Decizia civilă nr. 531/2013. Anulare act

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 531/A/2013

Ședința publică de la 29 Octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.

Judecător A. -F. D. Grefier L. M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de apelanții P.

1. -L. R., intimat P. ANA - D., apelant B. F. E., apelant A.

2. G. G. - CU D. A., apelant P. F. M., apelant P. T. M., apelant P. E., apelant P. E. împotriva sentinței civile nr. 20136/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S.

R. PRIN C. LOCAL AL M. C. N. ȘI PRIN P. M. C. N., intimat SC C. SA PRIN C. LOCAL AL M. C. N., intimat Ș.

L., intimat Ș. A., intimat C. M., intimat C. C. G., C. L.

A., intimat SA, intimat K. F. -A., intimat M. M. - CU D. A. LA C. A. G. M., intimat T. C. V., intimat C. O., intimat S. D., intimat P. B. V. V., intimat P. B. L., intimat S. E., intimat D. G., intimat D. L., intimat S. C., intimat M. I. H., intimat M. R. O.

, intimat C. M., intimat M. V., intimat M. L. V., intimat J. V., intimat D. R., intimat DS L., intimat O. T. E. H., intimat I. G., intimat I. V., intimat K. V., intimat T. M. A., intimat T. E., intimat L. A., intimat C. S., intimat T. E., intimat M. I., intimat K. E., intimat M. C. -N. PRIN P. ȘI PRIN

C. LOCAL C. -N., intimat P. M. C. -N., intimat P. Ș., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, intimata M. M. a depus la dosar concluzii scrise, la data de_ apelanții și intimații T., S., O., K., C. și S. au depus, de asemenea, la dosar concluzii scrise.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

T. UL

Asupra recursului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 20136/_ instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâții Ș. L., Ș. A., Șardu E., T. C. V., Coprodean C. G., C. L. A., C. O. ,

M. R. O., M. I. H., ca neîntemeiată.

A respins excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâții T. C.

V., Coprodean C. G., C. L. A., C. O., M. R. O., M.

I. H., ca neîntemeiată.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ș. L., Ș.

A., Șardu E., T. C. V., Coprodean C. G., C. L. A., C.

1. , M. R. O., M. I. H., ca neîntemeiată.

   M.	, C.	M.	, T.	C.
   O.	, M.	R.	O.	, M.

   A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosința a pârâtului SC CONSTRUCT ARDEALUL SA, invocată de pârâții M.

   V., Coprodean C. G., C. L. A., C.

   F.	E.	, P.
   A.	M.	G.

   1. H. .

      A respins acțiunea formulată de reclamanții B. domiciliate în G., str. L., nr. 4, județul C. ,

      1. M.

      2. cu

domiciliul procesual ales în G., str. L., nr. 4, județul C., P. L. -L.

R. domiciliat în C. N., B-dul N. T., nr. 10, ap. 7, P. T. M. G., S. . P., nr. 19.A, bl. R.6, sc. 2, et. 3, ap. 24 P. E. sector 6, B., S. V., nr. 6, bl. R.12, sc. 1, ap. 27, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. N. ȘI PRIN P. M. C. N. - C. N., M., nr. 1-3, Județ

C., S. L. și SA, ambii domiciliați în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 2, județul C., C. M. domiciliată în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 3, județul C., C. C. G. și C. L. A., ambii domiciliați în C. -N.

, str. R. F., nr. 16, ap. 5, județul C., L. A., în calitate de moștenitor al defunctei N. Gafia, domiciliat în C. -N., str. D., nr. 113, apt. 29, județul C.

, T. M. A. domiciliat în C. -N., str. Albac, nr. 5, ap. 13 județul C., T. E. domiciliată în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 9, județul C., ambii în calitate de moștenitori ai def. SA, K. F. A. domiciliat în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap.16, județul C. ,în calitate de moștenitor al defunctei K.

1. , M. M. domiciliată în Târgu Mureș, str. Rovinari, nr. 34/D, ap. 16, județul Mureș, T. C. V. domiciliată în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 13, județul C. ,în calitate de moștenitoare a def.Kovendi E., C. O. cu domiciliul ales în C. -N., str. D. Gherea nr. 19, ap. 2, județul C., în calitate de moștenitoare a def.S. M., S. D. domiciliat în C. -N., str. P. N. M., nr. 16, ap. 2, județul C., P. B. V. și P. B. L. ambii domiciliați în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap.17, județul C., S. E. domiciliată în C. -N., str. R.

2. , nr. 16, ap. 18, județul C., în calitate de moștenitoare a def.F. y Ferency Rezso și a def.Murany I., D. G. și D. L. ambii domiciliați în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 19, jud. C., S. C. domiciliat în C. -N., B-dul 21 D., nr. 137, ap. 115, județul C. ,în calitate de moștenitor al def.S. N. ,

M. I. H. domiciliat în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 22, jud. C., M.

R. O. , domiciliată în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 22, jud. C., C.

M. , domiciliată în C. -N., str. Tecuci, nr. 2, ap. 52, jud. C., în calitate de moștenitoare a def.Caltaboș I., M. V. și M. L. V. ambii domiciliați în

C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 24, jud. C., J. V. , domiciliat în C. -N.

, C. F., nr. 62, ap. 159, jud. C. ,în calitate de moștenitor al def.J. V., D.

R. și DS L. ambii domiciliați în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 27, jud. C., O. T. E. H., domiciliată în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 28, jud. C., K. ERZEBET domiciliată în C. -N., str. I., nr. 41, județul C., în calitate de moștenitoare a def.Bujaș L., P. S., domiciliat în

C. -N., str. M. nr. 6, ap. 14, jud. C., I. G. și I. V. , ambii domiciliați în C. -N., str. R. F., nr. 16, ap. 32, jud. C., M. I. domiciliată în NEW YORK, 450 E 52 ST STREET NYC NY 10022, SUA, M. C. -

N. PRIN P. ȘI PRIN C. LOCAL C. -N. (în calitate de succesor al SC CONSTRUCT ARDEALUL SA) cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C. și

P. M. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud. C., privind nulitatea parțială a Protocolului nr.28871/_, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanții, în solidar, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților T. C. V., Coprodean C. G.

, C. L. A., C. O., M. R. O., M. I. H., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților P. B. V. V. și

P. B. L., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei M. M., la plata sumei de 750 lei în favoarea pârâtei S. E. .

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.137 C.p.c. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.";

Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes instanța a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.53/1997 emis de notariatul de Stat Județean C. reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului P. E. V., proprietar tabular asupra imobilului situat în C. N., str.R. F., nr. 16, înscris în CF 8196 C. N., nr. topo 211,215, ce a fost preluat de S. R. în temeiul Decretului nr.9. .

După apariția Legii nr.10/2001 reclamanții au promovat acțiune în nulitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.112/1995 cu privire la imobilul situat în C. -N., str. R. F., nr. 16.

Prin încheierea civilă din data de_, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul Cluj a suspendat soluționarea cauzei având ca obiect constatare nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare până la soluționarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar.

Drept urmare, reclamanții au calitate procesuală activă și interes în prezenta cauză, astfel încât instanța va respinge excepțiile ca neîntemeiate.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ș. L., Ș.

A., Șardu E., T. C. V., Coprodean C. G., C. L. A., C.

O., M. R. O., M. I. H. instanța a reținut că aceștia sunt titulari ai contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la imobilul situat în C. N.

, str. R. F. nr.16, jud. C. în baza protocolului atacat prin prezenta cerere de chemare în judecată, sau moștenitori ai titularilor de contracte de vânzare cumpărare, astfel încât aceștia au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În consecință instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ș. L., Ș. A., Șardu E., T. C. V., Coprodean C. G. ,

C. L. A., C. O., M. R. O., M. I. H. ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția capacității procesuale de folosință a SC C. SA instanța a reținut că în data de 8 martie 2006 această societate a fost radiată din Registrul Comerțului, nemaiexistând ca persoană juridică.

În consecință instanța a admis excepția invocată și a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că, după apariția Legii nr. 112/1995, între C. Local al municipiului C. N. și SC C. SA s-a încheiat Protocolul nr. 28871/_, având ca obiect evaluarea prețului de vânzare și perfectarea contractelor de vânzare cumpărare a imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, aflate în administrarea C. ui Local al municipiului C. N. și care au făcut obiectul Legii nr.112/1995.

Protocolul a fost semnat de către P. municipiului C. N., în calitate de reprezentant legal al C. ui local al municipiului C. N. și președinte al Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995.

În baza protocolului mai sus enunțat unitatea specializată, în speță SC C. SA, a procedat la încheierea contractelor de vânzare cumpărare pentru imobilele ce au căzut sub incidența Legii nr.112/1995,printre care și imobilul situat în C. N.

, str. R. F., nr. 16, jud. C., asupra căruia proprietari tabulari au fost antecesorii reclamanților.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat instanței nulitatea parțială a Protocolului nr. 28871/_, în considerarea faptului că lipsește consimțământul C. ui Local al municipiului C.

N., deoarece nu a fost adoptată o hotărâre privind vânzarea locuințelor ce au făcut obiectul unor contracte de închiriere, primarul și cei doi directori nu au avut capacitatea de a încheia actul juridic deoacere nu au fost mandatați în acest sens de C. Local al municipiului C. N., obiectul actului nu este valabil, deoacere este ilicit și nedeterminat, actul a fost încheiat în fraudarea legii, având în vedere că nu are la bază o hotărâre a C. ui local C. N. .

În ceea ce privește obligativitatea emiterii unei hotărâri a C. ui local al municipiului C. N. prin care să se dispună vânzarea imobilelor către chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995, reclamanții au invocat dispozițiile art. 84 din Legea nr.69/1991.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, pentru locuințele ce nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat, chiriașul are opțiunea cumpărării acelei locuințe.

