Decizia civilă nr. 72/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ RUARIE 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant
P. D., apelant P. F., apelant P. A., împotriva sentinței civile nr. 11521/2912, pronunțată în dosar nr._, pronunțată de JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, în dosar rn,._, privind și pe intimat R.
F. și intimat R. L. M., având ca obiect, pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe apel al părților, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 11521/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei R. L. M., exceptie invocata de catre paratul P. D. prin intampinare.
A respins cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta R. L. M. in contradictoriu cu paratul P. D., avand ca obiect pretentii, ca fiind formulata de catre o persoana fara calitate procesuala activa.
A respins ca fiind neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. D., exceptie invocata de catre paratul P. D. prin intampinare.
A admis cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul
R. F. in contradictoriu cu paratul P. D., avand ca obiect pretentii. A obligat pe paratul P. D. sa plateasca reclamantului R. F.
suma de 25.200 dolari SUA si suma de 15.000 Euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de imprumut nerestituit.
A respins ca fiind neintemeiata cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. in contradictoriu cu reclamantii R. F. si R. L. M. .
A obligat pe paratul P. D. sa plateasca reclamantului R. F. suma de 4.455 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 4.450 lei reprezinta taxa judiciara de timbru, iar suma de 5 lei reprezinta timbru judiciar.
A obligat pe paratul P. D. si pe intervenientii in interes propriu P.
si P. A. sa plateasca reclamantului R. F. suma de 4.300 lei
cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial, din care suma de 2.150 lei paratul, iar suma de 2.150 lei intervenientii in interes propriu.
A respins ca fiind neintemeiata cererea paratului P. D. de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
A respins ca fiind neintemeiata cererea intervenientilor in interes propriu P. F. si P. A. de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ in dosar nr._, reclamantii R. F. si R. L. M. au solicitat, in contradictoriu cu paratul P. D. :
obligarea paratului la plata in favoarea reclamantilor a sumelor de
25.200 dolari SUA si respectiv 15.000 euro, sau la echivalentul in lei al acestor sume la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de imprumut nerestituit;
obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
M. ivele cererii de chemare in judecata, in fapt si in drept, se afla expuse la filele 3-4 din dosar, vol. 1.
Prin intampinare, paratul P. D. a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei R. L. M. si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, cu cheltuieli de judecata.
Prin cererea de interventie in interes propriu formulata, intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. au solicitat, in contradictoriu cu reclamantii R. F. si R. L. M. si cu paratul P. D., admiterea in principiu a cererii de interventie in interes propriu si apoi, pe fond, admiterea cererii de interventie in interes propriu asa cum este formulata si, in consecinta:
sa se constate ca intervenientii in interes propriu au calitatea de imprumutati in contractul de imprumut incheiat intre intervenientii in interes propriu prin mandatar P. D. si reclamantul R. F. cu privire la suma de 17.900 USD si 9.000 Euro;
sa se constate ca intre partile contractului de imprumut a intervenit o novatie prin schimbarea obiectului si a cauzei raportului obligational, novatie prin care intervenientii in interes propriu si reclamantul R. F. au convenit ca sumele primite cu titlu de imprumut sa reprezinte avansul din pretul total de vanzare-cumparare de 115.000 Euro al unui apartament situat la mansarda imobilului din C. -N., Colonia Faget
F.N. (azi nr. administrativ 4D), jud. C., intervenientii in interes propriu asumandu-si obligatia de a vinde apartamentul respectiv iar reclamantul de rand 1 asumandu-si obligatia de a cumpara respectivul apartament si de a plati pretul acestuia;
cu cheltuieli de judecata.
Prin completarea la intampinare depusa la dosar la termenul de judecata din data de_, paratul P. D. a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea ca neintemeiata a actiunii promovate de reclamantii R. F. si
L. M., in situatia in care instanta va trece de exceptiile invocate de parat prin intampinarea depusa la dosarul cauzei.
Prin intampinarea la cererea de interventie in interes propriu, intampinare depusa la dosar la termenul de judecata din data de_, reclamantii R. F. si R. L. M. au solicitat instantei sa nu incuviinteze in principiu cererea de interventie in interes propriu,
intervenientii nejustificand interes in formularea unei astfel de cereri, iar in cazul in care instanta va incuviinta in principiu cererea de interventie in interes propriu, reclamantii au solicitat:
in principal, respingerea ca inadmisibila a cererii de interventie in interes propriu;
in subsidiar, respingerea ca neintemeiata a cererii de interventie in interes propriu.
Totodata, reclamantii au solicitat obligarea intervenientilor la plata cheltuielilor de judecata.
Prin raspunsul la intampinarea formulata de catre parat depus la dosar la termenul de judecata din data de_, reclamantii R. F. si R. L.
M. au solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei R. L. M., respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. D. si au aratat ca intre reclamanti si paratul P.
D. nu a intervenit o novatie a contractului de imprumut intr-un antecontract de vanzare-cumparare, raporturile dintre parti fiind guvernate doar de dispozitiile legale privitoare la contractul de imprumut.
La termenul de judecata din data de_, instanta, in temeiul art. 52 alin. 1 C.pr.civ., a incuviintat in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenientii in interes propriu P. F. si P.
A. in contradictoriu cu reclamantii R. F. si R. L. M. si cu paratul P. D. (f. 68-69 din dosar, vol. 1).
Prin raspunsul la intampinarea formulata de catre reclamanti, intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. au solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii cererii de interventie in interes propriu, invocata de reclamanti si au solicitat respingerea actiunii reclamantilor asa cum a fost formulata.
Prin notele de sedinta depuse la dosar la termenul de judecata din data de_, paratul P. D. a solicitat admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei R. L. M., admiterea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii reclamantilor asa cum a fost formulata.
La termenul de judecata din data de_ instanta a pus in discutie exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei R. L. M., exceptie invocata de catre parat prin intampinare si a unit-o cu fondul cauzei. La acelasi termen de judecata instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. D., exceptie invocata de catre parat prin intampinare si a unit-o cu fondul cauzei (f. 78-80 din dosar, vol. 1). Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei R. L. M., exceptie invocata de catre paratul P. D.
prin intampinare, instanta a retinut urmatoarele:
Din analiza inscrisurilor de la dosar si a celorlalte probe administrate in cauza, instanta a apreciat ca aceasta exceptie este intemeiata.
Astfel, din discutiile purtate pe yahoo messenger intre reclamantul R.
F. si paratul P. D. in luna mai 2009 rezulta ca cel care i-a dat bani paratului a fost doar reclamantul R. F., chiar daca uneori si prin intermediul mamei sale, insa sumele de bani au iesit din patrimoniul reclamantului R. F., iar nu din patrimoniul reclamantei R. L. M. ("D. i eu am la tine 24 mii euro cred nu stiu sigur"; -_ - fila 33 vol. 1; "in ro am cred 3500 - 4000 eur"; -_ - fila 33 verso, vol. 1; "si sunt banii mei"; -_ - fila 34, vol. 1). Aceeasi concluzie reiese si din e-mail-ul trimis de catre paratul P. D. reclamantului R. F. in luna ianuarie 2009
("ai zis ca imi dai prin intermediul mamei tale 5000 in perioada dintre Craciun si Anul Nou - fila 29, vol. 1), respectiv din e-mail-ul trimis de catre reclamantul R. F. paratului P. D. in luna ianuarie 2009 ("banii pe care i-ai primit de la tata lui A. eu i-am cerut imprumut";, "D. i ti-am zis cum vand masina pot sa iti trimit o suma mai mare de bani"; - fila 31, vol. 1).
In e-mail-ul trimis de catre paratul P. D. reclamantului R. F. la data de 27 iulie 2009 paratul a mentionat sumele primite de la reclamantul
R. F.: 17.800 USD - primit prin matusa L. ; 9.000 euro - primit prin matusa L. ; 7.400 USD - prin d-ul, d-na Portik; 3.000 euro - prin money gram; 3.000 euro - prin matusa L. "; (filele 11-12 din dosar, vol. 1).
In raspunsurile la interogatoriu, paratul P. D. a aratat ca a primit sume de bani de la reclamantul R. F., prin mandatar R. L., iar sumele erau consemnate intr-o lista care a fost depusa la dosar (raspuns la intrebarea nr. 1, fila 13 fata-verso din dosar, vol. 2).
