Sentința civilă nr. 1091/2013. Actiune in raspundere delictuala

Comentarii

0

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1091

Ședința publică din 20 iunie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: S. -T. A. -Ana

G. ier: B. D.

Pe rol este pronunțarea soluției la acțiunea civilă formulată de reclamantul-pârât R. I. R., domiciliat în B. M., strada T. nr. 14/20, județul M., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. "B. & Asociații"; în B. M., strada N. Iorga nr. 1/47, județul M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. D. B., domiciliat în B. M., bd. D. nr. 11 apt. 43, județul M., având ca obiect despăgubiri-Legea nr.221/2009.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 12 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 20 iunie 2013, când a hotărât următoarele:

T.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. în data de_ sub nr._, reclamantul-pârât R. I. R. l-a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant D. L., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile pentru fapta proprie a pârâtului în temeiul art. 1357, art. 1358 și art. 1359 Cod civil, acesta cauzându-i un prejudiciu, pe care este obligat sa-l repare, constând in aceea ca prin declarațiile sale publice si neacoperite de statutul de deputat a afirmat in ziarul on-line ZiarMM, pe marginea prezenței sale pe ceea ce opoziția numește "Harta mafiei PDL", cum ca prezența sa acolo, la capitolul "Mafiot imobiliar in M. " i se trage de la "De la santajistul notoriu se trage, ce sa fac". I-a fost afectata imaginea publica prin faptul ca ar fi, in viziunea acestuia, lucru de nedovedit altfel, santajist notoriu.

Reclamantul a subliniat că nu a fost niciodată cercetat pentru infracțiunea de șantaj, prevăzute de art 194 Cod Penal si nici măcar nu a existat vreodată, împotriva sa, o astfel de plângere penala, fapt pe care pârâtul- reclamant ar trebui să îl dovedească, cu documente temeinice.

Reclamantul a susținut că pârâtul a încercat să-i strice imaginea publica, mai ales datorita faptului ca este in proces si cu soția lui si ca el se folosește vădit de statutul sau de parlamentar pentru a-i strica credibilitatea, pentru a-i defăima ziarele pe care le conduce - cu efecte economice imediate - in dorința ca reclamantul să își piardă credibilitatea in fata celor ce îi citesc publicațiile sau a celor care urmăresc emisiunile pe care le realizează la TV CBN Cinemar

B. M. .

S-a susținut că prin afirmația "santajist notoriu" i-a fost adusă atingere onoarei si reputației prin afirmații nereale și imposibil de dovedit, afirmații care l-au expus oprobiului public. Deputatul D. L. B. incearca sa-si apere propria imagine facand declarații mincinoase la adresa sa, fara a putea demonstra ca are un interes legitim in acest sens, transformând o părere proprie intr-o expunere in sine. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să facă proba verității, asa cum prevede art 207 Cod Penal.

Reclamantul a arătat că prin preluarea integrală a articolului semnat de

V. H. pe ziarele sale - fapt prin care a demonstrat bună credință! - articol în care deputatul D. L. B. îi aduce acuze grave și nefondate, în măsură să îi aducă grave atingeri demnității și imaginii publice, a demonstrat transparenta totala si faptul ca nu are nimic de ascuns. Solicită a se reține forma agravantă, formă dată în primul rând de faptul că a fost desemnat ca "șantajist notoriu".

Reclamantul a învederat că pârâtul a dovedit rea credință și în alte situații, în contextul în care niciodată până acum nu i-a solicitat un drept la replică, el preferând să îl denigreze pe reclamant.

S-a susținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale deoarece afirmația făcuta de către parat constituie o fapta ilicita ce poate fi reținuta in sarcina acestuia, persoana reclamantului fiind direct vizata, in ideea de a deforma realitatea, prin afirmații nereale, in dorința de a-i strica imaginea publica, dar si pentru a-i afecta si discredita activitatea profesionala, știut fiind faptul ca ziarele si emisiunile reclamantului au credibilitate in fata cititorilor si telespectatorilor - fapt care poate fi dovedit cu probe si martori - fapt care chiar este de notorietate.

În drept, reclamantul-pârât a invocat dispozițiile art. 1349, art. 1357, art.

1358 și art. 1359 din Codul civil (Noul Cod Civil).

Cererea s-a constatat a fi scutită de obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform prevederilor art. 15 lit.f¹din Legea nr. 146/1997 și art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995, prin încheierea ședinței

Camerei de consiliu din data de_ .

În data de_, prin cerere scrisă reclamantul-pârât a învederat

că înțelege să-și diminueze pretențiile până la cuantumul de 499.999,99 lei.

Pârâtul-reclamant L. D. B. a formulat întâmpinare prin care a a solicitat a se respinge acțiunea, urmând a se reține incidența dispozițiilor art 72 alin, 1 din Constituția României, art.191-193 din Regulamentul Camerei Deputaților, art.22 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, întrucât pârâtul având calitatea de deputat nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile exprimate sub durata mandatului.

Acesta a formulat cerere de chemare în garanție a lui V. H. și a Întreprinderii Individuale D. I. C., aratând că V. H. a dat publicității, prin postarea on line a publicației ZiarMM, fără acordul său, o parte dintr-o discuție telefonică cu caracter privat purtată cu mult timp în urmă.

De asemenea, pârâtul-reclamant a formulat și cerere reconvențională, chemând în judecată pe reclamantul-pârât R. I. R. în nume personal și în calitate de realizator al emisiunii "Necenzurat cu R. "; difuzată de postul de televiziune M. TV și proprietar al site-urilor (ziarelor online ne-cenzurat și știrimm), precum și pe SC I. M. P. S., solicitând a se constata că pârâtului-reclamant L. D. B. i-au fost încălcate drepturile cu caracter nepatrimonial privind imaginea, onoarea, demnitatea și viața privată, prin articolele scrise și publicate de pârâtul R. I. R., acesta urmând a fi obligat, în nume personal, în calitate de proprietar al site-urilor ne-cenzurat și știrimm să achite pârâtului-reclamant L. D. B. suma de 7.362.000 lei, respectiv câte 1.000 lei /zi /site /articol și în continuare, până la efectiva eliminare a acestora, iar în calitate de realizator al emisiunilor televizate, în solidar cu pârâta S.C. I. M. P. S.R.L, suma de 120.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a mai solicitat să se dispună obligarea pârâtului R. I. R. să înlăture/elimine, pe cheltuiala sa, din cadrul site-urilor ne-cenzurat și știrimm, toate articolele prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale pârâtului-reclamant L. D. B., publicate la_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, Q_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ și_, precum și alte

eventuale publicări personale, după data introducerii prezentei acțiuni; să adopte, pe cheltuiala sa, măsurile ce se impun pentru eliminarea articolelor preluate de pe ne-cenzurat și știrimm, de către alte site-uri și blog-uri - Jnfoportal.ro, Niuzer.ro, M. .iis.ro, 5 secunde, ro, Știrea, net, Ziarecom, Ziarmm, cornelsabou. blogspot. corn, Tanasadan. blospot. corn etc. - precum și a imaginilor/postărilor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale pârâtului-reclamant L. D. B. ; împreună cu pârâta S.C. I. M. P.

S.R.L să difuzeze personal, sonor și vizual, dispozitivul sentinței ce se va

pronunța asupra prezentei acțiuni, în termen de zece zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, pe cheltuiala acestuia, la postul de televiziune M. Tv, în patru ediții consecutive ale emisiunii "Necenzurat cu R. ", în intervalul orar 18.30-20.00 sau în orice alte emisiuni pe care le va realiza la alte posturi de televiziune; să posteze pe prima pagină / pagină de pornire a site-urilor ne- cenzurat și știrimm, dispozitivul sentinței ce se va pronunța asupra prezentei acțiuni, în termen de zece zile de la rămânerea definitivă a hotărârii și să-l mențină o perioadă de 7.362 de zile (calculate de la data primei publicări -_ și până la_ ), reactualizată în continuare până la definitiva eliminare a publicațiilor defăimătoare.

De asemenea, s-a mai pretins obligarea pârâților 1-2 la încetarea încălcării drepturilor cu caracter nepatrimonial deduse litigiului, privind imaginea, onoarea, demnitatea și viața privată a pârâtului-reclamant L. D. B.

, precum și interzicerea pentru viitor a publicării și mediatizârii TV a articolelor/emisiunilor defăimătoare la adresa acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, s-a învederat că pârâtul-reclamant

L. D. B. este un om politic investit cu o funcție de demnitate publică, având calitatea de deputat și activitate parlamentară din anul 2008 până în prezent, în cadrul acesteia din urmă implicându-se prin propuneri legislative, luări de cuvânt în plen, întrebări și interpelări.

Din toamna anului 2010, pârâtul-reclamant L. Dom B. și soția acestuia, un reputat medic chirurg, cu o prestigioasă activitate în B. M., au făcut obiectul unei campanii de presă defăimătoare inițiată și întreținută de reclamantul-pârât R. I. R. -urmare a refuzului reclamantului de a da curs unor cereri ilicite ale pârâtului- prin scrierea și publicarea de articole cu conținut denigrator, respectiv realizarea unor emisiuni tv în care aceleași subiecte au fost reluate și transmise, cu intenție calomniatoare, opiniei publice.

