Decizia civilă nr. 512/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 512/A/2013

Ședința publică de la 22 Octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.

Judecător A. -F. D. Grefier L. M.

Pe rol fiind judecarea apelului promovat de apelant reclamant S. I. și de apelant pârât M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 8730/_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant, personal, lipsă fiind reprezentantul apelantului pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, prin încheierea civilă nr. 124/CC/_ a fost admisă cererea de abținere a completului de judecată 3A.

T. ul constată că au fost promovate două apeluri, în termen, au fost motivate și comunicate.

Se constată că, la data de_, apelantul reclamant a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare la apelul promovat de către pârât și o cerere de completare a dispozitivului sentinței atacate.

T. ul pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calități procesuale pasive a M. ui F. P., excepții invocate în cuprinsul întâmpinării de către pârât.

Apelantul reclamant solicită respingerea excepțiilor și, pe fond, arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor.

Apelantul reclamant solicită admiterea apelului său, cu cheltuieli de judecată, iar în ce privește apelul promovat de către pârât, solicită respingerea acestuia.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T. UL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8730/_ instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. I. domiciliat în mun. C. -N., str. SA nr.26, Bloc D3, ap.19, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B. EȘTI cu sediul în mun. B. ești, str. Apolodor nr.17, sector 5 și cu sediul procesual ales la sediul Direcției Generale a F. P. a jud. C. din mun. C. -N., Piața A. I. nr.19, jud. C., având ca obiect Legea nr.10/2001.

A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a prețului actualizat al imobilului situat în mun. C. -N., str. Regele Ferdinand nr.4, ap.20, jud. C., înscris în CF 2. C. -N., nr.top.115/1/XX.

A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente prețului actualizat al imobilului situat în mun. C. -N.

, str. Regele Ferdinand ( fostă str. Gh. Doja ) nr.4, ap.20, jud. C., înscris în CF 2.

C. -N., nr.top.115/1/XX și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial, onorariul de expert rămânând în sarcina reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.34.759 din_, S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., în calitate de mandatar al C. ui Local al mun. C.

-N., a vândut antecesorilor reclamantului, respectiv numiților S. G. și soția

S. M. imobilul situat în C. -N., str. G. Doja nr.4 ap.20, jud. C., cu nr.top.115/1/XX.

Prin sentința civilă nr. 3395/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul L. Remus în contradictoriu cu pârâții C. Local al municipiului C. -N. și S. I. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat (filele 16-22).

Prin decizia civilă nr. 582/A/_ pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Cluj a admis în parte apelul și rejudecând cauza a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul L. Remus, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34759/_ încheiat de C. Local al mun. C. -N. cu antecesorii pârâtului S. I., respectiv cu S. G. și soția S. M. . ( filele 23-30 ).

Prin decizia civilă nr. 1127/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar civil a fost respins recursul declarata împotriva deciziei civile nr. 582/A/_ pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Cluj, astfel că soluția de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34759/_ încheiat de C. Local al mun. C. -N. cu antecesorii pârâtului

I., respectiv cu S. G. și soția S. M. a rămas definitivă și irevocabilă la data de _ .
Conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, "(1) - Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
1. Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
  (2^1) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
2. Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. E. și F. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare";.

Din economia acestei reglementări legale rezultă că sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare- cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, însă în mod diferențiat, în funcție de împrejurarea că respectivele contracte de vânzare- cumpărare au fost încheiate cu respectarea sau cu încălcarea Legii nr. 112/1995.

Astfel, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001. Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pot pretinde

prețul de piață al imobilului, în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2¹ si 3, precum si art. 50¹ din Legea nr. 10/2001.

Pornind de la aceste considerente, instanța a constat ca pentru a fi admisă acțiunea unui reclamant prin care acesta pretinde restituirea prețului de piață al imobilului în cauză, este necesar să fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr. 10/2001: reclamantul să fi cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 un imobil iar prețul să fi fost achitat, contractul de vânzare- cumpărare să fi fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar acel contract să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar în situația în care se solicită restituirea prețului actualizat al imobilului trebuie ca acel contract de vânzare-cumpărare să fi fost încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Examinând aceste aspecte în prezenta cauză, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că antecesorii săi - S. G. și soția S. M. au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 34759/_ încheiat cu S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., în calitate de mandatar al C. ui Local al mun. C.