Martorul Portik I. a aratat in declaratia sa ca i-a dat paratului P. D. suma de 7.000 USD, la solicitarea fiicei sale, iar banii respectivi urmau sa ii fie restituiti martorului de catre reclamantul R. F. dupa ce el se intorcea din S.U.A. sau reclamantul R. F. urma sa ii restituie fiicei martorului in
S.U.A. Martorul a precizat ca reclamantul R. F. i-a restituit suma de
7.000 USD fiicei martorului, in S.U.A. (fila 33 din dosar, vol. 2). Din declaratia martorului Portik I. rezulta ca suma de bani respectiva a fost imprumutata de catre reclamantul R. F. de la fiica martorului, prin intermediul martorului, si a fost data paratului P. D., iar reclamantul i- a restituit fiicei martorului aceasta suma. In consecinta, in final aceasta suma de bani a iesit din patrimoniul reclamantului R. F. si a intrat in patrimoniul paratului P. D. . Care a fost destinatia ulterioara a acestei sume de bani nu prezinta relavanta in solutionarea exceptiei.
Martorul Irimie A. a aratat ca reclamantul R. F. i-a dat o data niste bani lui P. D. prin intermediul mamei lui, a precizat ca reclamantul R. F. a platit un avans pentru acel apartament, de 20.000 euro, in cel putin doua transe, iar cele doua transe de bani au fost date de R.
F. paratului P. D. (fila 34 din dosar, vol. 2).
Din inscrisurile indicate mai sus, din raspunsurile paratului P. D. la interogatoriu si din declaratiile martorilor Portik I. si Irimie A. rezulta ca sumele de bani au fost date paratului P. D. de catre reclamantul R.
F., chiar daca reclamantul R. F. a apelat si la alte persoane pentru a face rost de bani sau pentru a-i da paratului bani. Cert este ca sumele de bani au iesit din patrimoniul reclamantului R. F., iar nu din patrimoniul reclamantei R. L. M. .
In privinta raspunsurilor reclamantei R. L. M. la interogatoriu, instanta observa ca exista contradictii pe de o parte intre raspunsurile reclamantei R. L. M. la diferitele intrebari ale interogatoriului, iar pe de alta parte intre raspunsurile reclamantei la interogatoriu si celelalte probe administrate in cauza. Astfel, la intrebarea nr. 1 a interogatoriului reclamanta
R. L. M. a aratat ca i-a dat paratului P. D. 17.900 dolari SUA si inca 10.000 Euro obtinuti din chiriile apartamentelor, a mai dat si 7.400 USD obtinuti tot din chiriile apartamentelor, plus suma de 3.000 euro din aceeasi sursa (fila 316 verso, vol. 1), la intrebarea nr. 7 reclamanta R. L. M. a aratat: "banii erau ai mei, toti"; (fila 317 verso, vol. 1), pentru ca la intrebarea nr. 16 reclamanta R. L. M. sa sustina: "Suma de 6.000 euro a fost achitata din banii fiului meu, din SUA. Diferenta a fost achitata din banii mei"; (fila 319, vol. 1). Ca atare, instanta apreciaza ca raspunsurile
reclamantei R. L. M. la interogatoriu sunt contradictorii si nu pot fi luate in considerare sub aspectul provenientei sumelor de bani, a persoanei/persoanelor din al carei/ale caror patrimonii au iesit banii.
Referitor la extrasele de cont depuse la dosar de catre reclamanti, in copie (f. 291-314 din dosar, vol. 1), instanta a apreciat ca acestea nu prezinta relavanta intrucat nu fac dovada ca banii care au fost scosi din contul reclamantei R. L. M. la o anumita data sunt si banii imprumutati paratului sau intervenientilor in interes propriu sau dati acestora cu un alt titlu.
In consecinta, instanta a observat ca reclamanta R. L. M. nu le-a dat sume de bani din propriul patrimoniu nici paratului, nici intervenientilor in interes propriu, nici cu titlu de imprumut, nici cu alt titlu.
Ca atare, instanta a apreciat ca reclamanta R. L. M. nu are calitate procesuala activa de a pretinde de la parat vreo suma de bani, nu are calitate procesuala activa in cauza, iar exceptia invocata de catre parat este intemeiata si urmeaza a fi admisa.
Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. D., exceptie invocata de catre paratul P. D. prin intampinare, instanta a retinut urmatoarele:
Din analiza inscrisurilor de la dosar si a celorlalte probe administrate in cauza, instanta a apreciat ca aceasta exceptie este neintemeiata.
Instanta a apreciat ca paratul P. D. nu a dovedit ca a actionat in calitate de mandatar al parintilor sai, intervenientii in interes propriu P. F. si P. A., ci, dimpotriva, din probele administrate in cauza rezulta ca paratul a solicitat sumele de bani de la reclamantul R. F. in nume propriu.
Asa cum s-a indicat mai sus, martorul Portik I. a aratat in declaratia sa ca i-a dat paratului P. D. suma de 7.000 USD, la solicitarea fiicei sale, iar banii respectivi urmau sa ii fie restituiti martorului de catre reclamantul R. F. dupa ce el se intorcea din S.U.A. sau reclamantul R.
F. urma sa ii restituie fiicei martorului in S.U.A. Martorul a precizat ca reclamantul R. F. i-a restituit suma de 7.000 USD fiicei martorului, in
S.U.A. (fila 33 din dosar, vol. 2). Din declaratia martorului Portik I. rezulta ca suma de bani respectiva a fost imprumutata de catre reclamantul R. F. de la fiica martorului, prin intermediul martorului, si a fost data paratului P.
D., iar reclamantul i-a restituit fiicei martorului aceasta suma. In consecinta, in final aceasta suma de bani a iesit din patrimoniul reclamantului R. F. si a intrat in patrimoniul paratului P. D. .
Martorul Irimie A. a aratat ca reclamantul R. F. i-a dat o data niste bani lui P. D. prin intermediul mamei lui, a precizat ca reclamantul R. F. a platit un avans pentru acel apartament, de 20.000 euro, in cel putin doua transe, iar cele doua transe de bani au fost date de R.
F. paratului P. D. (fila 34 din dosar, vol. 2).
Intervenienta in interes propriu P. A. a aratat in raspunsul la intrebarea nr. 1 a interogatoriului ca dumneaei nu a imprumutat nici o suma, "sumele au fost imprumutate de fiul meu cel mai mic pt. o constructie insa cu stirea noastra"; (fila 288 fata si verso, vol. 1).
Din discutiile purtate pe yahoo messenger intre reclamantul R. F. si paratul P. D. in luna mai 2009 nu rezulta ca paratul P. D. actiona in calitate de mandatar al parintilor sai, intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. (f. 33-35 din dosar, vol. 1).
In e-mail-ul trimis de catre paratul P. D. reclamantului R. F. la data de 27 iulie 2009 paratul a mentionat sumele primite de la reclamantul
R. F.: 17.800 USD - primit prin matusa L. ; 9.000 euro - primit prin matusa L. ; 7.400 USD - prin d-ul, d-na Portik; 3.000 euro - prin money gram; 3.000 euro - prin matusa L. "; (filele 11-12 din dosar, vol. 1).
In raspunsurile la interogatoriu, paratul P. D. a aratat ca a primit sume de bani de la reclamantul R. F., prin mandatar R. L., iar sumele erau consemnate intr-o lista care a fost depusa la dosar (raspuns la intrebarea nr. 1, fila 13 fata-verso din dosar, vol. 2). Paratul a sustinut ca era imputerinicit de parintii sai sa primeasca aceste sume, ca nu i-a primit personal ca sa-i foloseasca dansul. In raspunsul la intrebarea nr. 8 a interogatoriului, paratul P. D. a aratat: "Nu am discutat cu R. F. ca sumele imprumutate sunt pentru parintii mei pt. ca se intelegea implicit care este destinatia banilor";.
Instanta a apreciat ca destinatia ulterioara a sumelor de bani nu prezinta relavanta in solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului. Aceasta deoarece o persoana poate avea diverse motive pentru a imprumuta o suma de bani de la o alta persoana, insa destinatia pe care o da acelei sume de bani nu inlatura obligatia sa de a restitui imprumutatorului suma imprumutata. Instanta a apreciat ca nu prezinta relevanta cu ce scop a imprumutat paratul P. D. sume de bani de la reclamantul R. F. ; chiar daca a investit acei bani in construirea imobilului din C. -N., Colonia Faget F.N., jud. C., imobil proprietatea parintilor sai, aceasta nu inseamna ca paratul nu are calitate procesuala pasiva si nu raspunde pentru sumele pe care le-a imprumutat.
