Decizia civilă nr. 52/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 52/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. | G. | P. |
J. ecător: M. | C. | |
J. ecător: D. | Ț. | |
G. ier: V. | O. |
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului civil formulat de pârâtul T. D., domiciliat în B. str. B. nr. 42, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3072 din 15 decembrie 2011 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 3072/_, pronunțată în dosarul nr._, J. ecătoria Vișeu de Sus a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta T. I. împotriva pârâților T. R., B. T., D. M., T. I., T. D., T.
I., T. R., R. I. și în consecință: a constatat că reclamanta T. I. și fostul soț T. D., decedat la data de_, prin "Declarația";autentificată sub nr. 1247/_, foștii soți, s-au partajat amiabil asupra bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, reclamantei revenindu-i terenul în suprafață totală de 2649 m.p. și casa de locuit, situate în B., str. V. A., nr. 100, județul M., terenul fiind identificat în c.f. 51031, nr. top. 1024/1, în suprafață de 145 m.p., c.f. 51032, nr. top. 1023/1, în suprafață de 1700 m.p., c.f. 51033, nr. top. 3536/1, în suprafață de 804 m.p.,
A dispus radierea dreptului de proprietate din c.f. urile de mai sus, a fostului soț al reclamantei, defunctul T. D. .
A constatat că reclamanta este unica proprietară a imobilelor casă și teren, identificate în c.f. 51031, c.f. 51032 și c.f. 51033 B., cu titlu de drept partaj bunuri comune (casa și anexe precum și bun propriu -terenul identificat mai sus).
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional T. D., domiciliat în B., str. B., nr. 42, județul M.
.
A respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de T. D.
, domiciliată în B., str. B., nr. 42, județul M. .
A obligat pe pârâtul reclamant reconvențional și pe T. D., să-i plătească reclamantei suma de 4200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următorele considerente:
Reclamanta și defunctul T. D., decedat în data de_ au divorțat, prin Sentința civilă nr. 2087/2008, aceștia s-au căsătorit în anul 1981, din căsătorie nerezultând copii.
După divorț, așa cum rezultă din declarația autentificată la Notarul Public, în data de_, T. D. arată că nu are nici un fel de pretenție de natură civilă sau materială asupra imobilului compus din casă de locuit cu 2 camere, dependințe și anexe gospodărești, grajd, magazie lemne, garaj, șopron, situate în B., str. V. A., nr. 100 și teren aferent în suprafață de 43 ari, în locul numit "Între Vaduri";.
Construcțiile au fost dobândite ca bun comun în timpul căsătoriei, iar terenul este bun propriu al fostei soții, dobândit cu titlu de drept moștenire de la părinți.
Prin declarația de mai sus reclamanta T. I., fosta soție a defunctului consimte instituirea asupra imobilului de mai sus, în favoarea fostului soț T.
D. a unui drept de uzufruct viager,declarația fiind autentificată în_ la Notarul Public.
Dreptul de uzufruct viager nu a fost notat în c.f. de către semnatarii declarației de mai sus, părțile rămânând în continuare în coproprietatea construcțiilor și al terenului situate în B., str. V. A., nr. 100.
Din certificatul de deces de la fila 13, rezultă că T. D., fostul soț al reclamantei a decedat la data de_ .
Față de cele reținute în fapt mai sus, cu privire la acțiunea formulată de reclamantă și văzând prevederile art. 35-36 C. fam., prima instanță a admis în sensul de a constata că între ea și fostul soț al acesteia, prin declarația autentificată la notarul public la data de_ a avut loc un partaj amiabil asupra bunurilor dobândite de părți sub durata căsătoriei, în speță fiind vorba de casa și anexele situate în B., str. V. A., nr. 100; cu privire la teren se
recunoaște că acesta nu a fost dobândit sub durata căsătoriei, fiind bun propriu al reclamantei, moștenit de la părinții ei.
Prima instanță în baza prevederilor Legii nr. 7/1996, art. 34, respectiv art. 908, alin. 1, pct. 3-4 C. civil (nou), a dispus radierea dreptului de proprietate din c.f. urile în care fostul soț, defunctul T. D. a fost înscris, a constatat că, reclamanta este unica proprietară a imobilelor de natură casă și teren, identificate în c.f. 51031, c.f. 51032, c.f. 51033, cu titlu de drept partaj bunuri comune, respectiv bun propriu-fiind vorba de terenuri.
Cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză de pârâtul T.