Potrivit art. 33 din HG nr. 20/1996, vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr. 112/1995 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor care administrează locuințele, existente la data în vigoare a legii. Aceste societăți sau unități specializate au fost constituite de către Consiliile Locale ale unităților administrativ teritoriale, și au acționat în baza unui mandat de reprezentare, având calitatea de mandatar legal al statului.

Potrivit art. 84 din legea nr. 69/1991, în vigoare la data încheierii Protocolului nr. 28871/1996 "Consiliile locale și cele județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public și privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. De asemenea ele hotărăsc cu privire la cumpărarea și vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii. Vânzarea, concesionare, închirierea și locația de gestiune se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.";

Din dispozițiile art. 84 din Legea nr. 69/1991 rezultă că administrației publice locale, în speță C. local al municipiului C. N., i-a fost dat prin lege dreptul de a hotărî cu privire la vânzarea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, în exercitarea acestor prerogative fiind obligat să emită hotărâri.

Ulterior apariției Legii nr. 69/1991 a fost adoptată Legea nr. 112/1995, prin care s-a instituit în favoarea chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituiau în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora posibilitatea de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.

Rezultă așadar că prin lege (ale cărei efecte nu pot fi înlăturate printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, cum este în cazul de față o hotărâre a consiliului local) a fost reglementat dreptul chiriașilor de a opta pentru vânzarea locuințelor deținute în baza unor contracte de închiriere, corelativ cu obligația unității deținătoare de a vinde imobilele în situația în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995, situație în care C. local al municipiului C. -N. nu mai avea obligația de a emite hotărâre în acest sens. Din nicio dispoziție a legii speciale sau a normelor de aplicare nu se desprinde concluzia că, în procedura de înstrăinare a locuințelor C. Local este obligat să emită hotărâre, astfel încât a fi interpretat în acest fel actul normativ enunțat ar însemna să se adauge la lege.

În consecință instanța a apreciat că dispozițiile Legii nr. 112/1995, lege specială în materie reprezintă o excepție de la prevederile art. 84 alin. 1 și 2 din Legea nr. 69/1991, în procedura de vânzare a imobilelor consiliile locale fiind chemate doar să constituie unitățile specializate în vânzarea locuințelor să le acorde acestora mandat pentru perfectarea contractelor de vânzare cumpărare în ceea ce privește imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și să respecte condițiile prevăzute de lege în momentul înstrăinării acestora și nicidecum să dispună printr- un act juridic inferior legii cu privire la vânzarea acestora.

Or, din probele de la dosar rezultă că pârâtul C. local al municipiului C.

-N. a respectat dispozițiile legii, în sensul că, prin protocolul atacat a mandatat unitatea specializată în vederea vânzării imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 112/1995, și pentru care nu s-au formulat cereri de restituire de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora.

În ceea ce privește lipsa capacității primarului și a celor doi directori de a încheia actul juridic atacat, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data întocmirii protocolului "P. reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție";, fapt pentru care primarul avea capacitate de a încheia actul juridic. Apoi, potrivit art. 45 pct. 4 din HG nr. 20/1996, președintele Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 este primarul, situație în care acesta a avut dreptul de a semna protocolul încheiat cu unitatea specializată în vânzarea locuințelor.

În ceea ce nevalabilitatea obiectului protocolului atacat și a nulității acestuia pentru fraudă la lege, instanța a reținut că obiectul acestuia este în concordanță cu dispozițiile legale care dispun cu putere de lege cu privire la modalitatea de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr.112/1995, nefiind în această situație necesară emiterea unei hotărâri a C. ui local prin care să se dispună asupra acestui lucru.

În considerarea celor enunțate instanța a respins acțiunea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.p.c. instanța a obligat reclamanții, în solidar, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților T. C. V., Coprodean C. G., C. L. A. ,

C. O., M. R. O., M. I. H., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților P. B. V. V. și P. B. L., la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei M.

M., la plata sumei de 750 lei în favoarea pârâtei S. E. .

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. F. -E., A. M. -G.

-G., P. F. -M., P. L. -L. -R., P. T. -M., P. E., solicitând:

schimbarea in întregime a sentinței atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata așa cum a fost ea precizata si, in consecința, constatarea nulității absolute parțiale a PROTOCOLULUI nr. 28.871 din_ încheiat intre C. local al M. C. -N. cu S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., in privința apartamentelor cu nr. 2, 3, 5, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15-25, 27, 28, 30, 32 si 33 situate in C. -N., str. R. Ferinand (fosta str. G. Doja), nr. 16, înstrăinate in baza acestuia; obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata din prezentul apel, cat si cele din fata instanței de fond.

În motivarea cererii arată instanței că:

Apelanții sunt moștenitorii defunctului P. E. -V., care, la rândul sau este unicul moștenitor ai proprietarilor tabulari P. V. si P. REGHINA născuta O. înscriși in CF 8196 C. -N., cu nr. topo nr. 211, 215, imobil situat in C. -N., str. R. F. nr. 16, imobil compus din casa si teren.

Imobilul mai sus menționat a fost trecut in proprietatea statului FARA TITLU VALABIL prin incalcarea prev. art. II din Decretul nr. 92/1950, deoarece proprietarii tabulari erau exceptați de la naționalizare, P. V. fiind pensionar,

inscris in cartea funciara cu titlu de doctor, fost avocat, iar soția sa casnica. Acest lucru s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin sentința civila nr. 356/2006 a T. ului C., care este irevocabila prin respingerea cailor de atac.

Dupa trecerea in proprietatea statului a imobilului menționat, C. LOCAL AL M.

1. -N. (fostul SFAT P. ULAR) in calitate de titular al dreptului de administrare, a închiriat o parte din încăperile care compuneau acest imobil către diverse persoane.

   Dupa apariția Legii nr. 112/1995, un număr de 25 apartamente din acest imobil au fost vândute de către S.C. C. S.A către parații persoane fizice menționate in cadrul procesual indicat in prezenta acțiune, respectiv către antecesorii sau testatorii acestora.

   Vânzarea s-a făcut IN BAZA PROTOCOLULUI NR. 28.871/_, asa cum rezulta din mențiunile inserate in contractele de vanzare-cumparare.

   Raportat la prev. Legii nr. 10/2001, apelanții-reclamanți au promovat acțiune la Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vanzare-cumparare privind aceste apartamente si anularea incheierilor de intabulare a acestor apartamente, acțiune a cărei soluționare a fost suspendata pana la soluționarea irevocabila a prezentei cauze, in faza procesuala a apelului, in rejudecare, cauza care este inregistrata sub numărul_, la Tribunalul Cluj.

   Apreciind ca PROTOCOLUL NR. 28.871/_, este un act juridic civil care a fost încheiat cu neîndeplinirea condițiilor de valabilitate prev. de art. 948 din Codul civil, arată că au promovat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar la Judecătoria Cluj-Napoca, pe care au precizat-o, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa constatate nulitatea absoluta parțiala a PROTOCOLULUI nr. 28.871 din_ incheiat intre C. local al M. C. -N. cu S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., in privința apartamentelor cu nr. 2, 3, 5, 8, 9, 10,

   11, 12, 13, 15-25, 27, 28, 30, 32 si 33 situate in C. -N., str. R. Ferinand (fosta str. G. Doja), nr. 16, înstrăinate in baza acestuia, având la baza următoarele argumente de fapt si de drept, prezentate in sinteza:

   • LIPSA CONSIMȚĂMÂNTULUI C. UI LOCAL AL M. C. -N.

   • LIPSA CAPACITĂȚII primarului si a celor doi directori de a încheia un astfel de act juridic;

   • NE. LABILITATEA OBIECTULUI actului juridic, obiectul fiind IL. IT si NEDETERMINAT;

   • Actul juridic atacat a fost incheiat prin FRAUDAREA LEGII.

     Prin sentința civila nr._, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, a repins ca neîntemeiata acțiunea apelanților-reclamnți asa cum a fost ea precizata si i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata.

     Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond, a reținut in esența faptul ca, desi potrivit art. 84 din Legea nr. 69/1991, in vigoare la data încheierii protocolului atacat, consiliile locale sunt cele care hotărăsc asupra vânzării bunurilor aflate in proprietatea privata a unității administrativ teritoriale, sens in care adopta hotărâri, prin prevederile Legii nr. 112/1995, s-a creat o procedura de vânzare a imobilelor ce fac obiectul legii menționate, prin unități si societăți specializate, cărora consiliile locale le acorda mandat, prin intermediul primarului unității administrativ teritoriale, fara a mai fi necesara o hotărâre a consiliului local.

     Consideră sentința atacata ca fiind nelegala si solicită schimbarea acesteia in întregime in sensul admiterii acțiunii precizate, pentru următoarele considerente:

     1. In mod greșit s-a reținut faptul ca pentru încheierea Prococolului nr. 28.871 din_ nu era necesara emiterea unei hotărâri a C. ui Local al M.

        C. -N., iar acest fapt nu atrage nulitatea absoluta a actului menționat.

        Menționează că asa cum au arătat si in acțiunea introductiva, la solicitarea apelanților-reclamanți, prin adresa cu nr. 84397/451/_, PRIM. M. C.

        -N., DIRECȚIA FONDULUI IMOBIL. R DE STAT ne-a comunicat la baza incheierii PROTOCOLULUI nu a stat nici o hotărâre a C. UI LOCAL AL M. C. -N. .

        Aceasta împrejurarea echivalează cu lipsa consimțământului C. ui Local al M. C. -N. Ia încheierea actului.

        Arată că susțin acest lucru intrucat potrivit prevederilor legale in vigoare Ia data respectiva o astfel de hotărâre, ca forma de manifestare a consimțământului Ia incheierea Protocolului atacat, era atat necesara, cat si obligatorie.

        Astfel, in art. 84 din Legea nr. 69/1991 se arata ca "Consiliile locale si cele județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat de interes local sau județean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor autonome si instituțiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie închiriate. De asemenea, ele hotărăsc cu privire la cumpărarea si vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau județean in condițiile legii".