In consecinta, instanta a apreciat ca paratul P. D. are calitate procesuala pasiva in cauza deoarece a imprumutat sume de bani de la reclamantul R. F., nu a adus in mod expres la cunostinta reclamantului
R. F. ca sumele de bani ar fi pentru parintii sai, intervenientii in interes propriu P. F. si P. A., deci nu a adus la cunostinta reclamantului
R. F. ca ar actiona in calitate de mandatar al parintilor sai.
Fata de considerentele de mai sus, instanta a respins ca fiind neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. D., exceptie invocata de catre paratul P. D. prin intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
In perioada 2008 - 2009 reclamantul R. F. i-a imprumutat mai multe sume de bani paratului P. D. pentru derularea unui proiect imobiliar. Imprumutul acordat nu a fost constatat printr-un instrumentum, printr-un contract in forma scrisa, insa primirea sumelor de bani a fost confirmata de catre parat. Astfel, in e-mail-ul trimis de catre paratul P. D. reclamantului R. F. la data de 27 iulie 2009, paratul a mentionat sumele primite de la reclamantul R. F.: 17.800 USD - primit prin matusa L. ;
9.000 euro - primit prin matusa L. ; 7.400 USD - prin d-ul, d-na Portik;
3.000 euro - prin money gram; 3.000 euro - prin matusa L. "; (filele 11-12 din dosar, vol. 1). In total, paratul a primit de la reclamantul R. F. suma de 25.200 dolari SUA si suma de 15.000 Euro.
Instanta a retinut ca parti in contractul de imprumut sunt reclamantul
R. F. si paratul P. D., iar intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. nu au calitatea de imprumutati. Nu prezinta relevanta cu ce scop a imprumutat paratul P. D. sume de bani de la reclamantul R.
F. ; chiar daca a investit acei bani in construirea imobilului din C. -N., Colonia Faget F.N., jud. C., imobil proprietatea parintilor sai, aceasta nu
inseamna ca paratul nu raspunde fata de reclamantul R. F. pentru sumele pe care le-a imprumutat de la acesta.
Din cuprinsul autorizatiei de construire (f. 41 din dosar, vol. 1) rezulta ca urma sa fie edificata o casa familiala D+P+E+M in C. -N., Colonia Faget F.N., jud. C., iar beneficiarii autorizatiei de construire erau intervenientii in interes propriu P. F. si P. A., parintii paratului, acestia fiind si proprietarii terenului pe care urma sa fie edificat imobilul.
In realitate, a fost edificat un imobil cu trei nivele, format din noua apartamente, asa cum rezulta din raspunsurile intervenientului in interes propriu P. F. la intrebarile nr. 10 si 11 ale interogatoriului (f. 285 din dosar, vol. 1).
De edificarea imobilului s-au ocupat paratul si tatal acestuia, intervenientul in interes propriu P. F. .
La un moment dat, reclamantul R. F. a dorit sa cumpere unul dintre apartamentele din imobilul in curs de construire, situat la mansarda imobilului, asa cum rezulta din discutiile purtate pe yahoo messenger intre reclamantul R. F. si paratul P. D. in luna mai 2009 (f. 33-35 din dosar, vol. 1) si din e-mail-urile trimise intre aceleasi persoane (f. 29-32 din dosar, vol. 1).
Din declaratiile martorilor T. C. -Stefan (f. 31, vol. 2), Irimie A. (f. 34, vol. 2) si P. I. (f. 35-36, vol. 2) rezulta ca reclamantul R. F. dorea sa cumpere un apartament in imobilul respectiv.
Reclamantul R. F. si paratul P. D. s-au inteles initial la un pret de 115.000 Euro pentru apartament, sumele imprumutate paratului urmau sa fie pastrate cu titlu de avans din pret, iar diferenta de pret urma sa fie achitata in rate de catre reclamantul R. F. (f. 29, vol. 1). Ulterior, reclamantul R. F. si paratul P. D. au negociat din nou pretul apartamentului la suma de 74.000 Euro apartamentul si 10.000 Euro garajul (f. 33, vol. 1), iar apoi la o suma formata din avansul dat si inca 50.000 Euro diferenta de pret (f. 33, vol. 1).
Ulterior, reclamantul R. F. nu a mai dorit sa cumpere apartamentul respectiv.
Din analiza tuturor probelor administrate in cauza - inscrisuri, interogatoriile partilor, declaratiile martorilor audiati - instanta a apreciat ca este intemeiata cererea reclamantului R. F. de obligare a paratului P.
D. la plata sumelor date acestuia din urma, cu titlu de imprumut nerestituit si este neintemeiata cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. .
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a observat ca nu se poate vorbi in speta de intervenirea unei novatii prin care contractul de imprumut incheiat intre reclamantul R. F. si paratul P. D. sa fi fost novat, sa fi fost transformat intr-un antecontract de vanzare-cumparare care sa se fi incheiat intre reclamantul R. F. si intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. .
Instanta a apreciat, pe baza probelor administrate, ca negocierile dintre reclamantul R. F. si paratul P. D. cu privire la un apartament situat la mansarda imobilului in curs de construire, din C. -N., Colonia Faget F.N., jud. C., nu au ajuns la stadiul unui antecontract de vanzare- cumparare, ci au ramas intr-o faza anterioara, intr-o faza precontractuala. Pentru a exista o promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare partile contractante trebuie sa convina clar cu privire la bunul pe care promitentul- vanzator (promitentii-vanzatori) se obliga sa-l vanda in viitor si cu privire la
pret. In lipsa unui acord de vointa al partilor cu privire la un anumit bun, precis determinat si cu privire la un pret, clar stabilit, nu se poate vorbi de un antecontract de vanzare-cumparare. De asemenea, partile contractante trebuie sa convina cu privire la data de incheiere a contractului de vanzare- cumparare in forma autentica sau cel putin cu privire la perioada in care se va incheia contractul de vanzare-cumparare in forma autentica.
In speta, instanta a observat ca reclamantul R. F. si paratul P.
D., respectiv reclamantul R. F. si intervenientii in interes propriu P.
F. si P. A. nu au convenit care urma sa fie exact apartamentul ce urma sa fie cumparat de catre reclamantul R. F., iar pe de alta parte nici pretul nu a fost convenit de o maniera clara.
Astfel, martorul T. C. -Stefan a aratat ca "dupa ce s-a finalizat lucrarea reclamantul R. F. a remarcat ca apartamentul era de fapt o mansarda, iar nu ce i s-a prezentat initial in proiect"; (fila 31, vol. 2), ca in iarna anului 2011 reclamantul R. F. a aratat ca "nu mai voia sa cumpere acea mansarda, deoarece planul de inclinatie era foarte mic si se reducea din suprafata mansardei"; (fila 31, vol. 2).
In privinta pretului, reclamantul R. F. si paratul P. D. s-au inteles initial la un pret de 115.000 Euro pentru apartament, sumele imprumutate paratului urmau sa fie pastrate cu titlu de avans din pret, iar diferenta de pret urma sa fie achitata in rate de catre reclamantul R. F. (f. 29, vol. 1). Ulterior, reclamantul R. F. si paratul P. D. au negociat din nou pretul apartamentului la suma de 74.000 Euro apartamentul si 10.000 Euro garajul (f. 33, vol. 1), iar apoi la o suma formata din avansul dat si inca 50.000 Euro diferenta de pret (f. 33, vol. 1).
In consecinta, instanta a apreciat ca intre reclamantul R. F. si intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. nu s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare deoarece nu s-a ajuns la un acord clar cu privire la apartament si la pretul acestuia.
In plus, la intrebarea nr. 20 a interogatoriului, paratul P. D. a aratat ca: "Nu era stabilita data predarii apartamentului, dar in principiu era stabilita data platii pretului candva in vara anului 2009, daca bine retin. Nu era stabilita o data de incheiere a contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, era in functie de primirea sumelor pt. finalizarea lucrarilor"; (f. 15 fata si f. 16 verso, vol. 2).
La intrebarea nr. 20 a interogatoriului, intervenientul in interes propriu
P. F. a aratat: "Nu stiu data la care trebuia sa mergem sa facem actele. Cand era achitat integral pretul locuintei atunci trebuia sa se faca intabularea"; (f. 286, 287, vol. 1).
Rezulta ca partile nu au convenit nici macar o data aproximativa sau o perioada aproximativa de incheiere a contractului de vanzare-cumparare in forma autentica. Or, in aceste conditii, nu se poate vorbi de existenta unui antecontract de vanzare-cumparare.
In privinta sustinerii martorului Irimie A., ca "varul lui P. D., numitul R. F. a cumparat un apartament in constructiile pe care P.
D. si familia lui le ridicau in Faget"; (f. 34, vol. 2), aceasta nu dovedeste faptul ca s-ar fi incheiat un antecontract de vanzare-cumparare cu privire la apartament.
Nici faptul ca s-au facut compartimentari in apartament, asa cum rezulta din declaratia martorului P. I. (f. 35-36, vol. 2) nu este suficient pentru a face dovada incheierii antecontractului de vanzare-cumparare.
Aceasta deoarece doar in momentul in care partile contractante convin cu privire la un obiect determinat, cu privire la un pret clar stabilit si cu privire la o data fie si aproximativa de incheiere a contractului de vanzare- cumparare in forma autentica se poate vorbi de existenta unui antecontract de vanzare-cumparare. Or, in speta, asa cum am aratat mai sus, intre reclamantul R. F. si intervenientii in interes propriu P. F. si P.
