Decizia civilă nr. 512/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 512/R/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS
JUDECĂTOR: M. O. -S. GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurenții C. L. C. -
N. de aplicare a Legii nr.18/1991, C. J. C., T. D. împotriva sentinței civile nr. 23663/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații T. I., T. M., T. F. D., L. G., N. M., M. V., L. I., L. N., M. M., B. Ana, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului T. D., av. M. B. o, intimata T. M., personal și asistată de av. Nedelea Sabin în substituirea av. Gidro Stanca, intimatele N. M. și
M. V. personal, lipsă fiind restul părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de 7 mai 2013, intimatul L. G. a depus la dosar note de ședință, sub forma unei întâmpinări, câte un exemplar comunicându-se reprezentantei recurentului T. D. și reprezentantului intimaților T. .
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și în temeiul dispozițiilor art.150 Cod de procedură civilă, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului T. D. solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată de la reclamanții intimați. Arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală. Mai arată că rima instanță și-a însușit poziția echivocă a Comisiei Locale. Arată că, prin Hotărârea nr. 80/1991 s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, hotărâre în care a fost menționată și antecesoarea recurentului, T. M. . C. L. a învederat că TP 3350 a fost eliberat în baza unei cereri din anul 1991, însă acest titlu de proprietate nu a fost eliberat în baza cererii reclamanților. Ulterior, C. L. și-a schimbat poziția arătând că TP 3350 a fost eliberat în baza unei cereri formulate de T. I. . Învederează că Hotărârea nr. 80/1991 nu a fost atacată și a fost respectată de cei care au făcut cerere în 1991 pentru terenul în litigiu. Defuncta T. M. a formulat cerere în anul 1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind terenul în litigiu, ulterior solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și pentru alte terenuri. Nu contestă că terenul litigios provine de la T. V. . Învederează că, în prezenta
cauză, nu se poate pune problema reprezentării succesorale, ci a retransmiterii succesorale.
Cu privire la recursul formulat de C. L. arată că, procedural, s-ar impune admiterea acestuia, iar în ce privește recursul Comisiei Județene solicită respingerea acestuia. Solicită amânarea pronunțării hotărârii în vederea depunerii de concluzii scrise.
T. ul, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentanta recurentului T. D., considerându-se lămurită.
Reprezentantul intimaților T. solicită respingerea tuturor celor trei recursuri, cu cheltuieli de judecată față de toți recurenții, în solidar.
Cu privire la recursul formulat de T. D., învederează că T. M. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit Legii 18/1991 persoană îndreptățită este cea care a fost membru cooperator, moștenitor al unui fost membru cooperator sau persoana care a formulat o cerere de reconstituire. Cererea formulată de T. M. în anul 1991 a fost scrisă de T. D. . S-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,88 ha, ulterior 0,29 ha și 1,01 ha. Recurentul T.
D. nu a formulat niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri. Mai arată că intimații T. sunt cei care sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate, formulând cererea înregistrată sub nr. 3765/1991. Hotărârea nr. 80 nu privește pe T. M., ci pe
L. I. și T. I. .
Cu privire la recursurile formulate de C. L. și C. J., solicită respingerea ambelor.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 23663/_ pronunțată de Judecătroia C. -N. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. I., T. M., T. F. -D. în contradictoriu cu pârâții C. L. C. -N., C. J. C., T. D. j, L. G., N. M., M. V. ,
L. I., L. N., M. M. și B. Ana și a dispus anularea parțială a Titlului de proprietate nr.3350/5241 din_ eliberat de CJSDPT C., în ce privește includerea printre titularii dreptului de proprietate a numitei T. M. ,
în calitate de moștenitoare după defuncta T. V. .
A fost obligată pârâta C. L. C. -N. să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Județene C. în vederea eliberării unui nou titlu de proprietate pentru terenul descris în Titlul de proprietate nr.3350/5241 din_ eliberat de CJSDPT C., în favoarea numiților T. u
D. Susana, L. I. I., T. I., T. N., toți în calitate de moștenitori ai defunctei T. V. .
A fost obligată pârâta C. J. C. să emită un nou titlu de proprietate pentru terenul descris în Titlul de proprietate nr.3350/5241 din_ eliberat de CJSDPT C., în favoarea numiților T. u D. Susana, L. I. I., T. I.