D., prima instanță a respins cererea, pentru următoarele motive:
Pârâtul reclamant reconvențional, împreună cu soția T. D., sunt beneficiarii unui testament autentificat sub nr. 3302/_ .
Prin testamentul de mai sus, defunctul T. D. lasă întreaga avere mobilă și imobilă nepotului T. D. și soției acestuia T. D. .
La data decesului defunctului, respectiv_, în patrimoniul defunctului nu se aflau și imobilele de natură casă, anexe și teren ce fac obiectul cauzei de față; acestea conform celor menționate mai sus, au făcut obiectul unui partaj matrimonial între reclamantă și soțul ei, defunctul T. D., acest partaj fiind materializat în declarația autentificată la Notarul Public în data de_, pârâtul reconvențional neputând moșteni după defunct ceva ce nu se mai afla în patrimoniul acestuia la data decesului.
Cu privire la bunurile care fac obiectul cauzei de față instanța urmează să respingă toate petitele din cererea reconvențională, în sensul că pârâtul recl. rec. T. D. și soția acestuia T. D., cu privire la bunurile ce fac obiectul cauzei de față, nu au calitate de moștenitori testamentari,aceste bunuri, la data decesului defunctului nu existau în patrimoniul lui, iar drept urmare nu au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din complexul imobiliar compus din casă și teren situate în B., str. V. A., nr. 100.
De asemenea nu pot fi primite susținerile pârâtului reclamant reconvențional că declarația defunctului din data de_, nu echivalează cu un act de partaj al bunurilor dobândite sub durata căsătoriei dintre el și reclamantă - acesta susține prin apărător că partajul nu se poate face decât pe cale judecătorească.
Partajul prin bună învoială între foștii soți nu este prohibit nici de codul familiei nici de codul civil.
Declarația din_, instanța o consideră ca un act de voință al foștilor soți, respectiv al defunctului, de a se partaja cu privire la bunurile dobândite de părți sub durata căsătoriei, defunctul recunoscând că bunurile comune sunt doar construcțiile, în timp ce terenul este bun propriu al soției moștenit de aceasta de la părinții ei.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de T. D. și recalificată ca reclamantă reconvențional, prima instanță a respins-o ca inadmisibilă, în cauză T. D. nu este pârâtă, deci în concluzie nu poate
formula cerere reconvențională, aceasta cel mult putea formula o cerere de intervenție în interes propriu pentru a-și valorifica eventualele pretenții față de reclamantă, respectiv față de bunurile ce fac obiectul cauzei de față.
În baza art .274 C. pr. civ., prima instanță o obligat pârâtul reclamant rec. T. D. și pe soția acestuia T. D., să plătească în solidar, reclamantei, cheltuieli de judecată justificate de taxă timbru și onorariu avocațial.
Împotriva sentinței civile nr. 3072/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, în termen legal, a formulat apel recalificat în baza art. 282 indice 1 Cod procedură civilă raportat la art. 84 Cod procedură civilă în recurs, recurentul
T. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei și în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului recalificat drept recurs, recurentul T. D. a arătat că a formulat cerere reconvențională, alături de soția sa T. D., prin care a solicitat să se constate calitatea de moștenitori testamentari ai defunctului, precum și dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din bunurile imobile casă și teren, ce au aparținut defunctului în baza testamentului autentic nr. 3302/_ .
Instanța de fond a admis cererea reclamantei, fiind respinsă cererea reconvențională a recurentului și respinsă ca inadmisibilă cererea soției sale, T.
D. .
În opinia recurentului, sentința atacată este nelegală și netemeinică.
Declarația părților din_ nu echivalează cu un act de partaj în ceea ce privește bunurile dobândite sub durata căsătoriei părților. Astfel, potrivit art. 30 Codul familiei, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. În speță, părțile au dobândit la data de_ în baza sentinței nr. 1542, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2684 mp, teren situat în B., str,. V. A., cu titlu de drept uzucapiune, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară existente la dosar. Ca urmare, aceste bunuri imobile sunt bunuri dobândite în timpul căsătoriei de către soți. Susținerile defunctului că terenul este bun propriu al fostei soții cu titlu de moștenire de la părinții acesteia sunt nereale întrucât, așa cum s-a menționat mai sus, terenul este bun comun dobândit prin efectul uzucapiunii de către părți și nu cu titlu de moștenire de către una dintre părți.