        De asemenea, la art. 28, alin. 1, din Legea nr. 69/1991, se arata ca: "in exercitarea atribuțiilor ce le revin consiliile locala adopta hotarari";.

        Altfel spus, singura forma de manifestare a voinței unui consiliu local se poate face DOAR PRIN EMITEREA DE HOTĂRÂRI.

        Asa fiind, chiar daca prin Legea nr. 112/1995 a fost stabilita o procedura speciala de vânzare a imobilelor către chiriași, in sensul ca societățile comerciale si/sau unitățile specializate in vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele sunt mandatate de către consiliile locale pentru evaluarea imobilelor si vânzarea acestora, nu exclude in niciun caz obligația manifestării de voința a consiliilor locale, sub forma emiterii unor hotărâri.

        In concret, in cazul de fata, nu exista o manifestare de voința a C. ui Local al M. C. -N. exprimata printr-o hotărâre, in sensul de a acorda mandat S.C. CONSTRUCT ARDEALUL S.A., protocolul atacat - actul de mandat- fiind incheiat in numele acestui consiliu, de către primarul din acea vreme si doi directori din primărie, in mod abuziv, neavand niciun fel de atribuții legale de a reprezenta consiliul local in lipsa unei hotărâri pe care sa o puna in aplicare, ceea ce constituie in mod vădit un motiv de nulitate absoluta a acestui protocol, fiind încălcate prevederile legale imperative mai sus menționate.

        Aceasta cerința a manifestării de voința de către C. Local al M. C.

        -N., sub forma emiterii unei hotărâri, era necesara si din perspectiva dovedirii legalității desemnării unei anume societati/unitati specilizate in vânzarea sau admintrarea de locuințe dintre cele existente la data intrării in vigoare a Legii nr. 112/1995, S.C CONSTRUCT ARDEALUL S.A. nefiind, probabil, singura societate specializata existenta la acea data. A considera ca nefiind necesara emiterea unei hotărâri, inseamna a accepta ca primarul si doi directori din Primăria C. de la momentul respectiv, au avut libertatea sa aleagă, la discreție si dupa bunul plac, in numele si pentru Consilul Local al M. C. -N., societatea specializata, ceea ce nu poate fi primit, intrucat, asa cum am arătat, potrivit art. 84 alin. 1 si 2 din Legea nr. 69/1991, in vigoare la momentul respectiv, doar consiliile locale aveau atribuția de a hotari asupra vânzării de bunuri din domeniul privat al unității adminitrativ teritoriale.

     2. Arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca primarul si cei doi directori care au semnat protocolul atacat, au avut capacitatea de a încheia acest act.

        Protocolul atacat a fost semnat pentru C. LOCAL AL M. C. -N. de către P. M. C. -N., G. FUNAR, alături de ec. M. HURD. S - director economic si ing. I. TODOR, director DAIS, care s-au autointitulat reprezentanți ai C. UI LOCAL AL M. C. -N., desi nu au avut niciun fel mandat nici legal si nici convențional din partea acestuia.

        Astfel, potrivit art. 44, alin. 1 lit. b) din Legea nr. 69/1991, rezulta ca primarul este organul executiv, care "asigura executarea hotărârilor consiliului local".

        Prin urmare el poate avea CAPACITATE de a incheia acte juridice in numele si pentru consiliul local doar in executarea hotărârilor acestuia, ceea ce in speța de fata nu exista.

        Mai mult cei doi directori, in raport cu natura protocolului nu aveau sub nici o forma CAPACITATEA de a semna actul chiar si in prezenta unei hotărâri a consiliului local.

        Asa fiind, nu poate fi primita motivarea instanței de fond relativa la faptul ca primarul ar fi acționat la semnarea protocolului in calitate de președinte al comisiei locale constituite in baza Legii nr. 112/1995, intrucat asa cum clar rezulta din Protoculul atacat, primarul a semnat actul in numele si pentru C. LOCAL AL

        M. C. -N., iar nu in calitate de președinte al comisiei menționate. Oricum, primarul, in calitate de președinte al comisiei locale constituite in temeiul Legii nr. 112/1995, nu avea niciun fel de atribuție care sa-i confere dreptul de a desemna societatea care sa vanda imobilele ce fac obiectul legii menționate, fapt dovedit, tocmai de incheierea protocolului in numele consiliului local.

        Mai mult, in legătura cu cei doi directori, instanța de fond nu a motivat in niciun fel de ce a apreciat ca aceștia ar fi avut capacitatea de a incheia protocolul in lipsa unei hotărâri a consiliului local prin care sa fie si mandatați in sensul respectiv.

     3. Greșita este si aprecierea instanței prin care a înlăturat susținerea apelanților privitoare la NE. LABILITATEA OBIECTULUI actului juridic atacat care rezulta din aceea ca obiectul este IL. IT si NEDETERMINAT.

        Precizează că în acțiunea introductiva au arătat ca obiectul protocolului este IL. IT intrucat nu este in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare la momentul încheierii acestuia, prin aceea ca S.C. C. S.A. in baza protocolului urma sa vanda imobilele care îndeplineau condițiile prev. de art. 9 din Legea nr._, FARA A AVEA LA BAZA O HOTĂRÂRE a C. ui Local al M. C. -N. desi

        existenta unei astfel de hotărâri era obligatorie potrivit art. 84 din Legea nr. 69/1991.

        Instanța de fond a înlăturat aceasta apărare, printr-o motivare care nu cuprinde in concret o trimitere la texte legale care sa o susțină, ceea ce echivalaeza cu o nemotivare a hotărârii, iar motivarea in fapt nu poate fi primita.

        Menționează că, în ceea ce privește apărarea apelanților relativa la faptul ca obiectul protocolului este si NEDETERMINAT, intrucat s-a precizat in acesta ca S.C.

        C. S.A. urma sa vanda imobilele cu destinația de locuința care îndeplineau condițiile prev. de art. 9 din Legea nr. 112/1995, ceea ce denota clar faptul ca la momentul incheierii protocolului nu se cunoștea cate si care anume imobile fac obiectul Legii nr. 112/1995, instanța nu a dat niciun fel de motivare in fapt si in drept.

        In mod firesc, un astfel de protocol ar fi trebuit sa aiba drept anexa o hotărâre prin care sa fie stabilite de către C. Local al M. C. -N. imobilele aflate in domeniul privat al municipiului C. -N. care puteau face obiectul instrainarii, ca si condiție esențiala privind validitatea vânzărilor.

        Subliniază in acest sens prevederile art. 1536 din Codul civil vechi, in care se arata in alin. 1, ca mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai acte de de administrație, iar alin. 2, prevede: "Cand e vorba de intrainare, ipotecare sau de facere a unor acte, ce trec peste administrația ordinara, mandatul trebuie sa fie special", ceea ce inseamna că in procotolul atacat sau in vreo anexa a acestuia, trebuia sa se arate in concret care sunt imobilele ce fac obiectul mandatului.

        Susținerea apelanților are in vedere caracterul juridic evident al acestui protocol, acela de convenție civila de mandat, lucru tranșat ca atare de Curtea Apel

        C., prin încheierea de ședința din data de 8 decembrie 2006, pronunțata in dosarul cu nr._ .

     4. Arată că apelanții critica sentința atacata si o consideră nelegala întrucât, instanța de fond nu a motivat in fapt si in drept sentința data asupra apărării formulate de către noi relativa la nulitatea protocolului atacat care decurge si din faptul ca a fost încheiat prin FRAUDAREA LEGII, fiind încălcate prevederile legale cu caracter imperativ in vigoare la momentul încheierii protocolului.

Astfel, drept consecința directa a faptului ca la baza protocolului nu a stat o hotărâre care sa stabilească clar care anume imobile pot fi vândute in mod legal, s- a ajuns la vânzarea, in baza protocolului, a unui imobil care nu făcea obiectul Legii nr. 112/1995, acesta fiind preluat fara un titlu valabil, asa cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat, prin sentința civila nr. 356/2006 a T. ului C., care este irevocabila prin respingerea cailor de atac.

IN DREPT, își intemeiază cererea pe prevedirile invocate in cuprinsul prezentului apel, cat si pe prev. art. 282 si urm din Cod. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți G. I. și V. I.

solicită respingerea acțiunii înaintată de reclamanții B. A., P. L. -L. R.

, P. Ana - D., ca neîntemeiată.

În motivare arată că S. R. a dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra imobilului din str. R. F., nr. 16, din care face parte si apartamentul nr. 32.

În temeiul unui titlu valabil, acesta avea posibilitatea legală de a dispune de acest imobil si de a-l înstrăina în baza legii 112/1995, în favoarea titularilor de contracte de închiriere valabil încheiate.

Arată că în ceea ce îl privește, intimatul-pârât G. I. a dobândit apartamentul numărul 32 în condițiile legii 112/1995 fiind cumpărător de bună credință în conformitate cu dispozițiile articolului 9 din legea 112/1995 combinat cu articolul 14 din aceeași lege.

Arată că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 33322/27 februarie 1997 cu S.C. Constructor Ardealul S.A., C. -N. semnat de: Director General, ing.

M. V. ; Director Economic, ec. L. Aurica; Jurist T. Angela, organ juridic al instituției, care supraveghează la aplicarea legii 112/1995; Sef. Serv. Cons. Vânzări locuințe, sub-ing. A. U L. ; Actele au fost întocmite de CAPILNA C. .

Menționează că vânzarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și nu au fost notificați că acest apartament ar fi fost solicitat vreodată în temeiul legii 112/1995, data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare fiind cu mult înaintea întocmirii certificatului de moștenitor nr. 53 emis la data de

23 iulie 1997 de Biroul Notarului Public SIGARTĂU M. . Arată că nici după această dată de la primirea certificatului de moștenitor nu au fost notificați, decât în anul 2001, notificare prin care dorea să cumpere apartamentul de la ei, dacă sunt dispuși să-l vândă. Rezultă că au fost recunoscuți ca proprietari.