Articolele scrise și publicate pe internet de pârâtul R. I. R. - respectiv pe site-urile ne-cenzurat și știrimm- și emisiunile televizate realizate de acesta, conțin afirmații defăimătoare prin care s-a adus o gravă atingere dreptului la onoare, reputație și imagine al pârâtului-reclamant L. D. B., din care înțelege să indice cu titlu exemplificativ:

1. extras din articolele postate pe site-urile ne-cenzurat și știrimm

   • "Cu piloșii săi de la Electrica, deputatul PDL D. L. practică și munca la negru ...au fost puși de același patron ...să meargă ACASĂ la părinții actualului deputat D. L. de la PDL și să-i vopsească acestuia gardurile ... este vreo legătură între faptul că D. L. ... fost mare șef la Electrica ... și faptul că omul nostru sfidează legea și câștigă extrem de ușor anumite licitații taman la această instituție ..." -articol datat _

   • " ... consoarta derutatului deputat D. L., individ căruia după ce-a ajuns deputat nu-i mai ajunge nimeni cu prăjina la bornău ... după ce a recunoscut, ca

     PROSTUL, în direct la Antena, că nu știe ce a semnat în Parlament. " - articol datat _

   • "Nevasta deputatului PDL D. L. a luat teren subevaluat ... Nevastă de deputat PDL favorizat ..." - articol datat _

   • .. deputat de la PDL D. L., cel care nici nu citește și nu știe ce votează dar s~a îmbogățit extraordinar în ultima vreme ... " — articol datat _

   • " ...D. le ... tu faci umbră pământului degeaba, că risipești fără noimă bugetul acestei țări însărăcite de hidrocefali ca tine ! ... Cum dracului ți s-au îngrășat din senin conturile și tupeul de mârlan înnăscut ? ... Vai amar ție anonimule. ... Limitat ca și tine în gândire și orientare ... habar nu ai cât de sărac ești cu duhul" — articol datat _

   • "... Cre(s)tini ratați: deputații D. L. și B. Ș. ... au un caracter îndoielnic ... sunt labil emoționali și atitudinali !" — articol datat _

   • " ... Derutatul D. L. a mințit (și) la CBN Tv și se dă "virgin" ... în gură"

     ... și-a încărcat singurul neuron deținut ... D. L. ... se dă de ceasul morții când nu i se cere și lui un punct de vedere pe marginea măgăriilor pe bandă pe care le face, s-a apucat să debiteze tot felul de prostii. ... Deputatul derutat și mincinos ... Hai sictir, lepădătură l ... spunem că D. L. B. n-a mâncat nici căcat, nici gura nu-i miroase. Prin urmare, ne e clar că e ... virgin în gură." - articol din _

   • "Am avut dreptate: D. L. e perceput ca un mafiot. " - articol preluat și datat _

   • "îmi fac spital de nebuni și-l tratez pe D. L. . " - articol din _

   • "... această femeie URÂTĂ FOC- numai D. L. se putea îndrăgosti de ea

     ... " - articol datași_ )

   • " ... Deputatul D. L. este cercetat penal de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ... " - articol datat _

   • " ... derutatul deputat D. L., individ căruia după ce a ajuns deputat nu-i mai ajunge nimeni cu prăjina la bornău ... soțul ei a recunoscut, ca PROSTUL, în direct la Antena, că nu știe ce a semnat în Parlament ..." - articol datat_ J

2. extras din cadrul emisiunilor TV:

• "Oprește imaginile că vreau să-mi văd fața ... să-mi vadă domnul L. fața când vorbesc acuma, bine ? Deci, oameni buni, dacă vreți să aflați cine este D.

  L., intrați vă rog pe necenzurat și pe știrimm, pe ziarele mele și dați la căutare

  D. L. sau M. L. . " - emisiune din _

• " ... după ce a ajuns domnul deputat, deputat, eu îl știu de când era doar inginer electric și plângea și-l primeam pe la Axa prin emisiuni ca să spună și el cum e cu curentul, să-l facă, să-l cunoască lumea înainte de a candida. Acu s-a șmecherit, privește lumea de sus. Ei, după ce a ajuns domnul deputat acolo, dintr-o dată a finalizat acea clinică la intersecția D. cu Coșbuc ... " - emisiune din_ .

• Oameni buni, pe fir logic m-aș aștepta să vină Agenția Națională de Integritate și să-l ia pe domnul D. L. de urechiușe, chiar dacă pentru asta ar trebui să se urce pe un scaun că domnul L. e mai înalt, așa, și să-I întrebe de unde are atâția bani în trei ani de mandat. " - emisiune din_ .

• "... el cu d-nul C. Cherecheș, actualul primar, sunt cei mai mari luptători împotriva legilor de apărare a mediului, dovadă că și aicea a venit și a luat din pășunea comunală și dacă vreți, e tras pe necenzurat și știrimm, aveți acolo documente cât casa. " - emisiune din_ .

• "Eu cred că ăsta este rolul presei, să informeze corect, nu tendențios ..." - emisiune din_ .

• "Deputatul D. L. B. ... L-a anunțat pe unul dintre patronii postului, în avion, că omu acuma de când nu se mai cațără pe stâlpi la Electrica și e deputat, e șmecher, a zis că m-a reclamat pe mine la C.N.A. Cine e D. L., oameni buni ? Un nene care a apărut prima dată la televizor când eram eu la Axa, înțelegeți ? Acum, după ce a ajuns deputat, a finalizat în regim de urgență cabinetul soției sale de la intersecția str. Republicii cu b-dul D. . La foc automat. A avut bani așa dintr-o dată, că i-au crescut pe gard. A obținut o autorizație perversă și a mințit vecinii că o să facă un biet cabinet pe b-dul Republicii și a făcut clinică până la urma urmei pe b-dul Republicii și a mai cumpărat două ha în condiții suspecte, aspecte reținute de Curtea de Conturi, la Groși, de o comisie de control a Consiliului Local. A obținut cu 1,5 euro pe ar două ha de teren luate la Groșii Țibleșului, teren care făcea parte din pășunea comunală ... " - emisiune din_ .

• "Lasă, mă, să se vadă titlu, mă, să vadă, vede fața lu domnu deputat, Iasă că avea o față fața lui ...Deci, domnul deputat D. L. este eminența cenușie, era să zic maro, dar este cenușie, care a recunoscut la Antena 3 că nu știe ce a semnat, dar el a semnat alături de gunoierul șef al României, Prigoană, că vrea interzicerea presei, că vrea ca pe noi să ne monitorizeze C.N.A.-ul. " - emisiune din_ .

• " O, mânca-ți-aș sufletul domnu deputat, abia aștept să fiu prezent în comisie la C.N.A. sa te arăt cu degetele toate pe care le am și să le arăt ălora în câte dosare ești urmărit penal și stai liniștit, că așa era tare în gură și C. Anghel până să fie la pușcărie. Să știi că la pușcărie poți să fii coleg cu ăia pe care-i sfidezi acum, bine ? Luăm ... Mergem mai departe cu subiectul, lăsați-l pe D. L. că-i facem prea multă reclamă și află lumea că există. Oricum, țineți minte, după mintea lui, io dacă spun despre el că este bou, așa cum a scris un coleg inspirat de i-am publicat astăzi materialul, trebuie să-i și demonstrez în trei surse că e bou. No ! Ghinion ! Când îi spun că e bou, după mintea lui, după inițiativa aia parlamentară, trebuie să îi demonstrez în trei surse că e bou. No ! Asta e. Nu pot, domnu deputat, că se vede că ... . Na, se vede și gata. Io nu pot. "

  -emisiune din_ .

• " ... domnul D. L. a reușit să obțină două hectare din pășunea comunală, care-i faptă penală și abia aștept să închidă dosarul ăia de la

  DIICOT, să-l aresteze. Să vezi atunci cum îi sare șmecheria din cap. Înțelegeți? Atunci am zis că mă fac și eu specialist în agricultură ca să înțeleg cum a furat

  D. L. pământul și cum s-a îmbogățit. " -emisiune din_ .

  -sau D. L., care plângea în avion că R. s-a luat de el și a spus că nevastă- sa a omorât 12 oameni. Păi dacă 12 a omorât, că rezultă din documente, cum să zic 13 sau 11. Dacă din documente rezultă 12, i-au murit pe masa de operație. Aste este. Bun ... " - emisiune din _

• "D. Leșuit vrea să-i demonstreze în trei surse că e bou !" -emisiune din_ .

• ,,... așa fac oamenii când se șmecheresc peste noapte. Fac trafic de influență, merg la intimidare, vorbesc cu patronii postului, se interesează de statutul lui R. în acest post și mai punem o presiune, amenințăm că-l dăm în judecată, amenințăm că-l dăm la C.N.A. " -emisiune din_ .

• ,,... eu îi respect dreptul la petiție al domnului deputat. Țin minte că era un ilustru anonim când îl invitam la Axa și atunci eram băiat bun, când îl promovam la Axa când era ă..., la..., doar inginer electric și se cățăra pe stâlpi acolo. ... singura lui grijă, știind că face prostii, că nu prea justifică banii pentru clinicile pe care le-a făcut soției sale, pentru terenul pe care l-a achiziționat pe la Groși, a făcut o lege împotriva ziariștilor. " - emisiune din_ .

• " ... asta a făcut D. L. și dintr-o dată îți crește averea ca ciuperca după

  ... ca ciupercile după ploaie. A făcut niște clinici, eu ce să-i zic, că avea clinicile alea din tată-n fiu ? în vremea lui Pazvante ? Când el le-a făcut în doi ani de zile ? S-a dus cu punga de bani și a dat un miliard patru sute la Groși. Dar dumneavoastră cum vă duceți în Grecia doar să faceți baie și să mâncați …de unde să știți dumneavoastră ? Dumneavoastră faceți clinici ... ". - emisiune din_ .

• "... nu reușește domnu D. L. să mănânce la R. beregheata ..." - emisiune din_ .

• " ... Trebuie să stea în genunchi și dacă stă în genunchi în fața mea, eu nu-i dau voie să mă muște de gât, îi dau voie să facă altceva. Înțelegeți ? Na. " - emisiune din_ .

• "Nu pot să fiu la fel de deștept ca domnul D. L. . N-ați văzut ? El în trei ani de zile a făcut două clinici super dotate pentru soțioara din dotare ..." - emisiune din_ .

• " ...ca să-l sperii pe domnul L., emisiune de poezie, dar el nu ascultă poezii, că n-a citit în viața lui decât despre firele de înaltă tensiune ... " - emisiune din_ .

• ... ceea ce nu știe domnul D. L., eu am și zece cărți de poezie publicate

... că el nu bate decât în sus, spre averi ... averea lui el și-o strânge pe pământ... ". - emisiune din_ .

