Decizia civilă nr. 908/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.908/R/2013
Ședința publică din 19 Septembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -V. B.
JUDECĂTOR: C. -A. C. JUDECĂTOR: D. T.
GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți C.
F., C. S., C. M., C. C. , în contra Sentinței civile nr.2102/16 Noiembrie 2010, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimații reclamanți C. I., P. R. -A.
, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentanta intimaților reclamanți, doamna avocat L. Baciu, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care tribunalul constată că pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare emise pe numele recurenților C. S., C. M. și C. C., agentul procedural a menționat "destinatar mutat"; (f.41-44), procedând la afișarea dovezilor, astfel că tribunalul apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată raportat la dispozițiile art.98 Cod procedură civilă, iar în baza prevederilor art.245 Cod procedură civilă, dispune repunerea pe rol a cauzei..
Reprezentanta intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimaților reclamanți asupra recursului de față.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța seria B2 nr.023/01 Martie 2011 în sumă de 250 lei, reprezentând onorariu avocațial și chitanța seria B2 nr.024/02 Martie 2011 în sumă de 250 lei, reprezentând onorariu de avocat (f.44-45).
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.2102/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C.
I., P. R. -A. în contradictoriu cu pârâții C. F., C. S., C. M. și C. C. .
A fost obligat pârâtul C. F. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în com. Geaca, sat S., nr. 108, jud. Cluj, înscris în CF Geaca nr. 50026 provenita din conversia CF Geaca 1020.
S-a dispus evacuarea pârâților C. F., C. S., C. M. și C.
C., din imobilul anterior identificat.
Au fost obligați pârâții C. F., C. S., C. M. și C. C.
, la plata către reclamanți a sumei de 2206,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 3586 din data de_, pârâtul C. F. a transmis reclamanților C. I. și P.
A., în cotă parte de ½ pentru fiecare, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 50026 Geaca, nr. cadastral 40, 40-C1 și 40-C2, pentru suma de 30.000 lei, sumă achitată integral de reclamanți anterior semnării contractului.
Ulterior reclamanții au procedat la înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară. Instanța a reținut faptul că deși pârâții neagă că ar fi înstrăinat imobilul în litigiu nu au produs vreo probă în acest sens, contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică dovedind o altă stare de fapt.
La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere dispozițiile de principiu ale art. 480 C.civ.. Din interpretarea acestei dispoziții legale, instanța a reținut că proprietatea este expresia supremă a accesului oamenilor la posesia, folosința și dispoziția bunurilor; este dreptul real cel mai deplin, fiind singurul drept subiectiv care conferă titularului său trei atribute, respectiv posesia, folosința și dispoziția asupra bunului. Posesia consta în posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul în materialitatea sa iar folosința îi conferă proprietarului dreptul de a întrebuința bunul său, culegând sau percepând în proprietate fructele pe care acesta le produce.
Instanța a retinut că pârâții nu au depus la dosar nici un înscris din care sa rezulte vreun drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel încât să fie îndreptățiți să invoce un drept de proprietate asupra acestuia.
Cu privire la înscrisul depus la dosar de pârâtul C. F., intitulat contract de vânzare cumpărare, încheiat la data de_, în baza căruia acesta invocă faptul că el este proprietarul imobilului în litigiu, instanța a reținut faptul că acest contract încheiat nu este în măsură a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcție din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului, conferind doar un drept de creanță cumpărătorului, drept ce poate fi valorificat potrivit dispozițiilor legale. Cu privire la dreptul de proprietate, pentru a se transmite acest drept din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului, trebuie respectate dispozițiile art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora terenurile cu sau fără construcții, situate in intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate si dobândite prin acte juridice intre vii, încheiate in forma autentica, sub sancțiunea nulității absolute a operațiunii juridice. Or, contractul pe care pârâtul C.
îl invocă în apărarea sa este încheiat sub semnătură privată, astfel că
nu este de natură a transmite proprietatea asupra imobilului teren și construcție ce formează obiectul prezentei cauze. Or, reclamanții C. I. și
P. R. A. invocă în susținerea cererii lor contractul autentic, apt de a transmite proprietatea imobilului în litigiu, contract încheiat cu pârâtul C.