-N., imobilul situat in C. -N., str. G. Doja nr. 4 ap. 20. În baza acestui contract, au fost achitate mai multe sume de bani conform adresei nr. 393138/413/_ emisă de M. C. -N. - S. Rate, Chirii, T. fe și Prețuri, după cum urmează:

154,87 lei ( 1.548.726 lei ROL ) reprezentând avans cumpărare locuința, din care 11,41 lei ( 114.093 lei ROL ) comision de 1 % din valoarea totală a locuinței, reținută de unitatea vânzătoare la data plății - virat 143,46 lei ( 1.434.633 lei ROL )
986,06 lei ( 9.860.604 lei ROL ) reprezentând contravaloare rate din împrumut - virat 986,06 lei
667,20 lei ( 6.671.971 lei ROL ) reprezentând contravaloarea rate dobândă

- virat 667,20 lei.

De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare nr.34759/_, prin decizia civilă nr.582/A/_ pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Cluj, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1127/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar civil.

Din considerentele deciziei nr. 582/A/_ a T. ului C., precum și din cele ale deciziei civile nr. 1127/R/_ a Curții de Apel C., rezultă că antecesorii reclamantului au încheiat acest contract cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995. Astfel, considerentele acestei decizii care a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamantul ca succesor în drepturi ai pârâților S.

G. și soția S. M., din prezenta cauza și care este irevocabilă, au trecut în puterea lucrului judecat, iar acest aspect al încheierii contractului cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1997 a fost discutat în litigiul finalizat prin decizia civilă nr.1127/R/_ și nu mai poate fi repus în discuție în prezenta cauză ci se impune instanței, dată fiind obligativitatea acestei hotărâri.

Din considerentele deciziei civile nr.582/A/2010 a T. ului C. se reține că "Astfel, tribunalul consideră că pârâții nu se pot prevala de buna- credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât, în condițiile în care în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995 se puteau cumpăra doar imobile intrate în proprietatea statului de la persoane fizice începând cu 6 martie 1945, cu minime diligențe ar fi putut afla că imobilul în litigiu este revendicat încă din anul 1993 și că există și cereri de restituire formulate în temeiul Legii nr.112/1995, însă din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu au făcut nici un demers real pentru a afla care este situația juridică apartamentelor în litigiu.";

În același sens, s-a reținut din considerentele deciziei civile nr.1127/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr._ că "Drept urmare, se poate aprecia în sensul că chiriașii cumpărători nu au depus nici măcar minimele diligențe ce se impuneau pentru a verifica dacă imobilul în litigiu putea sau nu să fie

cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 și că, deci, au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.";

Așa fiind, s-a reținut că sunt întemeiate pretențiile reclamantului cu privire la prețul actualizat al imobilului în condițiile prevăzute de art. 50 al. 2 si 3 din Legea nr.10/2001, fiind întrunite toate condițiile în acest sens. Fiind acordat prețul actualizat, nu se mai poate acorda dobânda legală, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente prețului actualizat al imobilului situat în mun. C. -N., str. Regele Ferdinand (fostă str. Gh. Doja) nr. 4, ap. 20, jud. C., înscris în CF 2. C. -N., nr. top.115/1/XX.

Nemaiputând fi pusă în discuție buna sau reaua credință a cumpărătorilor - antecesori ai reclamantului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 34759/1997, nu se poate admite capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro, astfel că acest petit urmează a fi respins ca neîntemeiat în baza art. 998 și urm. C.civ.

Cât privește cheltuielile de judecată, în temeiul prevederilor art. 274-276 C.proc.civ., instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial, onorariul de expert rămânând în sarcina reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea in parte a sentinței, in sensul de a exonera M. F. publice de plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii arată că: în cauza sunt incidente si dispozițiile art. 276 Cod de procedura civila (pe care si prima instanța le-a invocat in sprijinul hotărârii sale) . "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor."