Pârâtul-reclamant a susținut că afirmațiile denigratoare la adresa sa reprezintă relatări de fapt ce nu au suport real și prin care se încearcă a se acredita fapte concrete, după cum urmează: practicarea muncii la negru;

traficarea influenței sale politice, implicarea nelegală și facilitarea obținerii de către terțe societăți a unor licitații organizate de către societatea la care a fost angajat, respectiv Electrica, până la momentul dobândirii calității de deputat; cercetarea, urmărirea penală și iminenta arestare a sa de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție; dobândirea ilegală a două clinici medicale și respectiv terenuri, împreună cu soția sa dr. L. Eugenia, pentru această din urmă faptă susținându-se că este cercetat și chiar urmează a fi arestat.

S-a susținut că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită constă în redactarea, publicarea unor articole și realizarea de emisiuni televizate prin care este direct vizată, deformată negativ și nereal imaginea persoanei pârâtului-reclamant L. D. B., urmărindu-se discreditarea publică prin afirmarea unor fapte inexistente. Defaimarea imaginii pârâtului-reclamant L. D. B. este cu atât mai evidentă, pe fondul limbajului folosit de autorul articolului, pârâtul I.R.R., a expresiilor jignitoare și ironice la adresa persoanei acestuia, a vieții personale și intime a pârâtului-reclamant în cadrul familial, prin care este vizată relația sa afectivă cu soția, acreditându-se ideea deformată a existenței unor pretinse tensiuni, urmărindu-se a se transmite publicului cititor și auditor ideea că acesta ar fi de fapt: un "anonim", o "nulitate", o persoană cu un "caracter îndoielnic" care

"sfidează legea" și facilitează licitații ilegale, un "mincinos și lepădătură", un

"mafiot imobiliar", un "nebun" ce trebuie tratat, un "soț pervers", o "persoană cercetată penal" și care va fi în curând arestată, etc.

Vinovăția, intenția de a creea un prejudiciu pârâtului-reclamant L. D.

B. rezultă din: modul de redactare, expunere și limbajul folosit în articolele scrise și respectiv, de exprimare în emisiunile televizate; omiterea cu bună știință a unor elemente de fapt de natură să lămurească situația, să informeze corect și obiectiv opinia publică; lipsa probelor în susținerea celor afirmate și nesolicitarea unui punct de vedere al pârâtului-reclamant cu privire la acuzațiile aduse; utilizarea de către reclamantul-pârât R. I. R. în mod nelegal și fară a avea acordul pârâtului-reclamant L. D. B., a fotografiilor care conțin portretul acestuia, acțiune care se circumscrie încălcării prev. art.88 din Legea nr.8/1996; asocierea imaginii fotografice a pârâtului- reclamant cu textele defăimătoare din articole, care este folosită pentru a crește impactul mesajului ce se dorește a fi transmis opiniei publice; numărul de articole scrise succesiv, publicate pe internet, reluarea și dezvoltarea acestora în cadrul emisiunilor televizate, menținerea lor continuu pe site-uri; folosirea emisiunilor televizate pentru a relua acțiunea defăimătoare și a informa în direct telespectatorii / opinia publică de existența site-urilor proprietatea sa, precum și modalitatea în care acestea pot fi accesate.

S-a susținut că în mod evident există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat, reclamantul-pârât prin acțiunile sale a încălcat prev. art.30 alin.6 din Constituția României prin care s-a statuat că: "Libertatea de

exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine." Prejudiciul moral creat constă în afectarea negativă și deformarea atât a imaginii persoanei pârâtului-reclamant, cât și a deputatului L. D. B., ca urmare a lansării acestor acuze nefondate pe site-urile proprietatea pârâtului-reclamant și în cadrul emisiunilor realizate de acesta, aflate continuu la dispoziția unei mase largi de oameni care, accesând zilnic paginile Jnternetului, sunt permanent dezinformați prin articolele publicate. Articolele pârâtului sunt de natură să influențeze negativ opinia publică, să minimalizeze toate realizările obținute. Au fost preluate de alte site-uri și menținute un număr foarte mare de zile pe 6 site-uri, 2 bloguri și 204 de locații identificate până la data de_ - care însumate până la data redactării cererii, sunt de 7.362 de zile.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 1349 și art. 1357 Noul Cod civil, art. 1000 alin.3 Cod civil, art. 1373 Noul Cod civil, art. 252 și următoarele Noul Cod civil, art. 19 din Legea nr.71/2011, Decretul nr. 31/1954, Legea nr.8/1996, art. 30 alin.6 și art. 72 alin.1 din Constituția României, art.191-193 din Regulamentul Camerei Deputaților, art.22 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, art. 2 alin.1 lit.b) și lit.e) din Codul de procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 3639 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea T. ui M., care a apreciat că este legal învestit. Chiar în condițiile în care reclamantul a redus

câtimea obiectului cererii, în aplicarea prevederilor art. 18¹Cod procedură

civilă, judecătoria nu era, la data învestirii sale prin acțiunea introductivă, instanță competentă după valoarea obiectului cererii a soluționa cauza și întrucât competența trebuie verificată în raport de acest moment, s-a declinat legal competența.

Pe rolul T. ui M. dosarul a fost înregistrat sub nr._ .

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul-pârât a solicitat a se dispune respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul-pârât a arătat că pe de o parte pârâtul-reclamant

reconvențional nu a individualizat, în concret, dreptul subiectiv presupus a fi fost încălcat, iar pe de alta parte prin acțiunea de față, pârâtul-reclamant reconvențional încearcă cenzurarea în fapt, a dreptului reclamantului-pârât reconvențional la libera exprimare a opiniilor.

Instanța trebuie să aprecieze în ce măsură afirmațiile făcute în articolele invocate in susținerea pretențiilor sale, încalcă reputația pârâtului-reclamant și

în ce măsură sancționarea sa pentru publicarea acestor articole aduce atingere dreptului său la libertatea de exprimare, garantat de art 10 din CEDO, precum si dacă sancționarea reclamantului-pârât reconvențional este necesară într-o societate democratică, dacă corespunde unei nevoi sociale imperioase, dacă este proporțională cu scopul legitim urmărit, conform dispozițiilor art. 10 alin.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și potrivit art. 30 din Constituția României.

Reclamantul-pârțt a susținut că în celebrul caz Lingens c Austriei Curtea a făcut o importantă distincție, în ceea ce privește analizarea unor articole de presă, dintre afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare. Daca existenta faptelor poate fi probată, adevărul judecăților de valoare nu poate fi dovedit. În concordanța cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, "limitele criticii admisibile sunt mai largi în privința unui om politic care acționează în calitatea sa de personaj public, decât în privința unui particular. Omul politic se expune, în mod inevitabil și conștient, unui control atent al faptelor și gesturilor sale, control ce se exercită atât de către ziariști, cât și de masa cetățenilor". Mai mult decât atât, "libertatea de expresie nu este aplicabilă numai acelor informații și idei care sunt primite în mod favorabil de către public sau care sunt privite, in general, ca inofensive ori indiferente, ci și acelor informații și idei care au potențialul de a șoca, deranja sau chiar jigni un anumit segment de public" (CEDO, Handyside vs. UK, cauza 5493/72).

În mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s- a statuat că manifestarea libertății de exprimare include, "cu privire la sfera politică și a politicienilor, recurgerea la o doză de exagerare sau chiar provocare" (Lopes Gomes da Silva împotriva Portugaliei]. Mai mult decât atât, instanța europeană a arătat că într-un asemenea domeniu politic, invectivele politice se răsfrâng inevitabil pe plan personal. În același sens, Curtea a condamnat sancționarea unui particular care a redactat și publicat o declarație la adresa unui om politic, declarație ce conținea cuvinte dure (Feldek împotriva Slovaciei).

S-a susținut că pârâtul-reclamant reconvențional, in calitatea sa de politician, trebuie sa accepte expunerea la critica, limitele criticii acceptabile fiind mai largi cu privire la politicieni decât in raport cu indivizii obișnuiți. Politicianul (reclamantul-pârât reconvențional) trebuie sa accepte conștient verificarea stricta a fiecărui cuvânt si a fiecărei fapte nu doar din partea jurnaliștilor, ci si a oricărei persoane si sa dea dovada de un grad mai mare de toleranta. Societatea democratica este caracterizata prin spirit deschis, pluralism, toleranță, ea încurajează discuțiile deschise asupra chestiunilor de interes public. Când trebuie sa se aleagă între protecția reputației sau drepturilor altora și protejarea, încurajarea discuțiilor deschise asupra chestiunilor de interes public, Curtea acordă prioritate acestora din urmă (între altele, hotărârile Thorgeirson vs. Islanda, Lingens vs. Austria, Schwabe vs. Austria, Dalban vs. România, Jersild vs. D. emarca, Castells vs. Spania). De

aceea, in situații de acest gen, nu se poate vorbi de existenta unui prejudiciu moral suferit de politician, de natura sa atragă răspunderea civila delictuala a jurnalistului ce pune in discuție o chestiune de interes public.

În ceea ce privește existenta faptei ilicite aceasta este pusa la îndoiala, având in vedere ca așa zisa activitate generatoare de prejudicii, respectiv activitatea publicistica si editoriala, nu are natura unei fapte ilicite in sensul dispozițiilor legale in materie. În articolele incriminate sunt exprimate unele opinii față de activitatea pârâtului-reclamat reconvențional, într-o formă absolut democratică și în strânsă legătură cu profesia acestuia, sens in care aceasta activitate nu poate avea în nici un caz caracter ilicit. Faptul publicării unor articole de presa nu poate constitui un fapt ilicit prejudiciabil, fata de dispozițiilor articolului 30 din Constituție. Pârâtul-reclamant reconvențional nu a arătat si nici nu au dovedit in ce consta prejudiciul de imagine pretins.