, T. N., toți în calitate de moștenitori ai defunctei T. V. .
A fost obligați pe pârâții C. L. C. -N., C. J. C. și T. D. să plătească în cote părți egale de câte 1/3 fiecare pârât, în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1785 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că numitul T. N. a fost fiul numitei T. V., așa cum rezultă din certificatul de naștere de la fila 41. Acesta a fost căsătorit cu numita T. M., așa cum rezultă din certificatul de căsătorie de la fila 13, cu care a avut trei copii: pe reclamantul T. I., pe pârâtul T. D. și pe numitul T. N., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.162/_ emis de SCN N. Lex din
C. -N. (f 12) și actele de stare civilă de la filele 15, 17.
T. N., soțul numitei T. M., a decedat la data de_, așa cum rezultă din certificatul de deces de la fila 65, iar T. M. a decedat la data de_, așa cum rezultă din certificatul de deces de la fila 14, după ea rămânând moștenitori, cei trei copii anterior menționați: reclamantul T. I., pârâtul T. D. și numitul T. N. .
Numitul T. N., fiul lui T. N. și T. M. a decedat la data de _
, așa cum rezultă din certificatul de deces de la fila 17 și cel de moștenitor de la fila 21, iar după el au rămas moștenitori: pârâții T. M., în calitate de soție supraviețuitoare și T. F. D., în calitate de fiu ( f 21).
Reclamantul T. I. a înregistrat la data de_ la Primăria Municipiului C. -N. sub nr.3765/304, o cerere prin care a solicitat în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1997, împreună cu moștenitorul T.
N., fratele său, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,78 ha, în calitate de moștenitor după defuncții T. N. și T.
M., părinții săi (f 8).
La data de_, numitul T. I. a înregistrat la Primăria Municipiului
C. -N. sub nr.11959/402, o cerere prin care a solicitat în temeiul Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas după părinții săi, T. N. și T. V. (f 49).
În martie 1991, numita T. M. a înregistrat la Primăria Municipiului C.
-N. sub nr.6351/402, o cerere prin care a solicitat în temeiul Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,88 ha în favoarea fiului ei, T. D., făcând referire al terenurile cu care este înscrisă în Registrul Agricol (f 57).
La data de_, numita T. M. a înregistrat la Primăria Municipiului
C. -N. o contestație în care a arătat că pe lângă suprafața de 1,88 ha cu care a intrat în CAP, 3 ha din suprafața afișată de 4,88 ha, au aparținut fiului ei T. D. și că solicită în plus față de 1,88 ha, o suprafață de 1,29 ha situată la Râtu Mare și respectiv Coastă (f 58).
În registrul agricol aferent anilor 1959-1963 din C. -N., T. V. figurează în calitate de cap al gospodăriei cu suprafața de teren de 0,86 ha arabil în Tabla a 4-a (f 59), suprafață inclusă în anexa 3 la poziția 23 ( f 50).
În registrul agricol aferent anilor 1959-1963 din C. -N., T. M. figurează în calitate de cap al gospodăriei cu suprafața totală de teren de 1,88 ha (f 64).
La data de_, pârâtul T. D. a depus la Primăria Municipiului C.
-N. o cerere prin care a solicitat în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,95 ha, în calitate de moștenitor după defuncții T. N. și T.
M., părinții săi, împreună cu moștenitorii T. N. și T. I., frații săi (f 94).
În baza Legii nr.18/1991, Legii nr.1/2000 și Legii nr.247/2005, prin titlul de proprietate nr.3350/5421/_, emis de CJSDPT C., s-a reconstituit în favoarea numiților T. u Susana, L. I. și T. M., în calitate de moștenitori după defuncta T. V., dreptul de proprietate asupra
terenului în suprafață de 8900 mp, situat în extravilanul localității C. -N. (f 6).