F. .
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții se află în posesia imobilului înscris în CF nr. 50026 Geaca, nr. cadastral 40, 40-C1 și 40-C2. Astfel, din declarația martorului Dolha C. V. (f. 29) rezultă faptul că pârâții locuiesc în prezent în imobil, acesta precizând că a fost de față când reclamanții s-au deplasat la locul situării imobilului și au vorbit cu pârâtul
C. F. care a recunoscut că le-a înstrăinat imobilul și a precizat că el este de acord să părăsească imobilul dar tatăl să nu dorește să părăsească această casă. Aceleași aspecte reies și din declarația martorului Almășan I. (f. 30), acesta precizând că s-a deplasat cu reclamanții la fața locului și la poarta imobilului a răspuns un băiat care a arătat că el este de acord să părăsească imobilul, deoarece l-a înstrăinat în mod legal, singura problemă fiind părinții săi. Faptul că pârâții ocupă în prezent imobilul în litigiu rezultă și din răspunsurile acestora la interogatoriile administrate (f. 40-42), aceștia recunoscând că locuiesc în imobil.
În ceea ce-l privește pe pârâtul C. C., instanța a facut aplicarea dispozițiilor art. 225 C.pr.civ., apreciind lipsa sa nejustificată la interogatoriu ca un început de dovadă în favoarea reclamanților, prin coroborare cu restul probelor administrate în cauză rezultând faptul că și acesta locuiește în imobilul în litigiu.
Prin faptul ca pârâții dețin posesia imobilului proprietatea reclamanților, neinvocând vreun titlu legitim care să justifice această posesie, respectiv vreun contract de închiriere sau de comodat care să le confere dreptul de a ocupa acest imobil, se aduce atingere atributelor de posesie și folosință ale reclamanților asupra acestui imobil, pârâții
încălcându-și obligația negativă de a nu face nimic care ar aduce atingere dreptului subiectiv al reclamanților.
Având în vedere considerentele anterioare și dat fiind faptul că pârâtul
C. F. nu a făcut dovada faptului că ar deține un titlu de proprietate valabil cu privire la imobilul în litigiu, instanța în baza art. 480 C.civ. a admis cererea reclamanților .
Totodată, față de cererea expresă a reclamanților de evacuare a pârâților din imobil, instanța în baza celor expuse anterior, a dispus evacuarea pârâților C. F., C. S., C. M. și C. C., din imobilul anterior identificat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. F., C.
S., C. M. și C. C., solicitând admiterea apelului, apreciind că sentința atacata este netemeinica si nelegala deoarece instanța de judecata, incalcand principiul rolului activ al judecătorului, a efectuat o cercetare superficiala a fondului.
În motivarea cererii s-a arătat că având în vedere afirmația paratului
C. S. ("a fost obligat sa vanda imobilul reclamanților, procedând la încheierea contractului deoarece ii era frica de aceștia" - consemnata in sentința) precum si răspunsul acestuia la interogatoriu (intrebare 3 - "da, pentru ca nu l-am vândut") precum si faptul ca niciunul dintre parați nu are cunostinte juridice si nu era asistat de avocat, se impunea acordarea unei
atenții sporite, eventual recomandarea angajării unui avocat in măsura sa le asigure paraților apărarea, sa formuleze cerere reconventionala pentru anularea contractului de vânzare cumpărare și eventual plângere penala.
In al doilea rând, având in vedere doctrina si practica judiciara - Decizia nr. 2102 pronunțata de I., Secția Civila si de proprietate intelectuala in ședința publica de la 17 martie 20051- chiar daca instanța a admis primul petit (de revendicare, astfel cum acesta a fost precizat la termenul din_ ), se impunea respingerea celui de al doilea petit, respectiv de evacuare, date fiind deosebirile esențiale dintre acțiunea in revendicare și cea in evacuare. Instanța nu putea dispune evacuarea recurentului C. F. de vreme ce acesta nu locuiește in imobilul respectiv, asa cum rezulta din răspunsul la interogatoriu si din faptul ca insusi reclamanții au indicat domiciliul recurentului in G., str. M. nr 94, jud Cluj.
In lumina celor de mai sus, instanța trebuia sa dispună obligarea recurenților la plata parțiala a cheltuielilor de judecata, conf art 276 Cpc, de vreme ce petitul de evacuare trebuia respins.
In ceea ce privește faptul ca sentința atacata a fost pronunțata "cu drept de recurs", invederează instanței faptul ca in lumina prev. art 2821 Cpc, "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța in cererile introduse pe cale principala privind ... acțiunilor in evacuare in materie comerciala...". De vreme ce legiuitorul a specificat faptul ca acțiunile in evacuare in materie comerciala nu sunt supuse apelului, per a contrario, cele in materie civila sunt supuse apelului. Aceeași concluzie reiese si din lecturarea deciziei I. la care au făcut referire.
