Decizia civilă nr. 821/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 821/R/2013
Ședința publică de la_ Completul este compus din: Președinte O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent A. SS împotriva Sentinței civile nr. 6855/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. R. DE R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Se constată că, la data de_, intimata a depus la dosar, prin poștă, întâmpinare.
Totodată, se constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 31,81 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, sens în care, în temeiul art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, T. ul invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
T. UL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 6855/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. R. de R., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. SSR.L. și, în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 570 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei Aprilie 2010-Decembrie 2010, Martie 2011 - Decembrie 2011.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 87.78 lei calculate până la data de 10 Ianuarie 2013.
A fost respins petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru serviciul public de radiodifuziune prestat în perioada Aprilie 2010 - Decembrie 2010, Martie - Decembrie 2011, de către reclamanta S.
R. de R. în favoarea pârâtei S.C. A. SSR.L., au fost emise facturi fiscale în valoare totală de 657,78 lei.
În cuprinsul facturilor s-a menționat faptul că neachitarea acestora în termen de 30 de zile de la data scadenței conduce la aplicarea de penalități, începând din prima zi după scadență. În acest sens, au fost calculate penalități de întârziere, până la data de_, în cuantum de 87,78 lei.
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de societatea pârâtă, instanța a reținut faptul că plata facturilor emise de către SC Electrica Furnizare SA pentru lunile Septembrie - Octombrie 2011, Decembrie 2012 - Februarie 2013 a fost efectuată parțial.
Potrivit dispozițiilor art.40 alin.1 din Legea 41/1994, veniturile proprii ale Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din (…) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate, iar potrivit alin. 4 cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Prevederile cuprinse în art.40 alin.5 reglementează categoriile de persoane scutite de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune, respectiv familiile și persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, potrivit prevederilor Legii nr.416/2001 asociațiile și fundațiile nonprofit, misiunile diplomatice străine și membrii acestora, persoanele fizice abonate la rețele de radioamplificare, azilurile de bătrâni, unitățile din cadrul instituțiilor care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, unitățile de învățământ de stat preșcolar, preuniversitar și universitar, căminele de copii și creșele de stat, pensionarii proveniți din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensionarii Societății Române de R. și ai Societății Române de Televiziune, unitățile de cult aparținând cultelor religioase recunoscute din România, precum și alte categorii prevăzute de legi speciale. Alte scutiri de la plata taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru serviciul public de televiziune decât cele prevăzute
prin prezenta lege pot fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi legale, rezultă obligativitatea achitării taxei privind serviciul public de radiodifuziune și televiziune, pentru toate celelalte categorii de persoane care beneficiază de aceste servicii. Această interpretare se coroborează cu prevederea cuprinsă în art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, conform căreia persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul
public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Dispozițiile redate mai sus s-a impus a fi analizate ținând cont și de prevederile cuprinse in art.3 din HG nr.977/2003, conform cărora persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale.
Pentru a fi exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, persoanele juridice menționate la alin.(1) au obligația de a depune la sediul Societății Române de R. o cerere însoțită de certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă suspendarea activității.
Cu privire la susținerea formulată în apărare de către societatea pârâtă, care a arătat faptul că prin adresa nr.251/_ a comunicat reclamantei faptul că nu beneficiază de serviciul public de radiodifuziune, instanța, din analiza prevederilor cuprinse în art.1 din HG nr.977/2003, a reținut faptul că beneficiază de această scutire doar persoanele fizice în temeiul unei declarații anuale formulată în acest sens.
Prevederile cuprinse în art.5 și art.6 din același act normativ stabilesc modalitatea de plată a taxei, precum și obligația privind plata penalităților, după cum urmează: taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va incasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și art.3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o data cu plata energiei electrice consumate.
Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.
Cu privire la chitanțele de plată depuse în probațiune de către societatea pârâtă, analiza situației de fapt a relevat faptul acestea privesc facturi emise pentru o perioadă care nu se identifică cu cea indicată în cerere, respectiv Septembrie - Octombrie 2011, Decembrie 2012 - Februarie 2013.
