Decizia civilă nr. 51/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/R
Ședința publică din 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. G. P.
J. ecător: M. C.
J. ecător: D. Ț.
G. ier: V. O.
Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de către intervenienții P. D., cu domiciliul în B. str. B. nr. 2 ap. 11, sector 3, și D. Ș. R., decedat în cursul procesului continuat de moștenitorii:
D. M. I., D. A., H. Ana-M. și L. M. I., toți cu domiciliul procesuale ales la, a recursului declarat de către reclamanta S. de DP B., cu sediul în Cîndești, com. V., jud. B., și a recursului declarat de către pârâtele S. D., H. M., ambele cu domiciliul procesual ales în B., B-dul C. I, nr. 45, et. 3, ap. 20 sector 2 împotriva sentinței civile nr. 11087 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 11082 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei și a lipsei calității procesuale active a reclamantei. S-a respins excepția tardivității formulării capetelor de cerere privind anularea art.33 din HCJ B. nr. 366/2007 și a art. 36 din Hotărârea Comisie județene B. nr. 369/2008.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției DS
.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S. R., prin
Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. .
S-a respins cererea reclamantei S. de DP B., împotriva pârâților P. M. l G., decedat, și a moștenitorilor acestuia, M. H. ,
S. D., C. județeană B. de aplicare a Legii fondului funciar, C. locală V. de aplicare a Legii fondului funciar, A. DS, , D. G.
, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P.
M. .
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de P.
M. R., cererea de intervenție în nume propriu formulată de P. D. și D. Ș. R. . Reclamanta a fost obligată la plata către D. G. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se reține că prin Hotărârea Comisiei județene
B. nr. 366 din_ s-a constatat trecerea terenului, în suprafață de 202,53 ha, aflat în domeniul public al statului și în administrarea reclamantei S. de
DP C., din acest domeniu, în domeniul privat al statului, în vederea punerii la dispoziția Comisiei locale V. pentru a fi puse în posesie persoanele îndreptățite (fila 193-195 din dosarul_ al Judecătoriei B. ).
Prin Hotărârea Comisiei județene B. nr. 369/_ s-a dispus reconstituirea în natură, în favoarea pârâtului P. M. l G., a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 50 ha teren agricol, în temeiul art. 10 din Legea 1/2000, modificată (fila 188-192 din dosar_ al Judecătoriei B. ).
Nefăcându-se dovada comunicării acestor hotărâri către reclamantă, se va respinge excepția tardivității formulării de către S. de DP a cererilor vizând anularea acestora, termenul de 30 de zile putând fi calculat numai de la data comunicării actelor.
Ținând cont și de aceste hotărâri ale Comisiei județene B., între A.
S. și C. locală V., J. ețul B., se încheie în data de_ un protocol prin care se predă de către prima și respectiv se preia de către cea de- a doua, o suprafață de teren agricol de 46,84 ha și o suprafață de 47,65 ha teren neagricol (fila 183 - 184 din dosar_ ).
În baza acestor hotărâri ale Comisiei județene B. și a protocolului încheiat în_ s-a eliberat pârâtului P. M. l G. titlul de proprietate nr.103382/_ .
Din raportul de expertiză întocmit de domnul expert inginer Velicu Tudorel a rezultat că terenul reconstituit prin acest titlu de proprietate se regăsește în partea de vest și nord - vest a terenului aflat în perimetrul reclamantei, la marginea acestuia, în cadrul terenului trecut din domeniul public în domeniul privat al statului prin Hotărârea Comisiei județene B. nr. 366/2007 și se identifică în mică măsură pe vechiul amplasament deținut de autoarea pârâtului P. M. l G. (fila 253 - 256 din dosar_ ),
neputându-se stabili cu exactitate limitele întregului teren ce a fost deținut de cea după care s-a formulat cererea de reconstituire (fila 442). Terenul din perimetrul Stațiunii de DP B., teren în care se regăsește și cel pentru care s-a eliberat titlu de proprietate a cărui anulare s-a solicitat, a aparținut, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea 147/2004, domeniului public al statului și a fost dat în administrarea reclamantei.
