Sentința civilă nr. 334/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 334/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. M. S. și pe pârât S. R. PRIN M. DE F. R. DE D. C., pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE DE D. C., având ca obiect
pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
prin cererea înregistrată pe rolul T. ui C. sub nr._, extinsă și precizată la data de 20ș.02.2013, reclamantul M. M. S. chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1 milion lei reprezentând prejudiciu moral și material suferit prin privarea de libertate cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive 22 luni, precum și prin restrângerea libertății de mișcare prin dispunea măsurii obligării de nu părăsi țara timp de 7 ani, 25.000 euro reprezentând prejudiciul material constând din cheltuielile pe care a trebuit să le facă el și familia sa in perioada in care a fost în detenție și până la finalizarea procesului, constând din pachete cu alimente, banii cheltuiți in perioada in care a fost încarcerat, drumurile făcute de aparținători la locurile de detenție, respectiv Gherla, Iași, Galați, Jilava, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la data de_, în jurul orelor 9,30 o persoană mascată a aruncat în interiorul localului " Pizza Pharaon"; din municipiul T., un dispozitiv exploziv, rănind una din persoanele aflate în bar, și anume partea vătămată L. Laurean Stelian.
La data de_, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, faptă prev. și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la 174, 175 lit. e) și i) Cod penal.
În data de_ P. de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus reținerea sa pe o perioadă de 24 de ore, in calitate de învinuit, dispunându-se în acest sens începerea urmăririi penale in personam împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor și la aceeași dată s-a dispus arestarea sa preventivă pe o durată de 10 zile iar ulterior s-a dispus arestarea sa in calitate de inculpat. La _
s-a dispus prelungirea măsurii arestării pe 30 zile, măsură care a fost dispusă în continuare până la data de_, iar apoi până la data de_ . .
În perioada desfășurării urmăririi penale nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar la data de_ s-a dispus trimiterea sa în judecată în stare de arest preventiv.
Ca urmare a admiterii cererii sale de strămutare, cererea a fost înregistrată la Tribunalul Iași, care în data de_ a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Urmare a declinării competenței în favoarea Curții de Apel Iași, cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_, menținându-se măsura arestului.
Prin sentința penală 45/2010, Curtea de Apel a dispus achitarea sa, menținând măsura de a nu părăsi țara stabilită la_ . Recursul declarat de
P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respins.
Învederează că arestarea și inculparea sa pe nedrept i-au cauzat suferințe pe plan moral, social și familial, prejudiciul localizându-se la nivelul personalității umane.
Raportat la probele administrate, învederează că organele de urmărire penală nu au acționat cu bună credință în instrumentarea cauzei și așa cum rezultă din lucrările dosarului acestea l-au privat de libertate în mod intenționat. Întrucât speța nu a fost una deosebit de complexă și jurisprudența CEDO consideră că s-a adus atingere caracterului rezonabil al termenului în care trebuia să se desfășoare procesul penal.
În drept au fost invocate prevederile art. 504, 506 C. pr. pen., art. 48 alin.3 Constituție.
Pârâta a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția tardivității și a inadmisibilității, iar pe fond ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru plata despăgubirilor materiale și morale solicitate.
In motivarea excepției tardivității, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantului a fost înaintată după trecerea termenul de 18 luni prev. de art.
504 alin. 1 Cod pr.penală, termen care se calculează de la data pronunțării hotărârii prin care a fost revocată măsura privativă de libertate.
Cu privire la excepția inadmisibilității, pârâtul a arătat că cererea in despăgubiri pentru nelegalitatea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea este inadmisibilă, fiind aplicabile dispozițiile art.503 alin 3 Cod pr. pen., câtă vreme nu a fost pronunțată o hotărâre prin care să se constate nelegalitatea acestei măsuri. Este de observat că in sentința prin care s-a dispus achitarea inculpatului, interdicția de a nu părăsi localitatea a fost menținută.
Pe fondul cauzei pârâtul susține netemeinicia acțiunii, câtă vreme reclamantul nu a justificat nici măcar prejudiciul, respectiv dimensiunea suferințelor sale.
