Decizia civilă nr. 561/2013. Anulare act

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._ *

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR.561/2013

Ședința publică din 06 Noiembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: O. -R. G.

JUDECĂTOR: O. -C. T.

JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIER: A. -P. B.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii, urmare recalificării căii de atac, în complet de divergență, prin includerea în complet a doamnei judecător C.

-V. B., asupra apelurilor promovate de către apelantul reclamant P.

L. , apelanții pârâți P. municipiului C. -N. , P. S., P. N. ,

C. A. V. P., apelanții pârâții - reclamanți reconvenționali B. F. E., P. F. M., A. M. G. G., P. T. M., P. E. și P. L. L. R., în contra Sentinței civile nr. 187/15 Februarie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ * al Judecătoriei D., privind și pe intimatul pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, intimații intervenienți C. J. C., C. local al municipiului C. -N. și I.

P. J. C. , având ca obiect anulare act. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 30 Octombrie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea apelanților pârâții - reclamanți reconvenționali B. F. E., P. F.

M., A. M. G. G., P. T. M., P. E. și P. L. L. R., atașate la filele 457-459 dosar.

La data de 28 Octombrie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea apelantului reclamant P. L., prin domnul avocat Aurel Bujță, concluzii la care s-au atașat copie de pe Sentința civilă nr.1149/09 August 1966 pronunțată în dosarul civil nr.1424/1966 al T. ului P. ular al Raionului

D., Regiunea C., copie de pe acțiunea civilă înregistrată sub nr.1424/1966 formulată de Blaga A. și P. Otilia în contradictoriu cu P. V. și copie întâmpinare formulată de P. V. în dosarul nr.1424/1966, atașate la filele 461-475 dosar.

La data de 06 Noiembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise și din partea apelanților pârâții - reclamanți reconvenționali B. F. E., P. F.

M., A. M. G. G., P. T. M., P. E. și P. L. L. R., atașate la filele 476-479 dosar.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 187/15 Februarie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și a lipsei de interes a reclamantului, invocate de pârâții-reclamanți reconvenționali.

Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților

P. S. și P. N., invocate de pârâții-reclamanți reconvenționali.

Totodată, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat față de

intervenenienta C. A. P., precum și excepția puterii de lucru judecat față de reclamantul P. L., precum și față de pârâții P. S. și P.

N., excepții invocate de pârâții-reclamanți reconvenționali.

A fost respinsă ca inadmisibilă excepția nulității testamentului numitei Blaga A., invocată prin întâmpinare de către reclamant, față de pretențiile reconvenționale formulate împotriva sa.

A fost respinsă acțiunea întregită și modificată, formulată de reclamantul P. L., în contradictoriu cu pârâții P. T. M., P. E., B.

F. E., A. M. G. G., P. F. M., P. L. L., P. Ana - prin pârâții moștenitori P. T. M. și P. E. respectiv împotriva pârâților

P. S. și P. N., ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei de interes a pârâților- reclamanți reconvenționali privind capătul de cerere reconvențional de anulare a certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/2003, întocmit în dosarul nr.150/2003 a Biroului Notarului Public D. G. I. cu, excepție invocată de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională.

Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâților- reclamanți reconvenționali privind capetele de cerere reconvențională de constatare a masei succesorale după defunctele P. V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor, excepții invocate de

intervenienta C. A. P., prin întâmpinarea la cererea reconvențională (cu privire la petitele nr. 2, 3, 4 și 5 din cererea reconvențională) și în consecință respinge capetele de cerere reconvențională privind constatarea maselor succesorale după defunctele P. V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor, ca fiind introduse de către persoane fără calitate procesuală activă (petitele 2, 3, 4 și 5).

A fost respinsă excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți reconvenționali privind capetele de cerere reconvențională de constatare a masei succesorale după defunctele P. V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor, excepții invocate de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională, ca fiind rămasă fără obiect.

De asemenea, a fost respinsă excepția lipsei de interes a pârâților- reclamanți reconvenționali privind capătul de cerere reconvențională de constatare a nulității absolute a testamentului purtând încheierea de autentificare nr.2938/1970 a notariatului de Stat local D., excepție invocată de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere reconvențional de rectificare a situației de CF, invocată de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F.

P., invocată de intervenient.

Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intervenienților C. ui J. C., C. ui Local al Municipiului C. -N. și Instituției P. J. C. .

A fost respinsă cererea formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali P. T. M., P. E., B. F. E., A. M. G. G. ,

P. F. M., P. L. L., P. Ana - prin pârâții moștenitori P. T. M. și P. E., împotriva intervenienților C. J. C., C. Local al Municipiului C. -N. și I. P. J. C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali P. T. M., P. E., B. F. E. ,

A. M. G. G., P. F. M., P. L. L. R., P. Ana - prin pârâții moștenitori P. T. M. și P. E., în contradictoriu cu P. L., P.

S., P. N., C. A. V. P., P. Municipiului C. -N., Ministerul Finanțelor Publice, după cum urmează:

S-a constatat nulitatea certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/2003, întocmit în dosarul nr.150/2003 a Biroului Notarului Public D. G. I. cu.

S-a constatat nulitatea testamentului purtând încheierea de autentificare nr.2938/1970 a Notariatului de Stat local D. .

A fost respins capătul de cerere reconvențională privind rectificarea situației de carte funciară prin anularea încheierii de întabulare nr.1516/_ și restabilirea situației anterioare, ca neîntemeiat.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul P. E. V.

, decedat la data de_ se compune și din cota de 1/1 parte din următoarele terenuri: loc de casă în str.Fîntînele 32, în suprafață de 185 stj., cu nr. topo 21439/30, loc de casă în str.Deleanu, nr.14, în suprafață de 380 stj, cu nr. topo 21439/31, loc de casă în str.Deleanu nr.12, în suprafață de 194 stj, cu nr. topo 21439/32, loc de casă în str.Deleanu nr.10, în suprafață de 207 stj, cu nr. topo 21439/33, loc de casă în str.Deleanu nr.8, în suprafață de 218 stj., cu nr. topo 21439/34, loc de casă în str.Deleanu nr.6, în suprafață de 233 stj, cu nr. topo 21439/35, loc de casă în str.Deleanu nr.4, în suprafață de 246 stj, cu nr. topo 21439/36, loc de casă în str.Deleanu nr.2, în suprafață de 176 stj., cu nr. topo 21439/37, loc de casă în str.Donath nr.105, în suprafață de 402 stj, cu nr. topo 21439/2, care au fost înscrise în CF nr.23464 C. -N. .

S-a constatat nulitatea dispozițiilor de restituire nr.1090/_ și nr.1091/_, emise de P. Municipiului C. -N. .

Au fost respinse excepțiile lipsei de legitimare procesuală și de interes invocate împotriva intervenientei C. A. V. P., iar pe fond cererea intervenientei ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul P. L. la plata către pârâții-reclamanți reconvenționali a sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarele:

Cu privire la excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinarea formulată la cererea principală, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului reclamantului, urmând a lua în considerare actele ce-i atestă până la proba contrară calitatea de moștenitor și faptul că prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 a fost repus în termenul de acceptare a moștenirii după defuncta P. V., în calitate de nepot de frate predecedat, iar existența unui legat încheiat de către defunctă în anul 1970 nu înlătură

dreptul reclamantului, în calitate de moște- nitor legal, de a dobândi bunuri care au aparținut mătușei sale și, ca urmare, reclamantul are calitate procesuală activă și interes. Legiuitorul a reglementat un caz special de repunere în termenul de prescripție al dreptului de opțiune succesorală, prin derogare de la caracterul indivizibil al devolu- țiunii moștenirii, constând în cererea adresată pentru retrocedare sau despăgubiri, în temeiul căreia sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare, cu privire la cota ce li se cuvine după autorul lor din imobilele care nu s-au găsit în circuitul civil la data deschiderii succesiunii, toate categoriile de moștenitori ce-și pot dovedi calitatea pe baza certificatului de moștenitor, a hotărârii judecătorești definitive sau, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, fiind excluși doar cei care au renunțat expres la titlul de moștenitor și implicit la moștenire; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N., care au formulat de asemenea notificări după defuncta P. V. în condițiile Legii nr.10/2001, pentru bunurile care ar fi putut reveni acesteia, în calitate de moștenitoare a defunctului P. E. V. ; a respins excepția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.2930/1996, pronunțată în dosarul civil nr.4347/1995 al Judecătoriei D., față de reclamantul P. L. și pârâții P. S. și P. N.

, care nu au participat, personal sau prin antecesori, în respectivul proces, nefiind dată nici identitatea de obiect și de cauză între prezenta acțiune și cea soluționată prin hotărârea invocată.

Menirea principiului puterii lucrului judecat rezidă atât în împiedicarea unei noi judecăți asupra unui proces terminat, vizând aceleași

părți, obiect și cauză, cât și eventuala contrazicere a celor statornicite printr- o hotărâre anterioară, în sensul de a nu se ajunge printr-o altă judecată în situația afirmării unui drept negat sau la negarea unui drept afirmat. Principiul asigură stabilitate juridică, fără să aducă atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din C.E.D.O., întrucât accesul la justiție nu constituie un drept absolut, ci unul relativ, limitat prin aplicarea altor principii.

În reglementarea vechiului cod civil aplicabil în speță, principiul în discuție a cunoscut forma excepției procesuale prevăzută de art.1201 Cod civil și art.166 Cod procedură civilă, ce corespunde efectului negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată, prin prisma triplei identități de părți, obiect și cauză, precum și forma prezumției legale absolute, în acord cu dispoziția cuprinsă în art.1200 pct.4 din vechiul Cod civil, potrivit căreia, printre prezumțiile legale se numără și ";puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat";, ce corespunde efectului pozitiv, de mijloc de probă, absolut au relativ, prin care se demonstrează ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.

Efectul pozitiv al lucrului judecat s-a impus într-un al doilea proces ori de câte ori în litigiul ce poartă între aceleași părți sunt dezbătute consecințe juridice decurgând dintr-o chestiune liti- gioasă tranșată irevocabil printr-o hotărâre anterioară.

Analizând în speță principiul evocat, s-a constatat neîndeplinirea cerințelor cumulative ale efectului negativ al puterii lucrului judecat.

Astfel, comparând tripla identitate din primul proces, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.2930/1996, cu părțile, obiectul și cauza noii cereri de chemare în judecată, deci cu pretenția efectiv formulată de reclamant și fundamentul juridic al acțiunii de față, întregită și modificată, s-a constatat faptul că în primul dosar au figurat ca reclamanți numita

Blaga A. (antecesoarea pârâtelor B. F. E., A. M. G. G. și

P. F. M. ), numitul P. E. T. (antecesorul pârâților P. Ana, P. E. și P. T. M. ) și numitul P. L. (antecesorul pârâtului P. L. L.

R. ), care au chemat-o în judecată exclusiv pe numita M. L. (antecesoarea intervenientei C. A. V. P. ), în calitate de moștenitoare a defunctei P. V. .

Or, hotărârea pronunțată împotriva unuia dintre moștenitori nu poate fi opusă altui moște- nitor, transmisiunea succesorală și deci reprezentarea operând doar "pe verticală"; - între defunct și moștenitori, iar nu și pe

"orizontală"; - între moștenitori.