Acest teren a fost declarat ca aparținând domeniului public al statului odată cu apariția Legii 18/1991, care în art. 34 alin. 2 prevedea că "terenurile proprietate de stat administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasă, aparțin domeniului public al statului și rămân în administrarea acestora";.
Art. 3 alin. 2 din Legea 213/1998 reia dispozițiile Legii 18/1991 arătând că "domeniul public al statului este alcătuit și din bunurile prevăzute la punctul I din anexă";, respectiv din "terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice… destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă";.
Obiectul de activitate al reclamantei se regăsește în decizia nr. 168/2002 a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I. - Șișești";, acesta fiind constituit, printre altele, și din cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică și inovarea, producerea, multiplicarea și comercializarea de semințe, material săditor, animale de rasă și alte produse specifice profilului de activitate (fila 88 din dosarul_ ).
Așadar, până la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului P. M. l G., terenul cuprins în acest titlu de proprietate a aparținut domeniului public al statului și s-a aflat în administrarea reclamantei. Din această perspectivă a dreptului de administrare, reclamanta are interes în promovarea prezentei acțiuni, prin pierderea acestui drept putându-i- se crea un prejudiciu direct și personal în patrimoniul său. Urmărind să păstreze acest drept de administrare, reclamanta are și calitate procesuală
activă în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
Reclamanta a indicat, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 4 și 5 din Legea 213/1998, titularul dreptului de proprietate al terenului în litigiu, respectiv statul român, stat care în astfel de litigii este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Din acest motiv s-a reținut calitatea procesuală pasivă a statului român în prezenta cauză, existând identitate între acesta și titularul dreptului dedus judecății. S. român putea să-și formuleze propriile pretenții cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului ce formează obiectul titlului de proprietate nr. 103382/2008, astfel încât trebuia să stea ca parte în proces cu atât mai mult cu cât reclamanta nu putea să-și apere decât dreptul al cărui titular era în virtutea legii, adică dreptul de administrare.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea 213/1998, trecerea unui teren din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia nu se poate face decât prin hotărâre a Guvernului.
În momentul în care C. județeană B. a decis prin hotărârea 366/2007 trecerea terenului reconstituit în favoarea pârâtului P. M. l G. din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a avut în vedere dispozițiile art. III alin 11al Legii 169/1997, modificată prin Legea 247/2005, dispoziții care prevăd: "actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților, terenuri pentru care s- au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către
comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.";
În speță, terenul ce s-a reconstituit pârâtului P. M. l G. nu a fost trecut în domeniul public al statului în virtutea unui act administrativ.
Actul administrativ este, potrivit Legii 554/2004, un "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică și în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.";
Or, în speță, terenul ce formează obiectul litigiului a fost declarat ca aparținând domeniului public al statului prin legi (Legea 18/1991, Legea 213/1998, Legea 147/2004). Legea nu se încadrează în definiția menționată mai sus, dată de Legea 554/2004, actului administrativ.
Însă, chiar dacă ținea cont de prevederile art. III alin. 11din Legea 169/1997, modificată prin Legea 247/2005, C. județeană B. nu putea și nici nu avea nevoie să dea o hotărâre prin care să treacă terenul din domeniul
public al statului în domeniul privat al acestuia, terenul care intra sub incidența acestor prevederi trecând în rezerva comisiei locale în temeiul acestor dispoziții legale după validarea cererii de reconstituire.
Această Hotărâre 366/2007 a Comisiei județene B. este, prin ea însăși, lipsită de efecte juridice, contravenind prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea 213/1998.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs:1.P. D. și D. Ș. R., 2. S. de DP B. și, 3.M. H., S. D. .
P. D. și D. Ș. R., acesta din urmă a decedat în cursul procesului fiind introduși moștenitorii D. M. I., D. A., H. Ana- M. și L. M. I., au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulat de ei.