Potrivit art.8, aliniatul 1 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar conform aliniatului 2 și 3 al aceluiași articol din Legea nr.18/1991, de prevederile legii fondului funciar beneficiază la cerere, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora și potrivit art.11, alin.1 din aceeași lege, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Raportând starea de fapt la aceste norme legale, instanța a reținut că terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.3350/5421/_ de CJSDPT C. și pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale, excluderea din cuprinsul actului a numitei T. M. și includerea reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctei T. V., este terenul în suprafață de 0,86 ha, înscris în Registrul agricol pe numele defunctei T. V. de la care a fost preluat (f 59) și inclus în anexa 3 la poziția 23 pe același nume (f 50). Instanța a reținut acest element al stării de fapt întrucât titlul a fost emis în favoarea moștenitorilor acestei defuncte, pârâta C. L. C. -N. a recunoscut în răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriului care i-a fost luat, că terenul din cuprinsul titlului de proprietate din litigiu a aparținut defunctei T. V. (f 196) și pârâtul T. D. a mărturisit la rândul său în răspunsurile la întrebările nr.3 și 11 din interogatoriul care i-a fost luat, că terenul din litigiu face parte din Tabla a 4-a, fiind înscris în Registrul agricol pe numele defunctei T. V., bunica sa (f 204-205).
Așadar, anterior intrării în patrimoniul CAP, dreptul de proprietate asupra terenului anterior menționat a aparținut defunctei T. V., soacra numitei T.
, defuncta fiind așadar persoana de la care a fost preluat terenul de către CAP.
Pentru că nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.3350/5421/_ de CJSDPT C. a fost motivată prin faptul că T. M. nu ar fi fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după soacra sa T. V., instanța va analiza îndreptățirea acesteia la includerea în titlul de proprietate atacat de reclamanți.
Instanța reține astfel că dincolo de calitatea de moștenitor față de titularul dreptului de proprietate de la data colectivizării, titular de la care a fost preluat terenul pentru care se solicită reconstituirea, potrivit unor legi speciale, respectiv Legea nr.18/1991 și legile fondului funciar care i-au succedat, reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată și de existența unei cereri în acest sens, or în cauză, numita T. M. nu a formulat nici o cerere în temeiul legilor fondului funciar pentru terenul inclus în titlul de proprietate nr.3350/5421/_ emis de CJSDPT C. . Instanța a reținut acest element de fapt întrucât din toate probele administrate în cauză rezultă că titlul de proprietate din litigiu nu a fost emis pe baza cererii numitei T. M., ci pe baza cererii înregistrate la Primăria Municipiului C. -N. de numitul T. I. sub nr.11959/402 din data de_ . Instanța reține în acest sens că printr-
un răspuns la adresa instanței, pârâta C. L. C. -N. a arătat că titlul din litigiu a fost emis pe baza cererii nr.11959/402 din data de_ (f 48), că prin cererea anterior menționată, T. I. a solicitat într-adevăr și terenul ce a aparținut numitei T. V. ( f 49), că cererea înregistrată de T. M. sub nr.6351/402 la data de_ privește doar terenul în suprafață de 1,88 ha cu care aceasta figurează înscrisă în Registrul agricol în nume propriu și eventual alte terenuri înscrise în Registrul agricol pe numele ei înseși (f 64) iar nu terenul ce a aparținut defunctei T. V., că prin contestația înregistrată de numita T. M. la_, aceasta nu a solicitat în plus decât terenul în suprafață de 1,29 ha situat la Râtu Mare și respectiv Coastă, care nu au aparținut numitei T. V. (f 58) și că răspunsurile pârâtei C. L. C. -N. la întrebările nr.1, 2, 12, 13, 14 din interogatoriul luat la cererea reclamantului
(f 187-189), răspunsurile aceleiași pârâte la întrebările nr.1, 2, 7-10, 12-14 din interogatoriul luat la cererea pârâtului T. D. (f 196-198), răspunsurile pârâtului T. D. la întrebările nr.4-6, 8-13 din interogatoriul luat la cererea reclamanților (f 204-206), răspunsurile pârâtei C. L. C. -N. la întrebările nr.1, 2, 5 din interogatoriul luat la cererea reclamanților ( f 208- 209), răspunsul reclamantului T. I. la întrebarea nr.3 din interogatoriul luat la cererea pârâtului T. D. (f 215-216), răspunsul reclamantei T. M. la întrebarea nr.3 din interogatoriul luat la cererea pârâtului T. D. (f 217-
219) și răspunsul pârâtei C. L. C. -N. la întrebarea nr.4 din suplimentul la interogatoriul luat la cererea reclamanților (f 241) atestă de asemenea că numita T. M. nu a formulat niciodată cerere de reconstituirea dreptului de proprietate după soacra ei, T. V. și că T. M. a fost înscrisă în anexa de validare dintr-o eroare.
