Decizia civilă nr. 511/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 511/R/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. N. L.
R. SA, împotriva deciziei civile nr. 435 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamanții MAROSA
T. și K. A. -B., precum și pe pârâții FOSTO O. -C. și F. M. -
A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei-intimate K. A. -B., avocat Kapcza-Mikolt Krisztina, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 februarie 2013, reclamanta-intimată K. A. -B. a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19 februarie 2013, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 3856,08 lei taxă judiciară de timbru și 5,30 lei timbru judiciar.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar chitanța și factura prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 700 lei, în scopul de a justifica cheltuielile de judecată.
Reprezentanta reclamantei-intimate reiterează excepția lipsei calității procesuale a reclamantului M. T., invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, având în vedere că între cei doi reclamanți s-a încheiat o convenție matrimonială privind regimul separației de bunuri în baza art. 360-365 Cod civil, prin care imobilul din litigiu a devenit bun propriu al reclamantei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, conform dovezilor depuse la dosar. Dreptul de proprietate al reclamantei a fost confirmat prin două sentințe judecătorești
irevocabile și este întabulat în mod legal în cartea funciară. Față de această împrejurare, pârâta-recurentă încearcă să opună reclamantei-intimate prevederile HG nr. 371/1995, care între timp a fost declarat neconstituțional, prin care ar fi dobândit dreptul de proprietate de la Statul Român, al cărui titlu a fost desființat, și o întabulare obținută în condiții de vădită și crasă nelegalitate, prin crearea unei cărți funciare noi, fără a se face nici o mențiune în cartea funciară originală a imobilului. Întrucât pârâta nu a respectat prevederile legale, și a creat din nimic o nouă carte funciară, paralelă cu cea existentă legal în baza Decretului-lege nr. 115/1938, nu poate invoca propria sa culpă, pentru a-și justifica dreptul de proprietate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 19910/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanți, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții M. T. și K.
A. B. în contradictoriu cu parata C. N. L. R. și intervenientele în interes propriu F. O. C. și F. M. Alin, a obligat pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților și intervenientelor în interes propriu apartamentul nr.3, situat în C. -N., P-ța. Unirii nr.19, jud. C.
, înscris în CF nr.2. -C1-U4 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1.
C. ), sub A+1, cu nr. top. 218/1/III, compus din sală de vânzare, vestiar, wc, cu suprafața utilă de 35,03 mp, cu părțile indivize comune în cotă de 9,63/100 parte, a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul mai sus menționat, a dispus radierea tuturor înscrierilor din CF nr.1. C. -N. și din CF nr.2. -C1-U1 C. -N., cu consecința sistării acestor cărți funciare, precum și radierea înscrierilor referitoare la pârâtă din CF nr.2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1. ), a respins petitul nr.1 din cererea principală, ca inadmisibil, a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intervenientele în interes propriu, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Apartamentul ce formează obiectul prezentei acțiuni în revendicare face parte din imobilul situat în C. -N., P-ța. Unirii nr.19, jud. C., și a fost în integralitatea sa naționalizat în baza Decretului nr.92/1950.
Prin sentința civilă nr.1224/_ pronunțată de Tribunalul Cluj devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.11344/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, numitului S. P. Csaba, autorului reclamanților și celor două interveniente în interes propriu F. O. C. și F. M. A. i s-a restituit în natură o parte din imobil, incluzând și apartamentul nr.3, cu nr. top nou 218/1/III, împreună cu părțile indivize comune aferente acestuia
înscrise în CF colectivă 1. C. -N. .
Ulterior, prin decizia nr.173/A/_ pronunțată de Curtea de Apel
C. în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului prin decizia nr.131/_ pronunțată de I.C.C.J. în același dosar, a fost constatată nulitatea absolută a titlului Statului Român și a
înscrierii de sub B.8 din CF nr.1456 C., nr. top. 218 cu titlu de naționalizare a imobilului în baza încheierii de CF nr.6113/1959, privind imobilul din C. -N., P-ța. Unirii nr.19.
Prin dispoziția nr.687/_ emisă de Primarul Municipiului C. -N. s-a dispus restituirea în natură în favoarea lui S. P. Csaba, în cotă de 10/12 parte și a intervenientor în interes propriu F. O. C. și F. M.