Reclamantul-pârât a mai susținut că prin articolele publicate au fost aduse la cunoștința opiniei publice unele activități de un real interes public. Articolele de presa nu au avut drept scop denigrarea pârâtului-reclamant reconvențional sau prejudicierea acestuia prin afectarea dreptului la imagine, reclamantul-pârât reconvențional prezentând doar datele puse la dispoziția sa de către instituțiile abilitate in a oferi aceste informații. Simpla manifestare a surprinderii ori enunțarea unor coincidente nu au natura unor afirmații potrivit

cărora pârâtul-reclamant reconvențional ar fi săvârșit acte nelegale ori ca s-ar fi asociat sau ar fi beneficiat de colaborarea unor persoane supuse oprobiului public, astfel ca afirmațiile menționate nu sunt de natura a produce prejudicii morale pârâtului-reclamant reconvențional indiferent daca reflecta sau nu realitatea.

S-a invocat faptul că un alt drept fundamental corelativ al libertății de exprimare, este dreptul de informare, care consta in accesul persoanei la orice informații de interes public. S. ul mass-media, prin forța sa de influențare a opiniei publice, trebuie sa aiba o responsabilitate morala fata de cetățeni si fata de societate, având si obligația constituționala de a asigura informarea corecta a opiniei publice. Asa fiind, publicarea unor articole in presa nu poate constitui prin ea însăși un fapt ilicit prejudiciații, pârâtul probând prin inscrisuri, interogatorii, realitatea celor susținute si buna credința, precum si nepartinirea, neutralitatea, neimplicarea personala in evenimentele relatate. Din inscrisurile depuse in pobatiune de către reclamantul-pârât reconvențional, se poate constata că cele relatate în articolele de presă prezintă informații credibile care au la baza comunicate oficiale.

CEDO subliniază faptul că, deși judecățile de valoare nu pot fi supuse unei probări a exactității lor (Harlanova c. Letonia, Lingens c. Austriei) acestea se pot dovedi excesive dacă sunt lipsite de orice fundament. (Ierusalem c. Austriei). Or, in prezenta cauza toate aceste aspecte, surprinse in articolele de presa publicate de reclamantul-pârât reconvențional. au fost confirmate si de către instituțiile de control abilitate ceea ce a înseamnat că demersul jurnalistic

a fost făcut cu bună credință, având la bază informații credibile cu scopul unei corecte informări a opiniei publice privind activitatea politica a pârâtului- reclamant reconvențional. Judecățile de valoare reprezintă părerea personală a jurnalistului, respectiv a pârâtului în legătură cu un anumit fapt, fără a avea scopul impunerii opiniilor proprii, în sensul ca acestea ar exprima faptele însăși, lăsând opiniei publice libertatea de a-si forma propria convingere.

În ceea ce privește folosirea unor expresii, CEDO a arătat că libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, si recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare. Chiar dacă presa nu trebuie să depășească limitele stabilite inter alia în scopul "protecției reputației sau drepturilor altor persoane", este, totuși, sarcina ei să comunice informații și idei de interes public Presa are nu doar sarcina de a comunica astfel de informații și idei: publicul, de asemenea, are dreptul de a le primi.

În cauze asemănătoare celei de față marja de apreciere a autorităților naționale în a limita dreptul la libertate de exprimare se circumscrie interesului unei societăți democratice de a permite presei să își joace rolul indispensabil de "câine de pază" si să își exercite aptitudinea de a da informații cu privire la problemele de interes general (Tromso și Stensaas c. Norvegiei).

În ce privește prejudiciul, reclamantul a solicitat instanței să constate pe de-o parte caracterul incert al acestuia, atat in privința existentei cat si a posibilităților de evaluare. Simpla redare a unui articol de presă nu poate fi primită ca motivare a cererii în răspundere civilă delictuală. Nimic nu împiedică pârâtul-reclamant reconvențional, în virtutea funcției publice ocupate, să solicite sau sa prezinte o dovadă în legătură cu lipsa oricărei implicări a persoanei sale in cauzele relevate in articolele incriminate, iar mai apoi aceasta dovada, să o aducă la cunoștința publicului prin diferitele mijloace de informare în masă.

S-a susținut că demersul jurnalistic nu este de natură a aduce un prejudiciu de imagine pârâtului-reclamant reconvențional și nu a produs o lezare a dreptului personal nepatrimonial cu privire la nume, relatările reclamantului-pârât reconvențional încadrându-se in limitele informațiilor de presă, care vizează conduita unui personaj public. Această interpretare se deduce din reglementarea comunitară în materie, care are caracter prioritar, față de Legea nr.3/1974, act normativ care trebuie interpretat doar prin prisma dispozițiilor comunitare și art.10 din Convenția Europeană.

Culpa reclamantului-pârât reconvențional este necesar a fi dovedita, ea nu poate fi prezumata, trebuind sa imbrace forma intenției. Luările de poziție ale reclamantului-pârât reconvențional, in presa locala nu au avut ca scop defăimarea pârâtului-reclamant reconvențional ca persoana particulara, ci reclamantul a exprimat păreri critice si a folosit expresii aparent șocante pentru a releva judecați de valoare asupra persoanei publice.

Dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai "informației" sau "ideilor", care sunt primite favorabil sau sunt privite ca inofensive, sau ca o

chestiune de indiferență, dar și celor care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice parte a comunității. În plus, libertatea jurnalistică acoperă, de asemenea, posibile recurgeri la un anumit grad de exagerare sau chiar provocare (a se vedea De Haes and Gijsels v. Belgium, hotărâre din 24 februarie 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997-1, p. 236, § 47).

Aplicarea de sancțiuni pecuniare unui jurnalist care critică o persoană publică tinde să-l determine pe acesta să nu mai publice articole de presa critice, renunțând astfel la discutarea publică o unor probleme de interes general. Acțiunea reclamantului se circumscrie prerogativelor conferite atât de calitatea sa de ziarist, cât a acelei de cetățean al urbei, iar publicarea articolelor pe site-ul administrat de pârâta de rândul 2 este o consecința fireasca raportat la obiectul de activitate al acesteia.

În privința existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - în perspectiva inexistenței unui prejudiciu si nici a unei fapte ilicite, s-a arătat că evident nu intră în discuție un raport de cazualitate.

În privința cuantumului daunelor morale s-a arătat că acestea trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie venituri nejustificate acordate pârâtului-reclamant reconvențional, potrivit art.1349 Cod civil, nefiind probată producerea unei suferințe morale acestuia. Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. In situația daunelor morale datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată Ia elementele de fapt.

De asemenea, SC I. M. P. S. a depus întâmpinare, prin care

a arătat că se opune admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Pârâta reconvențional a arătat că acțiunea reclamantului apare ca fiind neîntemeiata. întrucât, pe de o parte lipsește raportul juridic obligațional primar intre aceasta si reclamantul-parat recoventional, R. I. R., iar pe de alta parte, in lipsa acestui raport juridic, nu poate subzista nici un alt raport juridic obligational secundar intre societate si reclamant. Solicită instanței respingerea ca inadmisibila a cererii raportat la prvederile art.1349 cod civil privind răspunderea delictuala. În ceea ce privește existenta faptei ilicite ca manifestare exterioara de voința, aceasta este pusa la indoiala, având in vedere ca asa zisa activitate generatoare de prejudicii, respectiv activitatea portalurilor web si serviciile de reprezentare media ale societății, nu au natura unor fapte ilicite in sensul dispozițiilor legale in materie.

Prejudiciul cauzat reclamantului este incert, atat in privința existentei cat si a posibilităților de evaluare. Existența unui prejudiciu - condiția principală pentru a se obține repararea prejudiciului este ca acesta să fie cert, or nu s-a dovedit în nici un fel existența prejudiciului produs reclamantului. Simpla

redare a unui articol de presă nu poate fi primită ca motivare a cererii în răspundere civilă delictuală.

Vinovăția societății este necesar a fi dovedita, ea nu poate fi prezumata, trebuind sa imbrace forma intenției. Luarile de poziție ale reclamantului-pârât reconvențional in presa locala nu au avut ca scop defăimarea pârâtului- reclamant reconvențional ca persoana particulara, ci acesta a exprimat păreri critice si a folosit expresii aparent șocante pentru a releva judecați de valoare asupra persoanei publice, reliefând modul in care, in calitate de om politic, pârâtul-reclamant si-a îndeplinit atributele funcției publice ocupate, respectiv aceea de deputat.

S-au invocat dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice - adoptat în 1976, preia art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, chemata în garanție Î. I. D. I. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se dispune în principal respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătându-se că la fel ca și în cazul cererii de chemare în judecată, una din condițiile ce trebuie îndeplinită de cererea de chemare în garanție este calitatea procesuală. Potrivit doctrinei calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. In cauza nu exista nici un fel de raport între cele două părți care să îi permită pârâtului - reclamant reconvențional să se îndrepte împotriva chematei în garanție. Faptul că acesta ar putea cădea în pretenții nu are nici un fel de legătura cu I.I. D. I. C., întrucât aceasta nu este parte în vreun contract și nu există vreo obligație legală sau contractuală în temeiul căreia ar putea răspunde în situația în care instanța ar constata că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de pârât. Faptul că societatea a publicat declarațiile pârâtului-reclamant reconvențional este consecința firească a specificului activității desfășurate de către aceasta, societatea nu și-a însușit declarațiile pârâtului și nici nu a încălcat vreun drept al acestuia, ci pur și simplu și-a desfășurat activitatea profesională de informare publică.

Mai mult decât atât, având în vedere art. 60 alin. 2 care prevede că, chererea de chemare în garanție trebuie să îmbrace aceleași condiții de formă ca cererea de chemare în judecată, coroborat cu art. 112 Cod proc. civ conform căruia cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul precum și motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile, obligația de a justifica calitatea procesuală a chematului în garanție revenea pârâtului -reclamant reconvențional, obligație ce nu a fost îndeplinită de către acesta.