Prin urmare, întrucât T. M. nu a formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar pentru terenul inclus în titlul de proprietate nr.3350/5421/_ emis de CJSDPT C., ea nu era îndreptățită la reconstituire, iar includerea ei în cuprinsul titlului de proprietate anterior menționat este nelegală. În aceste circumstanțe cercetarea calității de moștenitoare a numitei T. M. față de defuncta T. V. a rămas inutilă.
În continuare, instanța va analiza îndreptățirea reclamanților la includerea lor în cuprinsul titlului de proprietate din discuție care a fost emis pentru terenul ce a aparținut defunctei T. V. .
Pe de o parte, așa acum s-a reținut cu ocazia stabilirii stării de fapt, reclamantul T. I. este moștenitor al defunctei T. V. în calitate de nepot de fiu, iar reclamanții T. M. și T. F. D., sunt moștenitorii defunctului T.
jr., care a moștenit la rândul său pe T. V., în calitate de nepot de fiu. Așadar, în funcție de data nedovedită a decesului bunicii lor T. V. față de data decesului tatălui lor, T. N. sr., reclamantul T. I. și defunctul T. N. jr. fie o moștenesc direct pe defuncta T. V. prin reprezentarea tatălui lor în temeiul art.664-665 din Codul civil, fie îl moștenesc direct pe tatăl lor, T. N. sr. care la rândul său a moștenit-o pe defuncta T. V., dar în ambele cazuri, cei doi intră în categoria moștenitorilor celor cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP în sensul art.8 din Legea nr.18/1991.
Pe de altă parte, atât reclamantul T. I. cât și defunctul T. N. jr, care este antecesorul reclamanților T. M. și T. F. D., au înregistrat sub nr.3765/304/_, în temeiul legilor fondului funciar, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care se cuvin părinților lor, or tatăl T. N. sr. este moștenitorul defunctei T. V., astfel încât cererea lor vizează inclusiv terenurile care au aparținut defunctei T. V.
(f 8). Pârâta C. L. C. -N. a recunoscut de asemenea în răspunsurile date la interogatoriu că cererea anterior menționată a vizat și terenurile care au aparținut defunctei T. V. ( f 189, 198, 209).
Prin urmare, reclamanții au dovedit că reclamantul T. I. și defunctul T.
N. jr. îndeplinesc ambele condiții impuse prin art.8 din Legea nr.18/1991 pentru reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate cu privire la terenul care a aparținut defunctei T. V. anterior intrării în CAP, cei doi având atât calitate de moștenitori față de defunctă cât și cerere înregistrată în temeiul legilor fondului funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor.
În privința pârâtului T. D., deși are și acesta calitate de moștenitor al defunctei T. V., tot în calitate de nepot de fiu, instanța reține că el nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar pentru terenul cuprins în titlul de proprietate din litigiu și cererea înregistrată de T. I. sub nr.3765/304/_ a fost formulată doar în numele lui T. I. și T. N., nu și în numele pârâtului T. D. ( f 8). Instanța reține în acest sens că cererea pârâtului T. D. de la fila 94 privește alte terenuri decât cel din cauză, că în răspunsul său la întrebarea nr.13 din interogatoriul luat la cererea reclamanților, pârâtul a recunoscut că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren (f 206) și că în răspunsul său la întrebarea nr.7 din suplimentul la interogatoriu luat la cererea pârâtului T. D., pârâta C. L. C. -N. a arătat că prin cererea nr.2782/_, pârâtul T. D. a revendicat alte amplasamente decât cel din litigiu (f 242). Or, în lipsa unei astfel de cereri, acest pârât nu este îndreptățit să fie inclus în titlul de proprietate din discuție.
În drept, instanța reține că potrivit art.III alin. 1 lit. a din Legea nr.169/1997, modificată, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Potrivit art.13, alin.3 din Legea nr.18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Întrucât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului din cuprinsul titlului de proprietate din litigiu a fost formulată de reclamantul T. I. și defunctul T. N. jr., în cuprinsul titlului de proprietate va fi înscris defunctul T. N., în calitate de solicitant, iar nu moștenitorii acestuia, reclamanții T. M. și T. F. D., ei urmând să procedeze potrivit dreptului comun.