Excepția tardivității a fost respinsă prin incheierea interlocutorie din 12 iunie 2013.
În ceea ce privește inadmisibilitatea, instanța apreciază că aspectele invocate de pârât cu titlu de excepție sunt in realitate apărări de fond, care vor fi analizate ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin sentința penală 45/_, pronunțată în dos._, de Curtea de apel Iași reclamantul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 C.pen., cu aplicarea disp. art. 32 pct. 1 lit. a și pct. 2 din Legea 535/2004 și infracțiunile prev. de art. 279 alin 3 lit. a Cod penal și art. 280 alin 1 Cod penal lit. b cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că reclamantul a fost arestat preventiv de la data de_ până la data de_ . După data de_ s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara, dispoziție care a fost menținută prin această sentință.
Prin Decizia penală 3700/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale 45/2010 a Curții de Apel Iași (f. 38-51).
Din cuprinsul hotărârilor judecătorești sus amintite rezultă fără echivoc că reclamantul a fost arestat preventiv, dispunându-se interdicția de a părăsi țara. Analiza încheierilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în faza de recurs confirmă că măsura interzicerii de a părăsi țara a fost menținută, cu singura precizare că în perioada soluționării recursului, reclamantul a fost arestat într-o altă cauză, după cum rezultă și din adresa emisă de Penitenciarul Iași, aflată la fila 62 dosar, perioadă în care, măsura interzicerii de nu părăsi localitatea a rămas fără obiect.
Art. 504 C.pr.pen. are în vedere repararea prejudiciului cauzat prin nelegala privare sau restrângere de libertate în cursul procesului penal, finalizat printr-o soluție de achitare.
Astfel fiind, este lipsită de relevanță imprejurarea invocată de pârât, in sensul că nu a fost pronunțată o hotărâre prin care să se constate nelegalitatea măsurilor de arestare preventivă sau de obligare de a nu părăsi localitatea. Măsurile restrictive de libertate devin nedrepte prin prisma soluției de achitare.
În ceea ce privește daunele materiale, din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost deținut în mai multe penitenciare în executarea măsurii arestării preventive.
Din adresa comunicată de Penitenciarul Gherla, rezultă că în perioada ianuarie 2004-aprilie 2005 reclamantul a primit un număr de 35 de vizite, a primit 25 de pachete totalizând 117 kg alimente, fructe și legume, nu a primit bani de la rude in perioada menționată ( f. 133).Dintre aceste vizite, 11 au fost in Arestul preventiv din C. iar 25 in Penitenciarul Gherla.
Din adresele comunicate de Penitenciarul Iași și Penitenciarul Jilava, rezultă că in perioada deținerii reclamantului in aceste penitenciare, reclamantul a fost vizitat de membrii familiei de 43 de ori in anul 2005 și 31 de ori in anul 2004, de asemenea a primit pachete cu alimente, legume, fructe și țigări.
Din evidența comunicată de Penitenciarul Iași (f. 139 dosar), rezultă că reclamantul a deținut în conturi suma de 700 lei.
Din declarația martorului J. C. a rezultat că în perioada in care reclamantul a fost inchis, a insoțit-o pe mama acestuia in vizită la acesta, in trei rânduri, de două ori la Gherla și o dată la Iași, insă nu i-a luat acesteia bani pentru transport. Cu ocazia acestor vizite, mama i-a adus reclamantului pachete de alimente, in jur de 20-30 kg. Martorul a arătat că nu au avut cheltuieli de cazare, căci s-au intors in aceeași zi.
Martorul a arătat că potrivit aprecierii sale, o vizită la reclamant la Iași costa familia in jur de 10.000 lei.
Martorul a relatat de asemenea că arestul a dus la deteriorarea relațiilor sociale și personale ale reclamantului, pe care prietenii l-au părăsit treptat iar soția s-a instrăinat in timp de acesta, astfel încât prin anul 2006 cei doi soți au și divorțat.