Cu privire la acțiunea în răspundere delictuală formulată de reclamantul- pârât reconvențional, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 Cod civ.În ceea ce privește condiția existenței prejudiciului cauzat reclamantului, prejudiciu care, în opinia dânsului, ar justifica acordarea de daune morale în cuantum de

10.000.000 lei, consideră că nu este îndeplinită condiția caracterului cert, fiind necesar ca acela ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i~au fost afectate, fapt ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. Având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu, nu se poate reține răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâtului - reclamant reconvențional. Culpa pârâtului - reclamant reconvențional nu există.

În data de_ pârâtul-reclamant a depus la dosar o completare de acțiune cu privire la petitul 3.1., solicitând a fi obligat pârâtul-reclamant R.

I. R. să înlăture/elimine, pe cheltuiala sa, din cadrul site-urilor ne-cenzurat și știrimm, toate articolele prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale pârâtului-reclamant L. D. B., publicate și după data de_, respectiv :_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, L11.2012,_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, 1_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, _

,_ ,_ ,_, 1_, 1_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_, 2_ .

Pârâtul-reclamant a arătat că după promovarea cererii reconvenționale reclamantul-pârât a continuat campania de presă defăimătoare, publicând și alte articole la adresa sa, sens în care a completat acțiunea.

De asemenea, în data de_ pârâtul-reclamant a depus o nouă completare de acțiune cu privire la același petit, prin care a solicitat obligarea pârâtului-reclamant R. I. R. să înlăture/elimine, pe cheltuiala sa, din cadrul site-urilor ne-cenzurat și știrimm și articolele din data de_ ,_ ,_ ,_ ,_ ,_ prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale pârâtului-reclamant L. D. B., precum și cele ce vor fi eventual scrise și publicate și după data de_ .

În data de_ s-a mai cerut prin completarea de acțiune depusă de pârâtul-reclamant L. D. B. (fila 221) obligarea reclamantului-pârât să înlăture/elimine, pe cheltuiala sa, din cadrul site-urilor ne-cenzurat și știrimm și cele două articole din data de_ prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale pârâtului-reclamant L. D. B., precum și cele ce vor fi eventual scrise și publicate și după data de_ .

În ședința publică din data de_ s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantul-pârât R. I. R., al pârâtului-reclamant L. D.

B. și al chematului în garanție V. H., răspunsurile acestora la întrebările corelative fiind consemnate și atașate la dosar (filele 100-109, 110-114 respectiv 115-116).

La același termen de judecată au fost audiați sub prestare de jurământ martorii N. F. V., Cîmpeanu I. A., P. V., D. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. Apoi, în ședința publică din data de_ au fost audiați martorii Ș. I. Romulus și Man M., declarațiile lor fiind de asemenea consemnate și atașate la dosar.

S-a procedat la audierea respectiv vizionarea majorității CD-urilor și DVD-urilor depuse la dosar.

Atât reclamantul-pârât cât și pârâtul-reclamant au depus concluzii scrise. Prin acestea, pârâtul-reclamant a arătat că așa cum reiese din adresa comunicată instanței de redacția ZiarMM pentru termenul din_, chematul în garanție V. H. nu era angajatul redacției, ci presta doar activități de

"colaborare sub formă de practică", fiind student la jurnalism.

În ceea ce privește afirmația "șantajist notoriu"; apreciază că s-a făcut proba verității afirmației, dovedită testimonial cu depozițiile martorilor Dorea

D. și Cîmpianu I. (filele 118 și 120 voLII), în sensul că anterior declanșării campaniei de presă de către R.I.R. la adresa familiei L., pârâtul L. D. B. i-a împrumutat în mod repetat sume de bani reclamantului, iar pe fondul refuzului acestuia din urmă de a-i restitui, cu motivația susținerii campaniilor electorale, nu a mai acceptat să-i acorde împrumuturi ulterioare. În acest context, reclamantul R.I.R., nemulțumit de refuzul exprimat și mai mult decât atât, de mediatizarea acestui fapt în rândul persoanelor din anturajul său, a demarat o campanie de presă ca mijloc de intimidare cu scopul de a obține în mod injust avantaje materiale nelegale în modalitatea mai sus arătată, ce a debutat cu articole denigratoare la adresa soției pârâtului, dr. L. M. Eugenia, "pe care ulterior a continuat-o și la adresa pârâtului L. D. B. .

S-a mai arătat că la data publicării articolului, 0_, era în vigoare Legea presei nr.3/1974, temeiul de drept al acțiunii în răspundere civilă delictuală fiind dispozițiile art.54 alin.l din Decretul nr.31/1954 raportat la art. 19 din Legea nr.71/2011, fapta fiind anterioară intrării în vigoare a N.C.C, nefiind aplicabile prevederile invocate, art. 1349, art 1357, art.1358 și art.1359

N.C.C. (flla 7, dosar nr._ ).

Raportat la data publicării articolului, solicită a se reține că față de dispozițiile legale mai sus invocate, întreaga responsabilitate derivând din aducerea la cunoștința publică a conținutului discuției telefonice private cu pârâtul L. D. B. revine chematului în garanție V. H. și redacției online.

In calitate de colaborator al revistei online ZiarMM, chematul în garanție nu deținea, la data redactării și publicării articolului, calitatea specială de ziarist cerută de Legea nr.3/1974, iar neavând studiile finalizate nu putea să-și atribuie prerogative derivând din exercitarea acestei profesii, respectiv luarea interviului și publicarea lui, așa cum au fost reglementate prin dispozițiile art. 39, art. 42, art. 52 raportat la art.50 alin.l și art.76 alin.3 din acest act normativ, în vigoare la data de 0_ (s-a abrogat prin Legea nr.95/_ ).

Acționând în modalitatea expusă mai sus, a încălcat dispozițiile legale mai sus arătate, iar activitatea prestată în cadrul redacției administrată de chemata în garanție I. I. D. L C. intră sub incidența prev. art. 1000 alin.4 C.civ. care atrage și răspunderea acesteia din urmă. Pârâtul- reclamant a susținut că atunci când a folosit afirmația pretins incriminatoare, a avut reprezentarea conflictului personal cu reclamantul, declanșat de către acesta prin campania de presă denigratoare, în urma refuzurilor repetate de a-i mai acorda împrumuturi. Evident că au existat acțiuni de șantaj, iar acestea au constat în presiuni exercitate de către reclamantul-pârât R.IR. asupra pârâtului-reclamant

L. D. B. în scopul obținerii unor foloase injuste, respectiv a unor împrumuturi pe care nu le mai restituia, cu motivația unor pretinse servicii de presă care nu-i erau solicitate și dealtfel, nici nu s-a dovedit a fi prestate.

S-a subliniat că toate afirmațiile din articolele incriminatoare prin care se atribuie pârâtului-reclamant L. D. B. săvârșirea unor fapte penale și se susține urmărirea sa penală, au rămas nedovedite, simpla depunere de către pârâtul R.I.R. a plângerilor "pro causa"; nu confirmă urmărirea penală și efectuarea de cercetări atâta timp cât nu s-a făcut o asemenea dovadă în mod expres cu acte și adrese emanând de la acestea. Constant la interogator pârâtul

R. I. R. a recunoscut că afirmațiile sunt păreri personale pe marginea unor "documente oficiale", însă acestea nu se bucură de protecția C.E.D.O., întrucât sunt fapte determinate, lipsite de obiectivitate și sunt enunțate cu rea- credintă, acesta omițând cu bună știință elemente de fapt, de natură să lămurească situația, să informeze corect și obiectiv opinia publică, neavând dovezi în susținerea celor afirmate și nesolicitând un punct de vedere al pârâtului-reclamant cu privire la acuzațiile aduse, anterior și chiar în timpul campaniei de presă scrise și audiovizuale, așa cum s-a dovedit cu Decizia

C.N.A. nr.466/_ . Numărul de articole scrise succesiv, publicate pe internet, reluarea și dezvoltarea temelor acestora în cadrul emisiunilor televizate, menținerea lor continuu pe site-uri, folosirea emisiunilor televizate pentru a relua acțiunea defăimătoare și a informa în direct telespectatorii/opinia publică de existența site-urilor proprietatea sa, precum și modalitatea în care acestea pot fi accesate sunt elemente ce denptă reaua-credință. Solicită a se avea în vedere pentru cuantificarea prejudiciului că suntem în prezența unor publicații online, respectiv a 7 emisiuni televizate, cu impact deosebit asupra cititorilor / telespectatorilor, articolele au fost menținute x pe site-urile reclamantului-pârât un număr foarte mare de zile, s-a creat posibilitatea preluării lor de către altele; pierderile suferite de pârâtul-reclamant zilnic prin dezinformarea cititorilor publicațiilor online.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține

următoarele:

Într-o discuție telefonică purtată între jurnalistul V.	H.	de la
publicația on-line "Ziar MM"; și pârâtul-reclamant L. D.	B.	, la acel

moment deputat PDL (înregistrare audiată nemijlocit de instanță și al cărei transcript este depus la filele 37-38 din dosarul nr._ ), întrebat fiind cum comentează faptul că a fost numit "mafiot imobiliar"; pe o hartă a domnului Victor Ponta, pârâtul-reclamant a afirmat că aceasta i se trage "de la șantajistul notoriu de R., care a publicat pe câteva site-uri, (…)se uită pe Google și vede acolo nu știu ce teren ce am luat pentru clinică (…) cu acte în regulă";.

Jurnalistul V. H. a scris un articol în care a arătat că deputatul PDL

D. L. a comentat titulatura de "mafiot imobiliar"; care i-a fost pusă pe o hartă realizată de președintele PSD Victor Ponta, spunând că totul i se trage de la jurnalistul R. I. R., în urma materialelor realizate de acesta cu privire la terenul pe care deputatul l-a achiziționat în Groși în vederea construirii unei clinici, reproducând afirmația acestuia "Oi fi si eu... De la șantajistul notoriu R. se trage, ce sa fac. El a publicat pe câteva site-uri si se uită ăștia pe Google, unde văd de terenul pe care l-am luat pentru clinica. L-am luat cu acte in regula, Daca io-s mafiot imobiliar, atunci e in regula. Alte legaturi cu domeniul imobiliar nu am, din păcate. La mine e simpla de tot problema, in declarația de avere scrie tot. Mai am terenuri o grămada, de la tara, moștenire. Daca astia-s mafioții din PDL, cum sunt eu, atunci e in regula, au o viziune cei din PSD deosebita despre corupție. Sa fie sănătoși".