Cu privire la același aspect, instanța a constatat faptul că plata efectuată a avut un caracter parțial, nefiind achitat și debitul reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 657,78 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei Aprilie 2010 - Decembrie 2010, Martie - Decembrie 2011, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 87.78 lei, calculate până la data de 10 Ianuarie 2013.
A fost respins petitul privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța reținând faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte existența și cuantumul acestora.
Împotriva Sentinței civile nr. 6855/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs pârâta S.C. A. SSR.L
, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, admiterea excepției lipsei calității procesuale active, admiterea recursului, constatând că sentința recurată este netemeinică și nelegală și
modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nedovedită și netemeinică.
În motivare s-a învederat că la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2013, la care s-a pronunțat și sentința atacată, instanța i-a înmânat cinci pagini, respectiv un exemplar al răspunsului reclamantei la întâmpinarea formulată de pârâtă, la acest răspuns al reclamantei fiind atașate numai pentru dosarul instanței și o serie de acte ce au constituit probe pe care instanța și-a întemeiat sentința.
A arătat instanței că nu a primit aceste documente și faptul că nu are cunoștință de conținutul răspunsului la întâmpinare însă, cu toate acestea, instanța a trecut cauza în stare de judecată, urmând a fi soluționată fără a ține cont de faptul că nu erau în măsură să își formuleze o apărare care să țină cont de acest răspuns și de noile acte depuse la dosar.
Prin urmare, apreciază că sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor procedurale.
Prin întâmpinarea formulată au invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active, iar la termenul din data de 12 aprilie 2013, fără a motiva în vreun fel decizia, instanța a respins cele două excepții ca fiind neîntemeiate.
Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, a învederat prin întâmpinarea formulată instanței de fond două aspecte, și anume, pe de o parte, a arătat că sumele pretinse de reclamantă sunt înscrise în facturi pe care nu aceasta le-a emis, titularul dreptului asupra sumelor înscrise în facturile de energie electrică fiind emitentul acestora, respectiv S.C. FFEE
"Electrica Furnizare Transilvania Nord"; S.A. Contractul de mandat încheiat de reclamantă cu un terț, S. Comercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica"; S.A. conform celor arătate de instanță, nu poate modifica un contract existent, fără acceptul lor.
Doar emitentul facturilor poate să pretindă plata acestora.
Reclamanta nu a făcut dovada calității de reprezentant al furnizorului lor de energie S.C. FFEE "Electrica Furnizare Transilvania Nord"; S.A., cu acte care să le fie opozabile legal.
Furnizorul lor de energie este o altă societatea comercială decât cea specificată de instanță că a încheiat un contract de mandat cu reclamanta.
Pe de altă parte, a arătat că cererea de chemare în judecată este semnată de domnul Constantin Pușcaș care a arătat că are calitatea de director departament economic în cadrul Societății Române de R., în cerere specificându-se faptul că are la bază Dispoziția PDG/2010, fără a se comunica și acest act.
Astfel, împrejurarea că aceeași persoană susține despre sine, în răspunsul la întâmpinare, că este reprezentantul reclamantei, deși conducerea Societății Române de R. este asigurată de către alte persoane, nu ține loc de dovadă legală, fapt pentru care se impune ca cererea să fie anulată.
Referitor la excepția calității procesuale active, sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului care prin cererea de chemare în judecată trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.
Nu are încheiat contract cu reclamanta și nu are nici vreun abonament care să o oblige față de aceasta, nu deține receptoare radio, nu
poate face dovada că nu deține ceea ce nu deține, decât arătând lista inventarului la 31 Decembrie 2011, iar sarcina probării revine reclamantei.
Certificarea de către reclamantă a facturilor ca fiind conforme cu originalul și prezentarea acestora ca probă este un abuz, pe care instanța trebuie să-l sancționeze ca atare. A solicitat respingerea acestei probe, însă instanța de fond nu a motivat de ce această cerere nu a fost admisă.
Facturile sunt opozabile doar părților contractante, fiind în afara cadrului legal utilizarea acestora de către un terț, în cazul de față reclamanta care are un contract de mandat încheiat cu o altă societatea comercială.