Menționează că în anul 2002, după 5 ani și 2 luni au rămas surprinși primind citație prin care sunt acționați în instanța de judecată în calitate de pârâți de către: B. A., P. L. si P. Ana, decedată, prin care solicită instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea S. ui R. a imobilului cu nr. Top. 211 si 215, situat in C. - N., str. R. F., nr. 16, înscris anterior în CF 8196.

Solicită instanței a revedea sentința civila nr. 1654/2004 din dosarul nr. 8247/2003, dat în ședința publică din 19 februarie 2004. De asemenea, solicită instanței a revedea decizia civilă nr. 1154/A/2004, din dosarul nr. 7813/2004 în ședința publică din 8 septembrie 2004, unde Curtea de Apel respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții mai sus menționați.

Reclamanții mai sus menționați revin cu acțiunea civilă nr._ (număr în format vechi 25802/2006), cerând nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare conform legii 10/2001.

Arată că se pune întrebarea, de ce, reclamanții sus menționați nu i-au acționat în instanță în anul 1997 cHnd au primit Certificatul de Moștenitor nr. 53 și au fost acționați în instanță abia în anul 2002, adică după o perioadă de 5 ani și 2 luni de la primirea Certificatului de Moștenitori. Cum se mai pune în discuție buna credință a reclamanților, părerea intimatului-pârât este că e tardivă această acțiune.

Solicită instanței să ceară reclamanților următoarele documente din care să rezulte că Instituțiile S. ui au fost înștințate prin notificare că sunt proprietarii - moștenitori, să nu elibereze niciun fel de act până la pronunțarea Instanței Judecătorești și anume:

• Cartea Funciară, care eliberează CF la cererea solicitantului din care rezultă că este proprietar;

• Administrația Financiară, act de proprietate pentru a fi impozitați, cunoscând că legea acordă 30 de zile de la obținerea actului de proprietate, după care se trece la sacțiuni, nedeclararea în termen a imobilului.

Menționează că atâta vreme cât contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul sus menționat a fost încheiat cu respectarea prevederilor articolului 9 din legea 112/1995, ale art. 948-968 și al art. 1294 și urmat din Cod Civil, nu se poate invoca motiv de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia. Consideră că reclamanții nu pot beneficia decât de măsurile reparatorii prevăzute de legea 10/2001, iar actele juridice de înstrăinare în ce îi privește sunt valabile conform dispozițiilor articolului 46 din legea 10/2001, fiind încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

Pentru motivele aici expuse, solicită respingerea acțiunii reclamanților.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât L. A. solicită instanței respingerea apelului, cu consecința menținerii hotărârii atacate.

În motivare arată că: în fapt, s-a solicitat prin cererea introductive de instanța, sa se constate nulitatea absoluta a protocolului nr. 28.871 din_ incheiat de C. local al M. C. -N. cu Construct Ardealul SA si sa se dispună obligarea paraților care se opun admiterii acestei acțiuni la plata cheltuielilor de judecata. Protocolul a cărui nulitate absoluta se solicita a se constata, a stat la baza vânzării unui număr de 25 de apartamente din imobilul situat in C. -N., str. R. F. nr. 16 jud. C., imobil trecut, se susține, fara titlu legal in proprietatea statului, pe considerentul ca fostului proprietar, P. V., nu i-ar fi fost aplicabile prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950, acesta fiind exceptat de la naționalizare.

Se susține totodată faptul ca protocolul nr._, ca act juridic, a fost incheiat cu neîndeplinirea condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 Cod civil, si s-a invocat lipsa de consimțământ a C. ui local al M. C. -N., lipsa de capacitate a primarului si a celor doi directori de a incheia un astfel de act juridic, consecința fiind incheirea unui act prin fraudarea legii.

In mod corect, instanța de fond s-a pronunțat potrivit prevederilor art. 137 Cod proc. civila mai intai asupra excepțiilor de procedura si acelor de fond. Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si a lipsei de interes a acestora, instanța a reținut in mod corect ca potrivit certificatului de moștenitor nr. 53/1997 emis de Notariatul de Stat Județean C., reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului P. E. V., proprietar tabular al imobilului in litigiu inscris in CF 8196 C. -N., nr. top. 211.215, care a fost preluat de S.

R. in temeiul Decretului nr. 92/1950. Atat caliatea de moștenitori legali cat si apariția Legii 10/2001 care permis promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate in baza Legii 112/1995

justifica atat calitatea procesuala activa cat si interesul promovării acestei acțiuni de către apelanți.

De asemenea, in mod corect instanța investita cu judecarea fondului, prin prisma probelor de la dosar si temeiul de trept aplicabil, a conchis ca paratul C. local al municipiului C. -N. a respectat dispozițiile legii, in sensul ca, prin protocolul atacat a mandatat unitatea specializata in vederea vânzării imobilelor care au făcut obiectul Legii 112/1995, si pentru care nu s-au făcut cereri de restituire de către foștii proprietari sau moștenitorii acestuia. S-a făcut corect aplicarea prevederilor art. 84 din Legea nr. 69/1991 coroborate cu prevederile art.

33 din HG nr. 20/1996. Dispozițiile Legii 112/1995, lege speciala in materie, reprezintă o excepție de la prevederile art. 84 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 69/1991, in procedura de vânzare a imobilelor consiliile locale fiind chemate doar sa constituie unitățile specializate in vânzarea locuințelor sis a le acorde acestora mandat pentru perfectarea contractelor de vânzare cumpărare in ceea ce privește imobilelel ce intra sub incidența Legiii 112/1995 si sa respecte condițiile prevăzute de lege in momentul instrainarii acestora si nicidecum sa dispună printr-un act juridic inferior legii cu privire la vânzarea acestora.

In privința nevalabilitatii obiectului protocolului atacat si a nulității acestuia pentru frauda la lege, instanța a aratat in mod corect ca acesta este in concordanta cu dispozițiile legale care dispun cu putere de lege cu privire la modalitatea de instrainare a imobilelor ce intra sub incidența Legii nr. 112/1995, nefiind in aceasta situație necesara emiterea unei hotărâri a C. ui local prin care sa se dispună asupra acestui lucru.

Prin întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți D. R. și DS

L. la apelul declarat de către reclamanții P. L. L. R. ș.a. s-a solicitat respingerea apelului ca fiind neintemeiat si menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecata in apel.

Arată că prin hotărârea instanței de fond a fost respinsa acțiunea reclamanților pentru constatarea nulității absolute - parțiale - a actului intitulat

"PROTOCOL" nr.28871/_ .

Prin hotărâre s-au soluționat inițial excceptiile invocate de parti - aspecte ale hotărârii care, fata de soluția data in fond, favorabila intimaților-pârâți D. R. și

DS L. - nu au fost atacate de către aceștia cu apel.

1. Solicită a se constata ca hotărârea este temenica si legala in ceea ce privește calificarea acțiunii - ca acțiune civila prin care se cere verificarea valabilității actului prin care autoritatea administrativa mandatează o societate comerciala sa efectueze actele de evaluare si vânzarea către chiriași a locuințelor din fondul locativ - domeniul privat .

   In caz contrar ar trebui sa se accepte teza posibilității existentei unui mandat administrativ - intre organe ale administrației si persoane private, nesubordonate ierarhic - ceea ce este evident inadmisibil sub aspectul caracterizării raporturilor de drept administrativ - obiect al contenciosului administrativ.

   Raportul juridic verificat este cert un raport civil - intre parti contractuale egale, nesubordonate ierarhic - dar survenit in executarea dispozițiilor legale ale Legii 112/1995 si Normelor de punere in aplicarea legii - HG. nr.20/1998 - dispoziții care nu au putut institui o subordonare administrativa intre parti.

2. Arată că este discutabila modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți D. R. și DS L. - alături de ceilalți parați - ca fiind cert străini de actul supus verificării .

   S-a obiectat acest asepect, s-a invocat si faptul ca fata de intimații-pârâți D.

   R. și DS L. reclamanții nu au formulat nicio pretenție - pentru a putea deține o calitate procesuala pasiva in cauza.

   Arată că instanța a respins excepția pe considerentul ca acționarea intimaților-pârâți D. R. și DS L. in justiție a fost formulata numai

   "pentru opozabilitate" - ca beneficiari ai actului de mandat in temeiul căruia li s-au vândut apartamentele inchiriate - in condițiile suspendării acțiunii in anulare a contractelor noastre pana la judecarea prezentei acțiuni.

3. Solicită a se constata netemeinicia apelului si sub aspectul criticii hotărârii instanței de fond in ce privește modul de soluționare a motivului lipsei consimțământului C. ui Local C. N. la perfectarea protocolului. Arată că s-a afirmat ca nu a existat o hotărâre a acestei autorități administrative care sa dispune vânzarea apartamentelor si pe de alta parte, primarul nu a fost delegat sa încheie acest act. Precizează că, critica este nefondata.

   Vânzarea apartamentelor in discuție a fost dispusa pe cale legislativa - prin art. 9 si urm. din Legea 112/1995 - situație in care actul nu reprezintă o manifestare de voința proprie a autorității adminstarative ci un act de punere in excecutare a dispozițiilor legale.

   In mod cert prin legea speciala s-a exceptat competenta generala a organelor administrației locale - stabilite prin Legea 69/1991 in vigoare la aceea data - art. 84

   • prin care acestea ar avea calitatea - prin hotărâri proprii - de a decide asupra administrării, inchirierii si instrainarii imobilelor obiect al domeniului privat - asupra vânzării locuințelor închiriate dispunandu-se prin lege.

     In consecința, nu se poate pune in discuție prezenta sau nu a consimțământului organului administrației locale - a C. ui Local C. N. - de a vinde sau nu apartamentele închiriate.

     Atribuțiile stabilite in executarea acestei legi - constituirea unităților specializate in evaluarea si vânzarea locuințelor si apoi mandatarea acestora in vederea incheierii actelor de vânzare cumpărare - au fost îndeplinite de autoritatea administrativa, in parte chiar prin protocolul contestat.