Articolul a fost publicat în Ziar-MM.ro, publicație on-line, în data de _

, fiind preluat apoi de site-ul ne-cenzurat.ro, administrat de pârâtul-reclamant.

În ce privește temeiul de drept aplicabil pretențiilor deduse judecății prin acțiunea principală, T. reține ca fiind incidente prevederile art. 998 din Codul Civil de la 1864.

Noul Cod civil (Legea nr.287/2009) a intrat în vigoare doar în data de_ . Deși acțiunea a fost înregistrată de reclamant în data de_, raportul juridic dedus judecății trebuie analizat cu luarea în considerare a prevederilor art. 103 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 conform cărora obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data săvârșirii lor. În același sens sunt și prevederile art. 6 alin.1, 2 și 5 din Codul civil actual. Așadar, legea aplicabilă este cea care era în vigoare la data săvârșirii faptului pretins ilicit.

Deși prin concluziile scrise reclamantul extrapolează considerentele și argumentele sale, referindu-se la mai multe ocazii (emisiuni TV, interviuri) în care pârâtul-reclamant ar fi făcut trimitere într-o manieră nepotrivită la persoana sa, petitul acțiunii introductive, care nu a fost modificat, a vizat strict afirmația "șantajist notoriu";, reprodusă în cuprinsul articolului postat în data de_ de ziaristul V. H. pe pagina de internet a publicației on-line ZiarMM, afirmație pe care a făcut-o pârâtul-reclamant în cadrul unui interviu acordat anterior respectivului jurnalist.

Așadar, fapta pretins ilicită a fost săvârșită anterior datei de_, sens în care legea aplicabilă, conform principiului neretroactivității, este art. 998 din Codul civil de la 1864.

Condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, din perspectiva acestui text legal, sunt: existența unei fapte ilicite; existența prejudiciului; existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; existența culpei autorului.

În ce privește fapta ilicită a pârâtului-reclamant L. D. B., aceasta constă în desemnarea jurnalistului R. I. R. în cadrul interviului acordat, ca fiind un "șantajist notoriu";.

Fișa de cazier a reclamantului-pârât, depusă la dosar, îl relevă pe acesta fără antecedente penale. Împrejurarea susținută de pârâtul-reclamant prin avocat, în sensul că acesta ar fi suferit anterior condamnări, este irelevantă date fiind pe de o parte efectele eventualei reabilitări survenite, conform art. 133 Cod penal, iar pe de altă parte în considerarea faptului că nu s-a afirmat în mod ferm că reclamantul-pârât ar fi suferit o condamnare pentru infracțiunea de șantaj, dimpotrivă făcându-se referire la alte tipuri de fapte (răspunsul la întrebarea nr. 20 din interogatoriu).

Martorul M. Man (fila 141 dosar), de asemenea om politic, a arătat că niciodată nu i s-a întâmplat ca reclamantul să-i ceară sume de bani pentru a scrie negativ la adresa altor colegi sau pozitiv la adresa sa, nu are cunoștință ca acesta să fie perceput în mediile politice și jurnalistice ca un șantajist.

În ce privește expresia de "șantajist notoriu";, folosită pentru a caracteriza pe reclamantul-pârât, pârâtul-reclamant a încercat să o justifice invocând acordarea unui împrumut, reclamantului, împrumut pe care acesta a refuzat să i-l mai restituie (întrebarea nr. 2, 4, 29 interogatoriu), precum și o deducție avută în cadrul ultimei discuții purtate cu R. I. R., când a concluzionat că trebuie să discute cât costă să tacă, să nu mai scrie.

Depozițiile martorilor D. D. și Cîmpeanu I. A. nu sunt relevate sub acest aspect, chiar dacă martorii au cunoștință de împrumutarea unor sume de bani reclamantului-pârât, nu au fost în măsură să precizeze dacă acestea au fost sau nu restituite. Apoi, depozițiile lor conturează eventual crearea unui raport obligațional între părți, dar nu fundamentează nicio prezumție în sensul că ulterior reclamantul-pârât l-ar fi șantajat pe pârâtul-reclamant, în scopul obținerii de foloase materiale injuste.

Condiția prejudiciului cert și nereparat este la rândul său întrunită; expresia folosită de către pârâtul-reclamant a ajuns la cunoștința publicului, fiind reprodusă în cuprinsul articolului scris de chematul în garanție V. H. . Este rezonabil a se aprecia că referirea "șantajist notoriu"; a fost de natură, într-o oarecare măsură, a ridica semne de întrebare asupra probității profesionale a jurnalistului R. I. R., cunoscut publicist cel puțin la nivel local și a crea dubii asupra veridicității și obiectivității demersurilor sale jurnalistice.

Împrejurarea că însuși reclamantul-pârât a preluat articolul scris de chematul în garanție și l-a postat apoi pe site-ul ne-cenzurat, augmentând astfel răspândirea informației respective, va fi avută însă în vedere la aprecierea cuantumului sumei la plata căreia va fi obligat pârâtul-reclamant cu titlu de daune morale.

Raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu este unul direct, iar în ce privește culpa pârâtului-reclamant L. D. B., aceasta este echivalentă cu cel puțin intenția indirectă, pârâtul-reclamant prevăzând și acceptând prejudiciul de imagine pe care l-ar fi putut produce jurnalistului prin calificarea acestuia ca "șantajist notoriu";. De altfel, la interogatoriu pârâtul-reclamant a arătat că a încercat prin intervențiile sale să minimalizeze efectul articolelor scrise de jurnalist, asupra imaginii sale și a familiei, încercând să arate că nu este un demers deontologic jurnalistic. Or pentru această "minimalizare"; în mod rezonabil putea folosi alte tehnici de comunicare.

Nu pot fi reținute susținerile pârâtului-reclamant relative la caracterul privat al discuției purtate cu ziaristul V. H., la contextul acordării interviului (era în concediu), la tonul discuției (relaxat, părțile râdeau) ori la faptul că nu i s-a adus la cunoștință că era înregistrată convorbirea telefonică, atâta timp cât, purtând o discuție cu un jurnalist, care i s-a recomandat ca atare și i-a solicitat să comenteze o știre de presă care îl privea, nu se poate aprecia în mod rezonabil că pârâtul-reclamant L. D. B. nu a avut reprezentarea redactării ulterioare a unui articol ce va fi adus la cunoștința publicului.

Raportat la subiectul convorbirii telefonice, la calitatea părților, nu se poate reține aplicabilitatea prevederilor art. 72 alin.1 Constituția României, art. 191-193 din Regulamentul Camerei Deputaților sau art. 22 din Legea nr. 96/2006, afirmația pârâtului-reclamant referitoare la "șantajistul notoriu de R. "; nefiind o opinie politică exprimată în exercitarea mandatului, ci o opinie personală. Ca atare, imunitatea parlamentară nu poate fi invocată de către acesta în apărarea sa.

Este de asemenea irelevant că V. H. nu era în anul 2011 decât colaborator sub formă de practică la ZiarMM.ro, după cum atestă adresa depusă la fila 193 dosar. În acest sens, din perspectiva posibilității acestuia de a lua interviuri și a le publica, prevederile art. 48 din Legea nr.3/1974 (în vigoare încă la data de_ ) se referă in terminis la faptul că activitatea ziaristică poate fi exercitată și de alți oameni ai muncii, în calitate de ziariști colaboratori, fără a fi încadrați în redacțiile organelor de presă.

Așadar, ținând seama strict de limitele investirii instanței, de expresia folosită de pârâtul-reclamant, de împrejurarea că răspândirea articolului a fost sprijinită de reclamantul-pârât prin preluarea acestuia pe site-urile sale, de relațiile dintre părți (pârâtul-reclamant fiind un subiect de presă relativ frecvent pentru reclamantul-pârât), de necesitatea ca daunele morale să compenseze prejudiciul, nu să amendeze făptuitorul, se apreciază rezonabilă obligarea

pârâtului-reclamant la plata sumei de 1.000 lei cu acest titlu către reclamantul- pârât.

Cererea de chemare în garanție va fi respinsă ca nefondată. Chemații în garanție au scris respectiv publicat articolul cuprinzând declarația pârâtului- reclamant prin care acesta s-a referit la reclamantul-pârât ca fiind un "șantajist notoriu";, în virtutea calității sale de jurnalist colaborator respectiv administrator de portal web (fila 187 dosar). V. H. a redactat un articol în care a reprodus parțial, fără denaturare, declarația pârâtului-reclamant, iar I.I.

D. I. C. a mijlocit răspândirea informației, fără ca pârâtul-reclamant să aibă temei pentru tragerea lor la răspundere. Calitatea procesuală pasivă, astfel cum a fost argumentată de chemata în garanție, este însă o chestiune de fond, ce ține de temeinicia dreptului de regres pe care l-ar avea partea, în sensul dispozițiilor art. 60 alin.1 Cod procedură civilă. Or, în speță, din considerentele anterior evocate cererea de chemare în garanție este nefondată.

În ce privește cererea reconvențională, T. reține următoarele:

Pârâtul-reclamant L. D. B. are o activitate politică ce datează din anul 2001, după cum relevă nota depusă de acesta la fila 218 dosar fiind, pe rând, vicepreședinte și prim-vicepreședinte PDL M., deputat în perioada 2008-decembrie 2012, vicepreședinte PDL M. și apoi membru PNL.

Acesta a fost subiectul numeroaselor articole publicate, respectiv, direct ori tangențial, al mai multor emisiuni TV realizate la postul M. TV de jurnalistul R. I. R. .

Analiza pretențiilor formulate reconvențional va fi realizată în considerarea calității speciale a părților implicate: cea de om politic a lui L.