Solicită a se observa ca in speța pretențiile M. ui F. P. au fost incuviintate in totalitate.

Arată că acțiunea a fost admisa in ceea ce privește al doilea petit, respectiv au fost acordate despăgubiri reprezentând prețul actualizat al imobilului situat in

C. -N. str. Regele Ferdinand nr. 4 apt. 20 județul C. inscris in C.F. 2. C. -N.

, nr. topo 115/1/XX) cel pentru care a arătat prin acțiune ca se opun admiterii lui. In ceea ce privește primul petit, acela prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri reprezentând prețul de piața, acțiunea reclamantului a fost respinsa asa cum Ministerul Finanțelor Publice a solicitat prin intampinare.

Prin urmare, precizează că in mod greșit prima instanța a obligat Ministerul Finanțelor Publice la plata in parte a cheltuielilor de judecata.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. I., solicitând: admiterea acțiunii civile in sensul: obligării M. ui F. P. B. ești la plata către apelantul-reclamant a prețului de piața al imobilului situat in C. -N., str. Regele Ferdinand, nr. 4, ap. 20, jud. C. ; obligării paratului la plata dobânzii legale aferente prețului actualizat al imobilului in cauza, in cazul in care instanța apreciază ca se impune obligarea paratului la plata prețului actualizat al imobilului; obligării paratului la plata daunelor morale in valoare de 10.000 euro; obligării paratei la plata cheltuielilor de judecata ce constau in 2.000 lei onorariu avocat si

1.200 lei expertiza efectuata la fond. În motivare arată că:

Între apelantul-reclamant si SC Construct Ardealul s-a încheiat contractual de vânzare cumpărare nr. 34759 /_ in condițiile Legii nr. 112/1995 având ca obiect imobilul situat in str. Regele Ferdinand, nr. 4, ap. 20. Prețul locuinței a fost de 11.409,330 lei, din care s-a achitat inițial un avans de 1.547.717 lei, restul fiind plătit in rate lunare, cu o dobânda de 25% pe an.

A arătat că acest apartament face parte dintr-un imobil care a aparținut anterior naționalizării proprietarilor tabulari Rosca Valeriu si Rosca N. . In urma naționalizării, imobilul a trecut in proprietatea Statului R., iar odată cu apariția Legii nr. 112/1995 imobilul a fost impartit in apartamente si vândut chiriașilor,

unul dintre aceste apartamente fiind cumpărat de către antecesorii subsemnatului,

S. M. si S. G. .

Menționează că prin actele depuse la dosar a arătat faptul ca antecesorii mei au îndeplinit toate conditile legale impuse de Legea nr. 112/1995 pentru a putea cumpăra acest apartament, ei fiind chiriași. De asemenea a arătat faptul ca antecesorii au fost de buna credința la cumpărarea acestui apartament, atati ei, cat si vânzătorii, Statul R. .

Astfel, condițiile impuse de Legea 112/1995 pentru încheierea valabila acontractului de vânzare cumpărare erau: cumpărătorul trebuia sa fie titular al contractului de închiriere (antecesorii mei erau chiriași), sa-si fi exprimat opinia de a cumpăra abia dupa trecerea unui termen de 6 luni de la data intrării in vigoare a Legii nr. 112/1995, termen in care adevăratul proprietar poate formula cerere de restituire in natura a imobilului, sa nu fi dobândit sau înstrăinat, el ori membrii familiei sale, o locuința proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu, sa achite un avans de minim 30% din prețul de cumpărare si apartamentul instrainat sa nu faca parte din categoria celor prevăzute la art. 10.

Apelantul-reclamant consideră ca toate aceste condiții au fost îndeplinite de către antecesorii mei, motiv pentru care susțin ca au cumpărat cu buna credința imobilul in cauza. Aceștia au depus toate diligentele necesare pentru a afla daca apartamentul este revendicat sau nu, insa toate răspunsurile primite, inclusive din partea vânzătorului, Statul R., au fost in sensul negativ, ca nu este revendicat.

Arată că de aceea antecesorii săi au si demarat acțiunea de cumpărare, știind ca indeplinesc condițiile legale si știind ca Statul R. este proprietarul imobilului.