Potrivit dispozițiile articolului 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit dispozițiilor articolului 277 din Codul de procedură civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Având în vedere că în această cauză a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamanților, instanța a reținut că în ce privește culpa procesuală a pârâților care au căzut în pretenții. Reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată și au dovedit cu acest titlu plata sumei de 1785 lei pentru onorariu de
avocat, conform bonului fiscal emis de Cabinet avocat Gidro Stanca I. (fila 259), dar pentru că reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată doar împotriva pârâților din cererea de chemare în judecată inițială și având în
vedere interesul fiecărui pârât, instanța va obliga pe pârâții C. L. C. -N.
, C. J. C. și T. D. să plătească în cote părți egale de câte 1/3
fiecare pârât, în favoarea reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1785 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva Sentinței civile nr. 23663/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosar nr. _ a declarat recurs pârâtul T. D. solicitând admiterea acestuia, în temeiul art. 304 pct. 9 comb. cu art. 304 ind.
1 și 312 C.pr.civ, modificarea în întregime a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește critica hotărârii, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicităm modificarea ei integral și respingerea acțiunii formulate de către reclamanți.
Instanța de fond a admis în mod greșit cererea reclamanților, aceasta fiind, în realitate, nedovedită, bazându-se pe poziția echivocă a Comisiei locale.
Răspunsurile la interogatoriu ale Comisiei Locale C. N. au fost în mod evident orientate spre a servi intereselor reclamanților, deși ele nu corespund situației reale. In acest sens este concludent a fi avută în vedere Adresa înregistrată sub nr. 53709/304/_ (f,92) prin care i se comunică că cererea nr. 3765/1998 a lui T. I. și T. N. este nesoluționată. Prin urmare, este evident că această cerere nu a stat la baza emiterii TP_ și astfel că nu se poate vorbi de vreo eroare la data întocmirii și eliberării TP.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine faptul că în anul 1991 numiții T. I. și L. I. au depus cererile cu nr. 11959/1991 și 11550/1991 prin care solicitau să le fie restituit terenul azi în discuție, în calitatea lor de fiu și respectiv ginere, al def. T. V. .
Tot în anul 1991 T. M. depune mai multe cereri prin care solicită a-i fi restituite nu doar terenurile ce erau înscrise în poziția sa din Registrul Agricol ci și pe cele ce se cuveneau soțului său decedat, T. N. .
Relevant este și răspunsul dat la interogatoriu de către pârâta M. M.
, care a arătat că pentru terenul în litigiu punerea în posesie s-a făcut în anul 1991, iar cea care a folosit acest teren a fost T. M. fără ca vreunul dintre frații sau surorile def. T. N. să-i conteste dreptul de a primi cota ce i se cuvenea acestuia după def. T. V. . De asemenea, reclamantul T. I. a arătat la interogator că a început să folosească terenul numai după anul 2000 și nu a contestat împrejurarea că terenul a fost folosit anterior de către mama sa T. M. .
Așadar, dacă prima instanță a considerat că T. M. nu a formulat cerere pentru restituirea acestui teren era, în egală măsură, datoare să observe și împrejurarea că validarea ei în anexa 3 s-a făcut în anul 1991, hotărârea de validare nu a fost contestată, astfel că ulterior acestei hotărâri, mama noastră nu mai era ținută să facă dovada formulării cererii de restituire a terenului.
In acest context, se putea observa că singurele persoane care puteau justifica un interes pentru a solicita anularea TP erau ceilalți doi titulari, T. u Susana și L. I. .
2. In mod eronat a considerat instanța de fond că cererea nr. 3765/1998 a numiților T. I. și T. N. constituie cauză a înscrierii def. T.
M. pe TP nr._ .
Rezultă fără dubiu din actele aflate la dosar că menționarea def. T. M. ca moștenitoare a def. T. V. pentru eliberarea TP s-a făcut în anul 1991 astfel că orice fel de susținere în sensul că T. M. a fost menționată din eroare, în locul ei trebuind a fi de fapt menționați T. I. și T. N., este neîntemeiată.
