Decizia civilă nr. 189/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 189/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător O. -C. T. Judecător A. -F. D. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. ANA, recurent C.
L. F. G., PENTRU S. D. DE P. P. A. T. împotriva Sentinței civile nr. 566/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecatoriei Gherla, privind și pe intimat B. M. prin mandatar B. P. A., intimat B.
P. A., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T.
, intimat R. -T. L., având ca obiect fond funciar.
Instanta constată că la data de_ intimații reclamanți și recurenta au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care este parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 566 din_ pronunțată de Judecătoria Gherla, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. P. -A. și B. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Ana, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
S-a respinse ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta C. Ana în contradictoriu cu reclamanții B. P. -A. și B. M., și cu pârâtele
R. -T. L., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 5470/425 emis la data de 27 iunie 1994 de C. C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 471/_ emis de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Fizeșu-G., în ceea ce privește reținerea calității de titular al dreptului de proprietate a pârâtei C. Ana.
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 5470/425 emis la data de 27 iunie 1994 de C. C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 471/_ emis de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Fizeșu-G., în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 700 mp, identificat prin tarla nr. I 11, parcela nr. 99, precum și cu privire la suprafața de 300 mp, din tarla nr. I 11, parcela nr. 100, suprafețe de teren ce se identifică cu imobilul înscris în CF nr. 59, Săcălaia, nr. top. 157/1 și 158/1, conform anexei nr. 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită de d-nul expert Morar I. .
A fost admisă în parte cererea reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor judiciare.
Au fost obligate pârâtele în mod egal C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata către reclamanții B. M. și B. P. -A. a sumei de 1133 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Au fost obligate pârâtele în mod egal C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata către reclamantul B. P. -A. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a respins ca neîntemeiată cerere pârâtei C. Ana prin care a solicitat obligarea pârâților Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând s-a impus clarificarea poziției procesuale a părților din proces, având în vedere faptul că cererile formulate de acestea conțin aspecte contradictorii.
În primul are calitatea de reclamantă numita B. M., respectiv persoana care a formulat cererea reconvențională din data de_ .
Apoi numitul B. P. -A., a depus un înscris intitulat Note de ședință, în care își aroga calitatea de pârât, deși nu a fost chemat în judecată de reclamantă. Apoi a mai depus două înscrisuri în calitate de pârât (f. 57, 59). În cele din urmă, numitul B. P. -A. își manifestă dorința de participa în proces în calitate de reclamant, formulând cererea de precizare a cererii introductive, alături de mama sa (f. 84). În aceste condiții, față de intenția neechivocă a numitului B. P. -A., instanța de fond a reținut că și acesta are calitatea de reclamant.
În ceea ce o privește pe numita R. -T. L., instanța de fond a constatat că pârâta C. Ana i-a atribuit calitatea de reclamantă, deși aceasta nu a formulat nici o cerere. În aceste condiții, numita B. L. nu poate participa la judecată în calitate de reclamantă, ci doar ca pârâtă față de cererea reconvențională a pârâtei
C. Ana.
Legat de fondul raportului juridic dintre părți, instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr. nr. 5470/425/_ a fost reconstituit dreptului de proprietate al numiților B. M., C. Ana și B. I., cu privire la o suprafață de teren de 2 ha și 3300 mp, situată în intravilanul și extravilanul satului Săcălaia, comuna Fizeșu-G. .
Singurii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată sunt defuncții B. M. și B. I. (f. 68, 69). În ceea ce privește cererea formulată de numitul B. I., instanța constată că aceasta are numeroase corecturi, inclusiv la numele persoanei care a formulat cererea. Instanța nu a ținut cont de aceste modificări, întrucât nu se poate dovedi că au fost realizate cu consimțământul petentului, nefiind semnate. Mai mult, se poate observa că modificările au fost realizate cu un alt scris decât cel din cuprinsul cererii, fiind deci evident că nu petentul le-a realizat, ci o altă persoană. În condițiile în care toate aceste modificări au fost realizate de o terță persoană, fără consimțământul defunctului B. I., nu pot fi luate în seamă, urmând a produce efecte juridice vechiul text. În consecință, se impune respingerea cererii privind radierea numitului B. I. din titlul de proprietate.