Prin întâmpinarea formulată de intimații C. I. și Pirtgg R. -A.
, s-a solicitat respingerea recursului si, pe cale de consecința, menținerea in intregime a hotărârii atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocațial conform chitanței anexate prezentei.
În motivarea poziției procesuale s-a arătat că în ceea ce privește afirmațiile recurenților referitoare la superficialitatea cu care s-a efectuat cercetarea judecătoreasca, precum si la încălcarea rolului activ al judecătorului, acestea nu pot fii însușite ca atare de către instanță, pornind nu numai de la ceea ce reiese din analiza întregului dosar de fond, parații
recurenți beneficiind de amânarea judecării cauzei in vederea pregătirii apărării si a angajării unui apărător, dar si de recomandarea făcuta in virtutea rolului activ de către instanța de fond, in sensul angajării unui avocat precum si a posibilității de a solicita asistenta publica gratuita daca sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea beneficia de aceasta.
Mai mult, in virtutea rolului activ, instanța de fond le-a pus in vedere posibilitatea formulării unei cereri reconventionale, având astfel posibilitatea dovedirii susținerilor lor. Prin urmare, rolul activ al instanței nu numai ca a fost exercitat pe deplin, dar acesta nu putea sa încalce principiul disponibilității in procesul civil, părțile fiind in măsura sa determine limitele judecații si obiectul acesteia.
Referitor la Decizia invocata pronunțata de către înalta Curte de Casație si Justitie-Sectia civila si de proprietate intelectuala, sub nr. 2102 in ședința publica din data de 17 martie 2005, aceasta nu este in contradicție eu solicitările subsemnaților sau calea aleasa pentru apărarea dreptului nostru de proprietate, aceea a revendicării si obligării paratului de prim rang
la restituirea posesiei bunului, cu consecința realizării pe calea executării silite a restituirii posesiei asupra imobilului dobândit ci titlu drept cumpărare. Prin urmare, soluția instanței de fond-fata de situația de fapt stabilita si pe deplin dovedita a fost neîndoielnic întemeiata si legala, nicidecum superficiala, asa cum recurenții susțin.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța reține următoarele:
Starea de fapt așa cum a fost reținută de către instanța de fond nu a fost contestată prin motivele de recurs nefiind formulate critici în legătură cu legalitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Criticile legate de încălcarea principiului rolului activ nu sunt întemeiate întrucât în principal părțile sunt datoare să urmărească desfășurarea procesului, instanța neavând obligația, fiindu-i chiar interzis să acorde părților eventuale consultații juridice prin realizarea unor recomandări sau sugestii.
Soluția instanței cu privire la petitul de evacuare este corectă atâta timp cât la data introducerii acțiunii pârâții foloseau imobilul iar evacuarea s-a dispus ca și o măsură subsidiară în vederea respectării dreptului de proprietate.
Întrucât soluția asupra cererii principale este de admitere și cererea privitoare la obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată este corectă, în cauză nefiind incident art. 276 C.pr.civ. deoarece cererea a fost admisă în întregime.
Criticile referitoare la mențiunea indicată în cuprinsul hotărârii privitoare la calea de atac nu sunt întemeiate întrucât calea de atac se stabilește prin lege indiferent de mențiunea inserată în cuprinsul hotărârii, iar nelegalitatea hotărârii prin inserarea unei mențiuni greșite este condiționată de dovedirea unei vătămări, lucru care în cauză nu a fost probat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de C. F., C. S., C. M.
, C. C., împotriva Sentinței civile nr.2102/16 Noiembrie 2010 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o va menține în întregime.
Intimații au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unor avocați, f. 44- 45. Fiind în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 și 277 C.pr.civ. va obliga recurenții să plătească, în solidar, intimaților C. I. și P. R. -A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. F., C. S., C.
M., C. C., împotriva Sentinței civile nr.2102/16 Noiembrie 2010 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească, în solidar, intimaților C. I. și P.
R. -A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 Septembrie 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, D. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./19 Septembrie 2013/1910Red. D.T./C.Ț./2 exemplare/_ Judecător fond: Fițigău O. L.
| ← Decizia civilă nr. 370/2013. Evacuare | Decizia civilă nr. 511/2013. Evacuare → |
|---|