D. B. respectiv cea de jurnalist a lui R. I. R. . Aceasta deoarece standardul de evaluare adoptat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (la a cărei jurisprudență s-au făcut numeroase referiri) este sensibil diferit atunci când problema aplicării dispozițiilor art. 10 din Convenție vizează un diferend creat între astfel de persoane, față de situația în care aceasta intervine între particulari.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în dezvoltarea sensurilor și aplicabilității art. 8 din Convenție a relevat că noțiunea de "viață privată"; cuprinde, în primul rând, dreptul persoanei la viață privată intimă, la viață personală (inclusiv dreptul la imagine) și dreptul persoanei la viață privată socială și la un mediu înconjurător sănătos, integritatea fizică și morală a persoanei, sfera intimă a individului (CEDH, 26 martie 1985, X et Y c/Pays- Bas; 26 septembrie 2001, P.G. et J.H. c/Regatul Unit). Noțiunea de "viață privată"; este însă într-o continuă evoluție, asimilând aspecte tot mai actuale și moderne, în acord cu evoluția socială și de mentalitate.

Apoi, în ce privește dreptul la liberă exprimare, Curtea a statuat în cauza Handyside c/Regatul Unit, că "libertatea de exprimare, consacrata în § 1 al art. 10 din Convenție, constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una din condițiile primordiale ale progresului ei". Sub rezerva § 2

al aceluiași text, libertatea de exprimare privește nu numai "informațiile" sau

"ideile" apreciate favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, dar și pe cele care contrariază, șochează sau neliniștesc; aceasta este exigența pluralismului, a toleranței și a spiritului de deschidere într-o societate democratică.

Asimilând libertatea de exprimare unei garanții a societății moderne democratice, Curtea a relevat că aceasta nu are un caracter absolut, implică în mod evident îndatoriri și responsabilități a căror întindere depinde de domeniul în care ea este exercitată, dar excepțiile permise trebuie interpretate restrictiv. În permanență trebuie căutat și stabilit echilibrul între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, și protecția intereselor sociale și ale drepturilor ce aparțin altor persoane, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, statutul special al anumitor persoane (ziariști, oameni politici, funcționari) poate augumenta sau restrânge protecția acordată dreptului lor. Intră în sfera de aplicare a art. 10 din Convenție cuvinte, imagini, sunete transmise prin intermediul suportului scris, a radioului, televiziunii etc. Convenția reglementează de altfel prin prevederile art. 17 abuzul de drept.

Ingerința în exercitarea libertății de exprimare poate îmbrăca diverse forme, precum sancționarea penală, pecuniară, obloigarea la plata cheltuielilor de judecată, obligarea la publicarea hotărârii de condamnare, ingerința urmând a fi analizată din perspectiva condițiilor relative la prevederea sa în lege, la scopul legitim urmărit și la caracterul necesar al măsurii într-o societate democratică.

Libertatea de exprimare este inseparabilă de libertatea de opinie, evident în ipoteza în care această opinie este exteriorizată. Sub acest aspect, Curtea a adoptat frecvent dihotomia "fapte-judecăți de valoare";, arătând că dacă materialitatea faptelor poate fi probată, judecățile de valoare nu sunt susceptibile de un atare demers și a pretinde aceasta echivalează cu lezarea a însăși libertății de opinie.

Jurisprudența instanței europene a abordat frecvent în interpretarea prevederilor art. 10 din Convenție, chestiunea presei, statuând că libertatea de informare este incompatibilă cu existența oricărui sistem de autorizare sau de cenzură prealabilă, ceea ce nu exclude angajarea răspunderii în diverse forme juridice pentru ipotezele de depășire a limitelor recunoscute de Convenție. S-a arătat astfel că din moment ce libertatea de expresie constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, garanțiile acordate presei au o importanță cu totul deosebită. În cauza Lingens contra Austria Curtea a arătat că "Dacă presa nu trebuie să depășească limitele prevăzute în special pentru protejarea reputației altuia, ei îi incumba obligația de a comunica informații și idei asupra problemelor dezbătute în arena politică, precum și cele care privesc alte sectoare de interes public. La funcția sa care constă în a difuza se adaugă dreptul pentru public de a primi aceste informații";.

În cauza Thorgeirson c. Islandei (1992) Curtea a arătat că articolul 10 apără nu numai afirmațiile incluse în cadrul unei dezbateri politice propriu- zise, ci și discutarea oricăror subiecte care interesează opinia publică în general sau un segment al acesteia, considerându-se de exemplu a fi de interes public comentarea modului de funcționare a justiției, reproducerea și comentarea afirmațiilor unor persoane publice.

Curtea a pus accent pe dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile ce prezintă un interes public, drept căruia îi corespinde obligația ziariștilor de a răspândi informații și idei; dacă presa nu trebuie să depășească anumite limite, ținând mai ales de protecția drepturilor și reputației altora, îi revine totuși obligația de a comunica, cu respectarea responsabilităților și a îndatoririlor sale, informațiile și ideile asupra chestiunilor politice și asupra altor teme de interes general (Jersild c. D. emarca, 1994, Roz și Malaurie c. Franșa, 2000). Așadar, reperele sunt exercitarea cu bună credință a libertății presei într-o chestiune de interes general, sens în care se poate avea în vedere dacă s-au depus diligențele necesare pentru a verifica autenticitatea informațiilor, în circumstanțele date, dacă jurnalistul a urmărit să informeze opinia publică sau doar să afecteze gratuit reputația persoanei vizate, dacă a furnizat o bază factuală suficientă.

Ziariștii nu trebuie obligați să dovedească întotdeauna adevărul informațiilor publicate atunci când acționează cu bună credință, bazându-se pe informații credibile (Bladet Tromso și Stensaas c. Norvegia, 1999). O inexcatitate parțială a faptelor prezentate nu nu exclude protecția art. 10 în situația în care este vorba de un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua-credință a ziaristului nu este dovedită.

Adevărul judecăților de valoare nu este relevant, dar forma lor concretă de exprimare poate ridica probleme din perspectiva compatibilității cu art. 10. Curtea a arătat că o distorsiune a realității, realizată cu rea credință, poate, uneori, să depășească limitele criticii acceptabile; o afirmație adevărată poate fi dublată de remarci suplimentare, judecăți de valoare, supoziții, chiar insinuări susceptibile de a crea o imagine eronată în ochii publicului (D. Stângu c. României, 2004). Prevederile art. 10 alin. 2 din Convenție instituie limitările exercițiului libertății de exprimare, între acestea figurând "";protecția reputației sau a drepturilor altuia";. Acceptând rolul presei de "câine de pază al democrației";, Curtea a verificat în unele cauze dacă jurnalistul avea posibilitatea de a folosi alte exprimări, care nu lezează acele drepturi (cauza Constantinescu c. României, 2000, cauza Tammer c. Estoniei, 2001), considerând că în măsura în care anumite aspecte sunt doar simple atacuri la persoană fără a se încerca comunicarea unor idei sau opinii de interes general, acestea nu mai sunt sub protecția art. 10 CEDO.

S-a stabilit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că limitele criticii admisibile sunt mai largi în privința omului politic, vizat în această calitate decât aceea a unui om obișnuit, deoarece față de acesta din urmă, omul politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor sale atât din partea ziariștilor cât și a masei cetățenilor.

În cauza Lopes Gomes Da Silva contra Portugaliei s-a reținut că invectiva politică are adesea tendința să capete accente personale, aceasta fiind una dintre consecințele inerente ale jocului politic și ale liberei dezbateri de idei, garantate ale societății democratice, iar în cauza Bento contra Portugaliei s-a arătat că un om politic se expune inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor sale, de aceea trebuind să demonstreze o mai mare toleranță la afirmațiile critice făcute publice, iar în acest domeniu invectiva politică trece adesea și în planul personal.

Curtea a constatat însă că afirmațiile pur injurioase fără nici o bază factuală nu pot fi justificate prin dreptul la liberă exprimare garantat de art. 10 din Convenție (CEDO, decizia C. iu Vadim Tudor).

În același context se impun a fi reținute prevederile art. 1349, art. 1382 și art. 1383 din Noul Cod civil, referitoare la îndatorirea persoanei de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, sub sancțiunea răspunderii pentru toate prejudiciile cauzate, la răspunderea solidară a celor ce răspund pentru o faptă prejudiciabilă, precum și la împrejurarea că între cei care răspund solidar, sarcina reparației se împarte proporțional, în măsură în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenția sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărți sarcina reparației, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului. De asemenea, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 70-76 din Noul Cod civil și art. 30 din Constituția României.

Semnalarea de către reclamantul-pârât R. I. R. a unor aspecte legate de activitatea pârâtului-reclamant la S.C. Electrica S.A. (_ ), de achiziționarea unor terenuri pretins subevaluate (_ ), de efectuarea unor investigații cu privire la L. D. B. de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Agenția Națională de Integritate, Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor (este adevărat, urmare a unor sesizări formulate de către reclamantul-pârât, adresate ori redirecționate către respectivele instituții-_ ,_ ), semnalarea unor aspecte cuprinse în declarația de avere a deputatului, analiza relației politice cu M. Man, relevarea cursului litigiilor derulate între părți, inclusiv a celui declanșat între soția deputatului și jurnalist, semnalarea unor situații calificate ca nepotism, analiza defavorabilă a rezultatelor alegerilor parlamentare, referiri la starea de sănătate fizică a deputatului (fractură la un picior) nu constituie în aprecierea instanței, cazuri în care libertatea de exprimare a jurnalistului, de comunicare a datelor pe care le

deține, de formulare a unor judecăți de valoare să poată fi limitată prin tragerea sa la răspundere.

Aceasta deoarece calitatea de persoană publică și om politic a pârâtului- reclamant îl expune pe acesta riscului (acceptat) de analizare excesivă și uneori deformată prin exagerare a activității sale publice, precum și a celei private, în măsura în care acesta din urmă se poate repercuta asupra imaginii politice.