Martorul R. D. G. a arătat in declarația sa că l-a vizitat pe reclamant o dată la Penitenciarul Iași și de două ori la Penitenciarul Gherla.
In vizita la Iași nu a fost insotit de vreunul din membrii familiei, a dus un pachet de alimente reclamantului cu acea ocazie, iar costul total al vizitei s-a ridicat la 1500 lei. Vizita la Gherla l-a costat 3200 euro. In ambele sume la care s-a referit a inclus valoarea pachetului și a benzinei consumată.
Referitor la relațiile personale și sociale ale reclamantului, a relatat împrejurări similare cu martorul J. . A mai arătat că reclamantul era o
persoană care obișnuia să circule mult înainte de arestare mergea in concediu in străinătate de circa 2 ori pe an.
Dintre despăgubirile materiale pretinse, instanța apreciază întemeiate pretențiile reclamantului la contravaloarea cheltuielilor de transport ale soției și mamei sale cu ocazia vizitelor făcute la penitenciar.
Aceste vizite au fost in număr de 11 la Arestul din C., vizite ale soției,
25 vizite ale soției la Penitenciarul din Gherla și 74 de vizite ale soției la Iași și Jilava.
Vizitele mamei la arestul din C. nu pot fi luate in calcul, deoarece din evidențele comunicate la dosar de către instituțiile de detenție rezultă că aceasta domiciliază in C. și astfel nu a avut cheltuieli cu transportul.
De asemenea, nu vor fi avute în vedere vizitele mamei reclamantului la Iași sau Gherla, deoarece au fost numai două, de fiecare dată mama reclamantului fiind însoțită de prieteni ai reclamantului, martorii audiați in cauză, care nu i-au luat acesteia bani pentru transport.
Costul vizitelor prietenilor reclamantului nu poate fi avut in vedere, căci pierderea financiară nu se regăsește in patrimoniul reclamantului sau a familiei sale.
Având in vedere numărul de drumuri, distanța între localități, de 480 km intre T. și Iași, 422 km. Intre T. și Jilava, 70 km intre T. și C. și 30 km. între T. și C., consumul mediu de 7,5 l/100 km costul mediu al benzinei de 6 lei/l, instanța constată că aceste cheltuieli de transport sunt in sumă de 33.840 lei.
Reclamantul este îndreptățit la recuperarea acestei sume cu titlu de daune materiale, in privința acestor sume fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, căci in lipsa arestării sale, aceste cheltuieli d e transport nu ar fi fost făcute.
In ceea ce privește pachetele cu alimente, țigări sau banii primiți de reclamant de la familie in perioada detenției, apreciem că acestea nu se află în raport de cauzalitate cu măsura arestării, căci nu s-a dovedit că alimentele aduse sunt peste ceea ce consuma in mod obișnuit reclamantul, or și in stare de libertate reclamantul ar fi consumat alimente sau țigări. Din acest considerent, apreciem că pentru despăgubirile pretinse cu titlu de contravaloarea a pachetelor și banii primiți de la soție, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește daunele morale, trebuie reținut că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, referitoare la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această perspectivă, privarea de libertate în mod nelegal, aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar suferințele psihice provocate de o atare măsură pot și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri. Însă la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial există o doză de aproximare, instanța trebuind să aibă în vedere consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, măsura în care ele au fost vătămătoare și intensitatea acestora, modul în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Declarația testimonială sus amintită justifică faptul că reclamantul a suferit urmare a măsurilor preventive luate față de el, inclusiv prin desfacerea căsătoriei și alterarea relațiilor sociale. Pe de altă parte, durata mare a privării de libertate, de aproximativ 22 luni, este în măsură să ducă la concluzia unor vătămări consistente.
In ceea ce privește restrângerea libertății reclamantului adusă prin măsura obligării sale de a nu părăsi țara, reținem că o parte din perioada in care s-a aplicat această măsură, reclamantul a fost arestat preventiv iar apoi
condamnat pentru o altă faptă, astfel încât posibilitatea sa de a fi circulat era exclusă din alte motive decât menținerea obligației de a nu păsări țara.