A. nu s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare deoarece nu s-a ajuns la un acord clar cu privire la apartament si la pretul acestuia, iar pe de alta parte partile nu au convenit nici macar o data aproximativa sau o perioada aproximativa de incheiere a contractului de vanzare-cumparare in forma autentica.
Ca atare, instanta a apreciat ca negocierile dintre parti nu au ajuns la stadiul unui antecontract de vanzare-cumparare, ci au ramas intr-o faza anterioara, intr-o faza precontractuala.
Or, pentru a fi vorba de o novatie, este necesar sa existe o obligatie veche, valabila si sa se nasca o obligatie noua, valabila, care sa o inlocuiasca pe cea veche. In speta, contractul de imprumut incheiat intre reclamantul R.
F. si paratul P. D. este un contract valabil, partile neinvocand nulitatea acestuia, in schimb antecontractul de vanzare-cumparare invocat de catre intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. nu exista, nu s-a incheiat, negocierile dintre parti ramanand intr-o faza anterioara. Prin urmare, nu exista o obligatie noua, valabila, care sa o inlocuiasaca pe cea veche. Pe de alta parte, nu exista nici intentia clara a partilor de a nova (animus novandi), conditie ceruta de textul art. 1130 din vechiul Cod civil, astfel incat instanta a apreciat ca nu a intervenit vreo novatie prin schimbarea obiectului si a cauzei raportului obligational initial, izvorat din contractul de imprumut.
Având în vedere argumentele expuse mai sus, instanta a apreciat ca cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul R. F. este intemeiata, iar cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. este neintemeiata.
Fata de considerentele de mai sus, vazand prev. art. 969 alin. 1 din vechiul Cod civil, prevederile art. 1576 si urm. din vechiul Cod civil, prev. art. 1584 din vechiul Cod civil, instanta a admis cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul R. F. in contradictoriu cu paratul P.
D., avand ca obiect pretentii.
In consecinta, paratul P. D. a fost obligat sa plateasca reclamantului R. F. suma de 25.200 dolari SUA si suma de 15.000 Euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, cu titlu de imprumut nerestituit.
Vazand prev. art. 1128 si urm. din vechiul Cod civil, instanta a respins ca fiind neintemeiata cererea de interventie in interes propriu formulata de catre intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. in contradictoriu cu reclamantii R. F. si R. L. M. si cu paratul P.
D. .
Instanta a observat ca paratul P. D. si intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. se afla in culpa procesuala, iar reclamantul
R. F. a solicitat cheltuieli de judecata. Avand in vedere ca paratul a fost obligat la plata sumelor de bani pretinse de catre reclamantul R. F., se impune ca doar paratul sa fie obligat la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar aferente acestor sume. In schimb, atat paratul P. D. ,
cat si intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. au fost obligati la plata onorariului avocatial achitat de catre reclamant, deoarece serviciile prestate de catre avocat au vizat atat combaterea apararilor paratului, cat si combaterea cererii de interventie in interes propriu, intr-o proportie pe care instanta o a apreciat-o ca fiind egala.
Vazand prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanta l-a obligat pe paratul P.
D. sa plateasca reclamantului R. F. suma de 4.455 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 4.450 lei reprezinta taxa judiciara de timbru, iar suma de 5 lei reprezinta timbru judiciar (f. 4, 5, 19, 20, 50, vol. 1).
Vazand prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. si ale art. 277 C.pr.civ., instanta i-a obligat pe paratul P. D. si pe intervenientii in interes propriu P. F. si P. A. sa plateasca reclamantului R. F. suma de 4.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial, din care suma de 2.150 lei paratul, iar suma de 2.150 lei intervenientii in interes propriu (f. 37, vol. 2).
Intrucat paratul nu a obtinut castig de cauza si se afla in culpa procesuala, instanta a respins ca fiind neintemeiata cererea paratului P.
D. de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Fata de solutia de respingere a cererii de interventie in interes propriu, instanta a respins ca fiind neintemeiata cererea intervenientilor in interes propriu P. F. si P. A. de obligare a reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul P. D., solicitând modificarea în parte a acesteia, in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantului, respingerii acțiunii civile formulata de reclamantul R. F. împotriva sa ca fiind neîntemeiata, admiterii cererii de intervenție in interes propriu formulata de P. F. si P. L. .
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că apreciază neintemeiata soluția primei instanțe de respingere a excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivata de faptul ca nu ar fi dovedit ca a acționat in calitate de mandatar al părinților P. F. si P. A. .
Prin raportare la prevederile art. 1532 si art. 1533 C.civ. mandatul este, de regula, un contract consensual care ia naștere prin simplul acord de voința al pârtilor, acesta putând fi dat in forma scrisa sau chiar verbala, in mod tacit, si numai prin excepție, atunci când actul juridic ce urmează a fi incheiat de mandatar in numele mandantului cere o forma solemna, mandatul - procura va fi dat in aceeași forma.
In prezenta speța, a fost imputernicit de către părinții săi pentru obținerea sumelor de bani necesare realizării proiectului (inclusiv cele obținute de la reclamant), cat si pentru identificarea unor potențiali cumpărători ai apartamentelor, încheiere, negociere antecontracte, având in vedere ca părinții săi sunt persoane in vârsta care nu au priceperea necesara in acest sens. Acesta intelegere nu a fost consemnata intr-un inscris instrumentum, ea existând doar in sens de negotium, prin raportare la faptul ca legea nu cerea forma autentica pentru actele pe care le-a incheiat pentru părinții săi, si având in vedere imposibilitatea morala a preconstituirii unui astfel de inscris, date fiind raporturile apropiate de rudenie existente.
Referitor la probatoriul administrat in cauza, intervenienetul P. F.
, in răspunsul la intrebarea nr. 1 (fila 284 vol. 1) arata ca sumele împrumutate de către el au fost de peste 20.000 Euro, R. F. mandatand- o pe mama acestuia sa ii dea bani. De asemenea, la răspunsurile la intrebarile 3, 4, 5 din interogatoriu, acesta arata ca l-a imputernicit in mod
verbal pe parcursul edificării construcției pentru a obține sume de bani si pentru a le investi in realizarea constructiei si ca despre sumele obținute de la reclamantul R. F. si despre destinația lor ulterioara discutau în familie.
Totodată, la răspunsul la intrebarea nr. 25, arata ca nu are cum sa păstreze banii primiți de la reclamantul R. F., pentru ca aceștia au fost investiți in locuința, pe care o poate pune la dispoziția reclamantului.
Si intervenienta P. A. arata in răspunsul la intrebarea nr. 4, 7 (fila 288 vol. 1) că apelantul era împuternicit de familie sa se ocupe de proiectul imobiliar si ca împuternicirea a fost data verbal, atât pentru obținerea sumelor de bani necesare, cat si pentru incheierea unor promisiuni de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentele construite. In răspunsul la întrebarea nr. 22, 25 arata ca, nu vrea sa păgubească pe nimeni, si ca pentru sumele împrumutate intelege sa-i dea reclamantului apartamentul pe care acesta l-a cumpărat, conform intelegerii avute.
Arată că prima instanța a ignorat si răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei R. L., care la răspunsul la intrebarea nr. 4 (fila 316 voi. 1) arata ca i-a sunat, de mai multe ori, pe intervenienetii P. F. si P. A. sa le ceara banii imprumutati, si ca, legat de acest subiect, a abordat-o pe intevenienta P. A. si la biserica.
Este evident ca reclamanții cunoșteau faptul ca in realizarea proiectului imobiliar sunt implicați părinții apelantului si ca banii sunt pentru aceștia, cată vreme, in răspunsul la intrebarea nr. 7, reclamanta R. L. arata ca i-a dat banii pentru ca familia P. sa construiască cele 3 case, iar in răspunsul la întrebare nr. 16 (fila 319. vol. 1) arata " i-a ajutat cu bani si pe părinții lui P. D. pentru ca construcția o au împreuna, adică cele 3 case".
In continuare, si martorii audiați confirma aceste aspecte, astfel martorul P. Nelu audiat la termenul din data de_ a declarat ca are cunoștința de faptul ca fam. P. a primit 20.000 Euro de la un verișor, bani care au fost folosiți pentru edificarea unui apartament.
Martorul Irimie A. care a arătat ca apelantul nu se putea comporta ca un proprietar exclusiv al apartamentului vândut reclamantului R. F. intrucat tatăl său este cel care a investit banii in proiectul imobiliar
Martorul Tomoioaga C. audiat la termenul din_ a arata ca are cunoștința de fapul ca reclamantului R. F. i s-a prezentat un proiect cu privire la apartamentul pe care intenționa sa-l cumpere, context in care este evident ca a observat si numele beneficiarului. Totodată, a arătat ca știe ca reclamantul a plătit un avans unei rude care are construcții, or in acest context, este evident ca reclamantul știa ca părinții apelantului sunt beneficiarii proiectului imobiliar.
