din Protocolul 12, anexă a Convenției pentru apărarea drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, valoarea totală a despăgubirii reclamantului trebuie să reprezinte indexarea cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică, de la data depunerii sumei la CEC și până la data înregistrării acțiunii la instanță, din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii și
Consemnațiuni C.E.C. - S.A. pe perioada în care a fost acordată, întrucât până la această dată nu s-a procedat la punerea în executare a mecanismului reglementat prin O.U.G. nr.156/2007.
Conform raportului de expertiză judiciară efectuată în cauză de către expert P. M. C. ia, valoarea totală a acestei despăgubiri este de 15202,16 lei (fila 129-163). Instanța a avut în vedere această valoare deoarece potrivit prevederilor art. 2 din OUG 156/2007 indexarea sumelor se face de la data constituirii depozitului până la data de_ . Orice indexare ulterioară a sumelor respective nu are nici o justificare.
Potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă si imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale statuează că orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. El a fost redactat în așa fel încât să rezulte limitări minime ale puterii discreționare a statelor în domeniul reglementarii, recunoașterii si apărării dreptului de proprietate. Cu privire la drepturile de creanță, Curtea a decis, cu valoare de principiu, că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În prezenta cauză dreptul de creanță este un bun în înțelesul CEDO având în vedere faptul că o dispoziție legală dă dreptul reclamantului să primească o despăgubire pentru sumele depuse la Casa de Economii și Consemnațiunii pentru achiziționarea unui vehicul marca Dacia.
În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului a fost obținut de la data publicării în Monitorul Oficial a actului normativ (Legea nr. 232/2008), respectiv_, drept nerealizat până în prezent, reprezentând astfel o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, drept ce nu este revocabil și care dă dreptul reclamantului de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului său astfel recunoscut. Astfel, în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, instanța de judecată are prerogativa să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul. Întrucât instanța de judecată nu poate să instituie mecanisme de eficientizare a acestor plăți privind despăgubirea persoanelor fizice care după 22 decembrie 1989 și-au transferat depunerile existente la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, la Banca Română pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în speță se aplică norma de drept incidentă, respectiv cea reglementată de art.1 ind.1 și art.2 din O.U.G. nr.156/2007 aprobată prin Legea nr. 232/2008, neputând da alte măsuri reparatorii în locul celor stabilite de legiuitor, făcând aplicarea totodată a principiului consacrat de aceste dispoziții legale referitoare la faptul
că actualizarea sumelor își are izvorul în principiul reparării integrale a prejudiciului sub aspectul factorului obiectiv, cauzat de procesul de devalorizare a monedei naționale, proces exterior raporturilor dintre părți și independent de existența sau inexistența unei culpe, caracterul compensatoriu al actualizării urmărind păstrarea valorii reale a obligației bănești de la momentul depunerii sumelor la CEC și până la data acțiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. și S. C.
.
Recurentul S. Român a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului se arată că, titlul de stat este un instrument financiar care atestă datoria publică, sub forma de bonuri, certificate de trezorerie, obligațiuni sau alte instrumente financiare, constituind împrumuturi ale statului în moneda națională ori în valută, pe termen scurt, mediu sau lung. Titlurile de stat sunt emise de Ministerul Finanțelor Publice în baza OUG 64/2007 privind datoria publică aprobată prin legea 109/2008, conform unui calendar anual estimat, anunțat în luna decembrie a fiecărui an pentru anul următor. S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice emite titluri de valoare doar la valoarea nominală totală, conform unei proceduri prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, deponenții la CEC au beneficiat la data de 30 octombrie 2008 de acordarea efectivă a despăgubirilor calculate prin efectul indexării sumelor existente în conturile active până la data de 31 iulie 2007. Acordarea despăgubirilor prin OUG 156/2007 persoanelor îndreptățite care și-au transferat drepturile de la fosta CEC la fosta BRD-SA nu a putut fi realizată până la comunicarea prin răspunderea BRD a datelor certe privind valoarea totală a despăgubirilor și numărul deponenților care au dreptul la despăgubiri. Cu scrisoarea nr. 828 din_, BRD a comunicat M. ui F. P. că a identificat un număr de 2110 conturi active care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial, pentru care au fost calculate despăgubiri în sumă de 26.608.222 lei până la data de 31 iulie 2009. Indexarea a fost calculată de la data transferului acestora la fosta BRD, întrucât CEC nu mai păstrează evidențele depozitelor transferate, termenul de arhivare fiind de 10 ani.
