Decizia civilă nr. 622/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 622/A/2013
Ședința publică din _
C. pletul este compus din: Președinte: O. R. G.
Judecător: D. -I. T. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta reclamantă S.
R. de R. B.,
în contra Sentinței civile nr. 10303/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimata pârâtă S.C. L. C. S.R.L.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că apelanta reclamantă a solicitat prin motivele de apel judecarea cauzei și în condițiile art. 223 alin.3 Noul Cod de procedură civilă (f.6).
T. ul, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj, raportat la obiectul litigiului, reținând cauza în vederea pronunțării pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 10303/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. de R., în contradictoriu pârâta S.C. L. C. S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei SC L. C. S. la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferenta perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011 si a penalităților aferente, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 40 alin 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar potrivit aliniatului 4 din același articol, cuantumul taxelor pentru serviciul public de televiziune, pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de
către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Conform art. 4 din HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din HG nr.977/2003.
De asemenea, potrivit art.6 din HG nr.977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune platitorii platesc penalitati pentru fiecare zi de întarziere, penalitatile determinandu-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății C. erciale de Distributie si Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru intarzierea la plata a facturii de energie electrica, fiind într-un cuantum procentual egal cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale in vigoare, aplicate la suma restanta.
Analizând textele legale mai sus citate se referă în mod expres la beneficiarii și deținătorii de receptoare radio, situație în care admisibilitatea unei cereri privind plata taxei radio este condiționată de dovedirea faptului că partea chemată în judecată a deținut un receptor radio și a beneficiat efectiv de serviciul prestat, neputând opera prezumția că toate persoanele fizice sau juridice beneficiază de acest serviciu și ca atare au o obligație de plată, dispozițiile legale neprevăzând expres o asemenea prezumție.
Mai mult, împotriva dispozițiilor art.3 din HG nr.977/2003 din interpretarea cărora s-a dedus existența unei prezumții în favoarea reclamantei S.R.R. a fost admisă excepția de nelegalitate prin Sentința civilă nr.278/2009 a Curții de Apel Cluj, menținută prin Decizia civilă nr.4949/2009 a I.C.C.J., urmând ca la soluționarea cauzelor de acest tip să nu se țină cont de dispozițiile art. 3 din HG nr. 977/2003.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta a beneficiat în fapt de serviciile de radiodifuziune și să facă dovada comunicării facturii reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în condițiile art. 1169 C.civ. De asemenea, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada achitării în contul Electrica SA a sumelor de bani aferente taxelor TV și taxelor radio pentru perioada de facturare, cum reiese din adresa nr.479/_ a Agenției de Furnizare a E. rgiei Electrice Cluj.
Ca atare, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale în condițiile art.1169 Cod civil, deși sarcina probei îi aparține, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei pentru taxa radio și penalitățile aferente perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 și a penalităților de întârziere, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta S. R. de R. a declarat apel împotriva acestei sentințe,
solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
În motivare, a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără să țină seama de prevederile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 din care decurge în mod clar obligația pârâtei de plată a taxei radio și de asemenea,
fără să țină seama de mențiunile Deciziei Curții Constituționale nr.297/2004 și deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1930/_ .
Invocă prevederile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994, în vigoare la momentul de față, potrivit căruia, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au prezumată calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar în cazul de față nu se poate da o altă interpretare termenului de beneficiar, față de cea pe care a avut-o în vedere legiuitorul la momentul adoptării legii, precum și Curtea Constituțională la momentul când a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul de lege este constituțional.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1930/_ și pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere la adoptarea sentinței, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, având în vedere totodată Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
Având în vedere faptul că prin H.G. nr. 977/2003, de asemenea în vigoare, se stabilesc printre altele cuantumurile lunare ale taxei radio pe categorii de plătitori, modalitățile de încasare și scutire de la plata taxei, modalitățile de calcul a penalităților de întârziere, drept consecință, prin întâmpinare s-a făcut trimitere și la prevederile H.G. nr. 977/2003, cu privire la aspectele semnalate.
Astfel, luându-se în considerație cele prezentate și având în vedere înscrisurile de la dosar, învederează instanței faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării debitului solicitat, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
De asemenea, legat de rațiunea plății taxei radio de către beneficiarii de servicii publice de radiodifuziune, de care ar trebui să țină seama instanța de judecată la pronunțarea hotărârii, menționează faptul că din punct de vedere constituțional, în sistemul de drept românesc, rațiunea existenței SRR, ca și fundamentul plății taxei radio își găsește reglementarea
constituțională în art. 31 alin. 5 din Constituția României, care stabilește, printre drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, dreptul la informare. Obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție. Din această perspectivă, este de remarcat faptul că art. 56 alin.1 din Constituție instituie obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Instanța de fond în mod eronat a făcut trimitere la faptul că nu există dovezi că pârâta a beneficiat de servicii de radiodifuziune, precum și la faptul că SRR nu a făcut dovada comunicării către pârâtă a facturii reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Apelanta solicită instanței să aibă în vedere faptul că obligativitatea plății taxei radio izvorăște, rezultă din lege și nu dintr-un contract pentru furnizare servicii în acest sens cu pârâta.
Conform art. 5 din H.G. nr. 977/2003 taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, se va încasa de la plătitorii acesteia prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. C. ercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica"; S.A., prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate. Persoanele juridice care nu au încheiate contracte de furnizare a energiei electrice încheiate cu societățile mandatate sau își asigură pe cont propriu energia electrică au obligația de a plăti taxa radio direct la S.R.R.
În cazul de față, pârâta având contract de furnizare energie electrică, derularea procedurii de încasare a taxei radio s-a realizat prin intermediul Electrica Furnizare S.A. (procedură nefinalizată, având în vedere neplata taxei radio de către pârâtă).
În baza Protocolului încheiat în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.4 alin. IV 2.8 din Actul adițional nr.3/31 Ianuarie 2007 la Contractul de mandat înregistrat la S.C. "Electrica S.A. sub nr.4172/19 Martie 2003 și la
S.R.R. sub nr.354/18 Martie 2003, S.C. Electrica S.A. a predat către S.R.R. creanțele neîncasate de către aceasta odată cu încasarea contravalorii energiei electrice și care au ca obiect doar taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și/sau penalitățile aferente.
De asemenea, odată cu predarea-primirea acestor creanțe, S.C. Electrica S.A. le-a scos din activul bilanțului simultan cu anularea datoriei clienților privind taxa radio.
În ceea ce privește debitul ce face obiectul prezentului dosar, apelanta subliniază faptul că nu a fost notificată de către S.C. Electrica S.A. în legătură cu încasarea sumelor respective în conturile sale.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de_, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S. R. de R. a solicitat obligarea pârâtei S.C. L. C. S.R.L. la plata sumei de 638,93 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 Cod civil, conform căruia "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ";.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului C. ercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin.1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art.226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr.71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/_ . Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă
relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 132 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a apelului în favoarea T. ului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta
R. de R. împotriva Sentinței civile nr. 10303/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea T. ului Specializat Cluj.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
R. G.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
-P. B.
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./_ Red. O.R.G./4 exemplare/_
Judecător fond: C. M. C. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 958/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 72/2013. Pretenții → |
|---|
