Decizia civilă nr. 92/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 92/R/2013
Ședința publică din data 22 februarie 2013 PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: I. C. GREFIER: E. M. -M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea D. ANA, împotriva sentinței civile nr.180/R/2012, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea D. Ana, asistată de avocat Stoica L., lipsă fiind intimatele C. J. Pentru S.
D. de P. P. A. T. B. N. și C. L. Pentru S. D. de P. P. A. T. B. de J. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus de către contestatoare un înscris la care s-a atașat dovada de comunicare, cu scrisoare recomandată din data de_, a hotărârii atacate către apărătorul său, d-na avocat Stoica L. .
Reprezentantul contestatoarei, avocat Stoica L., solicită instanței atașarea dosarului nr._ cu termen de judecată la_, având ca obiect contestație în anulare. Totodată, arată că pe rolul Î.C.C.J. se află înregistrate dosarele nr._ și nr._, având ca obiect cerere de strămutare. Solicită instanței acordarea unui termen de judecată pentru ca arhiva tribunalului să comunice cererea formulată de contestatoare pentru eliberarea unei copii de pe decizia atacată, urmând ca în funcție de aceasta să formuleze și o cerere de repunere în termen.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată, raportat la conținutul certificatului Î.C.C.J. în care se arată că cererea de strămutare a cauzei formulată pentru dosarul nr._ a făcut obiectul dosarului nr. dosarul nr._ deja soluționat, fiind respinsă cererea de strămutare.
Reprezentantul contestatoarei, avocat Stoica L., formulează o cerere de repunere în termen a contestatoarei D. Ana, apreciind că la dosar trebuia să existe atașată cererea de eliberare a deciziei, lipsa acestei cereri fiind în favoarea contestatoarei, astfel că aceasta este în termen pentru a formula prezenta contestație în anulare.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei, avocat Stoica L., cu privire la excepție, solicită respingerea acesteia, întrucât la dosar nu există cererea prin care contestatoarea a solicitat arhivei tribunalului eliberarea unei copii de pe decizia atacată, această împrejurare profitându-i contestatoarei, astfel că prezenta contestație
este în termen formulat, în subsidiar, solicită instanței repunerea contestatoarei în termen.
Tribunalul reține pricina în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termen și asupra excepției tardivității invocată din oficiu.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin decizia civilă nr.180/R/2012, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul civil nr._, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petenta D. Ana, împotriva sentinței civile nr. 1270/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, care a fost menținută ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele ce vor fi relevate.
În esență, recurenta critică hotărârea primei instanțe pe considerentul că a cumpărat întreaga suprafață de 7682 m.p., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 411/1971 și din testamentul din 12 februarie 1958, din faptul că întreaga suprafață a fost folosită netulburat de recurentă, care a și achitat impozitul aferent, cu această suprafață recurenta figurând în registrul agricol, potrivit adeverinței nr. 1346/_ .
Totodată, se afirmă teza conform căreia terenul de 5541 m.p. înscris în titlul de proprietate nr. 39013/_ nu privește suprafața în litigiu, fiind situat în extravilan.
Contrar susținerilor recurentei privitoare la lipsa rolului activ al judecătorului fondului, la superficialitatea acestuia în analiza actelor dosarului, la caracterul necorespunzător al motivării, tribunalul reține faptul că motivarea instanței de fond se întemeiază pe actele aflate la dosar, relevante în adoptarea soluției pronunțate.
Nu se poate reproșa instanței de fond lipsa rolului activ în condițiile în care recurenta a fost asistată pe tot parcursul judecății de apărător ales.
Nu rezultă din analiza întregului dosar faptul că ar fi fost necesară administrarea altor probe de instanța de fond pentru a se putea imputa instanței fondului lipsa de rol activ.
Însăși recurenta a solicitat instanței de recurs rejudecarea cauzei în baza probatoriului administrat la fondul cauzei.
Soluția adoptată de prima instanță pe fondul dreptului dedus judecății este legală și temeinică.