În ce privește identitatea de obiect, dacă în procesul inițial s-a cerut și constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.152/_ emis de Notariatul de Stat al Fostului Raion D. în dosarul succesoral nr.152/1967, privind dezbaterea succesiunii după defunctul P. E. V., stabilindu-se calitatea de moștenitori legali ai defunctului P. E. V. în persoana numiților Blaga A., P. L. și P. E., prin acțiunea de față reclamantul

P. L. a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.53/_, eliberat de către Biroul Notarului Public Sighartau

V.M., deci a unui act juridic diferit și eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defunctul P. E. V., în favoarea numitei P. V., ca moștenitoare testamentară, pentru bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.152/1967.

S-a constatat așadar lipsa identității de părți obiect; în ce privește cauza, ambele acțiuni au ca fundament al dreptului pretins succesiunea.

Lipsa identității părților face inaplicabilă prezumția legală absolută a puterii lucrului judecat, de strictă interpretare, prev. de art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) Cod civil, ca o consecință a efectului pozitiv al principiului în cauză, ceea ce înseamnă că reclamantul poate susține contrariul prin orice fel de mijloace de probă admise de lege, așa cum și pentru pârâții reclamanți reconvenționali ceea ce s-a constatat în cuprinsul sentinței invocate are putere doveditoare relativă ca o consecință particulară a opozabilității efectelor judecății, nefiind vorba de o manifestare a efectului pozitiv al puterii lucrului judecat.

În considerarea celor expuse, instanța nu a primit excepția autorității lucrului judecat, nici față de reclamant și nici față de pârâții P. S. și P.

N., așa cum nu putut primi nici prezumția legală absolută de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă din 1996.

Pe fondul acțiunii principale, au rezultat următoarea stare de fapt:

Prin certificatul de moștenitor nr.216-217/_, eliberat de Notariatul de stat al Raionului G. în dosarul nr._, s-a stabilit că masa succesorală rămasă după defuncta P. Regina (Reghina prin acțiune), decedată la data de_, a fost moștenită de P. V., în cota de ¼ parte, în calitate de soț supraviețuitor și de P. E. V., în cota de ¾ parte, în calitate de fiu al defunctei, iar masa succesorală rămasă după defunctul P.

V., decedat la data de_ a fost moștenită de fiul P. E. V., precizându-se in terminis că "defunctul P. V. a lăsat testament olograf cu data de 1 februarie 1945, prin care impune moștenitorilor legali anumite obligațiuni";, fiind totodată menționată drept legatară a defunctului numita

P. V., vară primară a acestuia. Pe versoul certificatului se mai face mențiune despre faptul că P. E. iu V., fiul defunctului P. V. are

"...obligația de a executa dispozițiunile defunctului făcute prin testament olograf în favorul lui P. V. .";

Prin declarația din data de_, numita P. V. a declarat că acceptă "primirea moștenirii lăsate prin testament olograf de către vărul său defunct P. V. ";.

Aceste acte eliberate în procedura succesorală notarială și efectele lor, nu sunt contestate de către părțile împrocesuate.

Litigiul de față privește ceea ce s-a întâmplat cu moștenirea defunctului P. E. V., decedat la data de_ .

Astfel, prin certificatul de moștenitor nr.152/_, eliberat de Fostul Notariat de Stat al Raionului D., în dosarul nr.152/1967, s-a stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul P. E. V., se compune, între altele, din imobilele înscrise în C.F. nr.23464 C. -N., stabilindu-se că P.

V. este moștenitoare testamentară și legală, ca vară primară, pe verso menționându-se faptul că "întregul patrimoniu succesoral în baza testamentului și în baza legii art.672 Cod civil este deferit cu titlu de succesiune legală și testamentară în favoarea unicei succesoare legale P. V. ";, precum și faptul că sunt decăzuți din succesiune, conform art.700 din Codul civil, numiții Budu Babina, P. Otilia, Blaga Eleonora, Nichifor V. și O. I. .

Dacă în privința calității de legatară nu există niciun fel de mențiuni prin certificat relativ la felul testamentului, tipul de legate și obiectul acestora, în cazul titlului de moștenitoare legală s-a arătat că P. V. este vara primară a defunctului. Însă, prin sentința civilă nr.2930/1996, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr.4347/1995, s-a statuat în sensul Că aceasta era rudă de gradul V cu defunctul, fiind evidentă greșeala notarului, deoarece nu putea fi vară deopotrivă cu P. E. V. și cu tatăl acestuia, defunctul P. V. .

Din modul de întocmire a certificatului în discuție, nu reiese de ce notarul a omis existența declarațiilor autentificate de fostul Notariat de Stat al Raionului G. la data de_, prin care numitele Blaga A. și P. Otilia, verișoare primare din orașul G., au arătat că acceptă în mod expres succesiunea după defunctul P. E. V. .

P. V., ce avea domiciliul tot în orașul G., știa la data eliberării certificatului de moștenitor despre acceptarea făcută de numitele Blaga A. și P. Otilia, întrucât a fost chemată anterior de acestea în judecată, prin cererea înregistrată sub nr.1424/_ la nivelul fostului T. P. ular al Raionului D., în principal pentru anularea testamentului olograf al defunctului, datat 12 septembrie 1957, cât și a întregirii de testament datată_, contestându-se obiectul legatului - prin prisma includerii și a unui imobil naționalizat, situat în C. -N., str.Dozsa nr.16 și Cotită - dar și pentru faptul că legatar universal era instituit Ordinul C. ilor Franciscani din Ardeal, entitate care nu putea primi legatul sau care nu l-a acceptat în termen. S-au mai invocat vicierea consimțământului testatorului în cazul ambelor acte, contestarea autenticității acestora, iar prin precizarea de acțiune s-a cerut constatarea nulității absolute a legatului lăsat lui P. V.

, întrucât reprezenta o substituție fideicomisară.

Lăsând la o parte petitele și argumentele din respectiva acțiune, în speță trebuie lămurit dacă în cuprinsul testamentului olograf au existat unul sau mai multe legate, tipul acestora și obiectul lor, în special în ce privește legatul lăsat numitei P. V. .

În primul rând s-a observat că a existat un script invocat de către P.

V. drept testamentul olograf al defunctului, precum și o întregire a acestuia, acte care nu au fost însă depuse în original dosarul succesoral

instrumentat sub nr.123/1965, ci în copie, aspect subliniat de reclamantele Blaga A. și P. Otilia prin primul petit al acțiunii lor introductive din 1966 și necontestat de către numita P. V., care a arătat prin întâmpinare că este gata să depună în instanță originalul pentru expertizare, ceea ce nu s-a mai întâmplat, acțiunea fiind anulată ca netimbrată.

Este de menționat și faptul că părțile respectivului proces au fost îndrumate la judecată de către notarul în fața căruia s-au prezentat pentru dezbaterea moștenirii defunctului P. E. V., în dosarul succesoral amintit, tocmai din pricina existenței unui asemenea testament.

Din argumentarea acțiunii și întâmpinarea depusă prin avocat la dosarul din 1966, a rezultat că testamentul olograf și întregirea acestuia priveau instituirea de către defunctul P. E. V. ca legatar universal, pentru întreaga sa avere (după cum s-a menționat la ad.2 din întâmpinare), a Ordinului C. ilor Franciscani din Ardeal, cu sarcina de a construi o biserică sau a unei capele mai mari cu o mănăstire (motivarea de început a acțiunii), în timp ce numita P. V. trebuia să fie beneficiara unui legat cu titlu particular, cel puțin a unuia de bunuri mobile (a se vedea completarea de acțiune - motive, pag.3, aflată la fila 11 dosar acvirat nr.1424/1966 al fostului T. Pupular al Raionului D., dar mai ales întâmpinarea lui P. V.

, cu referire la mențiunea de la pag.3, "ad.8"; alin.2 - fila 16 dosar acvirat, unde aceasta arată că: "În fine, sunt în situațiunea de a face oricând proba ca am luat în stăpînirea - imediat după decesul defunctului - bunurile mobile ce alcătuiesc legatul meu, manifestându-mi și pe această cale voința fermă de acceptare a moștenirii.).

Se pare însă că miza moștenirii era alta, deoarece, văzând și pct.8 din completarea de acțiune a reclamantelor Blaga A. și P. Otilia, reiese că, atât defunctul P. V., prin testamentul său din 1948, cât fiul acestuia P.

E. V., prin testamentul întocmit în 1959 și întregirea din 1963, ar fi testat în favoarea lui P. V. imobilul situat în C. -N., str. Dozsa (G. Doja, devenită în prezent str. Regele Ferdinand) nr.16, precum și o grădină, acest legat fiind văzut prin acțiune, conform pct.II-3 din aceeași completare, în strânsă legătură cu existența legatarului universal amintit și cu masa succesorală. În opinia reclamantelor, respectivul legat cu titlu particular și nu altul reprezenta și o substituție fideicomisară.

În speța de față, însă, nu interesează argumentele prezentate în susținerea acțiunii respective, ci faptul că au existat două înscrisuri invocate drept testamentul olograf și întregirea acestuia, aparținând defunctului P.

E. V., acte contestate și atunci, precum și în prezent.

Din cererea scrisă, semnată și datată personal la data de_, aflată la fila 32 din dosarul nr.1424/1966, prin care s-a solicitat tribunalului trimiterea dosarului sau a hotărârii la notariat pentru continuarea procedurii succesorale în dosarul nr.123/1965, numita P. V. arată in terminis că " ... sunt erede testamentar și executor testamentar. În testament sunt arătați ca moștenitori: ordul franciscan și S., care încă trebuie să se declare dacă primesc ori nu lăsămîntul. Verii legali, veri cu mortul, în parte n-au reflectat la lăsămînt, iar cele două vere a mortului au pierdut procesul, așa că urmează să se declare ceilalți erezi testamentari, dacă primesc ori nu lăsământul și dacă nu-l primesc vin eu ca erede. Eu cu testamentul sunt mulțumită și atunci dacă ordul franciscan sau S. vor primi lăsâmântul, așa că eu nu vreau să fac nici un proces.";.

Cu alte cuvinte, coroborând acest script cu actiunea reclamantelor Blaga A. și P. Otilia și apărările făcute prin întâmpinarea depusă prin

avocat de către P. V. la acel dosar, a rezultat că aceasta din urmă era beneficiara unui legat cu titlu particular pentru anumite bunuri mobile și anumite bunuri imobile, în timp ce legatar universal, cu obligația de a îndeplini o sarcină, precum s-a arătat anterior, era instituit Ordinul C. ilor Franciscani din Ardeal. Menționarea ca erede testamentar a S. R. prin cererea amintită, a fost făcută de P. V. cu înțelesul explicat tot prin întâmpinarea sa expresis verbis "Reclamantele (Blaga A. și P. Otilia s.n.) au fost excluse dela moștenirea defunctului prin actele de ultimă voință a căror anulare se cere prin acțiune. Anularea testamentului ar duce la predarea moștenirii conform legii ( către S. R. ,s.n.), reclamantele fiind rude în gradul IV cu defunctul.";, coroborat cu ad.9 alin.2 din întâmpinare unde se arată că cele două moștenitoare au fost exheredate de către defunct nu numai implicit, prin testarea bunurilor altor persoane, ci și în mod expres, prin prevedere cuprinsă într-un alineat aparte din testament. Astfel se recunoștea indirect de către P. V. faptul că nu se afla în gradul de rudenie admis de lege care să-i confere vocație succesorală legală la moștenire.

Așadar, P. V. vedea S. R. ca beneficiar în subsidiar al moștenirii testate, după acel ordin călugăresc "așa că urmează să se declare ceilalți erezi testamentari, dacă primesc ori nu lăsământul și dacă nu-l primesc vin eu ca erede.";, încheindu-și respectiva cerere prin a arăta că "eu cu testamentul sunt mulțumită și atunci dacă ordul franciscan sau S. vor primi lăsământul,..."; deci legatul universal, iar ea să rămână cu bunurile obiect al legatului cu titlu particular.