In temeiul art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate in baza legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piața al imobilelor, stabilite conform standardelor internaționale de evaluare.

Eroarea Statului R., care a vândut imobilele chiriașilor de buna credința, nu poate produce efecte in defavoarea chiriașilor, care au plătit prețul apartamentelor. La momentul cumpărării si achitării prețului imobilului, antecesorii au avut un apartament, care avea o valoare, aveau o locuința, iar in momentul de fata acest apartament le-a fost luat, deci apelantul-reclamant a pierdut o locuința

Consideră ca valoarea pe care o avea apartamentul la momentul acela in viata antecesorilor săi, adică faptul ca aveau unde locui si ce sa lase moștenire apelantului-reclamant, trebuie sa echivaleze in zilele noastre cu o valoare proporționala, adică cu prețul de piața al imobilului, deoarece apelantul-reclamant a primit moștenire de la părinți o locuința in central orașului si acum ii este restituita o suma derizorie cu care nu pot sa-mi achiziționez o alta locuința.

Cu privire la dobânda legala pretinsa, consideră ca aceasta este justificata legal, deoarece antecesorii săi au achitat un pret pentru imobilul in cauza, bani care au fost încasați de Statul R. .

In ceea ce privește daunele morale solicitate, solicită a se avea in vedere faptul ca toate procesele legate de acest imobil au început in urma cu 10 ani, timp in care atat apelantul-reclamant, familia sa, cat si antecesorii au fost împovărați de aceste litigii, atat material cat si moral. Antecesoarea S. M., asa cum reiese si din actele de la dosar, a decedat in anul 2007 in urma unui atac cerebral, care l-a suferit in zilele in care trebuia sa fie supusa interogatoriului, in dosarul ce avea ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare. Tot stresul si tot necazul provocat de aceste șiruri de procese îndelungate si anevoioase au dus la înrăutățirea stării de sănătate a antecesoarei sale.

De asemenea arată că si starea de sănătate a apelantului-reclamant a fost afectata de-a lungul anilor, deoarece stresul continuu si cheltuielile ocazionate de aceste litigii au fost împovărătoare.

Consideră ca este responsabil Statului R. pentru toate suferințele ocazionate, atat morale cat si materiale, deoarece el a fost vânzătorul imobilului si i-

a asigurat in momentul vânzării cumpărării ca el este proprietarul imobilului, antecesorii săi fiind de buna credința.

Pentru toate aceste considerente, cat si pentru cele prezentate in cererea de chemare in judecata, in notele de ședința si in concluziile scrise, solicită admiterea apelului si obligarea paratei la plata prețului de piața al imobilului.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea apelului formulat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile 8730/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul cu numărul _

În motivare arată:

Prin apelul formulat, se solicita schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii in tot a acțiunii formulate de reclamant, acesta investind instanța de apel cu trei cereri, dupa cum urmează:

Obligarea Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamant a prețului de piața al imobilului situat in C. -N., str. G. Doja, actualmente str. Regele Ferdinand nr. 4, plătit de către acesta in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 34.759/_ incheiat in baza legii 112/1995 intre antecesorii reclamantului si

C. Local al municipiului C. -N. (anulat de către instanța prin decizia civila nr. 1127/_ a Tribunalul Cluj sentința care a fost menținută de Curtea de Apel