     2 Apoi, actele de vânzare cumpărare perfectate au fost confirmate de autoritatea administrativa prin actele ulterioare perfectării contractelor de vânzare cumpărare - incasarea prețului, consimțământul la intabulare - si chiar in cursul procedurii lichidării judiciare - etc.

4. Arată că apelul este neintemeiat si in ceea ce privește lipsa calității primarului de a semna protocolul in discuție.

   Calitatea primarului de a reprezenta autoritatea administrativa deriva atat din Legea 69/1991 in vigoare la data - art. 42 - cat si din reglementarea speciala - HG.20/1996 - art. 45 - primarul reprezintă entitatea administrativa in raporturile cu terții si apoi tot primarul - ca președinte al comisiei de aplicare a Legii 112/1995 avea calitatea de a semna actele de mandatare impuse de aceasta lege.

5. In ceea ce privește nevalabilitatea obiectului protocolului - solicită a se constata ca apelul este neintemeiat.

Prin dispozițiile Legii 112/1995 - art. 1 - se stabilește ca obiectul de reglementare il constituie imobilele preluate de S. R. - in perioada_ - _

• cu titlu.

Imoibilul in discuție a fost preluat cu titlu de naționalizare - prin urmare in temeiul unui titlu emis in baza unui act normativ - in vigoare la data adoptării actului - chiar in situația în care actul a fost incheiat anterior intrării in vigoare a Legii 213/1998 - privind proprietatea publica si privata - art. 3 .

In concluzie, solicită respingerea apelului formulat, menținând hotărârea atacata ca fiind temeinica si legala.

Prin întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți T. M. A. și T.

E., S. E., O. T. E. H., K. Erzebet, C. M., S. L. și

SA s-a solicitat respingerea apelului reclamanților, menținerea in totalitate a Sentinței civile nr. 20136/18 octombrie 2012 a Judecătoriei C. -N. si acordarea de cheltuieli de judecata in apel.

În motivare arată că:

Prin apelul reclamanților, hotărârea instanței de fond este criticata, in esența, pentru următoarele:

« In mod greșit s-a reținut faptul ca prin încheierea Protocolului nr. 28871 din_ nu era necesara emiterea unei hotărâri a consiliului local al M. C.

-N., iar acest fapt nu atrage nulitatea absoluta a actului menționat. »

« In mod greșit instanța de fond a apreciat ca primarul si cei doi directori care au semnat protocolul atacat, au avut capacitatea de a incheia acest act. »

« Greșita este si aprecierea instanței prin care a inlaturat susținerea noastră privitoare la nevalabilitatea obiectului actului juridic atacat care rezulta din aceea ca obiectul este ilicit si nedeterminat. »

« Criticam sentința atacata si o consideram nelegala intrucat instanța de fond nu a motivat in fapt si in drept sentința data asupra apărării formulate de către noi relativ la nulitatea protocolului atacat care decurge si din faptul ca a fost incheiat prin fraudarea legii, fiind încălcate prevederile legale cu caracter imperativ in vigoare la momentul "încheierii protocolului. »

Solicită respingerea apelului pentru următoarele motive:

Protocolul nr. 28871/_ s-a incheiat intre C. Local al M. C. -

N. si SC CONSTRUCT ARDEALUL SA, având ca obiect evaluarea si stabilirea prețului de vânzare respectiv perfectarea contractelor de vanzare-cumparare a imobilelor cu destinație de locuința trecute in proprietatea statului, aflate in administrația C. ui Local al M. C. -N. si care au făcut obiectul Legii nr. 112/1995. Protocolul a fost semnat de către P. M. C. -N., in calitate de reprezentant legal al C. ui Local al M. C. -N. si președinte al Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995. Pe baza acestui protocol, SC CONSTRUCT ARDEALUL SA a trecut la încheierea contractelor de vanzare- cumparare pentru imobilele ce au căzut sub incidența Legii nr. 112/1995, printre care si imobilul din C. -N., str. R. F., nr. 16, jud. C. .

Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, pentru locuințele ce nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat, chiriașul are opțiunea cumpărării acelei locuințe,

Art. 33 din HG nr. 20/1996 prevede ca vânzarea apartamentelor in condițiile Legii nr. 112/1995 se face de către societățile comerciale si/sau unitățile specializate in vânzarea locuințelor care administrează locuințele, existente la data intrării in vigoare a legii. Unitățile specializate au fost constituite de către Consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale si au acționat in calitate de mandatar legal al statului, in baza unui mandat de reprezentare.

Legea nr. 112/1995 este legea speciala, adoptata ulterioar Legii nr. 69/1991. Din nicio dispoziție a legii speciale sau a normelor de aplicare a acesteia nu rezulta ca in procedura de instrainare a locuințelor ar exista obligativitatea pentru C. Local sa emită hotărâri. Interpretarea data de apelantii-reclamanti este o adăugare la lege, fapt inadmisibil.

Precizează că în mod corect instanța de fond a apreciat ca dispozițiile Legii nr. 112/1995, ca lege speciala in materie, reprezintă o excepție de la prevederile art.

84 alin. 1 si 2 din Legea nr. 69/1991, in procedura de vânzare a imobilelor; consiliile locale aveau obligația sa constituie unitățile specializate in vânzarea locuințelor si sa le acorde acestora mandatul pentru perfectarea contractelor de vanzare-cumparare in ceea ce privește înstrăinarea imobilelor ce intra sub incidența Legii nr. 112/1995.

O hotărâre a unui consiliu local are o forța juridica evident-inferioara legii, astfel incat nu s-ar putea dispun printr-un act juridic inferior legii cu privire la vânzarea locuințelor.

Arată că instanța de fond a analizat si a ajuns in mod corect la concluzia ca parata C. Local al M. C. -N. a respectat dispozițiile legii in sensul ca

prin respectivul protocol a mandatat unitatea specializata in vederea vânzării imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 112/1995.

Actul juridic in discuție a fost incheiat cu respectarea dispozițiilor art. 42 alineat 2 din Legea nr. 69/1991 respectiv a dispozițiilor art. 45 punct 4 din HG nr. 20/1996.

Precizează că obiectul protocolului este in concordanta cu dispozițiile legale care dispun cu putere de lege cu privire la modalitatea de înstrăinare a imobilelor ce intra sub incidența Legii nr. 112/1995, astfel incat nu exista frauda la lege.

Susținerea apelanților ca hotărârea instanței de fond este nemotivata, solicită a se respinge, hotărârea fiind motivata, argumentata, atat sub aspectul stării de fapt cat si cu privire la problemele juridice si cu trimitere la temeiurile de drept.

Pentru toate aceste argumente solicită respingerea apelului, menținând intru totul hotărârea instanței de fond.

Prin întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți P. -B. V. si P. -B.

1. s-a solicitat menținerea sentinței civile nr. 20136/18 Oct 2012 data de către judecătoria C. -N. in dosarul_ .

   În motivare s-a arătat că: P. -B. V. si L., domiciliați in imobilul situat in C. -N., strada R. F. nr. 16 ap. 17, aflat in litigiu din anul 2002 si care a făcut obiectul dosarului nr._ (prin care s-a solicitat nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare) momentan sistat (pana la soluționarea acestui dosar). Dosarul nr. 594/117 a fost soluționat prin sentința civila nr. 356/2006 si redeschis din nou de către reclamanți la Tribunalul Cluj.

   Arată că intimații-pârâți P. -B. V. si L. au dobândit apartamentul nr. 17 in condițiile legii 112/1995, in conformitate cu articolul 9 combinat cu articolul 14 din legea 112/1995, materializandu-se prin contractul de vanzare-cumparare nr. 32421 din 15 Ianuarie 1997 cu S.C. C. SA.

   Arată că s-a cumpărat apartamentului 17 cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la acea data si nu a fost notificat ca acest apartament sa fi fost solicitat vreodata in temeiul legii 112/1995 pana la data incheierii contractului de vanzare- cumparare, contractul fiind incheiat inaintea intocmirii certificatului de moștenitor nr. 53/_ emis de biroul notarului public Sigartau M. .

   Consideră ca reclamanții nu pot beneficia decât de măsurători reparatorii prevăzute de legea nr. 10/2001 iar actele juridice de instrainare sunt valabile conform dispoziției articolului 46 din legea 10/2001, fiind incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.

   In ceea ce privește PROTOCOLUL nr. 28871/_ care face obiectul acestui apel, a fost incheiat in conformitate cu legea 29/1990, lege care a fost abrogata pe data intrării in vigoare a legii 554/2004 (publicata in Monitorul Oficial din decembrie 2004).

   Precizează că având in vedere principiul neretroactivitatii legii, acțiunea ce face obiectul dosarului este inadmisibila, având in vedere faptul ca actul a cărui nulitate se solicita, a fost emis sub imperiul legii abrogate, ori cauzele de nulitate se impun a fi analizate la momentul emiterii actului.

   Menționează că, tot din legea 554/2005 mai sunt de invocat doua excepții si anume lipsa procedurii administrative prevăzuta in articolul 7 aliniatul 1 din lege, procedura imperativ obligatorie, precum si tardivitatea introducerii cererii de chemare in judecata, termen care era de 6 luni de la data cand reclamantul s-a considerat vătămat prin actul administrativ.

   Arată că argumentele prezentate in sinteza de către reclamanți pentru a se constata nulitatea absolut parțiala a protocolului nr. 28871 din_ sunt:

   • LIPSA CONSIMȚĂMÂNTULUI - C. ui Local al M. C. -N.

   • LIPSA CAPACITĂȚII primarului si a celor doi directori de a incheia un astfel de act juridic

   • NE. LABILITATE A OBIECTULUI actului juridic, obiectul fiind ilicit si nedeterminat.

   • Actul juridic atacat a fost incheiat prin FRAUDAREA LEGII.

Precizează că argumentele reclamanților in motivarea cauzelor de nulitate absoluta parțiala invocata nu sunt fondate deoarece:

Obiectul PROTOCOLULUI il constituie mandatarea S.C. C. S.A. de a efectua procedura de instrumentare a incheierii contractelor de vanzare- cumparare a locuințelor ce urmau a fi vândute in baza articolului 9 din legea 112/1995.