In opinia apelantului, este greșit raționamentul primei instanțe, care apreciază ca nu prezintă relevanta destinația sumelor împrumutate de către apelant si ca acesta nu inlatura obligația de restituire. Menționează ca este importanta destinația sumelor împrumutate, coroborat cu faptul ca reclamanții știau ca părinții săi sunt beneficiarii proiectului imobiliar, si coroborat cu faptul ca R. F. a dat aceste sume cu titlu de imprumut pentru a ajuta familia P. sa edifice cele 3 imobilele- blocuri de locuințe.
Nu s-a pus problema refuzului nejustificat de a restitui împrumutul, atât apelantul, cat si intervenientii, arătând ca aceste sume de bani acordate cu titlu de imprumut in favoarea părinților, ulterior, s-au transformat in
avans preț pentru un apartament si, pe cale de consecința, se impune fie executuarea contractului, fie desființarea acestuia cu consecințele aferente.
A doua critică din apel privește soluția de admitere a acțiunii formulate de către reclamantul R. F. in contradictoriu cu apelantul.
Arată că sumele acordate cu titlu de imprumut de către reclamantul R.
F. părinților săi, s-au transformat in avans pentru achiziționarea unui apartament situat la mansarda unui imobil din Colonia Făget.
Consideră că acest aspect este recunoscut si de prima instanță și raportat la faptul că s-a dat o suma cu titlu de avans preț conform intelegerii părtilor, si ca reclamantul s-a răzgândit ulterior, apreciază ca nu poate fi pusa sub semnul intrebarii incheierea valabila si existenta unui antecontract de vânzare cumpărare, ci eventual executarea conforma a obligațiilor asumate de părțile contractante.
Tocmai faptul ca părțile contractante s-au inteles asupra unui preț de
115.000 Euro, si asupra unui apartament situat la mansarda imobilului construit de părinții săi, este de natura sa dovedească existenta unei acord de voința cu privire la promisiunea unei parti de a vinde si a celeilate parti de a plați prețul stabilit. Discuțiile ulterioare pe marginea prețului nu demonstrează ca nu s-a incheiat un antecontract ci dimpotrivă acestea arata ca s-a incheiat antecontractul, prin intervenirea novatie in sensul arătat, simplele discuții pe marginea unei reducerii a prețul de vanzare-cumparare stabilit inițial neavand relevanta in prezenta cauza.
Se poate observa din intregul probatoriu administrat in cauza ca in prezenta speța sunt intrunite condițiile de valabilitate reclamate de prevederile art. 1295 C.civ. cu privire la existenta acordului de voințe asupra obiectului si a prețului vânzării. Nici literatura, nici practica de specialitate nu impun, pentru incheierea valabila a unei promisiuni de vânzare cumpărare, acordul de voința al pârtilor cu privire la: un anumit bun, precis determinat un preț clar stabilit sau o data fixa pentru incheierea in forma autentica a contractului.
Dimpotrivă, intenția comuna a părților de a cumpăra si respectiv, de a vinde in viitor apartamentul situat la mansarda imobilul din Colonia Făget, pentru un preț stabilit in bani, determinat, sincer si serios, s-a reunit in mod concordant si rezulta din corespondenta purtata intre apelant si reclamantul
R. F. .
Consideră că obiectul antecontractului de vânzare cumpărare este suficient caracterizat, astfel incat sa fie acceptat de reclamant si sa poată constitui in viitor obiect al contractului de vânzare cumpărare, știut fiind faptul ca antecontractul (promisiunea de vânzare cumpărare), prin natura sa, nu transmite dreptul de proprietate asupra bunului, ci doar obligația de a vinde, respectiv de a cumpăra acel bun, moment la care, evident, se va face identificare completa a bunului cu date de carte funciara, chiar daca aceste aspecte n-au fost inserate in cuprinsul convenției.
Nu se poate susține ca reclamantul nu știa ce cumpăra, cată vreme i-a trimis, prin intermediul a doua e-mailuri, mai multe planșe foto ale apartamentului. Mai mult, prin convorbirea messenger, reclamantul R. F. îi comunica faptul ca s-a certat cu mama acestuia R. L., si ca aceasta din urma nu mai vrea terasa, si ca l-a înnebunit de cap, deși sunt banii lui, ca "mama nu vrea sa audă ca cumpăr terasa".
Din cuprinsul e-mailului trimis la data de_, de către reclamantul
R. F. apelantului, rezulta ca acesta avea cunoștința de faptul ca apartamentul pe care-l achiziționează este nefinisat si ca pentru a-l finisa mai
trebuie sa investească vreo 7.000-8.000 Euro. Acest fapt este confirmat si prin corespondenta messenger unde reclamantul arata ca apartamentul este nefinisat si ca trebuie "sa pună in bai gresie una alta".
Martorii audiați in cauza susțin aceasta idee, Tomoioaga C. arata ca reclamantul R. F. a cumpărat un apartament si ca a plătit un avans aproximativ de 30.000 euro unei rude care era constructor si ca "după ce s-a finalizat lucrarea, reclamantul R. F. a remarcat faptul ca apartamentul era de fapt o mansarda, iar nu ce i s-a prezentat inițial in proiect, si astfel, reclamantul nu mai vroia sa cumpere acea mansarda, deoarece planul de inclinatie era foarte mic si se reducea din suprafața mansardei".
In ceea ce privește novatia, discuțiile dintre părțile contractante sunt foarte clare si menționate de prima instanța, care retine ca reclamantul R.
F. si paratul P. D. s-au înțeles inițial la un preț de 115.000 Euro pentru apartament, sumele imprumutate paratului urmau sa fie păstrate cu titlu de avans din preț iar diferența de preț urma sa fie achitata in rate de către reclamantul R. F. .
În fine, apelantul consideră că se impunea obligarea reclamantei R.
L. la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care instanța a admis excepția pe care a invocat-o, a lipsei calității procesuale active a acestei reclamante.
În privința sumei de 2150 lei, onorariul avocațial, chitanța depusă la dosar nu este pe numele reclamantului, ci pe numele lui R. L. .
Consideră că și obligarea sa la plata sumei de 4450 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru este nelegală, având în vedere că taxa a fost plătită de către cei doi reclamanți și având în vedere că numai acțiunea reclamantului R. F. a fost admisă.
Și intervenienții P. F. si P. A. au declarat apel, solicitând modificarea in parte a sentinței atacate, in sensul:
admiterii cererii de interventie in interes propriu si pe cale de consecința să se constate ca au calitatea de imprumutati in contractul de imprumut incheiat cu privire la suma de 25.200 USD si suma de 15.000 Euro; sa se constate ca intre părțile contractului de împrumut a intervenit o novatie prin schimbarea obiectului si a cauzei raportului obligațional;
admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a lui P. D. ;
respingerii acțiunii civile formulata de către reclamanții R. F. si
R. L. ca fiind neintemeiata.
În motivarea apelului, intervenienții au arătat, cu privire la existența contractului de mandat, că sunt beneficiarii contractului de imprumut încheiat intre reclamantul R. F. si fiul lor, mandatandu-l pe acesta din urma, ca in numele lor si pentru ei sa se ocupe de realizarea unui proiect imobiliar constând in 3 blocuri de locuințe, si inclusiv de obținerea fondurilor necesare finalizării acestuia. Înțelegerea părtilor, in sensul împuternicirii pe care au dat-o fiului lor, nu a fost consemnata in forma scrisa, datorita relațiilor de rudenie existente intre ei si, evident, datorita faptului ca actele pe care urma sa le îndeplinească fiul lor pentru ei nu reclamau vreo forma solemna.
Consideră că instanța trebuia să analizeze si declarațiile reclamantei R.
L., chiar daca acesta a dat respectivele sume de bani in calitate de mandatara a reclamantului R. F. . Astfel, aceasta la răspunsul la intrebarea nr. 4 arata ca i-a sunat de mai multe ori sa le ceara banii împrumutați. Din aceasta formulare este clar ca suma a fost împrumutat de
ei insa banii au fost predați fiului lor. Totodată, aceasta arata ca a dat banii pentru ca familia P. sa construiască cele 3 case.
De asemenea, instanța trebuia sa facă aplicarea art.225 C.pr.civila raportat la neprezentarea reclamantului la interogatoriu. Acesta nu a făcut dovada unei lipse justificate de la termenul pentru care era citat in vederea luării interogatoriului, astfel încât instanța putea sa aprecieze aceasta situație ca fiind o mărturisire deplina sau cel puțin un început de dovada scrisa, care coroborat cu alte probe sa conducă la aflarea adevărului in cauza.