În continuare, numita P. V. a obținut certificatul de moștenitor nr.152/_, eliberat după procedura succesorală notarială reglementată la acea vreme prin Decretul nr.40/1953, act în cuprinsul căruia se menționează faptul că numiții Budu Babina, Nichifor V., O. I. și mai ales numitele P. Otilia și Blaga A. (Eleonora), sunt persoane decăzute din succesiune conform art.700 Cod civil, deși, așa cum s-a precizat mai sus, existau declarațiile acestora din urmă, autentificate de către fostul Notariat de Stat al Raionului G. sub nr.104/_, date în interiorul termenului legal de 6 luni, prin care au acceptat în mod expres succesiunea rămasă după defunctul lor văr primar P. E. V., consolidându-și titlul de moștenitoare legale, potrivit art.688,699 din vechiul Cod civil.

Acesta este unul dintre motivele pentru care, prin Sentința civilă nr.2930/1996, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr.4347/1995, s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.152/_ emis de Notariatul de Stat al Fostului Raion D., stabilindu-se totodată că moștenitori legali ai acestuia sunt Blaga A. (Eleonora), în cota de 2/4 parte, P. L. , în cotă de ¼ parte și P. E. , în cota de ¼ parte - antecesorii pârâților reclamanți reconvenționali.

În respectiva speță, instanța a reținut că înscrierea în certificatul de moștenitor nr.152/1967 a decăderii din succesiune a verișoarelor primare P. Otilia și Blaga A. (Eleonora), este eronată întrucât acestea au acceptat succesiunea în termen legal, prin declarație autentică. Văzând și faptul că P.

V. era rudă de gradul V cu defunctul P. E. V. (fiind vară primară cu tatăl acestuia, P. V. ) și că pârâta M. L. - antecesoarea intervenientei

C. A. V. P., nu a depus testamentul ce ar fi fost lăsat de către defunct în favoarea lui P. V., instanța a considerat eronate mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor cu privire la calitatea de moștenitor legal și testamentar a defunctei P. V. .

În cauza de față, reclamantul a invocat forța probantă a certificatului de moștenitor nr.152/ 1967, ca act autentic, conform art.1173 din vechiul Cod civil, atunci când susține că testamentul de care a beneficiat P. V. a existat. Însă, așa cum s-a arătat anterior, văzând actele dosarului nr. 1424/1966 al fostului T. Pupular al Raionului D., se constată că P. V. era cel mult beneficiara unui legat cu titlu particular de anumite bunuri mobile și imobile, în timp ce legatarul universal, instituit asupra întregii averi a defunctului, după cum arată chiar numita P. V. în apărarea făcută prin întâmpinarea depusă în dosarul amintit, era Ordinul C. ilor Franciscani din Ardeal, entitate care nu ar fi acceptat în termenul legal de 6 luni legatul lăsat cu sarcină.

Pe de altă parte, cât privește forța probantă a certificatului de moștenitor față de terții care nu au participat la emiterea lui ( și evident față de succesorii acestora) mențiunile certificatului sunt opozabile numai până la dovada contrară, ceea ce înseamnă că, în acțiunea prin care au cerut anularea actului, contestând calitatea titularului de moștenitor și întinderea drepturilor lui succesorale, eventual stabilirea masei succesorale și partajul, terții interesați pot dovedi prin orice mijloace o stare de fapt contrară.

A fost un alt motiv pentru care, în dosarul nr.4347/1995, văzând că pârâta M. L. - antecesoarea intervenientei C. A. V. P., nu a depus testamentul cu pricina și întregirea acestuia, instanța a considerat eronate mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor cu privire la calitatea de moștenitor legal și testamentar a defunctei P. V. .

Altfel spus, s-a constatat că în mod nelegal s-a atribuit prin acel certificat eliberat numitei P. V. calitatea acesteia de moștenitor legal, cât timp era rudă colaterală de gradul V cu defunctul P. E. V., și tot astfel cea de moștenitor testamentar, în lipsa dovezilor privind existența și felul testamentului, a tipului de legat și al obiectului acestuia având ca legatar persoana în cauză, spre a se putea stabili, în raport de tipul de legat, în ce măsură nu mai rămân bunuri succesorale de atribuit moștenitoarelor legale acceptante nerezervatare.

Tocmai reținerea calității de moștenitor legal și testamentar, prin cumul, relevă ipoteza potrivit căreia legatul avut în vedere de către notar nu putea fi unul universal, ci eventual cu titlu universat sau particular. Dar, așa cum notarul de stat a greșit atribuind numitei P. V. calitatea de moștenitoare legală, tot astfel putea să greșească și la verificarea legalității testamentului sub raportul formei și cuprinsului său.

Astfel, văzând actele dosarului din 1966, mai sus comentate, a rezultat că legatul lăsat numitei P. V. ar fi fost unul cu titlu particular, de bunuri mobile și imobile determinate prin testamentul olograf și întregirea acestuia de aceeași natură, bunuri rămase însă neidentificate univoc, ca o consecință a faptului că lipsește orice dovadă a existenței celor două acte, în original sau în copie, de la pretinsul moment al redactării lor și până în prezent.

Numita P. V. a recunoscut faptul că a luat în stăpânire imediat după decesului lui P. E. V. unele bunuri mobile lăsate ei prin legat, constând probabil în cele 5 tablouri enumerate în cuprinsul certificatului din 1967 și care se regăsesc în motivarea acțiunii îndreptate împotriva acesteia în dosarul din 1966, unde, la pct.11, I, lit.a) se arată că "Ridicarea celor 5 tablouri, respectiv 2 cum declară în contradictoriu cei doi martori audiați ce se aflau în "custodia"; numitei Vaida Veturia, nu constituie acte de acceptare a moștenirii, ci acte de sustragere de bunuri din masa succesorală..."; și lit.c)

" Aceasta cu atât mai mult cu cât numita P. V., nu este (decât s.n.) beneficiara în speranță a unui legat particular, ea neputând intra în posesia legatului său, decât prin intermediul legatarului universal sau al moștenitorilor legali - respectiv prin punere în posesie.";. La aceste bunuri s- ar putea adauga imobilul situat în C. -N., str.Dozsa (G. Doja, devenită în prezent str.Regele Ferdinand) nr.16, precum și o grădină, posibil iden- tificată prin parcelele cu nr. topo. din C.F. nr. 23464 C. .

Însă, așa cum a rezultat din actele de la dosar, instanța a constatat că testamentul olograf și întregirea acestuia, despre care se face vorbire în cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul nr.1424/ 1966, nu au fost depuse în original, nici în cadrul procesului din 1966 sau în dosarul nr.4347/1995, dar nici în prezenta cauză, lipsind și eventuala copie a acestora, iar mențiunile din certificatul de moștenitor nr.152/1967, nu dovedesc că numita P. V. a fost moștenitoare testamentară în calitate de legatară universală. Din contră, potrivit celor mai sus arătate, reiese că a fost beneficiara cel mult a unui legat cu titlu particular de bunuri mobile, luate în stăpânire imediată, și de bunuri imobile, ultimele neidentificate în afară de orice îndoială.

În considerarea celor expuse, cât timp nu s-au putut verifica actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.152/1967, spre a se putea stabili în ce măsură a existat un testament legal încheiat din punct de vedere al formei și cuprinsului său, care să o îndrituiască pe numita P.

V. să vină la succesiune ca legatară, nu a putut fi primită pretenția reclamantului în sensul eliberării unui nou certificat de moștenitor după defunctul P. E. V., în favoarea defunctei P. V., ca moștenitoare testamentară, pentru bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.152/1967.

Din contră, așa cum s-a stabilit prin Sentința civilă nr.2930/1996, în dosarul nr.4347/1995, certificatul de moștenitor nr.152/_ emis de Notariatul de Stat al Fostului Raion D., în dosarul succesoral nr.152/1967, este lovit de nulitate, neputându-se dovedi calitatea de legatară și întinderea drepturilor succesorale cuvenite cu acest titlu numitei P. V., situație în care la succesiunea defunctului P. E. V. sunt chemați moștenitorii legali ai defunctului.

Dovedindu-se că numitele Blaga A. și P. Otilia au acceptat expres succesiunea, înseamnă că bunurile rămase după defunctul P. E. V. au intrat în patrimoniul acestora, ce s-a transmis ulterior propriilor moștenitori. În esență, văzând că potrivit legii, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din imobilele ce au aparținut autorului lor și care nu s-au găsit în circuitul civil la data deschiderii succesiunii, toate categoriile de moștenitori care au acceptat moștenirea, fiind suficientă cererea adresată pentru retrocedare sau despăgubiri, a reieșit că în speță sunt îndreptățiți să primească moștenirea prin retransmitere doar succesibilii în viață ai defunctei Blaga A. - pârâtele B. F. E. și A. M. G. G., în calitate de fiice, precum și pârâta P. F. M., în calitate de moștenitoare testamentară - respectiv ai defunctei P. Otilia - pârâții P. L. L. R., P. T. M. și

P. E., pârâta P. Ana, decedată în cursul procesului, fiind moștenită de pârâții P. T. M. și P. E. .

Practic, Blaga A., avea o cotă de 2/4 parte, iar P. Otilia cealaltă cotă de 2/4 parte din moștenirea defunctului P. E. V. .

Cota de 2/4 parte după defuncta Blaga A. s-a transmis pârâtelor B.

F. E., A. M. G. G. și P. F. M., iar cota de 2/4 parte cuvenită lui P. Otilia s-a transmis în cote egale lui P. L. și P. E., deci

¼ parte fiecare, la rândul lor moșteniți, după caz, de pârâții P. L. L.

R., P. T. M. și P. E., respectiv pârâta P. Ana, decedată în prezent.

Ca urmare, instanța a apreciată că nu sunt îndeplinite în speță condițiile pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.53/_, emis de B.N.P. Sighartău V. M. în baza sentinței definitive menționate anterior, prin care s-a stabilit că după defunctul P. E. V., decedat la data de_, au calitate de motenitori Blaga A. , în cotă de 2/4 parte, în calitate de vară primară, P. L., în cota de ¼ parte, în calitate de descendent de vară primară și P. E., în cota de ¼ parte, în calitate de descendent de vară primară, și nici pentru eliberarea unui nou certificat care să ia în considerare moștenirea testamentară și nu legală după defunctul P. E. V., raportat la faptul că nu s-a făcut dovada testamentului olograf în privința existenței, valabilității, conținutului legatelor și obiectelor acestora, respingând acțiunea extinsă și modificată ca neîntemeiată.

În privința excepțiilor invocate, după caz, de către reclamant și de către intervenienții C. A. V. P., Ministerul Finanțelor Publice,

C. J., C. Local al Municipiului C. -N. și P. Municipiului

C. -N., prin întâmpinările formulate la cererea reconvențională formulată de pârâți, instanța le-a soluționat după cum urmează:

A respins excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți reconvenționali privind capătul de cerere reconvențional de anulare a certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/2003, întocmit în dosarul nr.150/2003 a Biroului Notarului Public D. G. I. cu, precum și excepția lipsei de interes a acestora privind constatarea nulității absolute a testamentului purtând încheierea de autentificare nr.2938/1970 a Notariatului de Stat local D., excepții invocate de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională, urmând a lua în considerare faptul că certificatul de calitate de legatar cu titlu particular, precum și testamentul menționat privesc succesiunea rămasă după P. V., existând astfel interesul pârâților reclamanți reconvenționali de a reglementa situația bunurilor imobile revendicate în baza Legii nr.10/2001, după antecesorul P.