Temeiurile legale care au stat la baza întocmirii facturilor - înscrise pe fiecare factură - sunt cu totul altele decât cele invocate de către reclamantă.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii reclamantei, cu motivarea că instanța de fond a arătat în mod netemeinic că pentru serviciul public de radiodifuziune prestat de către reclamanta S. R. de R. în favoarea pârâtei au fost emise facturi fiscale în valoare totală de 657,78 lei, deși corect era 570 lei.
În primul rând, instanța nu a arătat cine a emis facturile, lăsând să se înțeleagă că ar fi fost emise de reclamantă. În acest mod instanța a evitat să se pronunțe asupra nelegalității modificării unilaterale a contractului de către furnizorul de energie, prin includerea în facturi a sumelor pretinse de un terț (reclamanta) iar, în al doilea rând, instanța nu a arătat sub ce formă le-au fost prestate serviciile de către reclamantă și nici modalitatea în care a beneficiat de aceste servicii.
Instanța de fond a arătat în două rânduri că pentru perioada septembrie - octombrie 2011 și decembrie 2011 - februarie 2013 plata facturilor emise de către S.C. Electrica Furnizare S.A. a fost efectuată parțial și în mod total nejustificat instanța a reținut numai aspectul plăților parțiale și nu a ținut cont și de celălalt aspect pe care l-a scris în sentință, respectiv de faptul că acestea privesc "o perioadă care nu se identifică cu cea indicată
în cerere";.
În acest fel, instanța în mod incorect a evitat să se pronunțe asupra temeiniciei stabilirii cuantumului datoriei, respectiv asupra faptului demonstrat că la data introducerii cererii - 17 ianuarie 2013 - pentru perioada indicată de reclamantă, nu ar fi datorat cu titlu de debit decât suma de 60 lei.
În mod netemeinic instanța de fond a definit obligativitatea achitării taxei privind serviciul public de radiodifuziune printr-o demonstrație per a contrario față de prevederile art.40 alin.5.
Prin adresa nr.251/19 Februarie 2004 înregistrată la fosta Conel -
S.C. Electrica S.A. a comunicat că nu sunt beneficiari ai serviciilor oferite de reclamantă, că nu dețin receptoare radio, fapt pentru care a cerut să nu mai înscrie în facturi sume cu acest titlu.
Instanța de fond, pentru a justifica hotărârea de a-i obliga la plata sumei pretinse de reclamantă, a arătat că potrivit prevederilor art.5 și art.6 din H.G. nr.977/2003 taxa lunară "se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art.1 și art.3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica"; S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate";.
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe prevederile art.40 alin.2 și 4 din Legea nr.41/1994 republicată.
Prin H.G. nr.977/2003, art.3 alin.2 se face o adăugare la textul Legii nr.41/2003, fapt ce contravine regulii privind rangul actelor normative.
Un alt motiv de respingere rezultă din însăși dovezile prezentate de către reclamantă.
Sumele pretinse de reclamantă trebuie dovedite fără a lăsa nici o urmă de îndoială în ceea ce privește cuantumul și exigibilitatea.
După cum se poate observa, în facturile emise de furnizorul de energie, în recapitulația facturii sunt arătate, în partea stângă soldul anterior, total factură curentă și soldul curent, iar în partea dreaptă totalul facturii curente, compensările din facturi precedente și total de plată.
Deși în factura 2200916104/_ nu sunt calculate penalizări pentru taxa radio, totuși reclamanta a cuprins această sumă în baza de calcul.
Prin urmare, recurenta solicită a se constată că sentința a fost emisă cu interpretarea greșită a probelor și cu aplicarea eronată a legii, soluția aplicabilă fiind admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. R. de R.
a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivare a arătat că în ceea ce privește lipsa dovezii calității de reprezentant a directorului Departamentului Economic al S.R.R., domnul Constantin Pușcaș¸ art.1 din Dispoziția Președintelui Director G. al SRR nr.688/_, începând cu data de_ a fost împuternicit domnul Director Economic Constantin Pușcaș pentru ca în numele și pentru președintele director general al SRR să semneze orice acte de procedură destinate apărării intereselor instituției în fața instanțelor de judecată, referitor la recuperarea taxei radio de la debitori persoane fizice și juridice.