În motivarea recursului se arată că, în calitate de moștenitori ai numitei
P. Smaranda (Măndica) au solicitat notificarea dreptului de proprietate
asupra terenului în suprafață de 8 ha și 1200 mp situate în comuna V., teren ce a fost preluat în temeiul Deciziei 308/1951.
C. județeană de fond funciar B. prin Hotărârea nr. 351/_ le-a respins plângerea fiind nevoiți să se adreseze la instanța de judecată cu plângere care a făcut obiectul dosarului 8222/2006 al Judecătoriei B. M. .
Prin sentința civilă nr. 269 din_ s-a admis plângerea, s-a anulat Hotărârea Comisiei județene de fond funciar B. și s- a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 8,1200 ha pe raza comunei V., jud. B. . Această sentință a rămas definitivă prin respingerea recursului.
Prin adresa 5675 din_ C. locală de fond funciar V., le-a comunicat că "există posibilitatea să nu fie puși în posesie cu suprafața și amplasamentul solicitat, deoarece sunt în litigiu cu S. de DP C. în suprafață de 202 ha teren, în care se află inclusă și suprafața din sentința civilă nr. 457/2007. În drept au invocat disp. art. 304 indice 1, 299 și 316 Cod procedură civilă.
S. de cercetare și DP B. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că, instanța de fond nu face distincție între o lege și un act administrative, iar pe de altă parte, au grave deficiențe în a interpreta un text de lege, respectiv art. III alin. 1 al Legii 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 este aceea de a cere suspendarea actelor administrative prin care se diminuează suprafețele aflate la dispoziția comisiilor județene și nu aceea de a suspenda aplicarea unei legi printr-o altă lege.
A fost încălcat principiul simetriei actelor juridice. Se reține că terenul a aparținut domeniului public al statului prin legi și atunci cum poate un act administrative să suspende o lege?
Prin sentința recurată s-a nesocotit grav principiul inalienabilității domeniului public. Legea specială instituie principiul, cu caracter general, cu privire la faptul că terenurile care alcătuiesc domeniul public nu pot face obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate. Unele legi speciale, cum este și Legea 1/2000 permit, potrivit art. 9 alin. 1 exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate, în perimetrul stațiunilor de cercetare deoarece acelor care au deținut terenuri pe acel amplasament.
J. ecătorul fondului constată o încălcat "grav art. 10 din Legea 213/1998, însă în mod nelegal nu aplică prevederile normei încălcate și regulile nulității absolute, motiv pentru care apreciem că sentința pronunțată și atacată este dată cu nerespectarea legii.
Instanța în mod nelegal a nesocotit opinia expertului care a stabilit că terenul reconstituit pârâtului P. M. l G. se află doar în mică măsură, 1-2 ha în perimetrul stațiunii.
Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate a pârâtului P. M. l G. putea fi făcută în perimetrul stațiunii doar dacă se făcea pe vechiul amplasament, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Tot expertul reține faptul că, pe terenul reconstituit lui P. M. l G. ,
S. are plan tematic de cercetare, care cuprinde câmpuri experimentale și demonstrative, colecție de soiuri valoroase de prun și cais, pepinieră de pomi. Aceste câmpuri experimentale de cercetare existau și la data emiterii Hotărârii Comisiei județene pentru trecerea terenului respectiv din domeniul public în domeniul privat. De aici rezultă, fără putință de tăgadă că Stațiunii îi sunt indispensabile acele suprafețe de teren aflate în domeniul public.
Instanța de fond prin sentința pronunțată a nesocotit și celelalte probe administrate în cauză. La termenul din_ au depus la dosar o adresă a Comisiei locale V., nr. 2470/92 din_ prin care i se comunică pârâtului
P. M. l G. că i se atribuie despăgubiri în echivalent, deoarece suprafața de teren nu i se poate atribui pe vechiul amplasament, acesta nefiind liber. Pârâtul P. M. l G. a solicitat restituirea dreptului de proprietate și asupra conacului autoarei sale, conac care se află la o distanță mare de perimetrul Stațiunii, ceea ce face dovada că reconstituirea s-a făcu chiar departe de vechiul amplasament al terenului.