Pârâta C. Ana nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din adresa nr. 2030/_ emisă de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. (f. 17). Cu toate acestea pârâta a fost inclusă pe titlul de proprietate. Cererea depusă la dosar de reclamantă (f. 65) nu are nici un număr de înregistrare, neputând face dovadă că aceasta a fost adresată Comisiei locale.
Răspunsul reclamantului B. P. -A. la întrebarea nr. 4 din interogatoriul propus de pârâta C. Ana prin care a recunoscut că a luat cererea pârâtei de la C. locală și a depus-o la dosarul cauzei nu poate dovedi împrejurarea că pârâta a formulat o astfel de cerere. În primul rând, dacă cererea ar fi fost depusă la dosarul cauzei de reclamant, aceasta oricum nu are nr. de
înregistrare de la C. locală, fiind deci evident că aceasta nu a fost depusă niciodată la C. locală. În al doilea rând, reclamantul a arătat ulterior că a dat acel răspuns din eroare, în realitate referindu-se la cererea formulată de mama sa.
Refuzul pârâtei B. M. de a se prezenta la interogatoriu nu poate avea nici o relevanță sub aspect probator, dacă se face aplicarea dispozițiilor art. 225, C. proc. civ. întrucât pretențiile pârâtei C. Ana nu pot fi dovedite prin interogatoriul reclamantei, întrucât calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate a numitului B. I. nu poate fi
"recunoscută"; de reclamantă, nefiind un fapt personal al acesteia.
Instanța de fond a apreciat că emiterea titlului de proprietate și a procesului- verbal de punere în posesie cu reținerea calității de titular al dreptului de proprietate a numitei C. Ana, contravine dispozițiilor art. 8 alin. 3 din legea nr. 18/1991, conform cărora "stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere (…)";. Aceeași formulare este reluată și de dispozițiile art. 11, alin. 3, din același act normativ. Formularea imperativă "se face"; relevă caracterul obligatoriu al cererii. Caracterul obligatoriu al cererii, rezultă și din interpretarea în ansamblu a legii nr. 18/1991. Relevante în acest sens sunt: dispozițiile art. 9, alin. 3-8, care prevăd condițiile de valabilitate a cererii și procedura de înregistrare a acesteia; art. 11, alin. 4, care prevede termenul limită până la care poate fi introdusă cererea de stabilire a dreptului de proprietate; art. 15, alin. 3; art. 16; art. 17, alin. 1; art. 18,
alin. 3; art. 22, alin. 1; art. 36, alin. 2 și 5; art. 41, alin. 2; art. 42, alin. 1; art. 43,
alin. 1; art. 46, alin. 4-5.
Prevederile legii nr. 18/1991 sunt de altfel în deplin consens cu principiul relativității actului juridic, conform căruia nici nu act juridic nu poate da naștere la drepturi și obligații în favoarea unei alte persoane care nu și-a dat consimțământul la încheierea actului. În cazul de față consimțământul persoanei este exprimat prin cererea adresată comisiei locale. În lipsa acesteia, nu s-ar putea verifica dacă persoana îndreptățită la reconstituire și-a dat consimțământul în acest sens. Este adevărat că există și excepții de la principiul relativității actului juridic, însă nu este și cazul legii nr. 18/1991, care a adoptat o soluție în consens cu acest principiu.
În consecință, față de lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de numita C. Ana, titlul de proprietate emis și procesul- verbal de punere în posesie corespunzător acestuia sunt lovit nulitatea absolută, întrucât a lipsit consimțământul numitei C. Ana la emiterea acestuia. Iar lipsa consimțământului la încheierea unui act juridic este sancționată cu nulitatea absolută.
De asemenea instanța de fond a constatat că din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de d-nul expert Morar I. rezultă titlul de proprietate nr. 5470/425/_ a fost emis cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei B. M. și a defunctului B. I. . Din CF nr. 59 și 361 Săcălaia rezultă că reclamanta B. M. și defunctul B. I. sunt proprietarii imobilului cu nr. top. 157/1 și 158/1, în suprafață de 1000 mp. Înscrierea în cartea funciară s-a realizat la data de 11 aprilie 1991 prin încheierea nr. 465, deci anterior emiterii titlului de proprietate (f. 147, 156).