În privința probelor testimoniale, martorul Tomoioaga C. susține ca reclamantul i-a povestit ca a plătit un avans pentru un apartament unei rude care are construcții si ca in acest sens i s-a prezentat un proiect al apartamentului, proiect care ulterior nu a mai fost respectat si astfel a refuzat sa mai cumpere apartamentul. Orice proiect cuprinde si numele beneficiarilor lucrării respective. Or, in acest context, este evident ca reclamantul știa ca apelanții sunt beneficiarii si proprietarii proiectului imobiliar, situație in care nu se poate susține ca acesta nu avea cunoștința de faptul ca paratul P.
D. acționa in numele lor. Martorului P. Nelu a declarat ca știe ca familia P. a vândut un apartament situat la mansarda imobilului. Consideră că instanța putea sa intre chiar pe tărâmul prezumțiilor: daca toți știau cine sunt beneficiarii construcțiilor si pentru ce s-au imprumutat banii respectivi putea sa prezume ca P. D. a fost un simplu mandatar care nu a făcut altceva decât sa incasesze banii de la un alt mandatar si anume R.
L. . Instanța recunoaște calitatea de mandatara lui R. L. dar nu recunoaște calitatea de mandatar al lui P. D. deși din probatoriul administrat rezulta acest lucru.
Cu privire la existenta unui antecontract de vânzare cumpărare, apelanții arată că, in condițiile in care insasi instanța apreciază ca s-a dat o suma cu titlu de avans preț conform înțelegerii pârtilor, si ca reclamantul s-a răzgândit ulterior, rezulta fara putința de tăgada ca a existat un antecontract de vânzare cumpărare. Faptul ca reclamantul s-a răzgândit ulterior incheierii intelegerii, pentru ca bunul achiziționat nu corespundea cerințelor sale, nu atrage inexistenta contractului, ci alte consecințe juridice ce privesc desființarea actului juridic.
Apreciază ca prima instanța este în eroare atunci când apreciază ca nu exista antecontractul de vânzare cumpărare pentru că părțile nu ar fi convenit exact asupra apartamentului ce urma sa fie cumpărat de reclamantul R. F. si ca nici prețul nu a fost convenit de o maniera clara, cată vreme niciun text de lege nu impune astfel de condiții pentru nașterea valabila a unui antecontract de vânzare cumpărare. Astfel, potrivit art. 1295 C.civ. operațiunea valabila de vânzare cumpărare presupune un acord de voința asupra a doua elemente esențiale: lucrul vândut - obiectul si prețul.
Referitor la obiectului antecontractului de vânzare cumpărare, atât practica judiciara cat doctrina de specialitate, au statuat ca obiectul, care poate fi determinat (atunci când se indica in cuprinsul actului elemente de individualizare) sau determinabil (atunci când se prevăd suficiente elemente necesare determinării lui in viitor), trebuie sa existe, sa fie in circuitul civil si sa aparțină vanzatoarului.
Chiar daca s-ar aprecia ca obiectul antecontractului nu este determinat, este evident ca acesta este cel puțin determinabil, dovada in acest sens fiind si corespondenta e-mail depusa la dosarul cauzei.
De asemenea, din cuprinsul e-mailului trimis de către reclamantul R.
F. paratului P. D. la data de_, rezulta ca acesta avea cunoștința
de faptul ca apartamentul pe care-l achiziționează este nefinisat si ca pentru a-l finisa mai trebuie sa investească vreo 7.000-8.000 Euro, fapt confirmat si prin corespondenta messenger.
Consideră că și probele testimoniale confirmă susținerile lor, iar prima instanța se contrazice si atunci când susține ca nu exista un antecontract si ca discuțiile dintre părțile contractante au rămas intr-o faza precontractuala, cată vreme este cunoscut faptul ca, in termeni uzuali, antecontractul este numit, si sinonim cu termenul precontract, adică înțelegerea/promisiunea părților, a uneia sa vadă un lucru si a celeilalte sa plătească prețul corespunzător.
Raportat la prețul de vânzare cumpărare, pentru existenta valabila a convenției, prețul trebuie sa fie stabilit in bani, sa fie determinat sau determinabil, real si serios, nerespectarea acestei condiții atrăgând sancțiunea nulității actului juridic si nicidecum inexistenta acestuia, cum in mod greșit susține instanța fondului. Apreciază contradictorie motivarea primei instanțe, care deși retine ca părțile s-au inteles inițial la un preț de
115.000 pentru apartament, suma pe care ulterior au negociat-o, pentru ca in final, parte din prețul sa-l reprezinte avansul dat de reclamantul R. F.
, concluzionează ca nu exista un acord al partilor cu privire la preț, ceea ce si prin raportare la reținerile din motivarea hotărârii, nu este real.
In ceea ce privește data incheierii in forma autentica a contractului, apelanții arată că niciun text de lege nu reglementează fixarea unui termen pentru incheierea contractului in forma finala ca si condiție de valabilitate a contractului, insa de reținut este faptul ca, in prezenta cauza, nici nu se putea stabili un termen fix cată vreme nu se știa data pana la care reclamantul urma sa plătească diferența de preț. In lipsa fixării acestuia, in cuprinsul antecontractului de vazare cumpărare, exista pârghii juridice pe care partea care si-a indeplinit obligațiile le are la dispoziție pentru a obliga cealata parte sa se prezinte la notar in vederea incheierii in forma finala a contractului.
Cu privire la existenta novației, apelanții arată că părțile contractului inițial, au convenit sa schimbe obiectul raportului obligational, in sensul ca in locul sumei de bani pe care trebuia sa o restituie, precum si a restului de preț, sa indeplinească o noua obligație, respectiv aceea de vânzare a unui imobil. Discuțiile dintre părțile contractante sunt foarte clare si sunt reținute si de către instanța fondului in motivare.
Intenția ferma a pârtilor de a nova (animus novandi), de a transforma vechea obligație intr-una noua, a fost clar si neîndoielnic exprimata de părțile contractante, prin negocierile purtate asupra prețului de vânzare cumpărare a imobilului in discuție, astfel incat s-a ajuns, la un moment dat, ca prețul de vanzare-cumparare sa fie stabilit la suma de 74.000 Euro si 10.000 Euro garajul, iar, in cele din urma, la o suma reprezentata de avansul dat de către reclamant si inca 50.000 diferența de preț.
Acesta intenție a fost confirmata si de martorii audiați in cauza care au relatat ca reclamantul a dorit sa cumpere un apartament in imobilul edificat de ei, sens in care a achitat mai multe sume de bani cu titlu de avans preț.Mai mult, reclamantul R. F. prin intermediul prietenei sale a cerut modificarea compartimentării efectuate de către apelanți, dovada in acest sens fiind autorizația de construire de la dosarul cauzei si declarația martorului Paztor Nelu.
Este de ordinul evidentei ca toate probele administrate in prezenta cauza converg spre concluzia ca in prezent nu mai exista un contract de
împrumut, intrucat acesta a fost transformat prin voința pârtilor intr-o promisiune de vânzare cumpărare, a cărei executare sau desființare retroactiva cu repunerea pârtilor in situația anterioara trebuie sa fie abordata in alt context cu consecințele aferente răspunderii civile contractuale.
Considera ca instanța se contrazice întrucât, pe de o parte respinge cererea lor de intervenție iar pe de alta parte aceasta retine ca toate discuțiile, negocierile legate de vânzarea apartamentului respectiv s-au purtat intre ei si reclamant. Conculzia instanței. Atâta timp cat instanța se raportează la convorbirile messenger, la e-mailurile purtate pe marginea vânzării - in care discuțiile se poarta doar cu P. D. - este clar ca aceasta recunoaște implicit calitatea de mandatar al lui P. D. .
În fine, referitor la cheltuielile de judecată, arată că onorariul avocațial a fost achitat de reclamanta R. L. și nu de reclamantul R. F. .
Prin întâmpinările formulate intimatul reclamant R. F. a solicitat respingerea celor două apeluri și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata in apel.
Intimatul a arătat, referitor la excepție lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. D., ca soluția de respingere a excepției este corectă, deoarece paratul nu a făcut dovada ca ar fi acționat in calitate de mandatar, ci dimpotrivă, din probele administrate in cauza, rezulta ca paratul a solicitat sumele de bani, in nume propriu. Mai mult, date fiind condițiile speciale de purtare a majorității discuțiilor dintre intimat si parat cu privire la
împrumutarea sumelor de bani, respectiv prin intermediul poștei electronice, considera ca paratul era ținut sa facă dovada ca i-a adus la cunoștința împrejurarea ca sumele solicitate cu titlu de imprumut nu sunt solicitate pentru el insusi, ci pentru părinții sai.