A mai arătat că apreciază că o analiză atentă a tuturor probelor aflate la dosarul cauzei demonstrează netemeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță și justifică, pe deplin, modificarea hotărârii, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
Împotriva aceleași hotărâri a formulat recurs și pârâta C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului
C. -N., solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod.proc.civ. si 312 Cod. proc. civ., admiterea recursului și exonerarea Comisiei Locale de la plata cheltuielilor de judecata, apreciind că în ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale suma stabilită este total nejustificată .
În acest sens invocă dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, C. L. de fond funciar, constituie o autoritate publica si are calitate procesuala activa sau pasiva, in limita competentei sale si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica si are patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice.
Fata de cele menționate mai sus, C. L. de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum ii definește legea natura juridica, nu are personalitate juridică, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta C. J. C. a formulat recurs solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate pentru motivele mai jos menționate.
Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.proc.civ., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
În ce privesc motivele de recurs, arată în fapt, că sentința recurată, este nelegală fiind incidente prevederile art. 304, pct.9 Cod proc. civ din următoarele motive:
Critica referitoare la modul de stabilire a numiților T. u D.Susana, L.
I.I., T. I., T. N., ca fiind persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul prevederilor legii fondului funciar, toți în calitate de moștenitori ai defunctei T. V., pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale care reglementează calitatea de persoană îndreptățită la emiterea titlului de proprietate întemeiată pe prevederile legii speciale privind fondul funciar, astfel că aceasta poate fi încadrată în cazul de modificare prevăzut de art.304, pct.9 C.pr.civ., în mod greșit instanța a stabilit ca susnumiții să fie trecuți în noul titlu de proprietate, neanalizând toate aspectele cu privire la calitatea acestora în temeiul prevederilor art.8, art.9, art.ll din Legea 18/1991, republicată, a prevederilor art.I, pct.3 din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În temeiul prevederilor Legii 18/1991 numitul T. I., prin cererea nr. 11959/402/_ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor a numiților T. N. și V., teren solicitat a fi reconstituit în proprietate și de către numitul L. I. prin cererea nr.l_ .
Cererile menționate au fost validate de către comisia județeană conform tabelului anexă nr.3, poziția 23 T, în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 3350/5241/_ .
În temeiul prevederilor Legii 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.l8/1991 numitul T. I., prin cererea nr. 3765/304/_ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 5,78 ha după defuncții T. N. și M., împreună cu moștenitorul T. N., cerere care nu a fost soluționată de către comisia
locală.
Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar este o lege specială iar legiuitorul a reglementat actul normativ în scop reparator, emiterea titlului de proprietate fiind condiționată de depunerea în termen legal al cererii de stabilire în proprietate prin reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, sub sancțiunea decăderii, iar competența de soluționare a cererilor revenind celor două comisii locală și județeană.
Prevederile art.2, art.8, art.9, din LG 18/1991 privind fondul funciar, republicată, modificată și completată cu LG 247/2005, stabilesc în mod concret care sunt imobilele terenuri, obiect al dreptului de reconstituire și persoanele îndreptățite la stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
De prevederile legii fondului funciar beneficiază membrii cooperatori sau succesorii acestora care au adus pământ în cooperativa agricolă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta și care au formulat în termen legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Conform prevederilor art. 6, al.l, lit.f din HG 890/2005 comisiile județene emit titlul de proprietate f pentru cererile validate.
În speță, conform celor arătate de către comisia locală, cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 3350/5241/_ este cererea formulată de numiții T. I. și
L. I., persoane îndreptățite la stabilirea dreptului de proprietate, instanța de
fond dispunând în mod nelegal emiterea unui nou titlului de proprietate în favoarea numiților T. u D.Susana, L. I.I., T. I., T. N. .
Hotărârea este nelegală și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu comisia locală și T. D. reprezentând onorariului de avocat în sumă de 1785 lei, raportat la complexitatea activității depuse de avocat în prezenta cauză, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 274, al.3, art.277 C.pr.civ. fiind incidente prevederile art. 304, pct.9 Cod proc. civ..