A., în cotă de 1/12 parte fiecare, între altele, a apartamentului nr.3, cu nr. top nou 218/1/III, cu părțile indivize comune în cotă de 9,63/100 parte,
înscrise în CF colectivă 1. C. -N., la data de_ fiind încheiat și protocolul de predare-preluare a imobilului înregistrat sub nr.610/_ prin care apartamentul în litigiu a fost predat revendicatorilor.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1992/_ de S.C.N.P. K. și Asociații cota de 10/12 parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu deținută de către numitul S. P. Csaba a fost înstrăinată reclamanților.
În prezent reclamanții (în calitate de dobânditori subsecvenți ai cotei de 10/12 parte din apartamentul nr.3 din imobilul situat în C. -N., P-ța. Unirii nr.19, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare dețin atât o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cât și o dispoziție de restituire în natură a apartamentului nr.3, în litigiu, care este titlu executoriu potrivit art. 25 al.4 Legea nr. 10/2001.
În aceste condiții instanța a concluzionat că reclamanții și intervenientele dețin în mod evident un bun actual în sensul autonom conferit acestei noțiuni de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Brumărescu împotriva României, 2001), cu privire la imobilul apartament în litigiu șiaceștia trebuie să beneficieze de protecția oferită dreptului lor de prevederile art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând în acest context mai întâi temeinicia cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanți, având în vedere calitatea celor două interveniente în interes propriu de coproprietare ale imobilului apartament în litigiu, precum și obiectul prezentei cauze, instanța a apreciat ca fiind întrunite cerințele prevăzute de disp. art.57 C. proc. civ., motiv pentru care va admite cererea în discuție.
Examinând titlul de care se prevalează pârâta cu privire la apartamentul nr.3 din imobilul situat în C. -N., P-ța. Unirii nr.19, faptul că potrivit CF nr.1. C. -N., aceasta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului în discuție la data de_, iar ulterior, la data de_, în baza H.G. nr.371/1995 privind transmiterea unor imobile în administrarea Regiei Autonome L. N. și a O.U.G. nr.159/1999 privind înființarea Companiei Naționale L. R. , și asupra terenului aferent apartamentului nr.3, în cotă de 24/244 parte.
Cu privire la titlul pârâtei reclamanții și intervenientele au invocat decizia nr.691/_ a Curții Constituțional instanța a concluzionat că efectele acestei decizii nu sunt aplicabile în prezenta cauză, având în vedere efectul ex nunc al acestora.
Cu toate acestea, prevederile art.4 alin.3 din O.U.G. nr.159/1999 au fost înlăturate de către instanță, având în vedere că acestea înfrâng în mod flagrant dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că au avut ca efect instituirea unei privări de proprietate ( a unei exproprieri) ce nu respectă exigențele prevăzute de textul convențional în discuție.
Pe cale de consecință, reținând că pârâta nu deține un titlu valabil care să îi confere dreptul de proprietate asupra acestuia, în temeiul art.480 - 481 C. civ., instanța a admis capătul de cerere privind revendicarea formulat de reclamanți și a obligat pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților și intervenientelor în interes propriu apartamentul nr.3, situat în C. -N., P-ța. Unirii nr.19.
Totodată, în temeiul art.33 alin.2 și art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, instanța a admis și petitele privind radierea tuturor înscrierilor din CF nr.1.
C. -N. și din CF nr.2. -C1-U1 C. -N., cu consecința sistării acestor cărți funciare, precum și radierea înscrierilor referitoare la pârâtă din CF nr.2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1. ).
În final, ținând cont de disp. art.274 C. proc. civ. instanța a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 435/_ a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de C. N. L. R. SA, împotriva sentinței civile nr. 19910/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, care a fost menținută în totul, apelanta a fost obligată să plătească intimaților K. A. B. și M. T., suma de 868 lei, cheltuieli de judecată în apel și s-a dispus darea în debit a intimaților K. A. B. și M. T. cu suma de 7694 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar aferent soluționării fondului.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, contrar susținerilor apelantei, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată în tem.art.244 al.1 pct.1 cod pr.civ. printr-o soluție de respingere, consemnată în încheierea din ședința publică din data de_ . Că autorul reclamanților S. P. Csaba este proprietarul cotei de 10/12 parte din apartamentul nr.3 cu nr.top nou 218/1/III, cu părțile indivize comune în cotă de 9,63/100 parte, înscrise în CF col.1. C. -N. s-a stabilit în mod irevocabil prin Sentința Civilă nr.1224/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.11344/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție.De asemenea cota de 10/12 parte din imobilul descris mai sus a fost restituită numitului S. P. Csaba și prin
dispoziția nr.687/_ emisă de Primarul mun.C. -N. .