, care prin decizia civila nr. 1127/_ pronunțată în dosarul cu număr unic_, a respins ca nefondat recursuri declarat de S. I. );
In ceea ce privește primul petit, intrucat nu au fost aduse argumente noi fata de cele din acțiunea principala si nici critici exprese sentinței atacate, in cele ce urmează reiterează susținerile din intampinarea depusa in prima instanța, care de altfel au fost găsite de către aceasta ca fiind intemeiate.
1. Prin Legea nr.1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 a fost introdus un nou articol, articolul 50A1, cu următorul cuprins:
  "ART. 501
  1. Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
  2. Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."
  In concluzie, au dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor doar proprietarii ale căror contracte de vanzare-cumparare au fost incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
  Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare au fost incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au dreptul doar la restituirea prețului actualizat.
  Asa cum reiese din hotărârile judecătorești prin care s-a tranșat irevocabil litigiul având ca obiect constatarea nulității contractului de vanzare-cumparare nr. 34.759/_ incheiat intre reclamant si C. Local al municipiului C. -N., cu privire la apartamentul situat in C. -N., str. G. Doja, actualmente str. Regele Ferdinand nr. 4, plătit de către acesta, instanța de judecata a constatat faptul ca vânzarea imobilelor s-a făcut cu incalcarea dispozițiilor cuprinse in Legea 112/1995.
  Prin decizia civila nr. 1127/_ a Tribunalul Cluj data in dosarul cu același număr unic, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare- cumparare mai sus menționat. S-a constatat că imobilul situat în str.G. Doja, actualmente str. Regele Ferdinand nr. 4, a fost preluat de către Statul Român fără titlu și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34.759/_ incheiat intre reclamant si C. Local al municipiului C. -N. .
  Soluția a fost menținută de Curtea de Apel C., care prin decizia civila nr. 1127/_ pronunțată în dosarul nr._, a respins ca nefondat recursuril
  declarate de S. I. . Analizând hotărârile instanțelor anterioare cu privire la valabilitatea titlului, instanța de control judiciar a conchis: "Iata, așadar, ca imobilul in litigiu era exceptat de la vânzare intrucat pe de o parte se incadra in in situația de excepție prevăzuta de art. 10 din Legea 112/1995, iar pe de alta parte, intrucat fiind preluat fara titlu valabil, el nu putea face obiectul legii 112/1995.
  In continuare, analizând buna credința a cumpărătorilor chiriași (la pagina 22 a deciziei nr. 1127/_ pronunțata de Curtea de Apel C. ) instanța arata următoarele :
  In speța nu poate fi reținuta buna credința a chiriașilor cumpărători, cata vreme asa cum rezulta din starea de fapt reținuta in cauza de primele doua instanțe... pe baza vastei probatiuni administrate de cele doua instanțe, aceștia nu au făcut niciun demers real pentru a afla care este situația juridica a apartamentelor in litigiu si, cata vreme, vânzătorul i-a incunostiintat pe parații cumpărători din prezenta cauza ca imobiliul este revendicat. "
  La pagina 7 a deciziei civile nr. 5828/A/_ depusa de reclamanți in probatiune, se consemnează ca in ceea ce-l privește pe antecesorii reclamantului (S.
  G. si M. ) a fost administrata proba cu interogatoriu. Astfel, la interogatoriu ce i-a fost luat, C. Local al M. ui C. -N. a arătat ca a adus la cunoștința paraților cumpartori ca imobilul este revendicat. Prin același interogatoriu s-a arătat ca lista imobilelor revendicate a fost afișată public la sediul DAFIS din C. -N.
  , "in acest sens fiind si adresa de la fila (39) de unde reiese ca aceasta lista a fost afișată dupa data de 1 august 1966 si respective declarațiile martorelor R. M. si
  P. Lavinia. ...cu privire la parații S., exista doua posibilități: fie nu s-au interesat nici ei de daca imobilul este sau nu revendicat, fie s-au interesat, situație in care nu au putut afla decât situația reala, respectiv aceea ca imobilul este revendicat, insa ambele situații sus menționate denota reaua lor credința, aceasta rezultând in primul caz din chiar inacțiunea lor, iar in al doilea caz, din faptul ca au cumpărat in pofida existentei cererii de revendicare. "
  Arată că întrucât practica judiciara a statuat ca si considerentele hotărârii judecătorești au putere de lucru judecat, in măsura in care explica dispozitivul si se reflecta in acesta, cum este cazul in litigiul precedent, acest fapt nu mai poate fi pus in discuție in prezenta cauza. Hotărârea judecătoreasca la care a făcut referire mai sus face dovada deplina a faptului ca, contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 si, in consecința, reclamantul nu are dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor.
  Astfel, ar fi nelegal ca instanța de fond din prezentul dosar sa faca o reapreciere in sensul de a schimba natura ori intelesul lămurit si vădit neindoielnic al actului juridic dedus judecații (restituirea prețului având la baza constatarea in mod irevocabil a nulității contractului de vânzare cumpărare nr.34739/_ prin hotărârile mai sus menționate) si sa retina buna credința a cumpărătorilor raportat la momentul incheierii contractului, asa cum solicita reclamantul. S-ar incalca astfel principiul puterii lucrului judecat, ceea ce ar fi inadmisibil.
  Pe de alta parte, in baza contractului de vânzare nr. 34739/_ imobilul a fost cumpărat la un pret derizoriu si nu la prețul de piața si prin urmare, nu ar fi just ca sa se restituie prețul de piața in condițiile in care acest imobil nu a fost cumpărat in aceleași condiții.
2. Pretențiile reclamantului, in sensul de a solicita obligarea M. ui F.