Apoi, nu s-a dovedit fără echivoc imprejurarea că reclamantul obișnuia să cricule frecvent in străinătate, și astfel, măsura preventivă impusă i-a refuzat posibilitatea acestor călătorii de recreere in străinătate.
Unul din martori a arătat că reclamantul obișnuia să călătorească in străinătate de două ori pe an, in timp ce celălalt martor a arătat că reclamantul nu obișnuia să călătorească in afara țării. Date fiind declarațiile contradictorii, proba certă a imprejurării pretinsă putea fi făcută de reclamant cu copia pașaportului din acea perioadă sau adeverință emisă de instituțiile de frontieră, probă care nu a fost depusă însă.
In concluzie, apreciem că reclamantul nu a probat că a suferit un prejudiciu cert din măsura obligației de a nu părăsi țara.
In schimb, măsura lipsirii de libertate l-a prejudiciat in mod cert și impune despăgubirea reclamantului.
În soluționarea acestei cereri este important de reținut că atunci când circumstanțele justifică acordarea unei reparații acesta să nu fie teoretică și iluzorie, căci astfel s-ar goli de conținut dreptul garantat de art. 505 alin.1 C.pr.civ., precum și protecția oferită de art. 5 paragraf 5 din CEDO.
Raportat la apărarea pârâtei prin care se afirmă nedovedirea unui prejudiciu, instanța reține că despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind prin însăși destinația ei aceea de a ușura situația persoanei lezate de a-i acorda o satisfacție, nu poate fi refuzată datorită imposibilității firești de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Această despăgubire nu poate fi negată pe considerentul că dacă ar fi apreciată prea mare să constituie o sursă de îmbogățire fără temei legitim.
Rolul daunelor morale este și trebuie înțeles într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci având scopul raportat la particularitățile fiecărui caz în parte, de oferire a unei satisfacții pentru suferințele îndurate.
Aprecierea prejudiciilor morale nu are la baza criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și cel bănesc, patrimonial al despăgubirilor.
Cu reținerea unei anumite doze de relativitate, ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care să compenseze prejudiciul și nu prejudiciul ca atare. Această evaluare înseamnă practic o apreciere multilaterală, globală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și ale implicațiilor acestora pe toate planurile.
Raportat la natura învinuirii, circumstanțele arestării, fiind vorba de un dosar cu o relevanță crescută inclusiv în canalele de informare media, ale soluționării procesului care a durat o perioadă relativ mare până la soluția definitivă de achitare, aproximativ 9 ani, vârsta și statutul socio-profesional al reclamantului, precum și deteriorarea situației personale și familiale a acestuia prin desfacerea căsătoriei prin divorț, instanța apreciază că suma de 126.160 lei este suficientă și răspunde cerințelor de mai sus în determinarea cuantumului daunelor morale.
Instanța a avut în vedere și jurisprudența decurgând din cauzele Pantea contra R. iei și Bursuc contra R. iei, statuând în echitate această sumă pe care a apreciat-o că nu este de natură să justifice o îmbogățire fără just titlu a reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 504 C.pr.civ., va admite in parte acțiunea civila formulata de reclamantul M. M. S. in contradictoriu cu S. R. PRIN M. DE F. P. și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 160.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care 33.840 lei pentru daunele materiale și diferența până la
concurența sumei de 160.000 lei pentru daunele morale, respingând alte pretenții.
Cu ocazia dezbaterilor, reclamantul a învederat că nu solicită cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamantul
M. M. S. cu dom. in T., C. V. nr. 100 bl. B120, ap. 118 împotriva pârâtului S. ui R. prin M.F.P. cu sediul procesual ales la D.G.F.P
C. in C. -N., Piața A. I. nr. 19, și in consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 160.000 lei despăgubiri ( una sută șaizeci mii lei), din care 33.840 lei pentru daunele materiale, iar diferența până la 160.000 lei pentru daune morale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
C.Ș. 01 Iulie 2013
Red. CB/dact CB _
| ← Decizia civilă nr. 192/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 854/2013. Pretenții → |
|---|