Din considerentele sentinței civile apelate se poate observa cu ușurință că prima instanță a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților, dând eficiență titlului de proprietate al reclamanților, înlăturând titlul de proprietate al apelantei, nu în raport de decizia Curții Constituționale nr.691/_ ci în considerarea dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Într-adevăr apelanta nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat decizia nr.173/A/_ a Curții de Apel C. devenită devenită irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului prin decizia nr.131/_ pronunțată de I.C.C.J. în același dosar prin care a fost constatată nulitatea absolută a titlului Statului Român și a înscrierii de sub B.8 din CF nr.1456
C., nr. top. 218 cu titlu de naționalizare a imobilului în baza încheierii de
CF nr.6113/1959, privind imobilul din C. -N., P-ța. Unirii nr.19, însă nu au putut fi primite susținerile referitoare la inopozabilitatea acestei hotărâri judecătorești din următoarele considerente.
Actul jurisdicțional produce pe lângă efecte obligatorii între părți întemeiate pe principiile relativității și efecte de opozabilitate față de terți. Cu alte cuvinte, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă. Efectul de opozabilitate durează cel puțin până în momentul în care terțul demonstrează situația contrară. În speță, apelanta nu a adus nici o probă în acest sens, astfel că nu poate să ignore ceea ce s-a statuat judecătorește irevocabil.
Față de cele reținute, în tem.art.296 cod pr.civ. tribunalul a respins ca nefondat apelul .În tem.art.274 cod pr.civ. tribunalul a obligat apelanta să plătească intimaților K. A. B. și M. T., suma de 868 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. N. L. R. SA, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea deciziei, cu consecința schimbării sentinței și respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că în mod nelegal instanța de apel a reținut statuarea din Decizia civilă nr. 173/A/2006 a Curții de Apel
C., potrivit căreia Statul Român nu a devenit niciodată proprietar și, ca atare, L. R. nu putea dobândi cu titlu valabil spațiul în litigiu în temeiul HG nr. 371/1995 și OUG nr. 159/1999.
În ceea ce privește regimul juridic al apartamentului 3 din imobilul în litigiu, prin efectul dispozițiilor art. 1 din HG 371/1995, imobilul proprietatea statului a trecut în administrarea RA-AIFL în administrarea regiei Autonome naționale și a fost înscris în anexa la HG 371/1995.
Ulterior, în baza art. 4 din OUG nr. 159/1999 privind înființarea Companiei Naționale L. R., patrimoniul Loteriei Române s-a constituit prin preluarea patrimoniului Regia Autonomă L. N. . Recurenta a apreciat că era proprietara apartamentului 3 situat în C. -N., str. Unirii nr. 19, iar modul de dobândire al acestui imobil fiind OUG nr. 159/1999.
Recurenta a invocat faptul că Decizia civilă nr. 173/A/_ a Curții de Apel C. nu este opozabilă companiei, atâta vreme cât aceasta nu a avut calitate de parte în proces, și acestei decizii nu îi este aplicabilă decizia Curții Constituționale nr. 691/2007, întrucât produce efecte numai pentru viitor, de la data publicării ei în M.Of., adică de la data de_ .
Actele de proprietate invocate și depuse de către recurentă, precum și prevederile legale invocate vin în susținerea afirmației că recurenta pârâtă este proprietara imobilul în litigiu.
Prin întâmpinare intimata K. A. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că dreptul de proprietate i-a fost reconfirmat prin două hotărâri judecătorești irevocabile și este intabulată în mod legal în cartea funciară.
Titlul invocat de recurentă a fost obținut în baza unui text declarat între timp neconstituțional și intabularea dreptului pârâtului s-a făcut în condiții de nelegalitate prin crearea unei cărți funciare noi, ca și când imobilul nu ar fi existat anterior, fără a se face vreo mențiune în cartea funciară a imobilului.
Intimata a invocat lipsa calității procesuale active a intimatului M.
T., deoarece la data de 4._ a fost încheiată o convenție matrimonială privind regimul separației de bunuri, în urma căreia imobilul în litigiu a devenit bunul propriu al intimatei K. A. B.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 137 Cod proc.civ., curtea va analiza excepția lipsei calității procesuale a reclamantului intimat, M. T., invocată de reclamanta intimată, Corcsog A. B., prin întâmpinare.