de a-i restitui suma achitata cu titlu de pret al apartamentului cu dobânda bancara calculata incepand cu data achitării prețului si pana la data restituirii acestuia nu corespund normelor legale in viogoare, fiind neintemeiata.
1. Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la restituirea dobânzilor bancare, deoarece aceste dobânzi nu reprezintă prețul apartamentului din speța, prețul fiind doar cel cuprins in contractul de vanzare-cumparare desființat prin hotărâre judecătoreasca irevocabila. In sprijinul acestei poziții procesuale invoca chiar dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata, care dispune următoarele:
  "Restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu
  modificările si completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
2. Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reprezentând comisionul de 1% (in speța 11.41 lei) reținut de către SC CONSTRUCTARDEALUL SA C. -N., ca venit propriu.

Conform dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, in situații precum cea din speța, restituirea sumelor achitate se face din contul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin 6 din Legea nr.112/1995, cont care nu a fost alimentat si cu sumele reprezentând comisioanele de 1% reținute de unitățile specializate care au evaluat si vândut imobilele respective.

Faptul ca acest comision a fost reținut de către S.C. "CONSTRUCTARDEALUL" S.A. C. -N. rezulta chiar din răspunsul C. ui Local al M. ui C. -N. iar calculul acestuia, actualizat in raport cu rata inflației se poate realiza cu mare ușurința astfel, din prețul actualizat, calculat de reclamanți, se scade 1% si rezulta suma datorata de Ministerul Finanțelor Publice.

Cu privire la petitul al doilea, respectiv cererea de obligare a paratului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, invoca pe cale de excepție PRESCRIPȚIA dreptului la acțiune al reclamantului.

Raportat la prevederile art. 2517 cod civil (in forma in care era in vigoare la data inregistrarii cererii_ respectiv), termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de trei ani. Acesta începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea (art.2528 Cod civil).

In speța, dreptul material la acțiune al reclamantului a inceput sa curgă de la data la care a survenit decesul antecesorilor sai, adică inainte de_ . Aceasta rezulta din faptul ca sentința nr. 3395/_, prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare 34739/_ a fost data in contradictoriu cu reclamantul S. I. in calitate de urmaș al titularilor contractului, respectiv S. G. si M. . Prin urmare, la data inregistrarii acțiunii-_ dreptul la acțiune al reclamantului era prescris.

O alta excepție pentru cel de al doilea petit, este lipsa calității procesuale pasive a M. ui F. P. . Solicită a se observa ca Ministerul Finanțelor Publice care a fost investit de reclamant prin acțiunea principala cu calitatea de parat, nu a fost parte in contractul de vânzare cumpărare incriminat. Prin urmare, nu-i poate fi reținuta vreo culpa care sa atragă răspunderea sa pentru eventuale pagube.

In ceea ce privește a treia cerere, aceea de obligare a M. ui F. P. la plata cheltuielilor de judecata in fond alcătuite din 2000 lei onorariu avocat si 1200 lei expertiza acordata in fond, solicitarea reclamantului este neîntemeiata.

