Decizia civilă nr. 470/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.470/R
Ședința publică din 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurentul-pârât B.
M. și recurenții-reclamanți S. ANA, S. V. J., H. ANA împotriva sentinței civile nr. 2698 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 2698 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul
S. V. sr., prin mandatari S. V. și H. Victor și continuată de moștenitorii acestuia S. V. jr, S. Ana, și H. Ana, în contradictoriu cu pârâții B. M., B. F., B. V. și L. M. și, în consecință, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune cu privire la terenul cu vegetație forestieră, în suprafață de 10 ha, atribuit defunctului S. V. sr. și defunctei
B. Hafia, conform titlului de proprietate nr.2561/_, atribuindu-li-se loturi potrivit variantei 1 a raportului de expertiză întocmit de exp.Sălăjan I. Leontin, respectiv, reclamanților moștenitori ai defunctului S. V. lotul nr.1 cu suprafața de 5 ha, delimitată de conturul A-M-N-O-P-I’-K’-K-L-A, hașurat cu linii de culoare verde în Anexa nr.4 a raportului de expertiză iar pârâților lotul nr.2, cu suprafața de 5 ha, delimitat de conturul M-B-C-D-E-F-G-H-H’-I’- P-O-N-M, hașurat cu linii de culoare albastră în Anexa nr.4 a raportului de expertiză.
A fost obligat pârâtul B. M. să plătească reclamanților suma de 27 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
S. V. sr. și B. Hafia, decedați la data de_ și respectiv_, au deținut titlul de proprietate nr.2561/_ pentru suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestiera, situat in comuna Poienile de Sub Munte.
Acest titlu a fost contestat de unul dintre moștenitorii lui B. Hafia, pârâtul B. M., care a susținut că S. V. sr. a fost trecut din eroare în titlul de proprietate, însă acțiunea sa a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr.2014/_, menținută potrivit deciziei civile nr.787/R/_ a T. ui M. .
Acțiunea de partaj formulată de S. V. sr., decedat în timpul judecății, a fost însușită de moștenitorii săi și este justificată prin prisma dispozițiilor art.728 alin.1 Cod Civil, potrivit cărora ";Nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune";, partajul urmând a se realiza în concret între moștenitorii defunctului S. V. sr., pe de o parte și moștenitorii lui B. Hafia, de cealaltă parte, în cotă de ½ pentru fiecare ramură, respectiv 5 ha revin defunctului S. V. sr., prin moștenitorii săi și 5 ha moștenitorilor defunctei B. Hafia.
Terenul cu vegetație forestiera menționat în titlul de proprietate nr.2561/_ este identificat în C.F.nr.1029 Poienile de Sub Munte,nr.top.4637/2, fiind determinat de conturul punctelor A-B-C-D-E-F-G-H- I-J-K-L-A(hașurat cu linii de culoare verde in Anexa nr.1), suprafața care face parte din U.A.105A-2,9 ha,U.A.105B-6,7 ha si U.A.105 V1-0,4 ha (Ocolul Silvic Ruscova), conform raportului de expertiza întocmit de expert Sălăjan I. Leontin.
In completarea la lucrarea de expertiza au fost evidențiate doua variante pentru ieșirea din indiviziune a părților, dintre care, raportat la criteriile prevăzute de art.673 ind.9 Cod procedură civilă, a fost stabilită varianta nr.I de partajare, în cadrul căreia, ambele loturi au aproximativ aceeași configurație, spre deosebire de varianta nr.2 în care loturile sunt esențial diferite ca formă. Nu au putut fi reținute argumentele pârâtului B. M., în sensul că, varianta nr.2 ar permite o mai bună exploatare a terenului de către ambele părți, în primul rând întrucât reclamanții nu au manifestat o asemenea poziție și în al doilea rând, sub acest aspect, exploatarea nu este cu nimic împiedicată nici în varianta nr.I, în care cele 5 ha pentru fiecare lot sunt distribuite egal, pe întreaga lungime a suprafeței de teren.
În ceea ce privește solicitarea din recurs a pârâtului B. M., referitoare la cheltuielile ocazionate de reconstituirea dreptului de proprietate, s-a observat faptul că, acesta nu a formulat în cauză o cerere reconvențională în acest sens, având posibilitatea, în măsura în care are pretenții față de moștenitorii reclamantului, să le solicite pe cale separată.
Pentru cele ce preced, acțiunea civila formulata de reclamant și continuată de moștenitorii săi, a fost admisă, dispunându-se partajarea terenului cu vegetație forestiera în suprafața de 10 ha evidențiat in titlul de proprietate nr.2561/_, conform variantei I din raportul de expertiza efectuat de expert Sălăjan I. Leontin.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, întrucât partajul judiciar profita tuturor parților, pârâtul B. M. a fost obligat la plata
cheltuielilor de judecata parțiale și calculate proporțional, în cuantum de 27 lei, fiind solicitate cheltuieli de judecata doar de la acest pârât.
Împotriva sentinței civile 2698/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a declarat recurs recurentul-pârât B. M., solicitând admiterea recursului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a se dispune ieșirea din indiviziune conform variantei II de partaj și nu conform variantei I de partaj cum s-a dispus prin sentința recurată, pentru următoarele motive:
În fapt prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra unei suprafețe de teren acoperit cu vegetație forestieră în suprafață de 10 ha. În fața instanței de fond recurentul a solicitat ca ieșirea din indiviziune să fie stabilită conform variantei II de partaj din expertiza tehnică de specialitate. Instanța de fond a dispus ca ieșirea din indiviziune să se facă conform variantei I de partajare motivat de faptul că în această variantă
"ambele loturi au aproximativ aceeași configurație spre deosebire de varianta nr. 2 în care loturile sunt esențial diferite ca formă";.