A mai învederat că, suma de 1785, reprezintă onorariu avocat, sumă pe care o consideră ca fiind disproporționată, în condițiile în care cererea reclamanților are ca obiect fond funciar, cheltuielile de judecată se constată ca nepotrivit de mari atât "față de valoarea pricinii", cât și față de "munca îndeplinită de avocat" acestea nefiind proporționale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de avocat.
Instanța de fond prin raportare la prevederile art. 274 alineat (3) Cod procedură civilă avea posibilitatea să mărească sau să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, reclamanții T. I., T. M., T. F. -D., au depus întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a recursurilor formulate în cauză și menținerea ca temeinică și legală hotărârea primei instanțe, cu cheltuieli de judecată constând în onorar avocațial.
Hotărârea primei instanțe este amplu și temeinic motivată reținând în mod legal și corect, respectiv că numita T. M. nu a formulat niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în discuție astfel că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire pentru acest teren. La fel, nici recurentul T. D. nu a formulat cerere pentru acest teren astfel că nici acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită.
În cea ce îi privesc pe ei, a fost formulată cererea nr._ prin care au revendicat printre alte terenuri și acest teren și că avem calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire cu privire la acest teren împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât cele două Comisii de Fond Funciar, cât și pârâtul T. D., recursul Comisiei Locale de Fond Funciar privind exclus chestiunea cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de T. D.
În condițiile aplicării Legii nr.18/1991 T. M. a formula cererea înregistrată sub nr.6351/_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,88 ha cu care este înscrisă în Registrul Agricol. La 8 august 1991 aceasta completează cererea înregistrată sub nr.6351 arătând că suprafața deținută a fost de 4,88 ha, iar 3 ha au fost terenul fiului. Totodată mai solicită și o suprafață de 1 iugăr și un sfert la Igatău și 0,28 ari în parcela Coastă, adică 1,88 inițiali plus 1,29, un total de
3,17 ha. Din această suprafață, prin Hotărârea nr.80 din_ 1 defunctei i s- a aprobat suprafața de 1,43 ha, fiind trecută în anexa 2A, la poziția nr.22. Împotriva acestei hotărâri, T. M. a formulat contestația soluționată în sensul admiterii și majorării suprafeței asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate la 1,59 ha.
Tot în condițiile aplicării Legi nr.18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numitul T. I. care a solicitat terenurile ce au aparținut defunctei T. V. și T. N., menționând că a
mai formulat o cerere înregistrată sub nr.6504/_ . De asemenea, numitul
L. I. a formulat cerere de reconstituire a terenului în suprafață de 1,87 ha care a aparținut numitei T. V. . În anexa nr.3 la poziția nr.23 au fost trecuți ca moștenitori ai defunctei T. V. numiții T. Susana și L. I. . De altfel pentru acest teren a fost emis și titlul de proprietate nr._ în care pe lângă T. Susana și L. I., în calitate de moștenitori ai defunctei T. V. apare și T. M. . Din probele administrate în cauză reiese că T. M. a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar în nume propriu nu și în calitate de moștenitoare după soțul său. În aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod corect a apreciat prima instanță a apreciat că potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere. În lipsa unei cereri din partea defunctei T. M. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de soțul său decedat la acel moment, cererea de reconstituire cu privire la terenurile cu care a fost înscrisă în registrul agricol nu poate fi interpretată ca fiind făcută și pentru terenurile din registrul agricol a lui T. V. . În cererea formulată T. M. a menționat expres terenurile cu care a fost înscrisă în registrul agricol pus celelalte două locații Igatău și Coastă, ori terenul în litigiu este situat în tabla IV.
În cuprinsul Hotărârii nr.80/1991, respectiv la poziția 23 unde sunt trecute persoanele în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate după defuncta T. V., figurează doar T. Susana și L. I., defuncta T. M. nefiind înscrisă. În acest condiții susținerea recurentului T. D. potrivit căreia reclamanții aveau la îndemână procedura prevăzută de art.53 din Legea nr.18/1991 este neîntemeiată. Folosirea de către T. M. a terenului în litigiu, iar ulterior de către T. D. nu-i conferă acestuia nici un drept în lipsa cererii de reconstituire. Chiar și în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de T. D. în condițiile legii nr.169/1997 acesta solicită doar terenurile după părinții săi T. N. și T. M. în suprafață de 1,95 Ha. Pe cerere este menționat că mama este înscrisă cu 1,88 Ha și 0,06 ha curți și clădiri, iar tatăl nu are poziție în registrul agricol. În fine, răspunsul la întrebarea 15 din interogatoriul luat pârâtului este în sensul că nu a solicitat nici el și nici mama sa T. M. cerere de reconstituire pentru terenul ce a aparținut bunicii T. V. . În consecință eliminarea defunctei T. M. din Titlul de proprietate nr._ nu s-a întemeiat pe poziția echivocă a Comisiei locale, însușită de instanța fondului, ci datorită lipsei cererii de reconstituire cu privire la acest teren.