Ministerul Finanțelor Publice nu are culpă procesuală, acesta fiind obligat să stea în judecată în calitate de pârât, iar răspunderea acestuia este o răspundere obiectivă, stabilită în mod expres prin textul legii, respectiv art. 50 alin. din legea 10/2001 care dispune ca "Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2A1) se face de către M. E. și F. ) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare." art. 13 alin. 6 din Legea 112/1995. In acest scop, s-a constituit la dispoziția M. ui F. P. fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor legi.

In cauza sunt incidente si dispozițiile art. 276 Cod de procedura civila (pe care si prima instanța le-a invocat in sprijinul hotărârii sale). "Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor."

Solicită a se observa ca in fond pretențiile M. ui F. P. au fost incuviintate in totalitate.

Astfel, acțiunea a fost admisa in ceea ce privește al doilea petit, respectiv au fost acordate despăgubiri reprezentând prețul actualizat al imobilului situat in C. -

N. str. Regele Ferdinand nr. 4 apt. 20 județul C. inscris in C.F. 2. C. -N., nr. topo 115/1/XX) cel pentru care a arătat prin acțiune ca nu se opun admiterii lui. In ceea ce privește primul petit, acela prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri reprezentând prețul de piața si daune morale, acțiunea reclamantului a fost respinsa asa cum M. ui F. P. a solicitat prin intampinare.

Având in vedere cele ce preced, solicită respingerea apelului recalamantului ca neintemeiat.

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul S. I. solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Finanțelor Publice in prezentul dosar, apel formulat cu privire la cheltuielile de judecata.

În motivare arată că prin sentința civila nr. 8730/2013 din data de_ a Judecătoriei C. -napoca, instant de fond a obligat parata Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de executare către reclamant, cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat, in cuantum de 2000 lei.

Solicită a se observa ca instant de fond nu a acordat cheltuieli de judecata in cuantumul total solicitat de reclamant, întrucât achitarea onorariului expertului, in valoare de 1200 lei, a rămas in sarcina sa.

Conform art. 274 si urm. "Partea care cade in pretenții, va fi obligate, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata".

Întrucât cheltuielile de judecata efectuate de către reclamant in prezentul proces sunt justificate cu chitanțe la dosar, iar aceste cheltuieli au fost făcute pentru a-și asigura dreptul la apărare, respectiv in ceea ce privește proba cu expertiza pentru a administra o proba utila si concludenta pentru aflarea adevărului in prezenta cauza, solicită respingerea apelului formulat de Ministerul Finanțelor Publice si obligarea Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor totale de judecata, onorariu avocat in valoare de 2000 lei si expertiza in valoare de 1200 lei.

Analizând apelul formulat de către Ministerul Finanțelor Publice prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:

Potrivit art.137 C pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în ceea ce privește obligarea acestuia la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale tribunalul o găsește întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între cel care formulează cererea și cel care este titularul dreptului din raportul dedus judecății( calitate procesuală activă), precum și, pe de altă parte, între cel împotriva căruia este îndreptată cererea și cel obligat în același raport juridic(calitate procesuală pasivă).

Or, în litigiul în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 582/A/_ a T. ului

C., respectiv Decizia civilă nr. 1127/R/_ a Curții de Apel C., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34759/_ încheiat de C. Local al mun. C. -N. cu antecesorii pârâtului S. I., respectiv cu S. G. și soția S. M. ., M. Finațelor P. nu a avut calitatea de parte litigantă ci doar C. local al Mun.C. -N. .

În aceste condiții, tribunalul statuează că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata daunelor morale, neavând calitate procesuală pasivă din această perspectivă.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plata sumei de 10 000 lei, cu titlu de daune morale, tribunalul o găsește întemeiată întrucât așa cum în mod pertinent a remarcat apelantul, dreptul la acțiune al reclamantului privind acordarea daunelor morale a început să curgă de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, în speță data decesului antecesoarei reclamantului,

intervenind la data de_, or reclamantul a învestit instanța de judecată la data de 30 mai 2012, cu depășirea termenul general de prescripție de 3 ani.

De asemenea este pertinentă în parte critica formulată de către apelantul Ministerul Finanțelor Publice în ceea ce privește obligarea sa doar în parte la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, întrucât, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, apelantul a fost de acord cu restituirea prețului actualizat, fără obligarea la plata dobânzilor aferente.