S-au propus modificări la OUG 156/2007, inițiativa legislativă a fost însușită prin semnarea de către reprezentantul inițiatorului și a fost avizată favorabil de către Ministerul Justiției prin adresa nr. 597.879/_ a Direcției
G. de Trezorerie din cadrul M. ui F. P. .
Recurentul S. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea de despăgubiri în cuantum de 18.325,97 RON, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză, de la data constituirii depozitului la CEC și până la_, data introducerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că, sumele trebuie actualizate până la data introducerii acțiunii, deoarece OUG 156/2007 a prevăzut inițial despăgubirea deponenților CEC care a fost efectiv realizată la finele anului 2008. Cei care și-au transferat banii la BRD au fost prinși în intenția de despăgubire prin Legea 232/2008 intrată în vigoare abia în_, dar neeficientizată până la data introducerii acțiunii. Ca atare există o discriminare în ceea ce privește tratamentul juridic aplicat deponenților CEC față de cei care și-au transferat depozitele la BRD. Dreptul de creanță născută în favoarea reclamantului la data de 6 noiembrie 2008 reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, drept ce nu este revocabil.
Intimata BRD prin întâmpinarea depusă (f.12) a solicitat respingerea recursului declarat de S. C., cu motivarea că acțiunea introdusă de reclamant împotriva băncii a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
La data de 26 decembrie 1987 reclamantul a constituit la CEC un depozit în cuantum de 49.480 lei în vederea cumpărării unui autoturism . Acest depozit a fost transferat, la data de 1 august 1991 la BRD - Sucursala B. M. .
Legiuitorul prin emiterea OUG 156/2007 a avut în vedere necesitatea instituirii unor reglementări care să permită acordarea efectivă a despăgubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la CEC și CEC-SA în vederea achiziționării de autoturisme. În acest sens prin art. 1 din ordonanță s-a stabilit că beneficiază de dispozițiile acestei ordonanțe, persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri la CEC, CEC-SA, precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile BRD-BRD SA în vederea achiziționării de autoturisme, că aceste persoane au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, există în conturile active ale CEC, CEC-SA, respectiv ale BRD-BRD-SA și care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial.
Reclamantul întrunește aceste condiții prevăzute de art. 1 din ordonanță, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de recurentul S. Român, este nefondată urmând a fi respinsă.
A doua problemă care se pune este aceea a datei până la care se poate face actualizarea sumei ce a constituit depozitul inițial.
Potrivit art. 2 din ordonanță, indexarea sumelor se face de la data constituirii depozitului și până la data de 31 iulie 2007. Față de această dispoziție expres prevăzută în textul de lege se apreciază că în mod corect instanța de fond a ținut cont și a acordat suma de 49.480 lei actualizată de expert pe perioada 26 decembrie 1987 și până la data de 31 iulie 2007.
În cauză nu se poate considera că ar exista o discriminare făcută între deponenții care și-au păstrat depozitele la CEC și cei care și le-au transferat la BRD, atâta timp cât textul de lege nu prevede o indexare ulterioară a sumelor datorate.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. M. potrivit căreia ar exista o inițiativă legislativă pentru modificarea OUG 156/2007, deoarece judecătorul atunci când soluționează o cauză trebuie să se raporteze la textele de lege în vigoare, existente în momentul soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, se apreciază că ambele recursului sunt nefondate, urmând a fi respinse conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE recursurile declarate de S. Român prin MFP prin D. M.
, precum și cel declarat de recurentul S. C. în contra sentinței civile nr. 11277 din 14 decembrie 2011 a Judecătoriei B. M., județul M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
P. G. G. | C. | M., Ț. | D. | O. | V. |
Red. P.G./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: M. B. P.
| ← Sentința civilă nr. 439/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 1206/2013. Obligatie de a face → |
|---|