Menționează că din lege precum si din normele metodologice de aplicare a legii 112/1995 rezulta ca atribuțiile de aplicare a dispozițiilor acestei legi au fost date prin lege, articolul 15 si articolul 16 din legea 112/1995 precum si dispoziția articolului 45 din normele metodologice - Comisiile locale, comisii județene si comisii tehnice de specialitate.

Vânzarea locuințelor care intra sub incidența articolului 9 din legea 112/1995 se fac numai de către unități specializate care vand locuințe in condițiile legii 112/1995 si a normelor, articolul 13 si dispozițiile articolului 33.

Legea 112/1995 si normele metodologice de aplicare a legii nu impun adoptarea de hotărâri de C. Local care sa dispună vânzarea acestor locuințe.

Potrivit articolului 45 punctul 4 din normele metodologice, președintele comisiei locale de aplicare a legii 112/1995 este primarul, deci nici argumentul cu lipsa capacității primarului de a semna protocolul nu este fondat.

Având in vedere cele arătate mai sus, arată că nici argumentul privind nevalabilitatea obiectului actului juridic nu este fondat deoarece s-a stabilit printr- un act ca unitatea specializata urmează a incheia contractele de vanzare- cumparare pentru locuințele care se incadreaza sub incidența legii 112/1995 - nefiind necesara o hotărâre de consiliu in acest sens, legea neimpunand o astfel de hotărâre.

Arată că, de asemenea nici fraudarea legii invocata de reclamanți nu este valabila având in vedere ca vânzarea locuințelor era impusa prin articolul 9 din legea 112/1995.

Pentru considerentele de mai sus arătate, solicită respingerea APELULUI formulat de către reclamanți.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă M. M. s-a solicitat a se aprecia apelul formulat de reclamanți impotriva SENTINȚEI CIVILE NR. 20.13672012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind nefondat și a se respinge ca atare, cu menținerea ca fiind legala si temeinica hotărârea ce face obiectul apelului.

Urmare respingerii apelului solicită a se dispune obligarea apelanților, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata avute de intimata-pârâtă M. M., reprezentând onorar avocațial.

Solicită respingerea apelului ca nefondat având in vedere următoarele

motive:

Reclamanții-apelanți critica sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei SENTINȚA CIVILA NR.20.136/ 18 OCTOMB. 2012 - pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._ - hotărâre prin care a fost respinsa ca nefondata acțiunea formulate de ei, invocând următoarele motive si anume :

1. Instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca pentru incheierea Protocolului nr.28.871 din 30.o7.1996 nu era necesara emiterea unei hotărâri de Consiliu Local al M. C. -N., iar acest fapt nu atrage nulitatea absoluta a actului menționat cata vreme prin prisma disp. art. 84 din Lg.69/1991- se prevede ca o astfel de hotărâre, ca forma de manifestare a consimțământului la incheierea Protocolului atacat, era atat necesara, cat si obligatorie.

   Precizează că această critica este nefondata pentru următoarele considerente si anume :

   Legal a statuat instanța de fond asupra faptului ca actul -PROTOCOLUL - Nr.28.871/_ - a fost incheiat - in scopul alicarii dispozițiilor Lg.112/1995 si a Normelor de aplicare ale legii respective cu referire la disp.art.33 din HG nr.20.1996.

   Lg. 112/1995 - lege speciala - intrata in vigoare ulterior Lg.69/1991 - instituie dreptul chiriașului care ocupa o locuința care intra sub incidența legii si care nu se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora sa cumpere locuința aflata la data intrării in vigoare a legii in domeniul privat al statului, administrat de unitățile administrative ;

   Art. 33 pct. l - din Normele de aplicare ale Lg.112/1995 aprobate prin HG.20/;996 - prevede ca: "Vânzarea apartamentelor in condițiile Lg. 112/1995 se face de către societățile comerciale specializate in vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele, existente la data intrării in vigoare a legii ";

   Pct. 2 din același articol prevede ca "Unitățile prevăzute la aliniatul precedent vor urmări incasarea ratelor si a dobânzilor aferente, stabilite potrivit legii, si isi vor desfășura activitatea pe toata durata necesara".

   Or, SC CONSTRUCT ARDEALUL SA a fost o societate comerciala infiintata in acest scop, obiectul sau de activitate fiind efectuarea operațiunilor necesare punerii in aplicare a dispozițiilor legale imperative ale Lg. 112/1995- privind vânzarea locuințelor care cădeau sub incidența ei.

   Raportat la dispozițiile Legii 112/1995- dispoziții imperative - s-a reglementat obligația statului de a vinde către chiriașii care indeplineau cerințele legale bunurile imobile care intrau sub incidența legii respective - situație in care - Protocolul - a cărui nulitate o solicita reclamanții prin acțiune nu este o convenție - prin care părțile lui isi asuma drepturi si obligații reciproce.

   Unitatea administraritva deținătoare de locuințe care cădeau sub incidența legii speciale 112/1995 - prin actul respectiv- PROTOCOL - mandatează unitatea specitalizata sa efectueze operațiunile vânzării - stabilind atribuțiile societății comerciale respective pentru punerea in aplicare a dispozițiilor legii, privind vânzarea locuințelor care puteau fi vândute in baza ei.

   Menționează că instanța de fond reține corect ca atâta vreme cat prin lege s-a impus obligația unității deținătoare de a vinde in situația in care cumpărătorul justifica dreptul de a cumpăra - nu era necesar un act normative cu forța juridica inferioara / in speța o hotărâre de consiliu local/ care sa incuviinteze incheierea protocolului cu atat mai mult cu cat nici o dispoziție a legii nu impunea acest lucru

   - astfel ca dispozițiile art. 84 al. l si 2 din Lg. 69/1991 nu isi au aplicabilitatea in speța.

2. Menționează că în al doilea motiv de apel reclamanții apelanți susțin ca nelegalitatea soluției instanței de fond este atrasa de faptul ca in mod gresiat a apreciat ca primarul si cei doi directori care au semnat protocolul atacat au avut capacitatea de a incheia actul respectiv, apelanții facand trimitere la disp. art. 44 al. l lit. b din Lg. 69/1991 care stabilește ca primarul este organul executiv, care asigura executarea hotărârilor consiliului local.

   Precizează că motivul de apel este nefundat.

   Legea speciala 112/1995 reglementând procedura administrativa de punere in aplicare a dispozițiilor sale - a dispus infiintarea entităților specializate stabilind totodată si obligațiile si atribuțiile acestora pentru punerea in aplicare a dispozițiilor sale - in speța comisiile locale si județene de aplicare a disp.Lg.112/1995, comisii tehnice de specalitate, si unități specializate in vazarea locuințelor.

   Legea stabilește de asemenea, art. 45 pct. 4 din HG 20/1996 - ca P. - este președintele Comisiei locale de aplicare a Lg. 112/1995 - acesta având atribuții reglementate de legea respectiva in scopul punerii in aplicare a dispozițiilor sale.-

   context in care acesta avea capacitatea de a semna protocolul respectiv, dupa cum si ceilalți membrii ai comisiei pentru aplicarea legii.

3. Arată că se susține in motivul trei de apel ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca in speța nu se poate retine nevalabilitatea orbiectului juridic al PROTOCOLULUI, a faptului ca acest obiect nu este licit si in același timp nedeterminat.

   Precizează că această critica este nefondata.

   Menționează că în mod corect a statuat instanța de fond ca in raport de dispozițiile legale - cu referire la dispozițiile legii 112/1995 precum si a Normelor de punere in aplicare a legii aprobate prin HG. 20/1996 - susținerea reclamanților din acțiune nu poate fi reținuta ca motiv de nulitate.

   Arată că, atâta vreme cat legea a dispus condițiile in care se face vânzarea modalitatea de incheiere a contractelor de vânzare cumpărare precum si cine este abilitat sa incheie aceaste contracte - si totodată sa instrumenteze operațiunile de incheiere a contractelor de vânzare cumpărare - susținerea reclamanților din acțiune nu este fondata dupa cum nu este fondata nici crtica formulate in apel sub acest aspect.

4. M. ivul de apel care vizează frauda la lege - pe care reclamanții apelanți au invocat-o in fata instanței de fond - instanța neretinand acest motiv de nulitate, precizează că de asemenea nu este fondat.

Arată că, asa cum a menționat - incheierea contractelor de vânzare cumpărare in baza Lg. 112/1995 a fost dispusa prin aceasta lege - protocolul respectiv s-a incheiat in baza legii respective - iar ceeace ce se invoca de apelanți in acest motiv de apel - in sensul ca s-a vândut un imobil care nu intra sub incidența Lg.112/1995 - exceed cadrului procesual din acest litigiu in care este supus cenzurii instanței - actul PROTOCOLUL Nr. 28.871/30.o7.1997 - si nicidecum contractele de vânzare-cumpărarec prin care s-au instrainat imobilele care intrau sub incidența Lg.112/1995 - si care - in ce-i privește pe reclamanți fac obiectul unui alt litigiu - suspendat pana la solutionmarea irevocabila a prezentului dosar.

Pentru considerentele mai sus invocate solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinica si legala cu obligarea in solidar a apelanților la plata cheltuielilor de judecata justificate de intimata-pârâtă M. M. .

Prin întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți P. municipiului C.

-N., M. C. -N., reprezentat prin primar, C. local al municipiului C. -

N., reprezentat prin primar, s-a solicitat respingerea apelului reclamanților, ca nefondat si, pe cale de consecința menținerea Sentinței civile nr. 20.136 din 18 octombrie 2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr. 17._, ca temeinica si legala.