În ceea ce privește apelul formulat de către reclamantul S. I. împotriva aceleiași sentințe tribunalul constată următoarele:

În ceea ce privește prima critică potrivit căreia în mod eronat prima instanță a statuat că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea prețului de piață tribunalul apreciază că nu poate fi primită ca fiind pertinentă pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

M. . ( filele 23-30 din dosarul de fond).

S. I., respectiv cu S. G. și soția S. M. a rămas definitivă și irevocabilă la data de_ .

Așa cum în mod pertinent a reținut prima instanță, din considerentele deciziei civile nr.582/A/2010 a T. ului C. se reține că "Astfel, tribunalul consideră că pârâții nu se pot prevala de buna-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât, în condițiile în care în baza dispozițiilor Legii nr.112/1995 se puteau cumpăra doar imobile intrate în proprietatea statului de la persoane fizice începând cu 6 martie 1945, cu minime diligențe ar fi putut afla că imobilul în litigiu este revendicat încă din anul 1993 și că există și cereri de restituire formulate în temeiul Legii nr.112/1995, însă din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu au făcut nici un demers real pentru a afla care este situația juridică apartamentelor în litigiu.";

În același sens, s-a reținut din considerentele deciziei civile nr.1127/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr._ că "Drept urmare, se poate aprecia în sensul că chiriașii cumpărători nu au depus nici măcar minimele diligențe ce se impuneau pentru a verifica dacă imobilul în litigiu putea sau nu să fie cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 și că, deci, au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.";

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească dată în alt proces. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat, ipoteză prezentă și în prezenta speță sub aspectul eludării dispozițiilor Legii 112/1995, impune consecvența în judecată, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie contrazis printr-o alta.

Astfel, în virtutea argumentelor susmenționate, tribunalul conchide că în prezenta speță sunt aplicabile dispozițiile art. 50 alin 2 din Legea 10/2001 privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea dispozițiilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și nu ipoteza solicitată de către apelant, respectiv art. 50¹ din Legea 10/2001 care vizează contractele încheiate cu respectarea Legii 112/1995, ceea ce nu este cazul în prezenta pricină.

În schimb, este pertinentă susținerea apelantului potrivit căruia este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente prețului actualizat achitat de către antecesorii săi, întrucât actualizarea are caracter compensatoriu, astfel că este permis cumulul dobânzii legale moratorii cu actualizarea.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va admite excepția prescripției, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MFP pentru daunele morale, va admite în parte apelul declarat de reclamantul S. I., admite în parte apelul formulat de pârâtul MFP împotriva sentinței civile nr. 8730/_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C.

-N. pe care o schimbă parțial în sensul obligării pârâtului MFP la plata în favoarea reclamantului și a dobânzilor legale aferente prețului actualizat de la momentul introducerii acțiunii, 30 mai 2012 și până la plata prețului actualizat.

În temeiul art.274 C pr civ va obliga pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamantului 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în prima instanță, menținând restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite excepția prescripției.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MFP pentru daunele morale.

Admite în parte apelul declarat de reclamantul S. I., admite în parte apelul formulat de pârâtul MFP împotriva sentinței civile nr. 8730/_ pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o schimbă parțial în sensul obligării pârâtului MFP la plata în favoarea reclamantului și a dobânzilor legale aferente prețului actualizat de la momentul introducerii acțiunii, 30 mai 2012 și până la plata prețului actualizat.

Obligă pe pârâtul MFP să achite reclamantului 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în prima instanță.

Menține restul dispozițiilor sentinței. Fără cheltuieli de judecată în apel. Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Declină competența de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței în favoarea Judecătoriei C. -N. .

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

O. -C. T.

Judecător,

A. -F. D.

Grefier,

L. M.

L.M. 23 Octombrie 2013

Red AD/tehn ID_ / 4 ex

← Sentința civilă nr. 178/2013. Legea 10/2001		Decizia civilă nr. 433/2013. Legea 10/2001 →

Decizia civilă nr. 512/2013. Legea 10/2001

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 512/2013. Legea 10/2001