Recurenții H. M. și S. D. au solicitat admiterea recursului, potrivit art. 304 pct. 7, 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii au arătat că, există o contradicție evidentă între argumentele primei instanțe în baza căruia aceasta concluzionează că Hotărârea 366/2007 contravine cu art. 10 alin. 2 din Legea 213/98. De asemenea reține că Hotărârea 366/2007 a Comisei județene B., prin ea însăși, este lipsită de efecte juridice contravine prevederilor art. 10 din Legea 213/98.
Instanța de judecată a redat în mod fidel în preambulul hotărârii obligațiile tuturor părților în cauză, însă nu a revenit, motivat, asupra fiecăruia dintre acestea în considerentele sentinței, ceea ce echivalează nemotivarea hotărârii.
Ulterior aceste recurente au renunțat la judecarea recursului pe care l-au promovat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, T. va lua act de această renunțare la judecată.
T. din oficiu în temeiul art. 306 alin. 2 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, raportat la art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților un motiv de recurs de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii pronunțată de către prima instanță, având în vedere că prima filă din minută nu a fost semnată de judecători.
Cu privire la excepție se reține următoarele:
Conform art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere, numai pe motive de nelegalitate, atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători.
Din interpretarea textului de lege mai sus amintit, sublinie că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii care este denumit "minută"; ce se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Acest dispozitiv semnat de judecători confirmă existența hotărârii și autentificarea ei.
Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea poate fi concludentă. Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părți o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, prevede că, anularea unui act de procedură atinge și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativ și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată.
Fiecare pagină a minutei trebuie semnată. Nu este o opțiune, judecătorul nu poate alege care pagină să o semneze (prima, ultima sau vreuna intermediară). În cazul în care numai o parte din minută este semnată de către judecător, nulitatea care operează nu poate fi decât totală, iar nu parțială, doar pentru partea din minută nesemnată și independent de orice dovadă de vătămare.
Cum această nulitate nu poate fi acoperită în niciun mod prin semnarea ulterioară a minutei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de cei doi recurenți, se va anula în tot sentința judecătoriei și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de S. de DP B., de P.
D. și D. Ș. R. decedat în cursul procesului și care are ca moștenitori pe: D. M. I., D. A., H. Ana-M. și L. M. I., în contra sentinței civile nr. 10087 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o anulează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ia act că recurenții: S. D. și H. M. au renunțat la judecata recursului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
P. G. G. C. M., Ț. D. O. V.
cu opinie separată respins excepție nulitate și soluționat în fond
Red. P.G./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: I. B.
OPINIE SEPARATĂ
Soluția care s-ar fi impus în recurs era aceea de a soluționa recursul pe fond. Anularea sentinței 10087/_ a Judecătoriei B. M. și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru singurul considerent al nulității hotărârii, deoarece singurul judecător din complet nu a semnat minuta față, ci doar verso, este un formalism excesiv și nu se poate interpreta prin prisma art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă. Consecința semnării minutei are rolul de a garanta neschimabarea hotărârii și de a asigura posibilitatea verificării legalității compunerii completului de judecată. În speță, completul de judecată era compus dintr-un singur judecător, care a semnat minuta compusă dintr-o singură pagină, pe verso, aspect ce nu creează suspiciunea de a schimba în vreun fel hotărârea (fiind vorba de o singură filă), iar în ceea ce privește legalitatea compunerii completului de judecată, acel singur judecător care a instrumentat cauza, a pronunțat soluția și a semnat minuta pe verso.
Acest formalism excesiv de interpretare a dispozițiilor art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă duce la încălcarea art. 6 CEDO, respectiv a termenului rezonabil având în vedere că acțiunea civilă a fost înregistrată la_ .
Red. C.M./T.Red. O.V.
_ /2 ex.
J. ecător
C. M.
| ← Decizia civilă nr. 1160/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1166/2013. Fond funciar → |
|---|