Așa cum rezultă cu claritate din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3898/1974 (f. 53 dosar fond), ale cărui clauze sunt neîndoielnice, fostul soț al recurentei a cumpărat cota de 4682/7682 părți din întreg terenul înscris în cf. 14 M. topografici inițiali 104/3, 105, 104/1, 105/1.
Vânzarea-cumpărarea a avut la bază (așa cum rezultă din mențiunea de la pct. 1 din contract) autorizația de înstrăinare nr. 1746/19 septembrie 1974, depusă în copie la dosar (f. 67 dosar fond), act prin care vânzătorii au fost autorizați să înstrăineze imobilul și terenul în cotă de 4682/7682 din c.f 14 M. numitului D. Laurențiu, fostul soț al recurentei.
Faptul că numita Klee Ecaterina a testat în favoarea vânzătorilor Thelmann întreaga sa avere, conform testamentului autentic încheiat la data de 12 februarie 1958 nu are relevanță în prezenta cauză și nu influențează dreptul de proprietate al recurentei, întrucât la data decesului său, 6 martie 1971, în patrimoniul acesteia nu se mai afla suprafața de 3.000 m.p. (diferența dintre suprafața totală din cf 14 M. de 7682 m.p. și cea vândută ulterior de 4682 m.p.), așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. S.411/1971 (f. 146 dosar fond) în care se reține exproprierea terenului de 3.000 m.p. și atribuirea acestuia prin decizie administrativă, în baza Decretului nr. 81/1954 în favoarea numitului Cîrlejan A. din M. .
Prin urmare, conform certificatului de moștenitor, familia Thelmann a moștenit numai cota de 4682/7682 părți din teren, cotă transmisă ulterior prin vânzare fostului soț al recurentei.
Că recurenta și fostul său soț nu au dobândit în proprietate suprafața de 3.000 m.p., ca diferență dintre suprafața totală din cf 14 M. și cea cumpărată prin act autentic de 4682 m.p. rezultă și din dosarul nr. 1072/2000 în care recurenta a solicitat atribuirea acesteia în proprietate cu titlu de uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 7125/2000 pronunțată de Judecătoria Bistrița în acest dosar s-a reținut cu caracter irevocabil faptul că fostul soț al recurentei a cumpărat cota de 4682/7682 părți din terenul din cf 14 M., diferența de 3.000 m.p. devenind proprietatea statului român prin expropriere.
Totodată, prin aceeași hotărâre s-a statuat că prin titlul de proprietate nr. 39013/23 august 1996 în favoarea fostului soț al recurentei s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața preluată de CAP în anul 1974, cumpărată de la soții Thelmann în anul 1971, teren care în urma partajului amiabil realizat prin sentința civilă nr. 6450/1999 a Judecătoriei B. a revenit în final recurentei.
Prin decizia nr. 649/2011 a Tribunalului B. -N. prin care s-a respins apelul declarat de recurentă împotriva sentinței civile nr. 7125/2000 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a reținut caracterul neechivoc al clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, faptul că înstrăinarea a vizat doar cota de 4682/7682 din terenul din cf 14 M., că această suprafață cumpărată s-a reconstituit prin titlul de proprietate nr. 39013/1996, că înțelegerea soților în modul de partajare a bunurilor a privit numai suprafața de 4682 m.p., nu și diferența de 3.000 m.p. pe care nu o aveau în proprietate.
Față de aceste dezlegări irevocabile, este evident că recurenta nu poate pretinde vreun drept de proprietate asupra diferenței dintre suprafața de 7682 m.p. din cf. 14
M. și cea pe care o deține în baza titlului de proprietate nr. 39013/1996 și a partajului amiabil realizat.
De altfel, și în registrul agricol apare înscrisă suprafața de 0,55 ha, adică tocmai cea reconstituită prin titlul de proprietate. Nu poate fi reținută aserțiunea recurentei în sensul că terenul din titlu ar viza o altă suprafață pe considerentul că aceasta se află în extravilan, întrucât așa cum rezultă cu suficientă claritate din cuprinsul titlului, întregul teren de 5541 m.p., se află în intravilan.