Au făcut obiectul legii nr. 18/1991 doar terenurile introduse în CAP, iar nu și terenurile care făceau parte din proprietatea privată a persoanelor fizice. Atât timp cât terenul se afla în proprietatea reclamantei B. Ana și a defunctului B.
I., nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, decât eventual ca urmare a desființării titlului în baza căruia s-a realizat înscrierea în cartea funciară. Din probele administrate a rezultat că titlul (sentința civilă nr. 1141/1990 a Judecătoriei Dej - f. 42-43) nu a fost desființat, prezumându-se a fi valabil. Prin urmare, titlul de proprietate emis precum și procesul-verbal de punere în posesie corespunzător acestuia sunt lovite de nulitate absolută parțială, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp, întrucât în această modalitate s-a realizat încălcarea dreptului la proprietate privată, drept fundamental într-un stat de drept.
În consecință, titlul de proprietate nr. 5470/425 emis la data de 27 iunie 1994 de C. C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor C. și procesul-verbal de punere în posesie nr. 471/_ emis de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Fizeșu-
G., se impun a fi anulate în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 700 mp, identificat prin tarla nr. I 11, parcela nr. 99, precum și cu privire la suprafața de 300 mp, din tarla nr. I 11, parcela nr. 100, suprafețe de teren ce se identifică cu imobilul înscris în CF nr. 59, Săcălaia, nr. top. 157/1 și 158/1, conform anexei nr. 4 a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită de d-nul expert Morar I. .
În temeiul art. 274, C. proc. civ., instanța a admis în parte cererea reclamanților prin care au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor judiciare, din următoarele motive:
În primul rând pârâta C. Ana nu are nici o culpă procesuală, nefiind implicată în procedura de emitere a titlului de proprietate. În ceea ce privește greșita înscriere în titlul de proprietate a pârâtei C. Ana, culpa aparține în exclusivitate pârâtelor C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., cărora legea le interzicea emiterea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate în favoarea unor persoane care nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În schimb, în ceea ce privește greșita înscriere a suprafeței de 1000 mp în titlul de proprietate, cele două Comisii nu au nici o culpă, neavând de unde cunoaște că numiții B. M. și B. I. aveau înscris dreptul în cartea funciară. Culpa aparține în exclusivitate antecesorului reclamanților B. I. care a formulat cerere de reconstituire pentru această suprafață, deși era înscrisă în cartea funciară pe numele său și al soției sale, și nu a informat Comisiile despre acest aspect. În consecință, pârâtele nu pot suporta consecințele greșelilor altor persoane, astfel că au fost obligate la plata unei sume de 2/3 din cheltuielile realizate de reclamanți (1700 lei realizate de ambii reclamanți cu întocmirea raportului de expertiză și 1500 lei - f. 91, 121, realizate doar de reclamantul B.
P. -A., pentru asistență judiciară - f. 149). În temeiul art. 277, C. proc. civ. pârâtele au fost obligate în mod egal la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că între acestea nu există raporturi de solidaritate, astfel că obligația va fi divizibilă. De asemenea, probele administrate nu au relevat un grad de culpă diferit al celor două pârâte, astfel că obligațiile de achitare a cheltuielilor judiciare au fost stabilite în mod egal.
În temeiul art. 274, C. proc. civ., instanța de fond a respins ca neîntemeiată cerere pârâtei C. Ana prin care a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că cererea sa a fost respinsă.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs pârâtele C. Ana și
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. .
Prin recursul formulat pârâta C. Ana (f.10) a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, admiterii acțiunii reconvenționale promovate cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că în ciuda celor reținute de către judecătorie, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru toate terenurile care i se cuveneau ca moștenire după bunicul său, B. Irimie, care au fost dobândite de către tatăl său, B. V., cerere care a fost ridicată în original de la Primăria comunei Fizeșu G. de către reclamantul B. P. A., pe parcursul judecării dosarului nr._ al Judecătoriei Gherla, care a fost atașat prezentului dosar, aspect recunoscut de către reclamant prin răspunsul dat la intrebarea nr. 4 din interogator, răspuns asupra căruia a revenit ulterior.