Părțile au mai deținut un teren în suprafață de 85 ari pe str. E. în orașul B., fiind tot bun comun obținut pe durata căsătoriei, pe care l-au vândut împreună recurentului și soției sale în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.1245/_ . Se arată că recurentul este cel care l-a întreținut pe defunct și a suportat toate cheltuielile ocazionate de spitalizarea acestuia, precum și cele ocazionate de înmormântare întrucât părțile erau divorțate încă din anul 2006.
Cererea de recurs este legal timbrată.
Intimata T. I. a depus întâmpinare, la data de_, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivarea întâmpinării, intimata T. I. a arătat că, în opinia sa în mod corect a fost respinsă cererea reconvențională.
T. D. nu a avut calitate de pârâtă.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul T. D. nu este fondată. La data decesului testatorului, 0_, în patrimoniul acestuia nu se mai aflau bunurile obiect al testamentului autentificat nr.3302/_, deoarece între intimată și defunct a intervenit partajul pe cale amiabilă după desfacerea căsătoriei, conform declarației din_ .
Defunctul a fost externat la data de_, în stare de comă, cu diferite boli incurabile și metastază cerebrală și a doua zi este datat testamentul. Este de remarcat faptul că, între testamentul depus de pârât la fila 28 și cel depus de reclamantă la fila 36, diferă semnătura testatorului.
Nu corespunde adevărului că pârâtul și soția sa l-ar fi întreținut pe defunct. În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-274 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din_, intimatul a depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurentul T. D., arătând că nu se opune admiterii acesteia astfel cum a fost formulată.
Atașate acestei întâmpinări formulate de către intimatul T. I. au fost depuse declarațiile autentice nr. 7/_ și nr. 8/_ prin care intimații T.
R., R. I. M., T. R., B. T., T. R. V. și D. M. arată că nu se opun recursului declarat de recurentul T. D. .
Analizând sentința civilă nr. 3072/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica din motivele de recurs vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale formulate de către soția recurentului, intimata T. D., având în vedere că aceasta nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3072/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus, modalitatea de soluționare a cererii intimatei T. D. nu poate fi analizată, în condițiile în care doar recurentul T. D. a atacat sentința nr. 3072/2011.
Chiar în condițiile aplicării dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat în termenul prevăzut de art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, prin urmare criticile sentinței ce pot fi analizate sunt acele critici formulate prin motivele de recurs, aspectele invocate cu ocazia dezbaterii recursului și care nu au fost invocate în motivele de recurs depuse în termenul prevăzut de art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, nemaiputând constitui obiect de analiză, neconstituind motive de ordine publică.
Critica din motivele de recurs potrivit căreia declarația autentică datată_ nu echivalează cu un act de partaj în ceea ce privește bunurile dobândite
sub durata căsătoriei părților, critică motivată în drept pe dispozițiile art. 30 din Codul familiei, nu este întemeiată.
Defunctul T. D. și intimata - reclamantă T. I. au fost într- adevăr căsătoriți, căsătoria acestora fiind însă desfăcută prin divorț, prin sentința civilă nr. 2087/ 2 octombrie 2006, sentință ce a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 2/A/_ a T. ui M. .
Ulterior desfacerii căsătoriei, la data de_, defunctul T. D. și reclamanta T. I. au convenit în sensul celor consemnate în declarația autentificată sub nr. 1247/_ de către notar public T. Carmen-fila 5-6 din dosar.
Recurentul nu a formulat reconvențional, la fondul cauzei, niciun petit din care să rezulte că atacă acest act autentic, nu a solicitat instanței să constate nulitatea acestui act autentic.
Din motivarea în fapt a recursului rezultă că recurentul nu contestă identificarea terenului menționat în actul autentic și respectiv în dispozitivul sentinței atacate.
Prima instanță a soluționat cauza în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă.
Criticile din motivele de recurs vizând partajul amiabil intervenit conform declarației autentice nr. 1247/_ nu sunt întemeiate, recurentul neinvocând prin motivele de recurs niciun aspect ce ar putea fi încadrat în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, ce reglementează motivele de modificare sau de casare a sentinței.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimata T. I. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat - parțial, justificat cu chitanța depusă la dosar.
S-a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la complexitatea cauzei și ponderea argumentelor apărătorilor reținute de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul T. D. cu domiciliul în
B., str. B., nr. 42, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3072/_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurent la plata către intimata T. I., domiciliată în B., str. V. A., nr. 100, jud. Marmureș, a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. G. G. C. | M., Ț. | D. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 884/2013. Actiune in constatare | Încheierea civilă nr. 110/2013. Actiune in constatare → |
|---|