Plata impozitului nu face dovada dreptului de proprietate al recurentei, în lipsa vreunui act doveditor al proprietății, pe de o parte, iar pe de altă parte chitanțele ce atestă plata nu cuprind întinderea suprafeței pentru care se datorează impozitul pentru a se putea susține cu deplin temei că impozitul vizează întreaga suprafață. Eventual
impozitul se plătește de recurentă pentru terenul proprietatea sa de 5541 m.p. și pentru cel folosit eventual în plus.
Așa cum rezultă din lucrarea de expertiză și din statuările instanței din dosarul nr. 1072/2000 suprafața solicitată de recurentă a revenit altor persoane.
Incidența dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, nu poate fi reținută, pe de o parte, neputând fi acreditată teza conform căreia suprafața solicitată ar fi aferentă casei de locuit, ea nefiind în continuarea casei, având în vedere schița (f. 65 dosar nr. 1072/2000), iar pe de altă parte suprafața aferentă nu putea depăși 6.000
m.p. Or, recurenta este deja proprietară a terenului aferent casei de 5541 m.p.
În baza acestor considerente, reținând că din contractul de vânzare-cumpărare din anul 1971 coroborat cu cuprinsul certificatului de moștenitor, al autorizației de înstrăinare, cu faptul că recurenta a solicitat recunoașterea proprietății în dosarul nr. 1072/2000, cererea sa fiind respinsă irevocabil, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de intimate.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea D. Ana a formulat contestație în anulare solicitând admiterea contestației, desființarea Deciziei civile nr. 180/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N., Secția I Civilă în dosarul civil nr._ în sensul admiterii recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1270/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ și rejudecând cauza, admiterea plângerii formulată în termen legal, anularea Hotărârii Comisiei Județene
B. -N. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor constituite conform Legii nr. 18/1991 și în consecință a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7.682 m.p. situat în intravilanul localității
, identificată în CF. Nr. 14 M. . nr. top 104/3, 105, 104/1 și 105/1 și obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la instanța de fond, în recurs, cât și în prezenta contestație în anulare.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea aduce o primă critică hotărârii în sensul că instanța de recurs în mod greșit a ajuns la concluzia că atât ea, cât și fostul său soț D. Laurențiu ar fi adus în CAP suprafața de 5.541 mp. teren, or nici ei și nici antecesorii lor nu au fost membrii CAP niciodată și nici nu au intrat în CAP cu vreo suprafață de teren susținând că acest teren nu a fost niciodată în CAP. O altă critică adusă hotărârii este aceea că instanța de recurs, în mod greșit a reținut că din extrasul de CF. nr. 14 M. rezultă faptul că, cu încheierea de CF dată în anul 1974 contestatoarea și fostul soț D. Laurențiu sunt proprietari asupra construcțiilor și a cotei de 4682/7682 părți teren, iar coindivizari sunt Klee loan și Emerich Katalin, în acest sens putând fi verificată încheierea de carte funciară nr. 1315/1974 a fostului notariat de Stat B. N. anexă si se poate observa din lectura rea ei, că nu rezultă faptul că ar fi coindivizari Klee loan și Emerich Katalin
alături de contestatoare și fostul său soț D. Laurențiu.
De asemenea, în mod greșit se reține și faptul că pentru diferența de teren în suprafață de 3.000 mp. nu s-a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte faptul că acest teren a aparținut numiților Thelmann loan și Thelmann M. când din testamentul autentificat sub nr._ rezultă cu certitudine faptul că numita Klee Ecaterina născută Emrich testează terenul înscris în CF nr. 14 a satului M. A+l cu arii top 104/3, 104/1, 105/1 cu suprafața terenului de 6.653- mp, iar sub A+l cu numerele top date figurează întreaga suprafață de 7.682 m.p. numiților Thelmann loan si Thelmann M. .
