Sentința civilă nr. 449/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 449
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. M. și pe pârât A.
N. PENTRU R. P., pârât C. C. PENTRU S. D., având ca obiect "legea 10/2001";.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin apărător, avocat Cleopatra Cătană, ce depune la dosarul cauzei delegație de substituire a doamnei avocat Daciana Paler Groșan și împuternicire avocațială CJ/438082/B/2013, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că la data de_ prin fax și ulterior la data de_ prin Serviciul Registratură se depun note de ședință de către A. N. pentru
R. P. și de către C. C. pentru S. D. .
Se comunică apărătorului reclamantei un exemplar din notele de ședință depuse de către A. N. pentru R. P. .
Se constată că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către A.
N. pentru R. P. s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Tribunalul, raportat la prevederile art. 130 și 131 Cod Procedură Civilă și la petitul din cerere, pune în discuție incidența art. 20 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Apărătorul reclamantei apreciază că în prezenta cauză competența aparține Secției Mixte de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. .
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția Civilă.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată de către T. M., domiciliat în USA, 2 Pine dr. Park Ridge NJ 07656/1817 cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Daciana Paler Groșan situat în C. -N., str. D. nr. 15, ap. 3, aceasta a solicitat obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul Autorității Naționale pentru
P. să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu titlul VII din legea 247/2005.
Cu obligarea pârâtelor 1a plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că: în fapt, este titulara dosarului de despăgubire nr. 46420/CC constituit la pârâta A. N. pentru R. P., C. C. pentru S. D., în vederea acordării de despăgubiri.
Dosarul de despăgubire a rămas în nelucrare nefiind emisă vreo decizie de despăgubire.
În drept, invocă prevederile art 35, art. 148 și urm. din Codul de procedură civilă, Titlul Vll din Legea 247/2005.
Prin întâmpinarea depusă, A. N. pentru R. P., cu sediul in B., C. F. nr.202, sector 1 a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. cu privire la cererea de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru R. P. privind obligarea la emiterea titlului de despăgubire.
A arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului C., reclamanta T. M. a chemat în judecată A. N. pentru R. P. și C. C. pentru S. D., solicitând:
obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul ANRP să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
plata cheltuielilor de judecată.
în susținerea excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. cu privire la cererea de chemare în judecată, supune atenției următoarele aspecte:
Cererea de precizare formulată de reclamantă, prin care solicită plata despăgubirilor ce i se cuvin, este îndreptată împotriva unei autorității aparținând administrației publice centrale si anume A. N. pentru R. P. .
Astfel, în cuprinsul art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, așa cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 1068/2007 se arată că "A.
N. pentru R. P., denumită în continuare A., este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică...".
În același sens, dispozițiile art. 23 din OUG nr. 96/2013 prevăd: "A. N. pentru R. P., aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea prim- ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului".
Totodată, supun atenției instanței și prevederile art. 3, pct. 1 din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Prin urmare, având în vedere cele menționate mai sus, învederează instanței că soluționarea petitelor privind plata despăgubirilor, formulate de reclamant în contradictoriu cu A. N. pentru R. P. este de competența Curții de Apel - Secția de Contencios Administrativ si Fiscal.
. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru R. P. cu privire la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, face următoarele precizări:
În cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, A. N. pentru R. P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, A. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D., secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată
de Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu A. N. pentru R. P. a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C. C. pentru S. D. .
Potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. C. pentru S. D. .
După intrarea în vigoare a acestui act normativ (Legea nr. 247/2005), contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Subliniază faptul că pretențiile de restituire în echivalent, respectiv stabilirea contravalorii acestora se realizează în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005 (deci existența și întinderea drepturilor la restituire este cea recunoscută în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001).
Învederează instanței că prin adoptarea Legii nr. 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și totodată a fost înființată o entitate competentă, respectiv C. C. pentru S. D., pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Precizează faptul că, în Monitorul Oficial nr. 278/_, a fost publicată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Potrivit acestui act normativ, se înființează C. N. pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Conform art. 17, alin. 1, lit. a din Legea nr.165/2013, la care a făcut referire mai sus, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 "E. luarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Prin urmare, nu A. N. pentru R. P. va emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, ci C. N. pentru Compensarea Imobilelor va emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv potrivit prevederilor art.21 alin.8 din Legea nr.165/2013.
Nu în ultimul rând, învederează onoratei instanțe faptul că în ședința plenului judecătorului Secției de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție din data de_ s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, prin care s-a stabilit că, A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea ia emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea Autorității Naționale pentru R. P. la plata cheltuielilor de judecată, subliniază faptul că A. nu are calitate procesuală în prezentul dosar, așa cum am arătat mai sus, motiv pentru care solicită respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea excepțiilor invocate, respectiv, excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. cu privire la cererea de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a
Autorității Naționale pentru R. P. privind obligarea la emiterea titlului de despăgubire, respingerea ca neîntemeiată a solicitării privind cheltuielile de judecată, iar, în subsidiar, respingerea cererii formulată de către reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În drept: H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, art. 114 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, Legea nr.247/2005, O.U.G. nr.81/2007, OUG nr. 62/2010 modificată prin Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru următoare motive:
Prezenta cauză are caracter administrativ, astfel cum s-a statuat în practica Curții de Apel C., a Curții de Apel B. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au arătat că o cerere cum este cea formulată în prezentul dosar se întemeiază pe prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii. Acest articol se află în Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, capitol intitulat "Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor";.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.";
Chiar și după modificarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii 247/2005, prin intrarea în vigoare a Legeii nr. 165/2013, în speță ne aflăm într-o procedură administrativă, ulterioară și diferită de procedura reglementată de Legea 10/2001.
Mai mult, se reține că, în esență, obiectul litigiului constă în obligarea unei autorități publice de a îndeplini o operațiune administrativă, cuprinsă în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, așa cum s-a arătat anterior, astfel că sunt aplicabile disp. art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care permit instanței să oblige autoritatea publică să efectueze operațiunea administrativă necesară pentru protejarea unui drept sau a unui interes legitim.
În plus, se observă că în speță instanța nu mai are a analiza îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, ci doar îndeplinirea atribuțiilor unei autorități publice, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului
C. și va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâții A. N. pentru R. P. și C. C. pentru S. D., în favoarea Secției mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C.
.
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta
T. M. în contradictoriu cu pârâții A. N. pentru R. P. și C.
pentru S. D., în favoarea Secției mixte de Contencios
Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C.
.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
-F. D.
Grefier,
D. I. D.
dact. D.D. 24 Septembrie 2013 red AD/tehn DD
15 noiembrie 2013/ 5 ex
| ← Decizia civilă nr. 3994/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 178/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