E. V. ;

Totodată, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere reconvențional de rectificare a situației de C.F., invocată de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională, ținând cont de prevederile art.36 din Decretul Lege nr.115/1938 în vigoare la data înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate, potrivit cărora "alin.1 Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripțiunii acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobanditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea-credință dreptul înscris în folosul său.";, apreciind că, în speță, acțiunea privind rectificarea situației de C.F. este imprescriptibilă, în condițiile în care titulara P. V. avea calitatea de "dobânditor nemijlocit"; și a fost de rea- credință cât s-a întabulat în baza unui certificat de moștenitor care-i atesta contrar realității cel puțin calitatea de moștenitoare legală;

A admis excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâților- reclamanți reconvenționali privind pretențiile acestora de constatare a masei succesorale după defunctele P. V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor, excepții invo-cate de intervenienta C. A. P.

, prin întâmpinarea la cererea reconvențională.(cu privire la petitele nr.2,3,4 și 5 din cererea reconvențională), apreciind că, în această materie și-n raport de obiectul concret pretins prin aceste capete de cerere, pârâții reclamanți reconvenționali nu au calitate procesuală activă, deoarece nu sunt moștenitori ai defunctelor P. V. și M. L. ;, în consecință, respingând capetele de cerere reconvențională privind constatarea maselor succesorale după defunctele P. V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor, ca fiind introduse de către persoane fără legitimare procesuală activă (petitele 2,3,4 și 5); ca urmare a celor de mai sus, a respins excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți reconvenționali privind capetele de cerere reconvențională de constatare a masei succesorale după defunctele P.

V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor, excepții invocate de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională, ca fiind rămasă fără obiect;

De asemenea, instanța de fond a respins excepția autorității lucrului judecat față de intervenienta C. A. P., invocată de pârâții- reclamanți reconvenționali, apreciind că în speță nu există identitate de obiect între prezentul dosar și cel în care a fost pronunțată sentința civilă nr.2930/1996, în dosarul nr.4347/1995 al Judecătoriei D., nefiind astfel

îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 din Codul civil; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P., a cărui chemare în judecată pentru S. R., în calitate de reprezentant, nu s-a justificat în raport de petitele formulate, chiar dacă imobilele litigioase, revendicate la Legea nr.10/2001, au fost expropriate în baza Decretului nr.254/1973; a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intervenienților C. J.

, C. ui Local al Municipiului C. -N. și Instituției P. J. C., constatând că, față de petitele formulate prin cererea reconvențională, nu se justifică chemarea acestora în judecată, apreciind că nu s-a făcut dovada calității lor procesuale, nefiind incidente dispozițiile legale invocate de către pârâții reclamanți reconvenționali, respectiv Legea nr.213/1998, urmând astfel a respinge cererea formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali împotriva acestor intervenienți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără legitimare procesuală pasivă.

Nu în ultimul rând, a respins ca inadmisibilă excepția nulității testamentului numitei Blaga A., invocată de reclamant prin întâmpinare, nefiind vorba de o excepție veritabilă, ci de o adevărată cerere în constatarea nulității unui act juridic, ce poate fi cerută pe cale de acțiune principală, supusă timbrajului, iar nu ca o excepție invocată în apărare.

Pe fondul cererii reconvenționale, s-a admis petitul de rd.1 privitor la constatarea nulității absolute a certificatul de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/_, eliberat de Biroul Notarului Public D. G. I. cu, în dosarul succesoral nr.150/2003, prin care s-a stabilit că moștenitorii testamentari ai defunctei P. V., decedată la data de_, sunt M. L.

, în prezent decedată și P. Nicolae, în calitate de legatar cu titlu particular, iar ca urmare a încheierii de îndreptare a erorii materiale nr.2654/_, s-a menționat că P. N. nu mai are calitatea de legatar cu titlu particular, rămânând doar M. L. , în prezent decedată.

La data de_, numita P. V. a întocmit un testament autentic (potrivit încheierii nr.2938), în favoarea lui P. Nicolae, tatăl reclamantului și frate cu P. V., în favoarea lui Vaida Dionisie, nepot de soră, precum și în favoarea lui M. L., nepoată de soră. Terenurile care formează obiectul legatelor cu titlu particular cuprinse în testamentul menționat au fost

expropriate în timpul vieții lui P. V., respectiv în anul 1973, potrivit Decretului nr.254/1973, iar P. Nicolae, tatăl reclamantului, a decedat în anul 1977, deci înaintea lui P. V., care a decedat în anul 1981, de unde reiese că legatul a devenit caduc atât prin efectul naționalizării bunului, dar mai ales ca urmare a decesului legatarului înaintea testatorului.

Datorită caracterului personal al liberalității, moștenitorii legatarului, fie și descendenții lui, nu au niciun drept asupra legatului, pentru că - nedodândind dreptul legat - legatarul nu-l putea transmite propriilor moștenitori, iar reprezentarea succesorală nu este aplicabilă în materia moște- nirii testamentare.

Pe de altă parte, așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr.600/1986, întocmit după defunctul P. N., reclamantul nu are calitate de acceptant al succesiunii după tatăl său.

Nu în ultimul rând, defuncta P. V., neavând calitate de moștenitoare legală, fiind rudă de gradul V cu P. E. V., nu putea dispune în mod valabil de bunuri care nu făceau parte din masa sa sucesorală. În consecință, va fi admis și petitul de rd.6 reconvențional, în sensul constatării faptului că testamentul purtând încheierea de autentificare nr.2938/1970 a Notariatului de Stat local D. este nul, fiind lipsit de efecte juridice și tot astfel certificatul de calitate de legatar cu titlu parti- cular nr.147/2003, întocmit pe baza acestui testament în dosarul nr.150/2003 a Biroului Notarului Public D. G. I. cu.

Dat fiind faptul că testamentul pe baza căruia a fost emis certificatul nu este valabil, deoarece viza bunuri cu privire la care testatoarea P. V. nu putea dispune, instanța a constatat că acest fapt atrage nulitatea certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/ 2003, întocmit în dosarul nr.150/2003 a Biroului Notarului Public D. G. I. cu.

Cu privire la capătul de cerere reconvențional privind rectificare situației de carte funciară prin anularea încheierii de întabulare nr.1516/_ și restabilirea situației anterioare, instanța a constatat următoarele:

Așa cum rezultă din cuprinsul C.F. nr. 23464 C. -N., această coală a fost sistată "din lipsă de imobil";, conform încheierii de C.F. nr.7883/1976, prin care, în baza Decretului de expro- priere nr.254/_, imobilele de sub nr.ser.A+1-9 se dezlipesc din această C.F. și se transcriu în C.F. nr.36393 nou înființată, în favoarea S. ui R. . Or, o carte funciară sistată nu se mai deschide.

Raportat la cele de mai sus, instanța a respins capătul de cerere reconvențional de rectificare a situației de carte funciară privin anularea încheierii de întabulare nr. 1516/_ și restabilirea situației anterioare, ca neîntemeiat, pârâții reclamanți reconvențional având posibilitatea de a reglementa situația de carte funciară prin raportare la situația actuală de carte funciară.

Cât privește capătul de cerere reconvențional privind suplimentarea masei succesorale rămasă după defunctul P. E. V., văzând că bunurile cuprinse în C.F. nr.23464 C. -N. au aparținut acestuia defunct, a cărui masă succesorală, potrivit certificatului de moștenitor nr.53, a revenit motenitorilor legali Blaga A., în cotă de 2/4 parte, în calitate de vară primară, P. L. , în cota de ¼ parte, în calitate de descendent de vară primară și P. E. , în cota de ¼ parte, în calitate de descendent de vară primară, instanța urmează să admită cererea și să constate că masa succesorală rămasă după defunctul P. E. V., decedat la data de_ se compune și din cota de 1/1 parte din următoarele terenuri: loc de casă în

str.Fîntînele 32, în suprafață de 185 stj., cu nr. topo 21439/30, loc de casă în str.Deleanu, nr.14, în suprafață de 380 stj, cu nr. topo 21439/31, loc de casă în str.Deleanu nr.12, în suprafață de 194 stj, cu nr. topo 21439/32, loc de casă în str.Deleanu nr.10, în suprafață de 207 stj, cu nr. topo 21439/33, loc de casă în str.Deleanu nr.8, în suprafață de 218 stj., cu nr. topo 21439/34, loc de casă în str.Deleanu nr.6, în suprafață de 233 stj, cu nr. topo 21439/35, loc de casă în str.Deleanu nr.4, în suprafață de 246 stj, cu nr. topo 21439/36, loc de casă în str.Deleanu nr.2, în suprafață de 176 stj., cu nr. topo 21439/37, loc de casă în str.Donath nr.105, în suprafață de 402 stj, cu nr. topo 21439/2, care au fost înscrise în C.F. nr.23464 C. -N. .

Ca urmare, neavând calitate de moștenitor testamentar sau legal după defunctul P. E. V., defuncta P. V. nu a dobândit bunurile

imobile cu privire la care au fost formulate de către reclamant și pârâții P. S. și P. N. notificări în baza Legii nr.10/2001, situație în care dispozițiile de restituire emise de către P. Municipiului C. N., nr.1090/_ și nr.1091/_, fiind lovite de nulitate absolută.

Instanța a admis astfel în parte cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali.

Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, instanța a respins excepțiile lipsei de legitimare procesuală și de interes, pentru aceleași considerente care au stat de principiu la baza respingerii acestor excepții și față de reclamant, iar pe fondul cererii intervenientei C. A. V. P.

, instanța a constatat următoarele:

La termenul de judecată din data de_, după ce inițial a fost chemată în judecată de către pârâți, intervenienta forțată C. A. V.

P. a depus în această calitate la dosar o cerere intitulată "intervenție în interes propriu";, arătând că este de acord cu acțiunea reclamantului, solicitând în plus față de cererea introductivă, constatarea că masa succesorală rămasă după defuncta P. V. se compune din moștenirea rămasă după defunctul P. E. V., constând, pe de o parte, din bunul imobil situat în C. -N., str. Regele Ferdinand, fosta G. Doja, nr.16, iar pe de altă parte, din bunurile cuprinse în testamentul autentificat prin încheierea 2938/_ ; constatarea faptului că antecesoarea sa, M. L. , are calitatea de moștenitoare, în cota de 1/1 parte din întreaga masă succesorală anterior menționată, în calitate de moștenitor testamentar, în baza testamentului susmenționat și a certificatului de calitate de legatar 147/2003; obligarea părților care se opun la plata cheltuielilor de judecată.

Așa cum a constatat instanța de control judiciar, în cauză nu sunt incidente prevederile art.49-56 C.proc.civ., inclusiv cele privind discutarea admisibilității în principiu a cererii. Fiind vorba de o cerere de intervenție forțată, instanta s-a pronunțat pe fondul acesteia, în sensul respingerii ei ca neîntemeiată, pentru aceleași argumente pentru care nu a fost primită nici acțiunea reclamantului.

Astfel, din moment ce s-a dovedit că numita P. V. nu are calitatea de moștenitoare legală și nici testamentară după defunctul P. E. V., nu a putut fi primită pretenția de constatarea a faptului că masa succesorală rămasă după defuncta P. V. se compune din moștenirea rămasă după defunctul P. E. V., constând, pe de o parte, din bunul imobil situat în

C. -N., str. Regele Ferdinand, fosta G. Doja, nr.16, iar pe de altă parte, din bunurile cuprinse în testamentul autentificat prin încheierea 2938/_, și prin urmare nici pretenția de constatare a faptului că antecesoarea sa, M. L. , are calitatea de moștenitoare, în cota de 1/1

parte din întreaga masă succesorală anterior menționată, în calitate de moștenitor testamentar, în baza testamentului susmenționat și a certificatului de calitate de legatar nr.147/2003.