Recurentul critică această soluție raportat atât la dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă cât și raportat la practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Hotărârile instanțelor judecătorești trebuie să fie previzibile iar
criteriile pe care instanțele de judecată trebuie să le aibă în vedere să fie criterii obiective, ce să poată fi verificate de instanța de recurs și nu criterii subiective sau irelevante. Forma geometrică a celor două loturi nu poate sta la baza unei hotărâri judecătorești. Un asemenea criteriu este lipsit de orice substanță și total irelevant. În ceea ce privește dispozițiile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă este adevărat faptul că acest articol nu face o enumerare exhaustivă a criteriilor de formare a loturilor, expresia cuprinsă în textul legal "și alte asemenea"; lăsând magistratul să decidă asupra oricăror
elemente obiective și/sau relevante privind formarea și atribuirea loturilor.
În susținerea oportunității variantei de lotizare nr. II propuse de recurent pentru ieșirea din indiviziune se arată faptul că recurentul în mod exclusiv s-a ocupat de toate demersurile pentru a obține titlul de proprietate, s- a deplasat în teren la punerea în posesie, în procesul verbal de punere în posesie apare numai recurentul. Un alt argument este faptul că cele două loturi sunt în indiviziune, fiecare lot fiind atribuit mai multor moștenitori ai defuncților înscriși pe Titlul iar o viitoare ieșire din indiviziune este mult mai anevoioasă în varianta I de lotizare decât în varianta II. Nu în ultimul rând reclamanții și ceilalți pârâți nu au făcut nicio propunere de ieșire din indiviziune, iar pe cale de consecință se poate afirma că pentru aceste părți din proces nu prezintă nicio importanță ce variantă de partajare va alege instanța neformulând nicio propunere.
În drept invocă dispozițiile art. 294 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2697/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus au declarat recurs și recurenții S. V. jr., S. Ana și H. Ana solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtului B. M. la suma de 7000 lei cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că prin sentința atacată instanța l-a obligat pe pârât să plătească diferite cheltuieli de judecată, recurentul neputând să dovedească cu copii după sentințele civile eliberate de instanțele de judecată și ulterior o să depună și chitanțele prin avocat.
Solicită a se aprecia toate cheltuielile de judecată și a-l obliga pe pârât să le achite.
Analizând sentința civilă nr. 2698/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs formulate prin ambele cereri de recurs și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul formulat de către recurentul-pârât B. M.
, acesta critică sentința sub aspectul modalității de ieșire din indiviziune dispusă de instanță.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de către recurent, tribunalul constată că aceste critici sunt nefondate.
Prima instanță a analizat întregul material probator administrat și în mod corect a reținut că varianta I de partajare evidențiată în lucrarea de expertiză corespunde cerințelor art. 673 indice 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei- părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, acordul proprietarilor sau alte asemenea.
Din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța fondului a analizat susținerile recurentului, reținând că: In completarea la lucrarea de expertiza au fost evidențiate doua variante pentru ieșirea din indiviziune a părților, dintre care, raportat la criteriile prevăzute de art.673 ind.9 Cod procedură civilă, fiind stabilită varianta nr.I de partajare, în cadrul căreia, ambele loturi au aproximativ aceeași configurație, spre deosebire de varianta nr.2 în care loturile sunt esențial diferite ca formă. Nu pot fi reținute argumentele pârâtului B. M., în sensul că, varianta nr.2 ar permite o mai bună exploatare a terenului de către ambele părți, în primul rând întrucât reclamanții nu au manifestat o asemenea poziție și în al doilea rând, sub acest aspect, exploatarea nu este cu nimic împiedicată nici în varianta nr.I, în care cele 5 ha pentru fiecare lot sunt distribuite egal, pe întreaga lungime a suprafeței de teren.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, concluziile expertului, se constată că varianta aleasă de instanța de fond respectă dispozițiile art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, respectă cotele ce le revin părților.
De asemenea, varianta aleasă de instanța fondului respectă principiul asigurării egalității copărtașilor, proporțional cu cota ce li se cuvine, prin împărțeala în natură, fără a ajunge la o fărâmițare excesivă a imobilului în natură teren.
În ceea cer privește recursul declarat de către recurenții S. V. jr., S. Ana și H. Ana, tribunalul constată că acești recurenți critică sentința sub
aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând obligarea pârâtului B. M. la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecată, fără să arate ce reprezintă această sumă pe care o solicită în recurs, fără să indice mijloacele de probă, fără să depună înscrisuri în dovedirea acestora.
Analizând modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanța fondului, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă și a reținut în mod corect faptul că partajul profită tuturor părților. Cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea altor procese nu pot face obiectul analizei în prezentul cadru procesual.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ambele recursuri declarate, menținând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către recurenții: B. M., domiciliat în R. de Sus nr. 312, M. și S. V. jr. domiciliat în R. de Sus nr. 1274, S. Ana, domiciliată în R. de Sus nr. 1274 și H. Ana, domiciliată în R. de Sus nr. 1333, M., împotriva sentinței civile nr. 2698/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 16 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
S. T. A. | Ț. | D. | W. D. | Sas A. |
RedDȚ/_
Tred. A.S. / 24 Octombrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: Ana M. L.
| ← Decizia civilă nr. 41/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 1035/2013. Partaj judiciar → |
|---|