Probele de la dosar în ceea ce privește formularea cererii de reconstituire de către defunctul B. I., dovedesc contrariul celor avute în vedere de către Judecătorie, în condițiile în care nu există nici o cerere semnată de către acesta și
nici o împuternicire emanând de la acesta prin care să fi fost mandatată o altă persoană să formuleze cerere în numele lui.
În ceea ce privește terenul intravilan în suprafață de 1000 mp, acesta a fost proprietatea lui B. Irimie al cărui moștenitor este tatăl său, B. V. și nu a fost proprietatea mamei sale B. M., așa încât aceasta nu putea să îl transmită nici măcar în limita a 1000 mp în favoarea fratelui său B. I. și a soției acestuia, M., decât în limita cotei succesorale de ¼ ca soție supraviețuitoare a tatălui său.
Recurenta revine asupra titlului de proprietate a cărui anulare o solicită precizând că B. I. și apoi moștenitorii acestuia nu au formulat nici o contestație împotriva propunerii Comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate și nici plângere împotriva hotărârii propunerii Comisiei județene, nici chiar după emiterea adeverinței de proprietate. Ba mai mult, cei doi reclamanți au promis înstrăinarea în favoarea sa a cotelor lor părți din teren și construcții.
În drept se invocă prevederile art. 304 pt. 9 C.pr.civ. prin raportare la art. III din Legea nr. 169/1997, art. 8, 9, 11, 13, 53, 55 din Legea nr. 18/1991, art. 11, 13, 27 din HG nr. 890/2005 și art. 274 C.pr.civ.
Prin recursul formulat, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. (f.8) a solicitat modificarea hotărârii în sensul înlăturării obligației sale de a suporta cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că nu s-a opus cererii reclamanților și a depus în instanță toate documentele solicitate în favoarea lor.
În drept, se invocă prevederile Legii nr. 18/_, 1/_, art. 312 alin. 1 - 3, 304 pct. 9, 274-275 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată (f.28) intimatul B. P. A. solicită respingerea recursului formulat de către pârâta C. Ana arătând că nu este real că ar fi ridicat de la C. locală o cerere în original și ar fi depus-o la dosar, în condițiile în care anterior au fost comunicate de către C. locală toate actele, iar cererea prezentată în original nu se regăsește la C. locală, nici măcar în copie și nu are număr de înregistrare, cu atât mai mult cu cât se pune problema eliberării unui act original de către o instituție publică. Oricum aceasta ar fi o probă împotriva sa la dosar. Răspunsul la întrebarea 4 din interogator se referă la cererea formulată de către bunica sa, B. M. .
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., va admite recursul Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Fizeșu-G. și va respinge recursul pârâtei C. Ana pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul Comisiei locale T. ul constată într-adevăr faptul că acesta nu este parte căzută în pretenții, respectiv în culpă procesuală, nefiind astfel incidente prevederile art. 274 C.pr.civ., ci ale art.275 C.pr.civ., atâta timp cât prin adresa înregistrată în_ în dosarul inițial, respectiv_, fila 140, din care s-a disjuns prezenta cauză, deși parte împrocesuată, dar necitată la acel moment în dosar, a arătat că nu se opune cererii formulate de către reclamanți atâta timp cât recurenta nu are cerere și nici dosar de fond funciar, având doar drept de moștenire după mama sa, B. M., singurii care au formulat cerere fiind această din urmă defunctă și defunctul B. I. .
Referitor la recursul pârâtei C. Ana, T. ul îl va respinge, susținerile sale fiind neîntemeiate.
Astfel, critica privind existența unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 nu poate fi primită atâta timp cât cererea de care s-a prevalat recurenta solicitată de către instanța de recurs Judecătoriei Gherla, ținută spre păstrare de grefa acesteia, nu are număr de înregistrare la C. locală.
De altfel, atât prin înscrisul menționat anterior de la fila 140 din dosarul inițial, cât și prin adresa nr.579/_ emisă de către aceeași comisie la cererea judecătoriei, aceasta a arătat că nu este înregistrată nici o cerere de reconstituire din partea recurentei după defunctul B. V. (fila 98 dosar fond).