În privința cheltuielilor de judecată, ținând cont de prevederile art.274 și urm. din Codul de procedură civilă, raportat la respingerea cererii principale ca neîntemeiată, admiterea în parte a cererii reconvenționale și respingerea cererii de intervenție, instanța a admis în parte cererea formulată de pârâții reclamanți reconvenționali privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, urmând a dispune obligarea acestuia la plata în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali a sumei de

4.000 lei.

Împotriva Sentinței civile nr. 187/15 Februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Dej, a declarat apel reclamantul P. L. (f.13-20), prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate și, în consecință: admiterea acțiunii formulate, cu consecința de a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.53/23 Iulie 1997 eliberat de B.N.P. Sighartău V. M. și să se dispună eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defunctul P. E. V., decedat la data de

14 Septembrie 1965, în favoarea defunctei P. V., ca moștenitoare testamentară, pentru bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.152/1967; respingerea în totalitate a cererii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți reconvenționali; admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare și întregirea întâmpinării la cererea reconvențională, respectiv: excepția lipsei interesului născut, legitim și actual al pârâților reclamanți reconvenționali privind capătul de cerere reconvențional de constatare a nulității absolute a certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/2003, întocmit în dosarul nr.150/2003 al B.N.P. D. G. I. cu; excepția lipsei interesului născut, legitim și actual al pârâților în formularea cererilor pentru constatarea masei succesorale după defuncta P. V., constatarea calității de moștenitor după aceasta, constatarea nulității testamentului autentificat sub nr.2938/1970, constatarea caducității legatelor cuprinse în testamentul autentificat prin Încheierea de autentificare nr.2938/29 August 1970 și constatarea masei succesorale rămase după defuncta M. L., precum și a calității de moștenitor a numitei C. A.

V. P. .

Menținerea dispozițiilor din sentința atacată privind respingerea următoarelor excepții invocate de pârâții reclamanți reconvenționali: excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantului

P. L. ; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. Nicolae; excepția autorității de lucru judecat față de intervenienta C. A.

P., precum și excepția autorității de lucru judecat față de reclamantul P.

L. și față de pârâții P. S. și P. Nicolae.

Menținerea dispozițiilor din sentința atacată privind admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P., C. local al municipiului C. -N., C. județean C., I. P. C. .

Menținerea dispozițiilor din hotărârea atacată vizând respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. A. V. P. .

Să se dispună obligarea pârâților reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat în fața instanțelor de fond și de apel.

În motivare, a arătat că există contradicții între considerentele Sentinței civile nr. 187/2012, precum și între considerentele și o parte din dispozitivul acesteia, inclusiv cu privire la efectele respingerii excepției autorității de lucru judecat în baza Sentinței civile nr. 2930/1996 a Judecătoriei D. .

Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor existente la dosarul cauzei, fapt care a condus la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice.

Prin sentința atacată s-au ignorat efectele exheredării numitelor P. Otilia și Blaga A. de către testatorul P. E. V., precum și a recunoașterii de către cele două persoane a acestei exheredări.

În raport cu subsemnatul reclamant și pârâții P. S. și P. N., în absența unei hotărâri judecătorești opozabile lor, certificatul de moștenitor nr.152/1967 face dovada că singură moștenitoare a defunctului P. E. V. este P. V. și că Blaga A. Eleonora, P. Otilia, Budu Sabina, Nichifor V. și O. I. nu au calitate de moștenitori ai defunctului P. E. V. .

Prin urmare, se impune admiterea capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.53/23 Iulie 1997, consecință care decurge din art.23 alin.1 teza I din Decretul nr.40/1953: "După eliberarea certificatului de moștenitor nu se poate eliberare alt certificat …";.

Este de subliniat faptul că instanța nu era în drept să se pronunțe cu privire la valabilitatea ori pretinsa nelegalitate a certificatului de moștenitor nr.152/1967.

Câtă vreme instanța a reținut că Sentința civilă nr.2930/1996 nu are autoritate de lucru judecat față de reclamantul P. L. și pârâții P. S. și P. N. și nu a fost investită cu examinarea legaliății certificatului de moștenitor nr.152/1967, trebuia să rețină că, în raport cu reclamantul și cei doi pârâții, acest certificat de moștenitor produce efecte în continuare.

În raport cu obiectul cererii deduse judecății, instanța pe baza probelor existenta la dosar, trebuia să se pronunțe dacă Blaga A. și P. Otilia au fost excluse de la moștenirea rămasă după defunctul P. E. V. prin testamentul olograf întocmit la data de 12 Septembrie 1957 și întregirea acestui testament din 30 Noiembrie 1963.

Existența testamentului întocmit la data de 12 Septembrie 1957 și a întregirii testamentului din 30 Noiembrie 1963 a fost recunoscută de Blaga

A. și P. Otilia, persoane care au formulat acțiune înregistrată în dosarul nr.1424/1966 a fostului T. P. ular al Raionului D., acțiune care a fost anulată, așa cum rezultă din Sentința civilă nr.1149/1966.

De asemenea, este de observat faptul că în dosarul nr.1424/1966 reclamantele au indicat cu exactitate atât data întocmirii testamentului, cât și data întregirii acelui testament. Totodată, au precizat că o copie a testamentului se află în dosarul succesoral nr.123/1965.

Mai mult, în cuprinsul acțiunii civile formulate în dosarul nr.1424/1966, reclamantele din acel dosar au redat pasaje din cuprinsul testamentului, făcând referiri exprese la anumite dispoziții din testament.

Reclamanții reconvenționali nu sunt decât continuatori ai personalității antecesorilor lor astfel că legea nu oferă, posibilitatea pentru reclamanți reconvenționali să adopte o poziție contrară față de cea avută de antecesorii lor cu privire la acest aspect, existența testamentului și a întregirii testamentului, recunoașterile făcute de antecesorii acestora fiind pe deplin opozabile reclamanților reconvenționali.

Din acțiunea civilă formulată în dosarul nr.1424/1966 rezultă în mod evident că, anterior formulării acelei acțiuni, reclamantele au văzut testamentul din 1957, cât și întregirea testamentului din 1963, nefiind posibil să redai pasaje dintr-un act, fără să vizualizezi acel act și fără ca actul să existe.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a probat atât faptul că testamentul din 1957 și întregirea din 1963 au existat, cât și cuprinsul acestuia, respectiv că voința testatorului P. E. V. a fost să stabilească calitatea de moștenitor a averii sale în favoarea persoanei care l-a îngrijit - P.

V., precum și să înlăture de la moștenire orice alte persoane cu vocație legală la moștenire, inclusiv Blaga A. și P. Otilia - antecesoarele pârâților. Instanța de fond trebuia să țină seama de recunoașterile cuprinse în cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 Iunie 1966 și în întregirea acestei cereri, acte care după înregistrarea acestora la instanță, au

dobândit dată certă conform art.1182 Cod civil.

Recunoașterile cuprinse în cererea de chemare în judecată sunt opozabile pârâților, în calitate de avânzi cauză a defunctelor Blaga A. și P. Otilia și produc efectele prevăzute de art.1176, art.1204, art.1206 Cod civil vechi.

Reclamanții reconvenționali, în calitate de moștenitori ai defunctelor Blaga

A. și P. Otilia, nu sunt terți în raport de certificatul de moștenitor nr.152/1967, fiindcă antecesoarele acestora au fost înscrise în certificatul de moștenitor ca persoane care nu au calitatea de moștenitoare după defunctul

P. E. V. .

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.17 din Decretul-lege nr.115/1938, nelegală fiind și măsura dispusă de către instanța de fond prin care s-au anulat dispozițiile de restituire nr.1090/13

Martie 2006 și nr.1091/13 Martie 2006, emise de P. municipiului C. -N.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.282, art.296 și art.274 Cod procedură civilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 187/15 Februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Dej, a declarat apel pârâtul P. S. (f.7-12), prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate și, în consecință: admiterea acțiunii formulate de reclamantul P. L., cu consecința de a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.53/23 Iulie 1997 eliberat de B.N.P. Sighartău V. M. și să se dispună eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defunctul P. E. V., decedat la data de 14 Septembrie 1965, în favoarea defunctei P. V., ca moștenitoare testamentară, pentru bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.152/1967; respingerea în totalitate a cererii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți reconvenționali; admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare și întregirea întâmpinării la cererea reconvențională, respectiv: excepția lipsei interesului născut, legitim și actual al pârâților reclamanți reconvenționali privind capătul de cerere reconvențional de constatare a nulității absolute a certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/2003, întocmit în dosarul nr.150/2003 al B.N.P. D. G. I. cu; excepția lipsei interesului născut, legitim și actual al pârâților în formularea cererilor pentru constatarea masei succesorale după defuncta P. V., constatarea calității de moștenitor după aceasta, constatarea nulității testamentului autentificat sub nr.2938/1970, constatarea caducității legatelor cuprinse în testamentul

autentificat prin Încheierea de autentificare nr.2938/29 August 1970 și constatarea masei succesorale rămase după defuncta M. L., precum și a calității de moștenitor a numitei C. A. V. P. .

P. L. ; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. Nicolae; excepția autorității de lucru judecat față de intervenienta C. A.

P., precum și excepția autorității de lucru judecat față de reclamantul P.

L. și față de pârâții P. S. și P. Nicolae.

Menținerea dispozițiilor din sentința atacată privind admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P., C. local al municipiului C. -N., C. județean C., I. P. C. .

Menținerea dispozițiilor din hotărârea atacată vizând respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. A. V. P. .

Să se dispună obligarea pârâților reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat în fața instanțelor de fond și de apel.

În motivare, a arătat că există contradicții între considerentele Sentinței civile nr.187/2012, precum și între considerentele și o parte din dispozitivul acesteia, inclusiv cu privire la efectele respingerii excepției autorității de lucru judecat în baza Sentinței civile nr. 2930/1996 a Judecătoriei D. .

Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor existente la dosarul cauzei, fapt care a condus la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice.

În raport cu subsemnatul reclamant și pârâții P. S. și P. N., în absența unei hotărâri judecătorești opozabile lor, certificatul de moștenitor nr. 152/1967 face dovada că singură moștenitoare a defunctului P. E. V. este P. V. și că Blaga A. Eleonora, P. Otilia, Budu Sabina, Nichifor V. și O. I. nu au calitate de moștenitori ai defunctului P. E. V. .

Prin urmare, se impune admiterea capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 53/23 Iulie 1997, consecință care decurge din art. 23 alin.1 teza I din Decretul nr. 40/1953: "După eliberarea certificatului de moștenitor nu se poate eliberare alt certificat …";.

Este de subliniat faptul că instanța nu era în drept să se pronunțe cu privire la valabilitatea ori pretinsa nelegalitate a certificatului de moștenitor nr. 152/1967.

Câtă vreme instanța a reținut că Sentința civilă nr. 2930/1996 nu are autoritate de lucru judecat față de reclamantul P. L. și pârâții P. S. și P. N. și nu a fost investită cu examinarea legaliății certificatului de moștenitor nr.152/1967, trebuia să rețină că, în raport cu reclamantul și cei doi pârâții, acest certificat de moștenitor produce efecte în continuare.

Existența testamentului întocmit la data de 12 Septembrie 1957 și a întregirii testamentului din 30 Noiembrie 1963 a fost recunoscută de Blaga

A. și P. Otilia, persoane care au formulat acțiune înregistrată în dosarul nr. 1424/1966 a fostului T. P. ular al Raionului D., acțiune care a fost anulată, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 1149/1966.