In aceasta privința, întreg probatoriul administrat in cauza a fost edificator in sensul ca intimatul se afla in S. le Unite, iar paratul apelant i-a solicitat sumele de bani cu titlu de împrumut, in nume propriu.
Nici in privința celui de-al doilea tip de operațiuni cu privire la care paratul apelant pretinde ca a acționat in numele intervenientilor, respectiv identificarea potențialilor cumpărători ai "apartamentelor", calitatea de mandatar al părinților sai nu i-a fost adusa la cunostința de către acesta. În întregime in convorbirile via email din intervalul ianuarie-septembrie 2009, paratul apelant vorbește la persoana intai singular, arătând ca sumele pe care trebuia sa le primească de la intimat si de la celalalt client, erau sume pe care se baza, precum si faptul ca aceste sume ii sunt necesare deoarece are credit la banca, facturi de la furnizori si salarii de plătit.
Împrejurarea ca sumele de bani solicitate de către paratul apelant de la intimat au fost utilizate in derularea proiectului imobiliar autorizat cu autorizațiile de construire emise in beneficiul părinților apelantului a fost judicios analizata de către instanța fondului cu motivarea ca " destinația ulterioara a sumelor de bani nu prezintă relevanta in soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului. Aceasta deoarece o persoana poate avea diverse motive pentru a împrumuta o suma de bani de la o alta persoana, insa destinația pe care o da acelei sume de bani nu înlătura obligația de restituire a împrumutului."
Cât privește susținerile ca între parti s-a încheiat un antecontract de vanzare-cumparare si ca sumele împrumutate paratului s-au transformat ulterior in avans pentru achiziționarea unui apartament situat la mansarda,
intimatul arată că este real ca paratul apelant i-a propus ca sumele
împrumutate sa constituie avans pentru un apartament situat la mansarda blocului de locuințe pe care acesta ii edifica in zona Făget
Discuțiile dintre intimat si paratul apelant pe aceasta tema s-au purtat prin intermediul poștei electronice sau telefonic, deoarece intimatul locuia si la acea vreme si in prezent in S. le Unite al Americii.
Astfel, paratul nu i-a prezentat niciodată o dovada a dreptului de proprietate asupra terenului sau măcar autorizația de construire a imobilului, Singurul lucru pe care paratul apelant i l-a expediat a fost o schița a "apartamentului situat la mansarada" prin intermediul poștei electronice, la data de_ . În mod evident aceasta schița nu conținea elemente din care sa rezulte ca proiectul este autorizat in favoarea părinților sai, iar asa-zisul apartament, era in realitate doar o parte din mansarda unui imobil.
In condițiile acestea, in contextul vizitei intimatului in tara si implicit la imobilul aflat in construcție, a sistat orice discuție referitoare la cumpărarea "apartamentului."
În privința obiectului convenției sinalagmatice de vânzare cumpărare, nu a existat un acord de voințe a intimatului si a proprietarilor imobilului, respectiv intervenientii, intre aceștia neexistand niciodată vreo discuție referitoare la promisiunea de vanzare-cumparare.
Nici in privința condițiilor specifice, nu se poate considera ca in cauza poate fi considerata ca ar fi intervenit o novatie prin schimbarea obiectului, întrucât noua obligație nu este valabila, deoarece pe de o parte paratul apelant nu deține calitatea de proprietar, nici in privința terenului asupra căruia s-a edificat casa unifamiliala autorizata, iar pe de alta parte imobilul edificat in baza acestor autorizații emise în favoarea intervenientilor nu are un apartament la mansarda, iar in aceasta situație raportul juridic obligational nu s-a transformat si continua a subzista vechea obligație.
De asemenea, în privința intimatului nu a existat intenția de a nova, inca din momentul vizionarii autorizațiilor de construire si a imobilului, simpla existenta a celorlalte condiții ale novatiei nu poate duce la concluzia ca s-a realizat intr-adevăr o novatie. Voința părților trebuie sa fie clar exprimata, părțile noului contract trebuie sa determine clauzele minime, referitoare la data încheierii contractului in forma autentica, data predării posesiei, data finalizării si înscrierii in CF a construcției, dar si eventuale sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor sau pentru situația in care una din parti se dezice de la obligațiile asumate.
Daca avea reprezentarea ca a fost transformat împrumutul in antecontract de vanzare-cumparare, având in vedere ca nu a existat o clauza prin care sa se stabilească pierderea avansului, nu avea niciun motiv sa nu solicite rezolutiunea acestui antecontract si repunerea in situația anterioara.
Intimatul consideră nefondate și criticile privind neaplicarea dispozițiilor art.225 C.proc.civ., lipsa sa la interogatoriu fiind justificată prin faptul că are domiciliul în străinătate.
Cu privire la modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata de judecata, arată că s-a aflat pe tot timpul desfășurării litigiului in S. le Unite ale Americii, iar încheierea contractului de asistenta juridica, precum si achitarea onorariului aferent au fost făcute de către mama sa, R.
L. . Si taxa judiciara de timbru a fost achitata tot de către mama sa, deoarece ea se afla in tara.
Analizând apelurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie restituirea de către pârâtul P. D. a sumelor de 25.200 dolari SUA și 15.000 euro, cu titlul de împrumut nerestituit.
Este necontestată de părți împrejurarea că în perioada 2008 - 2009 reclamantul R. F. a remis sumele menționate paratului P. D., pentru derularea unui proiect imobiliar.
Reclamantul a susținut că aceste sume au fost acordate pârâtului cu titlu de împrumut și că ulterior acesta i-a propus să îi vândă un apartament din imobilul construit, însă după ce a văzut apartamentul reclamantul nu a fost de acord să încheie un contract de vânzare cumpărare.
Pârâtul și intervenienții P. F. și P. A. au susținut că sumele de 17.900 dolari SUA și 9000 euro au fost acordate cu titlu de împrumut intervenienților, pârâtul având doar calitatea de mandatar al acestora. Au mai arătat că în cursul lunii iunie 2008 reclamantul și pârâtul au convenit ca pentru sumele împrumutate plus diferența dintre acestea și prețul de vânzare-cumpărare de 115.000 euro, intervenienții să vândă un apartament
situat la mansarda imobilului din C. -N., Colonia Făget f.n., azi nr.14 D. Ulterior, intervenienții au mai primit, cu titlu de tranșe de preț, sumele de 7400 dolari SUA și 6000 euro.
În ceea ce privește prima susținere a apelanților, tribunalul consideră corectă concluzia primei instanțe, în sensul că aceștia nu au reușit să dovedească existența mandatului acordat de intervenienți pârâtului.
T. ul constată că toate discuțiile prin e-mail sau messenger au avut loc între reclamant și pârât, fără să existe nici o mențiune privind calitatea acestuia din urmă de mandatar al intervenienților. La fel, înscrisurile sub semnătură privată de la filele 7-10 din dosarul primei instanțe sunt încheiate de pârât, fără precizarea calității de mandatar, acesta obligându-se să achite și dobândă pentru unele sume.
De asemenea, răspunsurile date de pârât și de intervenienți în cadrul interogatoriilor nu pot fi luate în considerare, fiind evident subiective, în condițiile în care aceștia sunt direct interesați să invoce existența mandatului. Mai mult, intervenienta P. A. a declarat că nu a împrumutat nici o sumă, banii fiind împrumutați de pârât pentru o construcție, însă cu știrea lor, în timp ce pârâtul a arătat că nu a discutat cu reclamantul despre faptul că sumele împrumutate sunt pentru intervenienți, pentru că se înțelegea implicit care este destinația banilor.
În privința declarațiilor martorilor P. Nelu, Irimie A. și Tomoioagă Călin, din acestea se poate extrage cel mult concluzia că reclamantul cunoștea faptul că sumele împrumutate erau destinați proiectului imobiliar în privința căruia în acte erau menționați intervenienții, fără să rezulte în mod clar faptul că pârâtul a participat la operațiunea juridică doar în calitate de mandatar. Totodată, este lipsită de relevanța destinația pe care apelanții au dat-o sumelor menționate, la fel și faptul că reclamantul avea cunoștință despre această destinație, esențiale fiind acordul de voință privind împrumutul și persoanele între care a avut loc acest acord.
Nici răspunsul dat de reclamanta R. L. în cadrul interogatoriului, în sensul că le-a cerut de mai multe ori intervenienților restituirea banilor împrumutați, nu pot fi luate în considerare, având în vedere gradul de rudenie al părților. De altfel, reclamanta a arătat că a solicitat restituirea sumelor și de la pârât.