Cu privire la recursul declarat de C. județeană
Se poate observa că această recurentă nu contestă îndreptățirea numiților T. Susana și L. I. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. În ceea ce privește ceilalți reclamanți, așa cum corect a reținut prima instanță și aceștia sunt moștenitori ai defunctei T. V.
. În condițiile apariției Legii nr.169/1997 reclamantul T. I. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defuncților T. N. și T. M., împreună cu moștenitorul T. N.
. Atașat cererii a fost depusă și o situație cu descrierea terenurilor între care figurează și parcela de la tabla a IV în suprafață de 0,86 ha.În aceste condiții instanța apreciază că aceștia au calitate de a solicita anularea titlului de proprietate și înscrierea lor în titlu în condițiile în care defuncta T. V. a decedat în anul 1972, având ca moștenitor în calitate de nepot și pe T. N., tatăl reclamantului T. F. D. și soțul reclamantei T. M. . Faptul că
cererea depusă în anul 1998 nu a fost soluționată până în prezent nu poate fi imputată părților, astfel că în fapt C. județeană își invocă propria culpă. Faptul nesoluționării unei cererii după mai bine de 14 ani nu poate sta la baza admiterii recursului acestei comisii conform principiului " nemo auditur propriam turpitudinem alegans";. Pentru restul criticilor sunt valabile considerentele reținute și cu privire la recursul declarat de T. D. .
Cu privire la recursul Comisiei locale și al Comisie Județene referitor la cheltuielile de judecată tribunalul apreciază că acesta este nefondat. În mod corect prima instanță a reținut că cele două comisii sunt în culpă procesuală. Cuantumul onorariului avocațial la care au fost obligați în solidar pârâtele împreună cu T. D. de 1785 lei nu se impune a fi redus. Cauza a avut o complexitate apreciabilă, s-a desfășurat pe parcursul a 2 ani de zile în care au fost 10 termene și a fost administrat un vast probatoriu. Pe parcursul termenelor, avocatul reclamanților a fost prezent la toate termenele, a îndeplinit cu profesionalism obligațiile și actele de procedură ale părții pe care a reprezentat-o. Apoi, mai trebuie avut în vedere faptul că a reprezentat trei persoane pentru care a redactat acțiunea, interogatoriile, concluziile scrise. Această soluție este în deplin acord cu Decizia nr.492/2006 pronunțată de Curtea Constituțională, decizie în care Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Cheltuielile la care au fost obligate cele două comisii, corespund criteriilor de realitate și efectivitate, astfel că în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
În fine în ceea ce privește lipsa personalității juridice și a patrimoniului Comisiei locale, acest aspect nu împiedică obligarea acestei pârâte, căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens sunt dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.18/1991 care prevăd aplicabilitatea în privința acestei entități a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă. De altfel, ar fi nedrept ca o autoritate a statului care greșește să nu suporte aceleași consecințe ca și persona fizică în raport cu această autoritate, pornind de la principiul egalității în fața instanței.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 și 304 1Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile și va menține în întregime sentința atacată.
În temeiul dispozițiilor art.274 și art.277 Cod de procedură civilă, tribunalul va obliga recurenții să plătească reclamanților suma de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de T. D., C. L. C.
-N. Pentru S. D. De P. P. A. T. și C. J.
C. Pentru S. D. De P. P. A. T. împotriva sentinței civile nr. 23663/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții în solidar să plătească intimaților T. I., T. M. și
T. F. D. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, L. M. |
Red.Dact/SS 2ex._
Jud. fond. M. Moț
| ← Decizia civilă nr. 92/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 724/2013. Fond funciar → |
|---|