De asemenea, este de observat faptul că în dosarul nr. 1424/1966 reclamantele au indicat cu exactitate atât data întocmirii testamentului, cât și data întregirii acelui testament. Totodată, au precizat că o copie a testamentului se află în dosarul succesoral nr. 123/1965.

Din acțiunea civilă formulată în dosarul nr. 1424/1966 rezultă în mod evident că, anterior formulării acelei acțiuni, reclamantele au văzut testamentul din 1957, cât și întregirea testamentului din 1963, nefiind posibil să redai pasaje dintr-un act, fără să vizualizezi acel act și fără ca actul să existe.

dobândit dată certă conform art. 1182 Cod civil.

Reclamanții reconvenționali, în calitate de moștenitori ai defunctelor Blaga A. și P. Otilia, nu sunt terți în raport de certificatul de moștenitor nr.152/1967, fiindcă antecesoarele acestora au fost înscrise în certificatul de moștenitor ca persoane care nu au calitatea de moștenitoare după defunctul

P. E. V. .

Martie 2006 și nr.1091/13 Martie 2006, emise de P. municipiului C. -N.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.282, art.296 și art.274 Cod procedură civilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 187/15 Februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Dej, a declarat apel pârâta C. A. V. P. (f.22- 27), prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea cererii de

intervenție, respectiv: să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.53/23 Iulie 1997 eliberat de B.N.P. Sighartău V. M. ; să se dispună eliberarea unui nou certificat de moștenitor după defunctul P. E.

V., decedat la data de 01 Septembrie 1965, în favoarea defunctei P. V.

; să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta P. V. se compune din moștenirea rămasă după defunctul P. E. V., mai exact, pe de o parte, bunul imobil situat în C. -N., strada Regele Ferdinand (fostă

G. Doja nr.16) iar, pe de altă parte, bunurile cuprinse în testamentul autentificat prin Încheierea nr.2938/29 August 1970; să se constate că antecesoarea sa, M. L., are calitate de moștenitoare în cotă de 1/1 parte din întreaga masă succesorală anterior menționată, în calitate de moștenitor testamentar, în baza testamentului menționat și a certificatului de calitate de legatar nr.147/23 Iunie 1003, care în privința sa produce efecte; admiterea apelului cu consecința respingerii cererii reconvenționale în ce privește aspectele ce au fost admise în parte prin sentința atacată, respectiv: constatarea nulității certificatului de calitate de legatar cu titlu particular nr.147/2003 întocmit în dosar nr.150/2003 de către B.N.P. D.

G. I. cu; constatarea nulității testamentului purtând încheierea de autentificare nr.2938/1970 a Notariatului de Stat D. ; constatarea că în masa succesorală după defunctul P. E. V., decedat la data de 16 Septembrie 1965 se compune și din cota de 1/1 parte din terenurile ce fac obiectul cererii reconvenționale și constatarea nulității dispozițiilor de restituire nr.1090/13 Martie 2006 și nr.1091/13 Martie 2006, emise de P. municipiului C. -N., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că în ceea ce privește cererea de intervenție formulată, instanța de fond a înțeles să o respingă, pe fond apreciind să aceasta este neîntemeiată, cu toate că în cuprinsul motivării instanța a reținut anumite aspecte ce ar fi trebuit să ducă cel puțin la o admitere parțială a acestei cereri.

În mod evident, cel puțin cu privire la bunurile enunțate, dovada existenței testamentului și a conținutului acestuia a fost făcută, fiind chiar reținută ca atare de către instanță.

Consideră că existența și valabilitatea testamentului atât timp cât acesta este recunoscut de părțile opozante Blaga A. și P. Otilia ca antecesoare a pârâților reclamanți reconvenționali, nu poate fi pusă în discuție, la dosar existând probe concludente, în special dosarul din 1995, care face dovada acestui testament.

Un aspect discutat de instanță în 1995 a fost cel legat de inexistența dosarului succesoral nr.123/1965, care a fost găsit în arhivă, astfel că testamentul în materialitatea lui nu a putut fi pus la dispoziția instanței.

Reținerile instanței din dosarul din 1966, precum și adresele existente la dosar, denotă în mod neechivoc că acest dosar a existat și că a conținut testamentul și cele două întregirii ale acestuia în baza cărora s-a și eliberat certificatul de moștenitor nr.152/1967, care a fost ulterior anulat.

Prin urmare, este evident că reclamanții din dosarul din 1995 nu au avut interes să găsească acest dosar și că le-a profitat faptul că acest dosar nu s-a mai găsit.

În ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale în parte, apreciază că soluția instanței de fond este neîntemeiată, raportat la următoarele aspecte:

Principalul aspect reținut de către instanța fondului, care a făcut posibilă admiterea cererii reconvenționale, în parte, este reținerea acesteia că antecesoarele reclamanților reconvenționali Blaga A. și P. Otilia au acceptat expres succesiunea ori, exact această reținere a instanței, ca punct de plecare în admiterea capetelor de cerere din acțiunea reconvențională, este eronată.

Apreciază că în mod greșit nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, în mod evident acțiunea tuturor reclamanților reconvenționali, pe toate capetele de cerere fiind neîntemeiată, acestora lipsindu-e legitimarea, atât timp cât antecesoarele acestora, Blaga A. și P. Otilia au fost înlăturate de la succesiunea defunctului P. E. V. .

În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 Cod procedură civilă, art.892, art.966, art.1176, art.1204 Cod civil, Decretul nr.40/1953.

Împotriva Sentinței civile nr. 187/15 Februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Dej, au declarat apel pârâții B. F. E., P. F. M., A. M. G. G., P. T. M., P. E., P. L. L. R.

(f.29-34), prin care au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reconvenționale precizate promovată, a acordării în întregime a cheltuielilor de judecată, în toate fazele procesuale, precum și în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N. lae, a lipsei de interes a reclamantului intimat, a puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr.2930/1996 a Judecătoriei D. față de reclamantul P. L. și față de intervenienta C. A. V. P. și a respingerii excepției lipsei calității procesuale active a subsemnatelor și a respingerii excepției lipsei de interes în formularea petitelor privind constatarea masei succesorale și a calității de moștenitor după defunctele P. V. și M. L. și obligarea pârâșilor reconvenționali, care se opun, la plata cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat.

În motivare, au arătat că în mod greșit judecătorul fondului a respins ca neîntemeiat petitul din acțiunea reconvențională privind rectificarea situației de CF prin anularea Încheierii de întabulare nr.1516/13 Iulie 1967 și restabilirea situației anterioare, eroarea constând în aceea că judecătorul fondului a apreciat fără să aibă la dosar măcar un extras de C.F. nr.36393,

întrucât această carte funciară nu a fost găsită în arhiva O.C.P.I. C. -N. astfel că prima instanță nu putea respinge acest petit câtă vreme C.F. nr.36393 a fost declarată pierdută de către O.C.P.I., iar reconstituirea lui până în prezent nu a fost făcută.

Prima instanță a greșit de asemenea și prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, invocată de intervenienta C. A. V. P.

, cu privire la petitele de constatare a masei succesorale după defunctele P.

V. și M. L., respectiv de constatare a calității de moștenitor după aceste defuncte.

Judecătorul fondului a apreciat în mod greșit că nu au calitate procesuală activă deoarece nu sunt moștenitori ai defunctei P. V. și M.

L. și, ca urmare, judecătorul fondului a apreciat la fel de greșit că reclamantele nu au nici interes de a formula aceste capete de cerere.

În realitate, au și calitate procesuală activă și interes legitim în formularea respectivelor petite din acțiunea reconvențională chiar în lipsa calității lor de moștenitori după menționatele defuncte deoarece rațiunea formulării petitelor respective s-a înscris în nevoia de a se stabili că bunurile

în litigiu nu au intrat în componența maselor succesorale a celor două defuncte și, de asemenea, că reclamantul P. L. precum și pârâții P. S. și P. N. lae nu au calitate de moștenitori ai defunctei P. V., iar C. A.

V. P. este unica moștenitoare a defunctei M. L. .

De asemenea, prima instanță a greșit respingând excepția lipsei calități procesuale active a reclamantului P. L. și a lipsei de interes a acestuia, precum și prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N. lae.

Fiind anulat actul pe care reclamantul și-a întemeiat calitatea procesuală activă, rezultă că reclamantul nu mai are legitimare procesuală. Numai proprietarul deposedat de stat și moștenitorii săi pot cere restituirea imobilului, așa cum rezultă din art.3 alin.1 și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, iar nu și persoana care nu are calitatea de moștenitor a proprietarului imobilului.

În speță, reclamantul nu are calitatea necesară cerută de Legea nr.10/2001 pentru a fi îndreptățit la emiterea vreunei dispoziții de restituire cu privire la bunurile din masa succesorală după defunctul P. E. V., fiul proprietarilor tabulari - P. V. și P. Reghina.

La data intrării în vigoare a Legii 10/2001 P. V. nu era moștenitoare a defunctului P. E. V., verificarea calității sale de succesoare fiind tranșată definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr.2930/1196 a Judecătoriei D. .

Reclamantul nu are calitate procesuală activă și interes în a solicita anularea certificatului de moștenitor nr.53/1997, întrucât nu are calitate de acceptant al succesiunii după P. V., nici ca moștenitor legal, nici testamentar, respectiv legatar cu titlu particular, deoarece succesiunea după

P. V. a fost acceptată tacit M. L., nepoată de soră, în a cărei casă a locuit P. V. care a îngrijit-o și înmormântat-o pe aceasta și care și-a însușit toate bunurile mobile ale acesteia după decesul lui P. V. .

Prin efectul Sentinței civile nr.2930/30 Octombrie 1996 a Judecătoriei

, devenită irevocabilă prin neapelare, anulându-se certificatul de moștenitor nr.152/1967 au fost anulate și efectele pe care acel certificat de moștenitor le-a produs, atât în ceea ce privește calitatea de moștenitoare a lui P. V., cât și în ceea ce privește pierderea calității de moștenitor după defunctul P. E. V. a lui Blaga A. și P. Otilia.
Prin urmare, notificarea formulată de P. L., P. S. și P. N. nu produce nici o consecință juridică în temeiul Legii nr.10/2001 cu privire la acceptarea succesiunii după P. E. V. sau după P. V., întrucât înainte de intrarea în vigoare a acestei legi s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă că P. V. nu are calitate de moștenitor legal sau testamentar după P. E. V., astfel că bunurile imobile solicitate de reclamant nu se regăsesc în masa succesorală după defuncta P. V. și nu s-au regăsit niciodată.
Totodată, în mod eronat instanța a respins excepția puterii de lucru judecat față de P. L. și față de pârâții P. S. și P. N. lae și a autorității de lucru judecat față de C. A. V. P. a Sentinței civile nr.2930/1996 a Judecătoriei D., care are autoritate de lucru judecat și își produce efectele față de toți pretinșii moștenitori lui P. V., succesori în drepturi ai acesteia, chiar dacă a fost pronunțată doar față de M. L., care a fost de fapt singură acceptantă a succesiunii după P. V., în calitate de nepoată, rudă de gradul trei cu P. V. .
Pe cale de consecință, reclamantul nu justifică nici interes ocrotit juridicește pentru a cere anularea sau constatarea nulității absolute a certificatului notarial prin care s-a atestat calitatea numiților Blaga A., P.
V. și P. L. -L. -R. de moștenitori legali ai defunctului P. E.

