Decizia civilă nr. 551/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 551/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător Dan-I. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent SA V. împotriva sentinței civile nr. 198 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat T. D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant SA V., personal și reprezentantul intimatului reclamant T.
D., avocat L. G. Dulamiță, lipsă fiind restul părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, T. ul, în baza art. 159 indice 1, alin.4 Cod procedură civilă, din oficiu își verifică competența și stabilește că este competent, general, material și teritorial la soluționarea recursului, conform prevederilor art.2, pct.3 din Codul procedură civilă.
T. ul constată că în ce privește prezentul recurs, acesta a fost declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat, comunicat și netimbrat.
Se depune la dosar din partea recurentului dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 305 lei și timbru judiciar în cuantum de 2,5 lei, recursul fiind astfel legal timbrat (fila 12 dosar).
T. ul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatului T. D. întâmpinare din care un exemplar se comunică cu recurentul.
Reprezentanta intimatului și recurentul arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul arată că este de acord cu hotărârea pronunțată de către instanța de fond mai puțin cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită instanței obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care reclamantul a făcut cheltuieli de judecată cu taxa judiciară de timbru, a angajat un avocat care să-i reprezinte interesele și consideră că recurentul este cel care a căzut în pretenții. Solicită cheltuieli de judecată în recurs conform chitanțelor pe care le depuse la dosarul cauzei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 198/_, Judecătoria Dej a admis acțiunea formulată de reclamantul T. D. împotriva pârâtului S.
A. V. și, în consecință a obligat pârâtul să predea reclamantului autoturismul marca Ford - Mondeo cu nr. de înmatriculare_, cheile autoturismului, fișa de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului și să plătească debitele înscrise în Certificatul de atestare fiscală nr. 19215/_ și a obligat pârâtul să plătească reclamantului 1390 lei cheltuieli de judecată.
Din probele dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de_ prin contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, pârâtul a vândut reclamantului pentru prețul de 8000 lei un autovehicul marca Ford Mondeo seria motor 1C18611 nr. de identificare WEOWXXGBBW1C1B611, cu capacitatea cilindrică de 1998 cmc, nr. de înmatriculare_, nr. cărții de identificare a autovehiculului fiind E 8. (f. 5).
Pârâtul recunoaște că a încasat de la reclamant suma de 8.000 lei, însă pretinde că această sumă a fost doar împrumutată la data de_, autovehiculul fiind de fapt luat în gaj de reclamant ca garanție pentru restituirea împrumutului.
Susținerile pârâtului nu sunt dovedite prin nici un mijloc de probă. Actul sub semnătură privată depus de pârât la fila 27 din dosar, nu este semnat de reclamant.
Martorul audiat în cauză confirmă că în luna octombrie 2011 reclamantul a cumpărat de la pârât autovehiculul în litigiu pentru prețul de 8000 lei achitat integral. Reclamantul nu a intrat în posesia mașinii, a cheilor și actelor autovehiculului cumpărat, părțile înțelegându-se ca acestea să-i fie predat reclamantului în câteva zile. Ulterior încheierii contractului, martorul relatează că mașina a rămas în posesia pârâtului, acesta afirmând că are o afacere pentru derularea căreia are nevoie de mașină. Reclamantul de mai multe ori l- a somat pe pârât fie să-i restituie prețul încasat în baza contractului, fie să îi predea mașina, cheile și actele acesteia (f. 21).
Din certificatul de atestare fiscală înregistrat sub nr. 19215/_, rezultă că pârâtul SA V. figurează în evidențele fiscale cu un mijloc de transport auto Ford Mondeo cu capacitatea cilindrică 1898 cmc, serie șasiu C1B611, din data de_ și figurează în evidențele compartimentului fiscal cu următoarele creanțe: impozit pentru mijloc de transport 180 lei, impozit restant 516 lei, majorări de întârziere 320,60 lei; amendă curentă 200 lei, amenzi restante 212 lei - astfel că, în total are de achitat datorii curente 380 lei, datorii restante 728 lei, majorări de întârziere 320,60 lei.