În motivare s-a arătatcă: prin Sentința civila nr. 20.136 din 18 octombrie 2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr. 17._, instanța respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; respinge excepția lipsei de interes a reclamanților; respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților S. L. s.a.; admite excepția lipsei capacității procesuale de folosința o paratului SC Construct-Ardealul SA; respinge acțiunea formulata de reclamanți, in contradictoriu cu parații S. R. prin C. local ol municipiului C. -N., M.

C. -N., P. municipiului C. -N. s.o, privind nulitatea parțiala a Protocolului nr. 28.871/_, ca neintemeiata; obliga reclamanții, in solidar, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea paraților Timbrus C. s.a. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea paraților P. Bidion s.o., la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea paratei Moldovon M., la plata sumei de 750 lei in favoarea paratei Sar di E. .

In motivarea apelului, apelantii-reclamanti, arata, in esența, următoarele:

In mod greșit instanța de fond o reținut ca prin încheierea Protocolului nr. 28.871/_ nu era necesara emiterea unei hotărâri o C. ui local al municipiului C. -N., iar acest fapt nu atrage nulitatea absoluta a actului menționat; lipsa consimțământului C. ui local in acest protocol este lovit de nulitate absoluta. De asemenea, mai arata ca, in mod greșit instanța de fond a apreciat ca primarul si cei doi directori care au semnat protocolul mai sus amintit, au avut capacitatea de a incheia acest act. Totodată, mai critica si aprecierea instanței care a inlaturat sustinerea acestora cu privire la nevalabilitatea obiectului actului juridic atacat care rezulta din aceea ca obiectul este ilicit si nedeterminat si, nu in ultimul rand, critica hotărârea apelata si o considera nelegala intrucat instanța de fond nu a motivat in fapt si in drept prezenta hotărâre apelata.

Fata de motivele de apel invocate de către apelanți, solicită instanței respingerea apelului, având in vedere următoarele considerente:

In fapt, prin Protocolul nr. 28.871/_, incheiat intre C. local al municipiului C. -N. si S.C. Construct Ardealul S.A. se stabilește de comun acord ca, incepand cu data de_ S.C. Construct Ardealul S.A. va întocmi documentația pentru stabilirea prețului de vânzare a locuințelor pe baza Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996 si va încheia contracte de vanzare- cumparare cu titularii contractelor de închiriere ale locuințelor ce se încadrează in prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995, cu plata integrala sau in rate a prețului numai dupa ce titularul de contract va obține viza de vânzare de la Direcția de Administrare a imobilelor de Stat aplicata pe contractul de închiriere original, S.C. Construct Ardealul S.A urmând a efectua documentația de evaluare a prețului de vânzare a locuințelor solicitate pentru cumpărare, contravaloarea apartamentului sub forma de avans sau plătit integral urmând a se achita la caseria S.C. Construct Ardealul S.A.

Menționează că în speța, in mod corect instanța de fond, a apreciat ca prevederile Legii nr. 112/1995, ca lege speciala in materie, reprezintă o excepție de la prevederile art. 84 alin. 1 si 2 din Legea nr. 69/1991, in vigoare la acea data, in procedura de vânzare a imobilelor; consiliile locale aveau obligația sa constituie unitățile specializate in vânzarea locuințelor si sa le acorde acestora mandatatul pentru perfectarea contractelor de vanzare-cumparare in ceea ce privește înstrăinarea imobilelor ce intra sub incidența legii cu caracter special - Legea nr. 112/1995.

Ca atare, arată referitor la critica apelanților vizând prima critica a hotărârii apelate că este nefondota, atâta timp cat, in mod just instanța de fond o stabilit ca paratul C. local al municipiului C. -N. o respectat prevederile legii in sensul ca prin respectivul protocol o mandatat unitatea specializata in vederea vânzării imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr. 112/1995.

De altfel, actele de vânzare cumpărare perfectate au fost confirmate de autoritatea adminsitrativa prin actele ulterioare perfectării contractelor de vanzare- cumparare: incosarea prețului, consimțământul la intabulare s.a.

Referitor la lipsa capacității primarului si a celor doi directori de o încheia actul juridic atacat, reiterează, potrivit disp. art. 42 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, in vigoare la acea data, "P. reprezintă comuna sau orașul in relațiile cu persoanele fizice sau juridice din tara si din străinătate, precum si in justiție", motiv pentru care primarul avea capacitatea de a încheia actul juridic atacat.

De asemenea, calitatea primarului rezulta si din dispozițiile art. 45 pct. 4 din H.G.nr. 20/1996.

Totodată, precizează că este neîntemeiata si critica privind nevalabilitatea obiectului Protocolului nr. 28.871/_, incheiat intre C. local al municipiului C. -N. si S.C. Construct Ardealul S.A, având in vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, care stabilesc ca obiectul de reglementare il

constituie imobilele preluate de S. R., in perioada_ -_, astfel incat nu exista frauda la lege.

In consecința, solicită instanței de apel sa respingă si critica apelanților privind nemotivarea hotărârii apelate, intrucat, aceasta a fost motivata, atat sub aspectul stării de fapt cat si cu trimitere la temeiurile de drept.

Fata de cele mai sus expuse, solicită respingerea apelului apelantilor- reclamanti, ca nefondat si, pe cale de consecința menținerea Sentinței civile nr.

20.136 din 18 octombrie 2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr. 17._, ca temeinica si legala.

Prin întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți C. L. A., C.

1. G., T. C. V., C. O., M. R. O. si M. I. H., s-a solicitat respingerea apelului ca fiind vădit nefondat si in consecința menținerea in tot a sentinței civile nr. 20136/2012 pronunțata de Judecătoria C. N. . Cu cheltuieli de judecata.

   În motivare arată că:

   Prin sentința civila nr. 20136/2012, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paraților, a respins excepția lipsei de interes a reclamanților, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosința a paratului SC Construct Ardealul SA si a respins acțiunea formulata de reclamanți.

   Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea in intregime a sentinței atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.

   Apreciază temeinica si legala hotărârea instanței de fond pentru următoarele considerente:

   Prin cererea de chemare in judecata precizară, reclamanții au solicitat instanței nulitatea parțiala a Protocolului nr. 28871/_, in considerarea faptului ca ar lipsi consimțământul C. ui Local al M. C. N., aceasta intrucat, nu a fost adoptata o hotărâre privind vânzarea locuințelor care au făcut obiectul unor contracte de inchiriere, primarul si cei doi directori nu au avut capacitatea de a incheia actul juridic deoarece intrucat nu au fost mandatați in acest sens. Ca urmare, au apreciat reclamanții ca, obiectul actului nu este valabil, fiind ilicit si nedeterminat, actul fiind încheiat in mod fraudulos, in lipsa unei hotărâri a C. ui Local.

   Astfel cum in mod judicios a reținut instanța de fond, potrivit art. 33 din HG nr. 20/1996, vânzarea apartamentelor in condițiile Legii 112/ 1995, se face de către societățile comerciale si/sau unitățile specializate in vânzarea locuitnelor. Aceste unități specializate au fost constituite de către Consiliile Locale si au acționat in baza unui mandat de reprezentare, fiind mandatar al statului.

   Art. 84 din Legea nr. 69/1991, prevedea:

   1. Consiliile locale și cele județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, sa fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie închiriate. De asemenea, ele hotărăsc cu privire la cumpărarea și vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.

   2. Vânzarea, concesionarea, închirierea și locația de gestiune se fac prin licitație publica, organizată în condițiile legii.

Așadar, potrivit dispozițiilor legale sus-citate, Consiliile Locale le-a fost dat prin lege dreptul de a hotari cu privire la vânzarea bunurilor ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean.

Potrivit art. 9 din Legea 112/1995, "Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrala sau în rate a prețului. "

In concluzie, in raport de prevederile legii speciale, consiliile locale constituie unitățile specializate in vânzarea locuințelor. In speța, s-a dovedit ca paratul C. Local al M. C. N., a respectat intocmai dispozițiile legii speciale, mandatând prin protocolul atacat unitatea specializata in vânzarea locuințelor in temeiul Legii nr. 112/ 1995.

In ce privește restul criticilor privind nevalabilitatea obiectului actului juridic si respectiv a lipsei capacității primarului si a celor doi directori de a semna actul, apreciază apărările apelanților nefondate, sens in care solicită inlaturarea lor.

Precizează că, in ce privește nevalabilitatea obiectului protocolului atacat, asa cum au arătat, acesta a fost incheiat in deplina concordanta cu prevederile legii speciale, nefiind deci necesara o Hotărâre a C. ui Local pentru înstrăinarea imobilelor ce intra sub incidența Legii 112/ 1995.

Cu privire la lipsa capacității primarului si celor doi directori de a semna, apreciază temeinica soluția instanței atunci cand retine ca potrivit prev. art. 42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 "P. reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țara și din străinătate, precum și în justiție", sens in care, evident, primarul avea deplina capacitate de a semna actului juridic atacat. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului reclamanților, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legala si temeinica si bligarea

apelanților la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.

Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă M. I., s-a solicitat respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:

Precizează că instanța de fond în mod corect a reținut că PROTOCOLUL nr.28.871/_, a cărei nulitate absolută parțială s-a solicitat, a fost încheiat de

C. Local al M. C. -N. cu Construct Ardealul SA în scopul aplicării prevederilor Legii nr.l 12/1995 și a Normelor Metodologice de aplicare a legii coroborate cu dispozițiile art.33 din HG 20/1996.

Legea nr. 112/1995, lege specială în materie, a fost adoptată întocmai pentru protecția chiriașilor care îndeplinesc condițiile cerute de lege în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentelor pe care le dețin. Dispozițiile legii instituie dreptul chiriașului care ocupă locuința care intră sub incidența legii și care nu se restituie foștilor proprietari de carte funciară ori moștenitorilor acestora să cumpere locuința aflată la data întrării în vigoare a legii în domeniul privat al statului, administrat de unitățile administrative teritoriale.