V. .

Faptul că instanța a reținut că P. V. este beneficiara unui legat particular sau, cel mult, cu titlu universal, cu privire la bunuri imobile este contrazis chiar în motivarea instanței - pagina 15 alin.5 din sentință, motivându-se prin raportare la întâmpinarea depusă de P. V. în dosarul din 1966, că pretinsul legat cuprindea doar bunuri mobile.

Prin încălcarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța nu a acordat toate cheltuielile de judecată pe care le-au suportat în dosar nr._

, în primă instanță la Judecătoria Dej și la Tribunalul Cluj, precum și în rejudecare în dosar nr._ * al Judecătoriei D., acestea fiind mai mari decât suma de 4.000 lei acordată, așa cum rezultă din chitanțele privind onorariile de avocat depuse la dosar și, prin urmare, consideră că acordarea doar parțială a cheltuielilor de judecată într-o proporție redusă este disproporționată și inechitabilă raportat la complexitatea litigiului, la munca depusă de avocații care i-au reprezentat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.650, art.651, art.654, art.659, art.669, art.675, art.685, art.688, art.689, art.700, art.924, art.927 Cod civil vechi, O.U.G. nr.109/26 Iunie 2001, Legea nr.10/2001, art.88 din Legea nr.36/1995, art.5 din Legea nr.213/1998, art.34 din Decretul-lege nr.115/1938, Legea nr.7/1996, art.115, art.118, art.161, art.274, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 187/15 Februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Dej, a declarat apel pârâtul P. municipiului C. -N. (f.3-4), prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii petitului privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.1090 din 13 Martie 2006, respectiv nr.1091 din 13 Martie 2006 emise de P. municipiului C. -N. .

În motivare, a arătat că instanța de fond în mod eronat a admis petitul privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.1090 din 13 Martie 2006, respectiv nr.1091 din 13 Martie 2006 emise de P. municipiului C. -N., întrucât prin poziția procesuală depusă la dosarul cauzei a solicitat, conform legislației în vigoare, disjungerea și declinarea competenței de soluționare a petitului privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.1090 din 13 Martie 2006, respectiv nr.1091 din 13 Martie 2006 emise de P. municipiului C. -N., în favoarea T. ului C., motivat de faptul că în conformitate cu prevederile exprese ale art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.

De asemenea, au învederat instanței că la baza emiterii dispozițiilor de către P. municipiului C. -N. s-a aflat, în cadrul actelor depuse în susținerea și dovedirea cererii formulate în temeiul Legii nr.10/2001 și extrasul de C.F. nr.23464 C. .

În ceea ce privește Sentința civilă nr.2930/1996 a Judecătoriei D., fiind o sentință civilă aceasta produce efecte inter partes, nu erga omnes.

În concluzie, s-a dat prioritate extrasului de carte funciară și înscrierii neradiate conținute de acesta, conform căreia titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu este P. V., deoarece cartea funciară are rolul fundamental de a asigura publicitatea și opozabilitatea erga omnes a înscrierilor pe care le conține.

Raportat la toate aceste considerente, solicită admiterea apelului, în sensul respingerii petitului privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.1090 din 13 Martie 2006, respectiv nr.1091 din 13 Martie 2006 emise de P. municipiului C. -N. și a menținerii acestora ca temeinice și legale raportat la situația de fapt existentă la data soluționării notificărilor, respectiv la înscrisurile depuse la dosarul de revendicare.

Prin întâmpinarea formulată de P. L. (f.51-55) s-a solicitat respingerea apelului formulat de B. F. E., P. F. M., A. M.

G. G., P. T. M., P. E., P. L. L. R., cu consecința obligării apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.289, art.296, art.274 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată de C. A. V. P. (f.61-64) s-a solicitat respingerea apelului declarat de B. F. E., P. F. M. ,

A. M. G. G., P. T. M., P. E., P. L. L. R., ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea formulată de B. F. -E. (66-71) s-a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul P. L. și apelul intervenienților în interes propriu P. S. și P. N., respingerea apelului

formulat de către C. A. V. P., ca nefondat, respingerea apelului declarat de P. municipiului C. -N., ca nefondat, fiind invocate în drept dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, P. L. L. R., P. TItus-M., P. E., B. F. -E., P. F. -M., A. M. -G. -G. (f.78-88)

au solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul P. L. și intervenienții în interes propriu P. S. și P. N., ca nefondate, respingerea apelului formulat de către C. A. -V. -P. ca nefondat și, de asemenea, respingerea ca nefondat a apelului declarat de P. municipiului C. -N., fiind invocate în drept dispozițiile art.650, art.651, art.654, art.659, art.669, art.675, art.685, art.688, art.689, art.700, art.924, art.927 Cod civil vechi, O.U.G. nr.109/26 Iunie 2001, Legea nr.10/2001, art.88 din Legea nr.36/1995, art.5 din Legea nr.213/1998, art.34 din Decretul-lege nr.115/1938, Legea nr.7/1996, art.115, art.118, art.161, art.274, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește apelul formulat de reclamantul P. L., apelul formulat de pârâții P. S. și P. N. și apelul formulat de intervenienta C. A. V. P. , tribunalul apreciază că aceste apeluri sunt fondate în parte, și anume în ceea ce privește excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți reconvenționali.

Potrivit arborelui genealogic depus la fila 328 din dosarul apel, pârâții- reclamanți reconvenționali P. T. M., P. E., B. F. E., A. M.

G. G., P. F. M., P. L. L. R. sunt succesori ai numitelor

P. Otilia și Blaga A. .

P. Otilia și Blaga A. au arătat în motivarea acțiunii pe care au formulat-o în dosarul nr. 1424/1966, că defunctul P. E., în testamentul său, a exclus rudele de la succesiune (a se vedea fila 2 din dosarul nr. 1424/1966, acvirat la prezentul dosar). Având în vedere că doar cele două,

P. Otilia și Blaga A., erau rude ale defunctului, dar de grad IV, în calitate de verișoare primare, rezultă că acestea nu erau succesoare rezervatare, astfel încât prin excluderea lor de la moștenire, prin testament, acestea au

fost îndepărtate de la moștenirea rămasă după defunctul P. E. V. . Astfel, din dispozițiile art. 841, 843 C.civ. și art. 1 și 2 din Legea nr. 319/1944, rezultă că moștenitori rezervatari sunt descendenții defunctului, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor, nu și celelalte rude.

În literatura de specialitate s-a arătat că moștenitorii legali nerezervatari pot fi îndepărtați de la moștenire cu totul prin dispoziția de ultimă voință a testatorului, prin care acesta înlătură de la moștenire unul sau mai mulți moștenitori legali. De asemenea, s-a arătat că exheredarea poate fi directă sau indirectă. Exheredarea este directă, când rezultă dintr-o declarație expresă de voință a testatorului, prin care înlătură de la moștenire pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali. Exheredarea indirectă rezultă din instituirea de legatari asupra moștenirii, fără a se menționa expres exheredarea unuia sau altuia dintre moștenitorii legali, în limita legatelor lăsate, moștenitorii legali fiind înlăturați de la moștenire. În practică și în doctrină se admite că exheredarea indirectă rămâne să producă efecte, chiar dacă legatul prin intermediul căruia s-a realizat este ineficace, pentru motive de nulitate sau caducitate, moștenirea urmând a reveni statului.

În prezenta speță, se observă că, deși nu se mai găsește testamentul numitului P. E., pentru a se constata dacă exheredarea rudelor a fost directă sau indirectă, acest aspect nu mai prezintă importanță, cât timp faptul exheredării rudelor a fost recunoscut de către acestea, astfel cum s-a arătat anterior, în motivarea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. 1424/1966.

În consecință, reținând că numitele P. Otilia și Blaga A. au fost înlăturate de la moștenirea defunctului P. E., T. ul apreciază că succesorii celor două, pârâții-reclamanți reconvenționali, nu justifică interesul în formularea cererii reconvenționale, admiterea acestei cereri neavând nici un folos practic pentru pârâți, în lipsa recunoașterii calității de moștenitori după P. E. .

Pentru aceste motive și în baza art. 296 C.pr.civ., T. ul va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți reconvenționali și va respinge în întregime cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali P. T. M.

, P. E., B. F. E., A. M. G. G., P. F. M., P. L.

L. R., în contradictoriu cu P. L., P. S. și P. N., C. A.

V. P., P. municipiului C. -N. și Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâții P. T. M., P. E.

, B. F. E., A. M. G. G., P. F. M., P. L. L.

R. , tribunalul constată că acesta este întemeiat în parte, și anume cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N. și a excepției autorității de lucru judecat față de intervenienta C. A. V. P. .

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că, în lipsa prezentării testamentului, chiar și analizând celelalte acte depuse la dosar, nu se poate reține calitatea de unică moștenitoare după P. E. V. a numitei P. V.

Certificatul de moștenitor nr. 152/1967 cuprinde numeroase erori și nu cuprinde mențiuni cu privire la felul legatului lăsat de defunct în favoarea lui P. V. . Astfel, în certificatul de moștenitor este trecută P. V. ca succesoare testamentară și legală în calitate de vară primară, ori aceasta nu era vară primară cu defunctul, ci de gradul V, deci nu putea fi

succesoare legală. De asemenea, numiții Budu Sabina, P. Otilia, Blaga Eleonora, Nichifor V. și O. I. au fost trecuți ca decăzuți din succesiune conform art. 700 C.c., deci pentru neacceptarea moștenirii în termen de 6 luni, și nu pentru că ar fi fost exheredați prin testament. Și această mențiune privind neacceptarea în termen a fost greșită, numitele Blaga A. și P. Otilia depunând la fila 3 din dosarul nr. 4347/1995 (acvirat la prezentul dosar), declarația autentică de acceptare a moștenirii rămasă după P. E., fiul lui P. V. și Reghina.

Este adevărat că P. E. V. a lăsat un testament, dar din cele arătate de părți în dosarul nr. 1424/1966, nu rezultă care a fost întregul conținut al testamentului. Rezultă, însă, că numitei P. V. i-a lăsat un legat cu titlu particular, doar cu privire la niște bunuri mobile. Astfel, reclamantele din acel dosar au arătat, prin completarea motivelor, depuse la filele 9-12, că legatar universal a fost numit Ordinul Franciscanilor, iar numita P. V. este beneficiara unui legat cu titlu particular (f. 11).

În plus, chiar numita P. V. - pârâtă în acel dosar, a arătat în întâmpinarea depusă la filele 14-16, că defunctul a lăsat întreaga avere Ordinului Franciscanilor și ei i-a lăsat niște bunuri mobile, menționând următoarele: "am luat în stăpânire - imediat după decesul defunctului - bunurile mobile ce alcătuiesc legatul meu";.

Față de această recunoaștere a legatului lăsat, cererea către notar, cusută la fila 32 din dosarul 1424/1966, prin care arată că, dacă Ordinul Franciscanilor și S. nu primesc moștenirea, atunci vine ea ca erede, nu este în măsură să dovedească calitatea ei de moștenitoare asupra întregii averi a defunctului, întrucât așa cum s-a arătat anterior, P. V. era rudă de gradul V, deci nu avea calitatea de succesoare legală, iar ineficacitatea

legatului cu titlu universal profită moștenitorilor legali sau unui alt legatar universal și nu unui legatar cu titlu particular. Deci, chiar dacă defunctul le- a exheredat pe P. Otilia și Blaga A., averea succesorală nu putea reveni legatarei cu titlu particular P. V. .