Greșit se reține și faptul că pentru suprafața de 5.541 mp. s-a emis titlu de proprietate pe numele fostului soț D. Laurențiu, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, respectiv Titlul de proprietate nr. 39013/_, or din lecturarea acestui titlu de proprietate se poate observa că terenurile din acest titlu se situează în extravilan și se referă cu totul la alte terenuri decât cele solicitate, în acest sens putând fi verificat extrasul de CF. nr. 14 de la dosar și Titlul de proprietate nr. 39013/_ respectiv nr. topografice și suprafețele de teren.
La termenul de judecată din data de 22 februarie 2012, tribunalul a invocat excepția tardivității formulării prezentei contestații în anulare, raportat la dispozițiile art.319 (2) C.pr.civ. care prevăd că termenul în care contestatoarea poate formula contestație la executare este de 15 zile de la data când a luat cunoștință despre hotărâre.
Reprezentantul contestatoarei, avocat Stoica L., a formulat o cerere de repunere în termen a contestatoarei D. Ana, apreciind că la dosar trebuia să existe atașată cererea de eliberare a deciziei, lipsa acestei cereri fiind în favoarea contestatoarei, astfel că aceasta este în termen pentru a formula prezenta contestație în anulare.
Tribunalul reține că într-adevăr la dosarul nr._ nu există o dovadă de înmânare către contestatoarea D. Ana a unui exemplar al deciziei civile nr. 180/_, dar acest aspect apare ca fiind irelevant în cauză raportat la înscrisul depus personal de contestatoare la data de_ (fila 25). Contestatoarea D. Ana a arătat prin acest înscris că a intrat în posesia unei copii a deciziei contestate la data de_, dată la care a și trimis copia prin scrisoare recomandată doamnei avocat Stoica L., dar doamna avocat nu a ridicat corespondența, motiv pentru care s-ar fi reîntors plicul la contestatoare în data de_, după care ulterior i-a predat personal acest plic doamnei avocat.
Este evident că începând cu data de_, moment în care D. Ana arată că a intrat în posesia unei copii a deciziei atacate, contestatoarea a avut cunoștință de conținutul acesteia. Nu are importanță în cauză faptul că doamna avocat angajată de contestatoare ar fi primit mai târziu exemplarul, întrucât art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă se raportează la părțile din dosar și nu la reprezentanții acestora.
Tribunalul apreciază că termenul de 15 zile reglementat de art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă a început să curgă din data de_ și conform dispozițiilor art. 101 și următoarele Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de_, aceasta fiind ultima zi, în care contestatoarea ar fi fost în termen să formuleze contestația în anulare. Or în cazul de față, cererea contestatoarei a fost înregistrată la data de _
, fiind depășit cu mult termenul instituit de dispozițiile mai sus arătate.
Nu poate fi primită nici solicitarea repunerii în termen, motivul invocat de reprezentanta contestatoarei, că la dosar trebuia să existe atașată cererea de eliberare a deciziei, lipsa acestei cereri fiind în favoarea contestatoarei, nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 103 Cod procedură civilă pentru a fi întrunite condițiile repunerii în termen.
Având în vedere cele relevate mai sus, tribunalul va respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea D. Ana și va admite excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată din oficiu de instanță și pe cale de consecință va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D.
ANA, împotriva deciziei civile nr. 180/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca tardivă.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ana.
Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea D.
Admite excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată din
oficiu de instanță.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea D. ANA, cu domiciliul în localitatea M., Str. Principală, nr. 53,comuna B. de J., jud. B. -
, împotriva deciziei civile nr. 180/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca tardivă.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. -SS I. I. C.
GREFIER,
E. M. -M.
Red./Dact. B.I.Sz./E.M.M.
_, 3 ex.
| ← Decizia civilă nr. 756/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 512/2013. Fond funciar → |
|---|