Față de acest aspect reiese că directorul Departamentului Economic al SRR, domnul Constantin Pușcaș are calitatea de reprezentant al SRR conform Dispoziției Președintelui Director G. al SRR nr. 688/_ .
Referitor la calitatea procesuală activă, învederează instanței de recurs că, calitatea procesuală activă, presupune existența unei identități între titularul dreptului afirmat și persoana reclamantului, premisa obligatorie pentru a exercita o acțiune în instanță, în vederea valorificării unui drept, constituind-o legitimarea, justificarea calității procesuale active, care se află în legătură directă cu justificarea unui interes legitim.
Prin urmare, SRR justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce în nume propriu cererea de chemare în judecată, calitatea procesuală presupunând existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.
În baza Protocolului încheiat în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.4 alin. IV 2.8 din Actul adițional nr.3/31 Ianuarie 2007, la contractul de mandat înregistrat la S.C. Electrica S.A. sub nr.4172/19 Martie 2003 și la S.
R. de R. sub nr.354/18 Martie 2003 S.C. Electrica S.A. a predat către S. R. de R. creanțele neîncasate de către aceasta odată cu încasarea contravalorii energiei electrice și care au ca obiect doar taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și/sau penalitățile aferente.
Astfel, S.C. Electrica S.A. a transferat către S.R.R. toate drepturile stabilite în actele juridice din care izvorăște creanța transferată.
În ceea ce privește debitul ce face obiectul dosarului, subliniază faptul că S. R. de R. nu a fost notificată de către S.C. Electrica S.A.
în legătură cu încasarea sumelor respective în conturile sale.
Pe cale de consecință, S. R. de R. a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, în vederea obligării pârâtei la plata sumei reprezentând taxa radio și penalități de întârziere, sumă datorată potrivit dispozițiilor Legii nr.41/1994 republicată privind organizarea și funcționarea SRR și SRTV.
Referitor la inexistența unui contract de furnizare servicii încheiat între pârâtă și S. R. de R., învederează faptul că SRR este o
instituție publică ce desfășoară un serviciu public autonom de interes național potrivit art.1 din legea de înființare, nu o persoană juridică oarecare obligată la încheierea de contracte pentru stabilirea de raporturi juridice pentru activitățile prestate, iar beneficiarul principal al serviciilor prestate de SRR îl reprezintă întreaga populație a României, având în vedere dispozițiile Legii nr.41/1994.
Potrivit art.3 alin.2 din H.G. nr.977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Referitor la penalitățile solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, învederează faptul că potrivit art.6 din H.G. nr.977/2003, pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. P. itățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica"; S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
În ceea ce privește calitatea societății pârâte de beneficiară a serviciului public de radiodifuziune, contrar celor reținute de judecătorul fondului, solicită instanței de recurs să aibă în vedere faptul că dovada calității de beneficiar a serviciilor de taxă radio, rezultă din conținutul art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
Potrivit art.2 din Precizările emise de SRR pentru aplicarea H.G. nr.977/2003 prin "receptor radio"; se înțelege orice aparat care poate recepta programele de radio, respectiv: radio la domiciliu, mașină personală, telefonul mobil, calculator, Ipoduri sau orice alte aparate de natura celor care pot recepționa în orice mod programele radio, precum și abonamentele la cablu TV.
Pentru termenul de judecată fixat la_, recurenta a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru recurs în sumă de 31,81 lei și 1,5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat (f.14).
Recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței astfel încât, în ședința publică din data de_, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă și art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, T. ul a invocat din oficiu excepția netimbrării.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (f. 14), recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de 31,81 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru menționate.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr.
32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textelor legale citate și, în consecință:
În temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează a fi admisă excepția netimbrării și a se anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. A. SSR.L. împotriva Sentinței civile nr. 6855/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția nelegalei timbrări.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. A. SSR.L., împotriva Sentinței civile nr. 6855/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 05 Septembrie 2013 O.R.G./A.P.B./_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 164/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 192/2013. Pretenții → |
|---|
