Decizia civilă nr. 528/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 528/A/2013
Ședința publică din_ Completul este compus din: Președinte: O. R. G.
Judecător: F. -S. B. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta reclamantă S.
R. de R.,
în contra Sentinței civile nr. 7482/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata pârâtă
S.C. "B. S. "; S.R.L.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că apelul a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimata pârâtă, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la fila 14 dosar, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Totodată, se constată că apelanta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă (f. 7).
T. ul, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării pe baza actelor și înscrisurilor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 7482/_,
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. de R., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. SPROT S.R.L., în ceea ce privește taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe perioada aprilie 2010 - noiembrie 2011, ianuarie 2011 - iunie 2011, august 2011 - decembrie 2011 și a penalităților de întârziere.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune aferenta perioadei aprilie 2010-noiembrie 2011, ianuarie 2011-iunie 2011, august 2011-decembrie 2011 si a penalitatilor aferente, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 40 alin 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și
reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar potrivit aliniatului 4 din același articol, cuantumul taxelor pentru serviciul public de televiziune, pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Conform art. 4 din HG nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din HG nr.977/2003.
De asemenea, potrivit art. 6 din HG nr. 977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune platitorii platesc penalitati pentru fiecare zi de întarziere, penalitatile determinandu-se în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distributie si Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru intarzierea la plata a facturii de energie electrica, fiind într-un cuantum procentual egal cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, stabilite conform reglementarilor legale in vigoare, aplicate la suma restanta.
Analizând textele legale mai sus citate acestea se referă în mod expres la beneficiarii și deținătorii de receptoare radio, situație în care admisibilitatea unei cereri privind plata taxei radio este condiționată de dovedirea faptului că partea chemată în judecată a deținut un receptor radio și a beneficiat efectiv de serviciul prestat, neputând opera prezumția că toate persoanele fizice sau juridice beneficiază de acest serviciu și ca atare au o obligație de plată, dispozițiile legale neprevăzând expres o asemenea prezumție.
Mai mult, împotriva dispozițiilor art. 3 din HG nr. 977/2003 din interpretarea cărora s-a dedus existența unei prezumții în favoarea reclamantei S.R.R. a fost admisă excepția de nelegalitate prin sent.civ. nr. 278/2009 a Curții de Apel C., menținută prin dec-nr. 4949/2009 a I., urmând ca la soluționarea cauzelor de acest tip să nu se țină cont de dispozițiile art. 3 din HG nr. 977/2003.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta a beneficiat în fapt de serviciile de radiodifuziune și să facă dovada comunicării facturii reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, în condițiile art. 1169 c.civ. De asemenea, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada achitării în contul Electrica SA a sumelor de bani aferente taxelor TV și taxelor radio pentru perioada de facturare, cum reiese din adresa nr. 476/_ a Agenției de Furnizare a E. rgiei Electrice C.
, f. 31.
Ca atare, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale în condițiile art. 1169 c.civ. deși sarcina probei îi aparține, motiv pentru care față de cele mai sus reținute a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei pentru taxa radio și penalitățile aferente perioadei aprilie 2010-noiembrie 2011, ianuarie 2011-iunie 2011, august 2011-decembrie 2011 și a penalităților de întârziere.
Văzând și prevederile art. 274 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta
S. R. de R.
, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, a arătat că H.G. nr. 977/2003 emisă în aplicarea Legii nr. 41/1994 reglementează modalitatea de încasare a taxei radio, de exceptare de taxa radio, cuantumurile taxei pe categorii de plătitori și în acest sens a fost invocată în cererea de chemare în judecată.
Prin interpretarea pe care o face Legii nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond se află în evidentă eroare, în condițiile în care art. 40 alin. 2 prevede în mod expres posibilitatea instituită pentru persoanele fizice de a se excepta de această obligație în situația nedeținerii de receptoare radio, iar la art. 40 alin. 3 se prevede că obligația de a achita taxa radio incumbă tuturor persoanelor juridice cu sediul social în România, fără a prevede posibilitatea pentru acestea de a se excepta de la plata taxei radio, și de asemenea
fără a se face trimitere la alineatul precedent.
Așadar, înțelesul noțiunii de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune rezultă din chiar cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, mai precis din art. 40 alin. 3 din acest act normativ.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de către cei cu privire la care se poate stabili calitatea de beneficiar al serviciului respectiv deținător receptor, cum a apreciat instanța de fond, legiuitorul ar fi reglementat și în cazul persoanelor juridice posibilitatea de a se scuti de această obligație printr-o declarație pe propria răspundere, astfel cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice.
În cazul de față, pârâta având un contract de furnizare energie electrică, derularea procedurii de încasare a taxei radio (inclusiv de comunicare a facturilor) s-a realizat prin intermediul Electrica Furnizare S.A. (procedură nefinalizată, având în vedere neplata taxei radio de către pârâtă.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dreptului la apărare, în sensul că nu i-au fost comunicate înscrisurile aflate la dosar, depuse de furnizorul de energie electrică (care au luate în considerare de instanța de fond la pronunțarea hotărârii, în vederea formulării unor susțineri/apărări corespunzătoare în speță.
Cu privire la debitul ce face obiectul dosarului, menționează că nu a fost notificată de către S.C. Electrica S.A. în legătură cu încasarea sumelor respective în conturile sale, iar acțiunea a fost formulată tocmai pentru considerentul că suma reprezentând taxa radio și penalitățile de întârziere aferente perioadelor menționate în cererea de chemare în judecată nu au fost achitate de pârâtă.
În concluzie, solicită admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate art.470 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.977/2003, art.223 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, tribunalul reține că din acest text de lege nu rezultă că legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, ci
rezultă că obligația de plată a taxei revine beneficiarilor serviciului public de radiodifuziune.
Prezumția cu privire la calitatea de beneficiar a serviciilor de radiodifuziune nu are, așadar, caracter absolut, ci relativ, astfel încât se poate face dovada contrară.
În prezenta cauză, s-a dovedit, prin depunerea la dosar a extrasului de pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului, că societatea pârâtă are sediul social în C. -N., Sr. M., nr. 4, ap. 34, iar la adresa pentru care au fost emise facturile fiscale ce stau la baza pretențiilor reclamantei, și anume, C. -
N., Calea Mănăștur, nr. 105, ap. 50, are un punct de lucru.
Ori, potrivit art. 3 din H.G. nr. 977/2003, astfel cum a fost modificat prin
H.G. nr. 1012/2009, persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea.
Rezultă de aici că obligația de plată a taxei pentru serviciul de radiodifuziune revine pârâtei doar pentru sediul social, nu și pentru punctul de lucru.
În consecință, reținând că soluția primei instanțe este legală, pentru motivele arătate anterior și în baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. R. de R., împotriva Sentinței civile nr. 7482/2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va păstra în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de S. R. de R. împotriva Sentinței civile nr. 7482/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-P. B.
Redactat A.P.B./28 Octombrie 2013 Red. O.R.G./_ /4 exemplare
Judecător fond: C. -S. N. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 854/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1086/2013. Pretenții → |
|---|