Prin convenția matrimonială încheiată de către reclamanții M. T. și Corcsog A. B., aceștia au convenit să adopte regimul matrimonial al separației de bunuri, după cum rezultă din convenția autentificată prin încheierea nr. 1337/_ de către notarul public A. Marga (f. 17,18). Potrivit acestei convenții cota de 10/12 parte din imobilul situat în Piața Unirii nr. 19, apartamentul 3, înscris în CF 2. C1 - U4 C. -N. (nr. vechi 1. provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 1. ), nr. top 218/1/III, apartament compus din sală de vânzare, vestiar, wc, cu suprafața utilă de 35,03 mp, părțile indivize comune 963/10.000 - a parte, cu teren aferent atribuit în proprietate în cota actuală de 97.905/122.000 parte din terenul în suprafață de 244 mp, înscris în CF 2. C. -N. (înscris în CF vechi 1. provenită din conversia de hârtie a CF 1. ), nr. cad. 218/1, a devenit de la data semnării convenției bun propriu al reclamantei Corcsog
A. B. .
Întrucât reclamantul intimat M. T. nu mai este proprietar al imobilului mai sus descris, curtea va constata că acesta nu are calitate procesuală activă, situație în care va admite excepția invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul recursului, curtea reține că pârâta recurentă C. N. "L. R. "; SA a apreciat ca nelegală soluția pronunțată de tribunal, deoarece recurenta consideră că este proprietara imobilului revendicat, respectiv apartamentul 3 înscris în CF 2., în temeiul OUG nr. 159/1999.
Din acțiunea cu care reclamanta a investit instanța rezultă că aceasta a formulat o acțiune în revendicare prin compararea titlurilor de proprietate deținute de părți.
Antecesorului reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului 3 nr. top 218/1/III, situat în Piața Unirii nr. 19, ca urmare a exercitării unei acțiuni în revendicare în contradictoriu cu primarul Municipiului C. -N. și prin sentința civilă nr.1224/_ (irevocabilă), pronunțată de Tribunalul Cluj precum și prin Dispoziția nr. 687/2007 emisă de Primarul mun. C. -N. în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001.
Pârâta prevalându-se de dispozițiile OUG 159/1999 a considerat că dreptul său de proprietate decurge din acest act normativ.
Întrucât atât reclamanta Corcsog A. B., cât și pârâta C. N.
"L. R. "; SA, dețin titluri de proprietate și sunt intabulate în cartea funciară, instanțele de fond erau obligate să compare cele două titluri și să-i acorde prioritate titlului mai bine caracterizat.
Curtea constată că ambele părți sunt înscrise în cartea funciară, antecesorul reclamantei intimate și-a înscris dreptul de proprietate la data de_ în C.F. 1. C. (f. 26) și această înscriere a fost evidențiată și în
C.F. colectivă 1., în care era operat dreptul de proprietate al Statului Român încă din 1999.
Antecesoarea pârâtei și-a înscris dreptul de proprietate asupra apartamentului 3 în C.F. individuală 14912 C. la data de_, însă această intabulare nu a fost evidențiată și în C.F. colectivă 1., pentru ca această intabulare să fie cunoscută de persoanele interesate.
Prin urmare, această intabulare s-a efectuat fără respectarea dispozițiilor legale vizând intabularea, ceea ce a permis ca să existe două cărți funciare pentru apartamentul în litigiu.
Din acest motiv, chiar dacă data intabulării titlului recurentei a fost anterioară datei intabulării titlului reclamantei curtea nu poate reține că titlul pârâtei recurente ar fi preferabil, deoarece această intabularea s-a efectuat fraudulos. Prin faptul că nu s-a menționat în cartea colectivă intabularea apartamentului 3 în favoarea antecesoarei pârâtei s-a evitat opozabilitatea titlului față de antecesorul reclamantei care a declanșat acțiunea în revendicare încă din 2002 și ar fi putut s-o atragă în proces și pe antecesoarea recurentei, dacă intabularea acesteia se făcea legal.
După cum rezultă din Decizia civilă nr. 173/A/2007, pronunțată de Curtea de Apel C., imobilul înscris în CF 1456, nr. top 218 în care se află apartamentul nr. 3, azi în litigiu, era exceptat de la naționalizare potrivit Decretului nr. 92/1950, întrucât proprietara R. I. era muncitoare casnică, iar copiii minori nu se încadrau în categoria exploatatorilor de locuințe și nu au fost menționați în anexa la Decretul nr. 92/1950.