În interogatoriul administrat, reclamantul-pârât a relevat datele pe care le deținea la momentul publicării articolelor și al realizării emisiunilor, precum și faptul că a rectificat atunci când au apărut elemente noi. Din depoziția martorului N. F. rezultă că reclamantul-pârât și chiar și un alt jurnalist Gliga (deci era de interes pentru presă informația) i-au solicitat să comunice ce contracte s-au încheiat, cu ce firme, în ce perioadă, iar apoi reclamantul i-a mai solicitat informații cu privire la angajatul SC Electrica SA, L. Radu (pârâtul- reclamant fiind angajat la societatea respectivă în perioada 1993-2005, precum și în prezent).

De asemenea, martorul Ș. I. Romulus a arătat că la rândul său a publicat mai multe articole vizându-l pe pârâtul-reclamant, activitatea politică a acestuia, știrile fiind mai mult negative. Martorul M. Man a arătat că personal a semnalat că nu i se pare corect că fratele pârâtului-reclamant a fost angajat timp de patru ani la cabinetul personal.

Așadar, semnalarea unor aspecte legate de viața publică a pârâtului- reclamant, cu prezentarea elementelor nou apărute ulterior, de natură a modifica informația anterior redată, nu este de natură a atrage răspunderea reclamantului-pârât.

În schimb, se reține că în articolul din data de_, postat pe site-ul ne- cenzurat.ro, reclamantul-pârât s-a referit la pârâtul-reclamant ca fiind

"hidrocefal";, "mârlan înnăscut";; în articolul din data de_ a arătat că

"hai sictir, lepădătură, D. L. B. n-a mâncat nici căcat, nici gura nu-i miroase. Prin urmare, ne e clar că e…..virgin în gură";; în data de _

"cre(s)tin ratat";; în_, cu referire la soția deputatului - "această femeie urâtă foc-numai D. L. se putea îndrăgosti de ea";. Apoi, în emisiunea TV din_ a arătat că "…Io dacă spun despre el că este bou, așa cum a scris un coleg inspirat de i-am publicat astăzi materialul, trebuie să-i și demonstrez în trei surse că e Bou! No! Ginion! Trebuie să stea în genunchi și dacă stă în genunchi în fața mea, eu nu-i dau voie să mă muște de gât, îi dau voie să facă altceva. Înțelegeți?";.

Expresiile și locuțiunile anterior evocate depășesc limitele libertății de exprimare, precum și ale dozei de exagerare recunoscută demersului jurnalistic, concretizându-se în atingeri aduse în mod gratuit demnității, onoarei, vieții private (de familie) ale pârâtului-reclamant. Nu se poate reține că afirmațiile respective sunt scoase din context, căci contextul nu justifică violența de limbaj, ideile pe care pretinde reclamantul-pârât că a dorit să le transmită putând

îmbrăca o formă de limbaj adecvată, cu același efect asupra publicului din perspectiva informației și a ideii transmise.

Sub aspectul temeiului de drept aplicabil, raportat la data publicării articolelor și a realizării emisiunilor, se constată incidența dispozițiilor art. 998 Cod civil de la 1864, respectiv art. 1357 din Noul Cod civil (cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 1358 Cod civil).

Sunt întrunite așadar condițiile răspunderii civile delictuale, din perspectiva existenței faptei ilicite (folosirea expresiilor și a invectivelor anterior evocate), a prejudiciului moral, cert și nereparat (fiind lezate deopotrivă onoarea, demnitatea, viața privată și imaginea publică a pârâtului- reclamant), a raportului de cauzalitate și a culpei jurnalistului, care a prevăzut și cel puțin acceptat lezarea acestor valori.

În ce privește compensarea pecuniară a acestui prejudiciu, instanța apreciază ca rezonabilă suma de 2000 lei, ținând seama de necesitatea păstrării echilibrului între interesele în litigiu. Instanța a avut în vedere pe de o parte calitățile părților, iar pe de altă parte contextul general în care s-a comis fapta, disputa media creată între acestea, disputa judiciară, precum și adoptarea altor mijloace, nepatrimoniale, de reparare a pagubei.

La repararea prejudiciului moral vor fi obligați în solidar R. I. R. și SC I. M. P. S., reținând că în cauza Plan c/a Franței (2004), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat că editorii participă la exercitarea libertății de exprimare, revenindu-le indirect aceleași îndatoriri și responsabilități ca și autorilor, în cadrul difuzării lucrărilor.

De asemenea, în aplicarea prevederilor art. 253 alin.3 lit.a) din Noul Cod civil și art. 54 alin.2 din Decretul nr.31/1954, instanța îi va obliga să publice pe pagina de pornire/prima pagină a site-urilor "necenzurat"; și "știrimm";, dispozitivul prezentei sentințe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia, urmând să mențină postarea timp de 30 de zile, să transmită sonor și vizual, pe cheltuiala lor, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive ale emisiunii "Necenzurat cu R. ";, în intervalul orar 18.30-20.00 sau în alte emisiuni pe care eventual le va realiza reclamantul-pârât, dispozitivul prezentei sentințe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia, de asemenea să publice pe pagina de pornire/prima pagină a site-urilor "necenzurat"; și "știrimm";, dispozitivul prezentei sentințe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia, urmând să mențină postarea timp de 30 de zile.

Instanța va respinge în rest celelalte petite formulate reconvențional, apreciind că modalitățile de reparare deja dispuse sunt proporționale și suficiente pentru compensarea prejudiciului invocat.

Petitul relativ la obligarea încetării încălcării drepturilor cu caracter nepatrimonial și interzicerea pentru viitor a publicării și mediatizării TV a articolelor și emisiunilor la adresa pârâtului-reclamant are un grad ridicat de generalitate, echivalând în speța dată cu o cenzură anticipată, iar măsura

înlăturării articolelor deja postate este apreciată excesivă, raportat la data postării acestora și la celelalte măsuri de compensare dispuse.

În ce privește cheltuielile de judecată, se reține că pârâtul-reclamant L.

D. B. a făcut dovada achitării sumei de 6000 lei, onorariu avocat, conform chitanței depuse la filele 250-251 dosar, iar reclamantul-pârât, a sumei de 2000 lei cu același titlu (fila 260 dosar).

Întrucât s-au admis în parte ambele cereri, se reține că părțile sunt deopotrivă în culpă procesuală, astfel încât în aplicarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate către reclamantul-pârât și de către pârâtul-reclamant, până la nivelul sumei de 1000 lei și va respinge pentru diferență cererile formulate sub acest aspect de către reclamantul-pârât și de către pârâtul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât R. I. R. , domiciliat în B. M., strada T. nr. 14/20, județul M., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. "B. & Asociații"; în B. M., strada N. Iorga nr. 1/47, județul M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. D. B., domiciliat în B. M., bd. D. nr. 11 apt. 43, județul M. .

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant L. D. B., în contradictoriu cu reclamantul-pârât R. I. R. și cu pârâta SC I. M. P. S. , cu sediul în B. M., strada T. nr. 14/20, județul M., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. "B. & Asociații"; în B. M., strada N. Iorga nr. 1/47, județul M. .

Obligă pe pârâtul-reclamant L. D. B. să achite reclamantului-pârât

R. I. R. suma de 1000 lei reprezentând despăgubiri morale.

Constată că pârâtului-reclamant L. D. B. i-au fost încălcate drepturile cu caracter nepatrimonial privind imaginea, onoarea, demnitatea și viața privată, prin unele dintre articolele scrise și publicate de reclamantul- pârât.

Obligă pe reclamantul-pârât R. I. R. în solidar cu pârâta SC I.

M. P. S. să achite pârâtului-reclamant L. D. B. suma de 2000 lei, daune morale.

Obligă pe reclamantul-pârât R. I. R. și pe pârâta reconvențional SC I. M. P. S. să transmită sonor și vizual, pe cheltuiala lor, la postul de televiziune M. TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive ale emisiunii "Necenzurat cu R. ";, în intervalul orar 18.30-20.00 sau în alte emisiuni pe care eventual le va realiza reclamantul-pârât,

dispozitivul prezentei sentințe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia.

Obligă pe reclamantul-pârât R. I. R. și pe pârâta reconvențional SC I. M. P. S. să publice pe pagina de pornire/prima pagină a site- urilor "necenzurat"; și "știrimm";, dispozitivul prezentei sentințe, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a acesteia, urmând să mențină postarea timp de 30 de zile.

Respinge celelalte capete de cerere formulate de către pârâtul-reclamant

L. D. B. .

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a I.I. D. I. C., invocată de această chemată în garanție.

Respinge cererea de chemare în garanție a I.I. D. I. C., cu sediul în

B. M., strada D. V. nr. 2D, județul M. și a lui H. V. , domiciliat în

B. M., strada D. V. nr. 2D/9, județul M., cerere formulată de pârâtul- reclamant L. D. B. .

Compensează cheltuielile de judecată efectuate către reclamantul-pârât și de către pârâtul-reclamant, până la nivelul sumei de 1000 lei și respinge pentru diferență cererile formulate sub acest aspect de către reclamantul-pârât și de către pârâtul-reclamant.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2013.

Președinte G. ier

S. -T. A. -Ana B. D.

Red.S.T.A.A./_

T.red.B.D./_

7 ex.

← Decizia civilă nr. 629/2013. Actiune in raspundere delictuala		Decizia civilă nr. 191/2013. Actiune in raspundere delictuala →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 323/2013. Actiune in raspundere delictuala Decizia civilă nr. 219/2013. Actiune in raspundere delictuala Sentința civilă nr. 189/2013. Actiune in raspundere delictuala Decizia civilă nr. 629/2013. Actiune in raspundere delictuala Decizia civilă nr. 191/2013. Actiune in raspundere delictuala Sentința civilă nr. 687/2013. Actiune in raspundere delictuala Decizia civilă nr. 37/2013. Actiune in raspundere delictuala Decizia civilă nr. 529/2013. Actiune in raspundere delictuala