Este de notorietate faptul că cererile formulate în temeiul legilor de restituire primeau număr de înregistrare, fiind notate într-un registrul special.
Nu se poate susține faptul că intimatul B. P. A. ar fi preluat de la C. locală cererea, atâta timp cât o instituție publică are obligația de a păstra originalele actelor și de a înregistra cererea respectivă, așa cum s-a arătat anterior.
De altfel, T. ul a solicitat Comisiei județene și Comisiei locale să depună anexa validată privind poziția defunctului B. V., însă la poziția nr.64 nu figurează recurenta ca și persoană solicitantă.
Într-o atare situație recurenta nu este o persoană care justifică un interes legitim în anularea titlului de proprietate conform art. 3 din Legea 169/1997 din perspectiva cererii reconvenționale atâta timp cât nu are cerere de reconstituire.
Chiar făcând abstracție de acest aspect, în acord cu soluția judecătoriei, titlul de proprietate este emis în baza cererii formulate de către defuncții B. I. și M. (fila 1165 dosar fond), modificările ulterioare din cererea celui dintâi, în sensul că cererea este formulată de către defuncta B. M., necertificate de semnătura titularului cererii, defunctul menționat, neputând fi luate în considerare În sensul paralizării acțiunii promovate de către reclamantul B. P. A. ,
s-a invocat faptul că acesta a renunțat la succesiunea după tatăl său, defunctul B.
I., aspect confirmat de către certificatul de moștenitor nr. 931 din_ eliberat de notariatul de stat H. (f.51 dosar fond) însă este lipsit de relevanță acest aspect, atâta timp cât bunica sa, defuncta B. M., în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate, a decedat ulterior decesului tatălui său, față de aceasta nerenunțând la succesiune, având astfel interesul și calitatea de a promova acțiunea în discuție.
O altă critică vizează suprafața de 1000 mp însă și aceasta este neîntemeiată în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 1141/_ pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr. 1903/1990 (fila 59-61 dosar fond) s-a admis acțiunea introdusă de către reclamanta B. M. împotriva pârâților B. I. și M. și s-a dispus atribuirea imobilului cu nr. top nou 157/1 și 158/1 constând din casă cu două camere, grajd, curte și grădină în suprafață de 1000 mp în favoarea pârâților, dispunându-se întabularea în final a dreptului de proprietate.
Este de remarcat faptul că în motivarea acestei sentințe s-a reținut faptul că atât reclamanta cât și pârâții s-au înscris în CAP cu terenul din acțiune, teren pe care se află edificate construcțiile respective, la dosar depunându-se o tranzacție în sensul partajării imobilului, așa cum s-a stabilit de către instanță, în schimbul întreținerii complete a reclamantei.
S-a mai avut în vedere faptul că susținerile părților au fost confirmate de adeverința de la fila 8 din dosar din care rezultă că reclamanta și pârâții sunt membrii cooperatori.
Drept urmare, judecătoria a atribuit în proprietate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 terenul respectiv, ținând cont de calitatea de cooperatori a părților și de faptul că au edificat pe terenul cu care s-au înscris în CAP construcțiile existente, motiv pentru care terenul nu mai poate face obiectul legii fondului funciar.
Aserțiunile recurentei în sensul că terenul a aparținut bunicului sunt lipsite de relevanță, atâta timp cât terenul nu se mai afla la momentul apariției legii fondului funciar la dispoziția comisiilor locale, deci nu putea fi inclus în titlu de proprietate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de parata C. L. Fizesu G. impotriva Sentintei civile nr. 566/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Gherla pe care o modifica in parte in sensul inlaturarii obligatiei recurentei de a suporta cheltuielile de judecata.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Respinge recursul formulat de catre parata C. Ana impotriva aceleiasi sentinte.
Fara cheltuieli de judecata. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. P. |
A.P. 21 Februarie 2013
OT/G.P. 15 Martie 2013/ 2 3 ex.
Judecător fondGîlcă M. I. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1166/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 3917/2013. Fond funciar → |
|---|