În fine, tribunalul consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.225 C.proc.civ., întrucât nu se poate reține refuzul nejustificat al
reclamantului R. F. de a se prezenta în fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu, în condițiile în care acesta a făcut dovada că are domiciliul în SUA. Pe de altă parte, apelanții ar fi avut posibilitatea să solicite luarea
interogatoriului în condițiile art.223 alin.1 C.proc.civ., însă au solicitat citarea reclamantului la adresa din SUA, așa cum rezultă din încheierea din ședința publică din_ . În ceea ce privește prezența reclamantului în România în cursul lunii septembrie 2011, aceasta împrejurarea este de natură să justifice mai de grabă lipsa reclamantului de la termenele din_ și_, având în vedere costurile mari pe care le presupunea o nouă călătorie din SUA în România și retur.
În consecință, tribunalul consideră, la fel ca și prima instanță, că în cauză nu s-a dovedit că raporturile juridice directe, născute în baza contractului de împrumut, au fost create între reclamant și intervenienți, pârâtul fiind doar mandatar, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia este neîntemeiată.
Referitor la a doua apărare a apelanților, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.1128 și următoarele din Codul civil, novația este convenția prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație.
Novația este supusă tuturor condițiilor de validitate ale contractelor, precum și unor condiții specifice, respectiv existența unei obligații valabile, care se va stinge prin novație, nașterea unei obligații noi valabile, precum și intenția părților de a nova (animus novandi), de a transforma vechea obligație într-una nouă.
Animus novandi
reprezintă elementul esențial al novației, iar în lipsa acestei intenții, existența celorlalte condiții ale novației nu pot conduce la concluzia că s-a realizat operațiunea juridică. În acest sens, dispozițiile art.1130 cod civil prevăd că novația nu se prezumă, ci această voință trebuie să rezulte evident din actul încheiat.
Pe de altă parte, pentru încheierea oricărui contract, este necesară realizarea acordului de voință al părților asupra clauzelor contractuale, prin întâlnirea, pe deplin concordantă sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte.
Oferta trebuie să fie fermă, precisă și completă, să cuprindă toate elementele care pot fi luate în considerare pentru încheierea contractului, iar acceptarea trebuie să concorde cu oferta și să fie neîndoielnică. Dacă acceptarea depășește, condiționează ori limitează cuprinsul ofertei, se consideră că aceasta a fost refuzată, iar acceptarea are valoarea unei contraoferte.
În speță, tribunalul consideră că din probatoriul administrat nu a rezultat în mod evident acordul de voință în sensul realizării novației, în sensul stingerii obligației pârâtului de restituire a sumelor împrumutate și înlocuirii acesteia cu obligația de a vinde un apartament, în schimbul unui preț, în care să fie incluse și sumele împrumutate.
Astfel, din discuție purtate pe internet între reclamant și pârât, necontestate de părți, rezultă că la data de_ pârâtul a trimis un e-mail reclamantului, în care afirmă că "nu am mai vândut celelalte 2 apartamente din imobilul cu apartamentul tău"; și "în momentul în care au negociat cu tine la preț am ajuns la un preț de 115 mii euro și 2500 euro în următorii doi ani îmi vei aduce tu lucruri din USA, în schimbul lor, dar e o condiție la toată negocierea noastră, o parte din bani să-mi trimiți acum (adică atunci când am negociat) … diferența să te străduiești cât mai repede să o trimiți pentru
să pot finaliza și eu proiectul. Acum din nou sunt pus într-o situație ingrată de a primi un preț mai mic decât ne-am înțeles prima dată … mie nu îmi mai convine așa";.
La data de_, într-un mesaj pe messenger, reclamantul se referă la o ofertă a pârâtului de 50.000 euro plus 24.000 euro ( bani pe care pârâtul îi datora) pentru apartament și 10.000 euro pentru un garaj, la care se adaugă finisajele și dobândă, considerând-o exagerată. Reclamantul a propus 10.000 euro, 1000 dolari SUA pe lună și la fiecare sfârșit de an 20.000 euro, precizând că "și după aceea vedem cât a rămas și mă achit și de restul … dacă vrei așa cu ăștia 50 mii facem, dacă nu vinde-l. La data de_ pârâtul răspunde în sensul că îi va da în acea zi reclamantului un răspuns dacă este de acord cu 50.000 euro, în ultima variantă propusă, iar ulterior menționează "deci rămânem în ultima variantă cu 50.000 euro, 10.000 euro acum, 1000 dolari SUA rata lunara și 20 mii euro la sfârșitul anului, urmând același principiu până se termină suma";. La data de_ reclamantul propune să "începem din luna iunie, pe 28 ajungând și el în România, pârâtul răspunzând "spune-mi doar cum facem cu cei 10.000 euro";. Ulterior, părțile au purtat discuții doar în ceea ce privește trimiterea de către reclamant a sumei de 10.000 euro.
Ținând cont de aceste discuții, tribunalul consideră corectă concluzia primei instanțe, în sensul că între părți s-au purtat doar negocieri cu privire la un apartament situat la mansarda imobilului in curs de construire, care însă nu au ajuns la stadiul unui antecontract de vânzare-cumpărare și nici la acordul de voințe de a nova.
În privința prețului de 115.000 euro, despre care apelanții afirmă că a fost convenit de părți, tribunalul constată că doar pârâtul s-a referit la această sumă în e-mailul trimis (fără să existe vreo confirmare din partea reclamantului) precizând însă că această înțelegere era condiționată de trimiterea unei părți din sumă la data negocierii și că în condițiile existente la data trimiterii e-mailului nu îi mai convine înțelegerea.
Însă chiar dacă s-ar aprecia că părțile au ajuns la un moment dat la un consens în privința prețului de 115.000 euro, este evident că ulterior au înțeles să reînceapă negocierile privind prețul, fără ca în final să se realizeze un acord de voință clar asupra clauzelor contractuale. Părțile au făcut fiecare oferte, fără ca acceptarea acestora să fie concordantă și neîndoielnică.
În ceea ce privește apartamentul obiect al presupusului antecontract, este de observat că negocierile s-au purtat asupra unui apartament la mansarda unui imobil cu 3 apartamente, însă din adresa nr.405392/432/_ a Primăriei municipiului C. -N. rezultă că imobilul casă unifamilială cu regimul de înălțime D+P+E+M, str. Făgetului nr.14D, autorizat prin autorizațiile de construire nr.984/2007 și 626/2010, nu se poate transforma în locuință colectivă cu trei apartamente. Astfel, tribunalul consideră fondate apărările intimatului reclamant, în sensul că între părți nu a intervenit un acord de voințe cu privire la un imobil determinat sau determinabil, existând doar negocieri în acest sens.
Nici probele testimoniale nu vin să confirme susținerile apelanților, întrucât dispozițiile art.1130 Cod civil prevăd că novația nu se prezumă, ci această voință trebuie să rezulte evident din actul încheiat, iar din declarațiile martorilor nu se poate stabili cu certitudine faptul că părțile au convenit să stingă obligația pârâtului de restituire a sumelor împrumutate și înlocuirea acesteia cu obligația de a vinde un anumit imobil, în schimbul unui preț determinat, în care să fie incluse și sumele împrumutate.
Sunt corecte susținerile apelanților, în sensul că nu este obligatorie pentru valabilitatea antecontractului stabilirea unui termen pentru încheierea contractului, însă aceste aspecte nu prezintă relevanță în condițiile în care s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale privind încheierea antecontractului.
În fine, referitor cheltuielile de judecată, chiar dacă în chitanța privind onorariul avocațial este menționată R. L. M., din actele dosarului rezultă că aceasta a avut doar calitatea de mandatară a reclamantului R.
, care domiciliază în SUA, suma fiind achitată de acesta. Totodată, în mod corect prima instanța a obligat pârâtul la plata în întregime a taxei judiciare de timbru, cererea reclamantului fiind admisă în întregime.
În ceea ce privește obligarea reclamantei R. L. M. la plata cheltuielilor de judecată, este adevărat că prima instanță a respins acțiunea acesteia pentru lipsa calității procesuale active, însă apărarea formulată de pârâtul P. D. a privit în principal lipsa calității sale procesuale pasive, respingerea acțiunii reclamantului R. F. și admiterea cererii de
intervenție.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că apelurile declarate de pârât și de intervenienți sunt nefondate, urmând ca în baza art.296 C.proc.civ. să le respingă și să păstreze sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 C.proc.civ. apelanții vor fi obligați să plătească intimatului R. F. suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial, din care suma de 2250 lei apelantul - pârât și suma de 2250 lei apelanții - intimați
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul P. D. și intervenienții P. F. și P. A. împotriva sentinței civile nr. 11521/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatului R. F. suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 2250 lei apelantul - pârât și suma de 2250 lei apelanții - intimați.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
O. -S.
JUDECĂTOR,
-I. T.
GREFIER,
C.
Red. D.T./ L.M./ _
Jud. primă instanță: R. C. R.
| ← Decizia civilă nr. 622/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 779/2013. Pretenții → |
|---|