Prin art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 s-a stabilit cu titlu imperativ că vânzarea apartamentelor se va realiza de către societățile comerciale specializate în vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele existente la data întrării în vigoare a legii, ori SC CONSTRUCT ARDELAUL SA a fost o societate comercială înființată cu acest scop, situație în care

C. Local al M. C. -N. a respectat întocmai dispozițiile legale imperative în momentul în care prin protocolul atacat a mandatat unitatea specializată în vânzarea imobilelor care au facur obiectul Legii nr.l 12/1995.

Menționează că s-a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 84 alin. l și 2 din Legea nr. 69/1991 nu au aplicabilitate în prezenta cauză atâtat timp cât prin legea specială s-a exceptat de la competența generală a organelor administrației locale posibilitatea adoptării unor hotărâri proprii prin care să decidă asupra administrării, închirierii ori înstrăinării imobilelor obiect al domeniului privat. Astfel atâta timp cât prin legea specială s-a impus obligația unității deținătoare de a vinde în situația în care cumpărătorul îndeplinește condițiile cerute de lege, C. Local doar și-a îndeplinit atribuțiile stabilite în executarea acestei legi-constituirea unităților specializate în evaluarea și vânzarea locuințelor, mandatarea acestora în

vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, respectarea condițiilor prevăzute de lege în momentul înstrăinării acestora.

In ceea ce privește capacitatea primarului și celor doi directori care au semnat protocolul atacat, arătă că în mod corect s-a reținut că calitatea primarului de a reprezenta unitatea administrativă derivă atât din Legea nr. 69/1991- art. 42 - cât și din reglementarea specială - art. 45 pct. 4 din HG 20/1996, a căror dispoziții stabilesc în mod clar P. reprezintă entitatea administrative în raporturile cu terții și în calitate de Președinte a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 îi revin atribuții în scopul punerii în aplicare a dispozițiilor legii, situație în care acesta avea calitatea și capacitatea de a semna protocolul respectiv, la fel și ceilalți membri ai comisiei pentru aplicarea legii.

Precizează că raportat la nevalabilitatea obiectului protocolului atacat și a nulității acestuia pentru frauda la lege, critica formulată este nefondată.

Menționează că, așa cum au arătat, atâtat timp cât prin legea specială s-a dispus vânzarea, s-au stabilit condițiile în care se va face vânzarea către chiriași ai imobilelor preluate de S. R. în perioada 6.martie.1945-22.decembrie.l989, imobile pentru care care nu s-au formulat cereri de restituire de foști proprietari ori moștenitorii acestora, or în speță este vorba de un imobil naționalizat, nu se justifică susținerea reclamanților-apelanți în ceea ce privește nevalabilității obiectului protocolului și nulității acestuia pentru fraudă la lege.

Pentru toate aceste considerente solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:

Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că pentru încheierea Protocolului nr.28 871 din_ nu era necesară emiterea unei hotărâri a C. ui local al mun. C. -N. nu poate fi primită ca fiind fondată având în vedere următoarele argumente:

În mod judicios prima instanță a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.9 din Legea nr.112/1996 potrivit cărora pentru locuințele ce nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat, chiriașul are opțiunea cumpărării acelei locuințe.

De asemenea în speță s-a făcut o corectă și pertinentă interpretare a dispozițiilor art.33 din HG nr.20/1996 potrivit cărora vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr. 112/1995 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor care administrează locuințele, existente la data în vigoare a legii.

Or, în concordanță cu opinia exprimată de către judecătorul fondului aceste societăți sau unități specializate au fost constituite de către Consiliile Locale ale unităților administrativ teritoriale, și au acționat în baza unui mandat de reprezentare, având calitatea de mandatar legal al statului.

T. ul statuează că în mod pertinent prima instanță a reținut că ulterior apariției Legii nr. 69/1991 a fost adoptată Legea nr. 112/1995, prin care s-a instituit în favoarea chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituiau în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora posibilitatea de a opta pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.

Făcând o riguroasă analiză a ierarhizării și implicit a forței juridice a diverselor acte normative adoptate de legiuitor, prima instanță a statuat în mod judicios că prin lege, ale cărei efecte nu pot fi înlăturate printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, cum este în cazul de față o hotărâre a consiliului local, a fost reglementat dreptul chiriașilor de a opta pentru vânzarea locuințelor deținute

în baza unor contracte de închiriere, corelativ cu obligația unității deținătoare de a vinde imobilele în situația în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995, situație în care C. local al municipiului C. -N. nu mai avea obligația de a emite hotărâre în acest sens.

Or, din economia dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr.112/1995 nu rezultă că în procedura de înstrăinare a locuințelor C. Local este obligat să emită hotărâre, astfel încât a fi interpretat în acest sens actul normativ enunțat ar însemna să se adauge la lege.

În aceste condiții, în concordanță cu opinia exprimată de judecătorie, tribunalul conchide că dispozițiile Legii nr. 112/1995, lege specială în materie reprezintă o excepție de la prevederile art. 84 alin. 1 și 2 din Legea nr. 69/1991, în procedura de vânzare a imobilelor consiliile locale fiind chemate doar să constituie unitățile specializate în vânzarea locuințelor, să le acorde acestora mandat pentru perfectarea contractelor de vânzare cumpărare în ceea ce privește imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și să respecte condițiile prevăzute de lege în momentul înstrăinării acestora și nicidecum să dispună printr-un act juridic inferior legii cu privire la vânzarea acestora.

A doua critică formulată de apelanți, în sensul că în mod eronat prima instanță a apreciat că primarul și cei directori care au semnat protocolul atacat, au avut capacitatea de a încheiat acest act nu este fondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 2 din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data întocmirii protocolului "P. reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție";, fapt pentru care primarul avea capacitate de a încheia actul juridic.

De asemenea în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin 4 din HG nr. 20/1996, președintele Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 este primarul, situație în care acesta, în mod evident acesta era îndrituit în a semna protocolul încheiat cu unitatea specializată în vânzarea locuințelor.

Nici critica potrivit căreia în mod incorect prima instanță a apreciat că obiectul protocolului atacat nu este ilicit și nedeterminat, nu poate fi reținută ca fiind fondată având în vedere următoarele aspecte:

Pentru ca o prestație sau un bun să poată constitui obiectul unui act juridic,acestea trebuie să îndeplinească anumite caracteristici și anume caracterul efectiv al obiectului, caracterul licit al acestuia și valoarea obiectului.

Efectivitatea obiectului presupune și ideea ca acesta să fie determinat sau cel puțin determinabil.

Or, contrar opiniei apelanților, protocolul contestat conținea suficiente elemente pentru a se putea determina obiectul acestuia, vizând totalitatea locuințelor care intrau sub incidența Legii nr.112/1995.

În ceea ce privește liceitatea obiectului actului juridic prin această caracteristică trebuie să înțelegem că prestația trebuie să fie conformă cu ordinea publică și bunele moravuri( art.5 din Vechiul Cod civil).

În aceste condiții, în mod judicios prima instanță a reținut că obiectul protocolului contestat este în concordanță cu dispozițiile legale care dispun cu putere de lege cu privire la modalitatea de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr.112/1995, nefiind în această situație necesară emiterea unei hotărâri a C. ui local prin care să se dispună asupra acestui lucru.

În fine, ultima critică formulată în sensul că instanța de fond nu a motivat în fapt si in drept sentința data asupra apărării formulate de către apelanți relativ la nulitatea protocolului atacat care decurge si din faptul ca a fost încheiat prin FRAUDAREA LEGII, fiind încălcate prevederile legale cu caracter imperativ in vigoare la momentul încheierii protocolului, nu poate fi primită ca fiind fondată, tribunalul constatând că prima instanță, în considerente (fila 821 verso a dosarului

de fond), a relevat că în speță nu se poate reține existența unei fraude la lege, întrucât, așa cum am evocat anterior, protocolul contestat a respectat pe deplin dispozițiile legale în vigoare de la acea epocă.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. L. L. R., B. F.

E., A. M. G. G., P. T. M., P. E., P. E. împotriva sentinței civile nr. 20136/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.

În temeiul art.274 C pr civ va obliga apelanții să plătească intimatului D.

R. suma de 1000 lei, intimatei M. M. suma de 1000 lei, intimatei T. C.

V. suma de 500 lei, intimatei M. R. O. suma de 800 lei, intimatei C.

L. A. suma de 800 lei, intimatei C. O. suma de 992 lei, intimatei Matefy I. suma de 4997,64 lei, intimaților T. M. și T. E. 248 lei, intimatei S. E. suma de 248 lei, intimatei K. E. suma de 248 lei, intimatei C. M. suma de 250 lei.

În schimb tribunalul va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul L. A. ., întrucât acestea nu au fost dovedite.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

	Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. L. L.	R., B.
F.	E., A. M. G. G., P. T. M., P. E.	, P. E.	împotriva

sentinței civile nr. 20136/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C.

-N. pe care o menține în totul. Obligă apelanții să plătească intimatului D.

R. suma de 1000 lei, intimatei M. M. suma de 1000 lei, intimatei T. C.

V. suma de 500 lei, intimatei M. R. O. suma de 800 lei, intimatei C.

L. A. suma de 800 lei, intimatei C. O. suma de 992 lei, intimatei Matefy I. suma de 4997,64 lei, intimaților T. M. și T. E. 248 lei, intimatei S. E. suma de 248 lei, intimatei K. E. suma de 248 lei, intimatei C. M. suma de 250 lei.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul L. A. .

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi_ .

Președinte,

O. -C. T.

Judecător,

A. -F. D.

Grefier,

L. M.

L.M. 30 Octombrie 2013 Red AD/tehn ID

05 decembrie 2013/38 ex

← Decizia civilă nr. 218/2013. Anulare act		Decizia civilă nr. 526/2013. Anulare act →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 103/2013. Anulare act Decizia civilă nr. 561/2013. Anulare act Decizia civilă nr. 4/1. Anulare act Decizia civilă nr. 218/2013. Anulare act Decizia civilă nr. 526/2013. Anulare act Sentința civilă nr. 3239/2013. Anulare act Decizia civilă nr. 535/2013. Anulare act Decizia civilă nr. 48/2013. Anulare act