În susținerea ideii că numitei P. V. i s-a lăsat doar un legat cu titlu particular vine și mențiunea de la fila 11 din dosarul nr. 1424/1966, unde se arată că "decuius P. V. reproduce pur și simplu în testamentul său voința lui P. V., tatăl lui decuius, în ceea ce privește legatul particular al numitei P. V., pe care îl transmite la rândul său legatarului universal în speță Ordinul Franciscan din Ardeal ca să-l îndeplinească";. Ori, din Certificatul de moștenitor nr._ (f. 53, dos. 4347/1995), rezultă că bunurile din moștenirea lui P. V. și P. Reghina au revenit în întregime fiului P. E. iu V., cu obligația de a executa dispoziția testamentară lăsată lui P. V. . Deci, P. E. iu V. avea calitatea de unic moștenitor, cu titlu universal, iar P. V. avea doar un legat cu titlu particular. Nici în privința dispoziției testamentare lăsate de P. V. lui P. V. nu există alte dovezi.

Așadar, câtă vreme antecesoarea reclamantului P. L. și a pârâților P. S. și P. N., defuncta P. V., nu putea veni la moștenirea lui P. E. V., nici succesorii acesteia nu pot veni la moștenire, fiind astfel lipsiți de calitate procesuală activă, respectiv pasivă, în cererile vizând bunurile ce au aparținut defunctului P. E. V. .

În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va schimba în parte sentința, după cum urmează: va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. L., va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N. și va

respinge acțiunea reclamantului P. L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Excepția autorității de lucru judecat este întemeiată doar în ceea ce o privește pe intervenienta C. A. V. P., având în vedere că în contradictoriu cu mama intervenientei, numita M. L., s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2930/1996, în dosar nr. 4347/1995 al Judecătoriei D. (f. 196, Vol. I, dosar fond), astfel încât acea sentință are autoritate de lucru judecat și față de succesoarea pârâtei de atunci, intervenienta din prezenta cauză.

În schimb, acea sentință nu s-a dat în contradictoriu cu celelalte părți și nici cu antecesorii acestora, astfel că nu le poate fi opusă autoritatea de lucru judecat.

În consecință, în temeiul art. 296 C.pr.civ., tribunalul va schimba în parte sentința atacată, va admite excepția autorității de lucru judecat în privința intervenientei și va respinge cererea de intervenție formulată de C.

A. V. P., câtă vreme, inclusiv petitul 4 din această cerere (f. 421, Vol. III, dosar fond) privește bunurile rămase după defunctul P. E. V. . Ori, masa succesorală după defunctul P. E. V. a făcut obiectul Sentinței civile nr. 2930/1996, care are autoritate de lucru judecat față de

intervenientă.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul P. municipiului

C. -N. , tribunalul reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins, dat fiind că în prezenta cauză dispozițiile de restituire emise de P. municipiului C. -N. nu au fost atacate de către titulari, pentru a fi atrasă competența prevăzută de art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, în favoarea tribunalului. Astfel cum s-a reținut în practica instanțelor judecătorești, în cazul în care dispozițiile emise la Legea nr. 10/2001 sunt atacate de către terțe persoane, se aplică regulile generale privitoare la competența instanțelor, în prezenta cauză competența de primă instanță revenind judecătoriei.

Având în vedere soluțiile aduse în privința apelurilor celorlalte părți, tribunalul constată că nu se mai impune analizarea restului motivelor de apel invocate de P. municipiului C. -N., cererea de anulare a dispozițiilor de restituire urmând a fi respinsă pe excepție, fără analiza fondului.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 276 Cod procedură civilă, tribunalul va compensa cheltuielile de judecată în apel, dat fiind că apelurile au fost găsite întemeiate doar în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite în parte apelul formulat de reclamantul P. L., admite în parte apelul formulat de pârâții P. S. și P. N. și admite în parte apelul formulat de intervenienta C. A. V. P., împotriva Sentinței civile nr.187/_, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr._ *, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a pârâților- reclamanți reconvenționali și în consecință, schimbă în parte sentința, după cum urmează:

Admite excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți reconvenționali și pe cale de consecință:

Respinge în întregime cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți reconvenționali P. T. M., P. E., B. F. E., A. M.

G. G., P. F. M., P. L. L. R., în contradictoriu cu P. L.

, P. S. și P. N., C. A. V. P., P. municipiului C. -N. și Ministerul Finanțelor Publice.

Admite în parte apelul formulat de pârâții P. T. M., P. E., B. F. E., A. M. G. G., P. F. M., P. L. L. R. ,

împotriva aceleași sentințe, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N. și a excepției autorității de lucru judecat față de intervenienta C. A. V. P. și în consecință, schimbă în parte sentința, după cum urmează:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. L.

, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. S. și P. N. și pe cale de consecință:

Respinge acțiunea reclamantului P. L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință, respinge cererea de intervenție formulată de C. A. V. P. .

Respinge apelul formulat de pârâtul P. municipiului C. -N., împotriva aceleași sentințe.

Menține restul dispozițiilor sentinței. Compensează cheltuielile de judecată în apel. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

O. R. G.

Judecător,

O. -C. T.

Judecător,

C. -V. B.

Grefier,

A. -P. B.

Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./07 Noiembrie 2013 Red. O.R.G./Dact. A.P.B./_

Corectat O.R.G./_ /17 exemplare

Judecător fond: I. C. G. - Judecătoria Dej

Cu opinia separată a subsemnatei T. C. O. , în sensul

Admiterii în întregime a apelului formulat de reclamantul P. L. și pârâții P. S. și P. N. și al admiterii în parte a apelului formulat de P. municipiului C. -N. împotriva aceleași sentințe, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii principale și a respingerii cererii reconvenționale.

	Respingerii apelului formulat de pârâții P. T.	M.	, P. E.	, B. F.
E.	, A. M. G. G., P. F. M., P. L.	L.	R.	împotriva

aceleași sentințe.

Respingerii apelul formulat de intervenienta C. A. V. P. împotriva aceleași sentințe pentru efectele puterii de lucru judecat.

Judecător,

O. -C. T.

Motivarea opiniei separate

În opinia subsemnatei, T. C. O., apreciez că certificatul de moștenitor nr.152/1967 eliberat de Notariatul de Stat al raionului D. este valid din perspectiva calității de unică succesoare testamentară a numitei P.

V., în baza testamentului olograf întocmit de defunctul P. E. V., decedat în_ .

Sunt eronate într-adevăr mențiunile privind calitatea de succesoare legală, precum și cea privind decăderea celorlalți succesori în baza art.700 C.civ., însă acestea sunt simple erori generate de faptul că s-a folosit un tipizat (referitor la rubrica au renunțat la succesiune-sunt decăzuți conform art.700 C.civ. și titlul moștenirii-legală-testamentară) care nu afectează fondul dreptului, așa cum se va arăta în cele ce urmează:

Esențial în soluționarea acestei cauze este dosarul nr.1424/1966 al T. ului P. ular al Raionului D., acvirat prezentei cauze care are ca obiect constatarea nulității testamentului olograf în discuție la cererea defunctelor

P. Otilia și Blaga Elonora în contradictoriu cu P. V., în ceea ce privește obiectul precum și desemnarea legatarilor universali, (Ordinul Franciscanilor) care sunt inexistenți, a lipsei discernământului testatorului, constatării neacceptării în termen a succesiunii de către pârâtă, și a vicierii voinței testatorului prin manopere dolosive exercitate permanent de către pârâtă în vederea excluderii rudelor, în măsura în care testamentul îi aparține defunctului, cu consecința constatării calității de unice succesoare legale ale defunctului.

Într-o precizare de acțiune (fila 7 dosar acvirat) aceste reclamante menționează că au fost îndrumate la proces de către Notariatul de Stat din

D., motiv pentru care dosarul succesoral nr. 1424/1966 a fost comunicat de către această instituție judecătoriei (fila 23 ).

Prin întâmpinarea formulată (fila 16 dosar) pârâta declară că dacă se va păși la judecarea fondului, raportat la faptul netimbrării este gata să depună testamentul pentru a fi expertizat în privința scrierii și a subscrierii.

Prin sențința civilă nr.1149/_ dată în dosarul menționat s-a anulat ca netimbrată acțiunea promovată, hotărârea rămânând irevocabilă prin nerercurare.

Ulterior pronuntării sentinței pârâta a formulat la dosar o cerere de transferare a dosarului succesoral la notariat pentru a se finaliza succesiunea, precizând că în testament sunt arătați ca moștenitori Ordinul

Franciscanilor și S. care trebuie să declare dacă primesc sau nu lăsământul, celelalte rude nereflectând la testament, iar reclamantele au pierdut procesul. În situația în care nu primesc lăsământul ceilalți erezi, pârâta declară că vine ca erede (fila 32 dosar), nearătând însă că are calitatea de moștenitoare legală, acest aspect rezultând și din ordinea

persoanelor îndreptățite la succesiune, mai întâi rudele, apoi ea, fiind puțin probabil ca împrocesuarea sa să se fi făcut doar din perspectiva calității de executor testamentar și a legatului bunurilor mobile destinat acesteia, modest din perspectivă economică, raportat la celelalte bunuri imobile.

Având în vedere cele menționate anterior, consider că testamentul în discuție a făcut obiectul cenzurii notarului public, din perspectiva analizării condițiilor legale de a dobândi a defunctei P. V., cu atât mai mult cu cât reclamantele au promovat o acțiune în justiție pentru a-l contesta, calitatea de unică succesoare a defunctei P. V. exprimând voința lui de cujus.

Conform art.892 C.civ. testamentul olograf înainte de executare trebuie prezentat notarului public în a cărui rază teritorială s-a deschis succesiunea pentru a se constata prin proces-verbal deschiderea lui și starea în care a fost găsit după care va fi depus în arhiva notarului.

În plus, reclamantele din dosarul respectiv au fost participante la dezbaterea succesiunii, ne mai inițiind un alt demers juridic ulterior, interesul succesorilor acestora manifestându-se doar la momentul repunerii în termenul de acceptare a succesorilor persoanelor deposedate potrivit Legii 10/2001.

Mai mult, aplicând prin analogie dispozițiile de la donație, respectiv art.1167 alin.3 C.civ. chiar dacă s-ar admite că testamentul olograf este lovit de nulitate datorită nerespectării condițiilor de formă (nescrierea de către testator etc.) în final au confirmat testamentul în privința bunurilor mobile și imobile menționate în cuprinsul certificatului tolerând înscrierea în CF 23464 C. (fila 137 vol.I dosar fond) a dreptului de proprietate al pârâtei la momentul anului 1967 asupra a 9 parcele de teren construibile care ulterior au fost expropriate așa încât nu se mai pot prevala de nulitatea actului.

În concluzie, mențiunile notarului public referitoare la decăderea din succesiune a reclamantelor și calitatea de moștenitoare legală și testamentară a defunctei sunt simple erori, fiind evidentă calitatea lor de persoane exheredate și nu decăzute, în condițiile în care au acceptat succesiunea și cea de moștenitor testamentar, și nu de moștenitor legal și testamentar, a pârâtei în condițiile în care era rudă de gradul 5.

Este de remarcat că atât motivarea majoritară cât și cea minoritară se bazează pe prezumții, în lipsa testamentului olograf, însă apreciez, așa cum s-a arătat anterior că atâta timp cât a fost cenzurat de către un notar public, naște ideea de valabilitate, statuările sale referitoare la calitatea de unică succesoare a defunctei P. V. fiind conforme cu conținutul testamentului.

Judecător,

O. C. T.

Red. dact.OCT/_

← Decizia civilă nr. 103/2013. Anulare act		Decizia civilă nr. 4/1. Anulare act →

Decizia civilă nr. 561/2013. Anulare act

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 561/2013. Anulare act