Având în vedere această stare de fapt, prin decizia civilă mai sus arătată, s-a constatat nulitatea titlului Statului Român, concluzionându-se că naționalizarea a operat nelegal.
Întrucât imobilul nu a fost preluat legal de Statul Român, acesta nu putea să-i transmită pârâtei C. N. "L. R. "; SA dreptul de proprietate, deoarece nu deținea titlu valabil de preluare.
Aplicând principiul "quod nullum est, nullum producit effectum";, curtea contată că statul nu putea să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun care nu i-a aparținut.
Statul Român avea posibilitatea, potrivit HG nr. 371/1995 să transmită administrarea unor bunuri din proprietatea publică aflate în administrarea regiilor autonome, în administrarea pârâtei Regiei Autonome
"L. R. "; SA.
Ulterior, prin OUG nr. 159/1999 a fost înființată C. N. "L.
R. "; SA, prin reorganizarea Regiei Autonome "L. R. "; SA și în patrimoniul companiei s-au regăsit bunurile deținute de regia autonomă.
Cu toate acestea, considerăm că pârâta recurentă nu se poate prevala de dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, deoarece imobilul în litigiu, apartamentul 3, a fost preluat fără titlu și există o hotărâre irevocabilă care constată nulitatea titlului Statului Român.
Efectul constatării nulității este repunerea părților în situația anterioară, ca și când bunul nu a aparținut niciodată Statului Român.
Antecesorul reclamantei a dobândit bunul în litigiu printr-o acțiune în revendicare de drept comun, promovată anterior adoptării legilor cu caracter reparatoriu și a uzat și de prevederile Legii nr.10/2001, obținând Dispoziția nr. 687/2006 emisă de Primarul municipiului C. în procedura administrativă.
Așadar, comparând cele două titluri de care se prevalează părțile, curtea apreciază că în mod corect i s-a dat prioritate titlului reclamantei, întrucât titlul deținut de către pârâtă provenea de la un neproprietar.
Recurenta a invocat faptul că Decizia civilă nr. 173/A/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ nu îi este opozabilă întrucât aceasta nu a avut calitate de parte în proces.
Este real că această hotărâre judecătorească nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâta recurentă și nu produce efecte cu privire la aceasta. Decizia nr. 173/_ nu a creat drepturi sau obligații pentru pârâtă, care este terț, față de litigiul tranșat în contradictoriu cu Statul Român.
Cu toate acestea, terții nu pot ignora existența unei situații juridice căreia judecata dintre două persoane i-a dat naștere.
Hotărârea judecătorească, prin existența ei, modifică ordinea juridică și aceasta trebuie recunoscută și respectată de toată societatea.
Așadar, hotărârea judecătorească este opozabilă tuturor, însă produce efecte numai față de părți.
Recurenta face confuzie între opozabilitatea hotărârii judecătorești față de terți și autoritatea de lucru judecat, care poate fi opusă numai părților din respectivul litigiu.
Deși hotărârea judecătorească invocată este, sub aspectul probator, un fapt juridic pentru recurentă și aceasta putea să dovedească prin orice mijloc de probă o situație diferită, recurenta nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută prin hotărârea a cărei inopozabilitate o invocă.
Prin urmare, nici această critică nu poate fi primită de către instanța de recurs.
Considerăm că sunt neavenite criticile referitoare la aplicarea retroactivă a deciziei nr. 691/2007 pronunțată de Curtea Constituțională, întrucât instanța de apel nu a dat eficiență acestei decizii, dimpotrivă a arătat că și prima instanță a reținut corect că această decizie nu este aplicabilă în cauză.
Curtea apreciază că dispozițiile art. 480C civil au fost corect aplicate, titlul reclamantei fiind mai bine caracterizat decât titlul pârâtei, motiv pentru care a fost admisă acțiunea în revendicare și evacuată pârâta.
Decizia pronunțată în apel este legală, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat de recurentă și prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., situație în care, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei C. N. "L. R. "; SA.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei K. A. -B. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 23).
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. N. L. R.
SA, împotriva deciziei civile nr. 435 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei K. A. -B. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. ANA I.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D.Tatu, A.C.C.
| ← Decizia civilă nr. 908/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 309/2013. Evacuare → |
|---|