Având în vedere că reclamantul a făcut dovada plății prețului autovehiculului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat la_ însă pârâtul nu și-a onorat obligația de a preda reclamantului autovehiculul, cheile acestuia, fișa de înmatriculare și cartea de identitate, nu a achitat impozitul și creanțele bugetare aferente autovehiculului la bugetul local, potrivit art._ Cod civil, s-a admis acțiunea și în consecință a fost obligat pârâtul să predea reclamantului autoturismul marca Ford - Mondeo cu nr. de înmatriculare_, cheile autoturismului, fișa de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului și să plătească debitele
înscrise în certificatul de atestare fiscală nr. 19215/_ .
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului 1390 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 2,15) și onorariu pentru avocat (f. 30).
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii sau în subsidiar casarea în parte a hotărârii.
În motivare se arată că se impune casarea hotărârii întrucât obiectul procesului nu este predarea autoturismului, ci restituirea unui împrumut de bani.
Învederează că, potrivit convenției părților, autoturismul era doar o garanție a împrumutului contractat. În acest sens este și declarația martorului Ambruș Barac.
Reclamantul intimat a solicitat chiar și la ultima dezbatere că este de acord să încheie procesul dacă i se achită suma de 8000 lei și cheltuieli de judecată, recurentul fiind de acord doar cu plata sumei de 8000 lei.
În subsidiar solicită modificarea în parte a hotărârii. În ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât așa cum a arătat nu a fost de acord cu obligarea la cheltuieli de judecată și nici nu a fost pus în întârziere.
În drept au fost invocate disp. art. 409, 486, 498 C.pr.civ.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, învederând că pârâtul nu a răspuns solicitărilor sale de rezolvare amiabilă a litigiului, refuzând orice dialog, nefiind prezent nici la interogatoriu.
Cu privire la al doilea motiv de recurs învederează că în mod corect s-a dat eficiență disp. art. 274 C.pr.civ., în condițiile în care s-a făcut dovada cu acte a plății taxelor de timbru și a onorariului de avocat.
În fața instanței, recurentul prezent a declarat că nu înțelege să critice hotărârea decât cu privire la soluția asupra cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma poziției procesuale exprimate de recurent în fața instanței, a argumentelor invocate în susținerea acestui motiv de recurs, instanța îl va respinge pentru următoarele considerente:
Soluția asupra cererii accesorii privitoare la obligarea părții la plata cheltuielilor de judecată este în strânsă legătură cu soluția cererii principale, culpa procesuală fiind stabilită în sarcina celui care a pierdut procesul.
În cauza de față, acțiunea reclamantului a fost admisă și în condițiile în care în fața instanței au fost dovedite efectuarea unor cheltuieli necesare purtării procesului, reprezentând taxe de timbru și onorariu achitat unui avocat, se impune ca aceste sume să fie suportate de partea care a pierdut procesul.
În condițiile în care în fața instanței de recurs recurentul a învederat că este nemulțumit de hotărârea instanței doar cu privire la cererea accesorie referitoare la cheltuieli de judecată, recursul se impune a fi respins întrucât, așa cum s-a arătat, ca urmare a căderii în pretenții, pârâtul este dator să suporte cheltuielile de judecată.
Fiind probate efectuarea unor astfel de cheltuieli nu există nici un motiv de netemeinicie a hotărârii instanței de fond cu privire la acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ.va respinge ca nefondat recursul declarat de SA V. împotriva sentinței civile nr. 198 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o va menține în totul.
Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat pentru faza de recurs a procesului.
Fiind în culpă procesuală, ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatului T. D. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SA V. împotriva sentinței civile nr. 198 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului T. D. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, Dan-I. T. |
Grefier, L. C. |
D.T. 23 Mai 2013 Red./Dact. DT/LM 2 ex./_
Judecător fond: Mînzat C. Iasmina
| ← Decizia civilă nr. 1206/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 415/2013. Obligatie de a face → |
|---|
