Decizia civilă nr. 536/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 536/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâții O. C. D. și O. H. I. împotriva deciziei civile nr. 110 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului B. -N. în dosarul nr._, privind și pe intimatul R.
A., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat R. A., avocat Mândru M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este legal timbrat, taxa judiciară de timbru ce trebuia achitată este de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 13 februarie 2013, s-a depus la dosar, din partea pârâților recurenți, un înscris, la care au anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
La data de 14 februarie 2013 și 15 februarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatului R. A., întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței, pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus la Judecătoria Bistrița, petentul Romoți A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații O.
Dimitrie și O. Horaia Dănuț, să dispună radierea notării din cartea
funciară nr. 61279 B. a procesului înregistrat la C.E.D.O. cu nr. 26348/2010 intentat de intimați.
În motivare, a arătat că, prin încheierea nr. 14936/2011 CF, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în CF 61279 UAT B., conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Această înscriere a avut loc în baza sentinței civile nr. 4158/F/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ și sentința civilă nr. 829/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. _
. De asemenea, s-a menținut și notarea procesului înregistrat la CEDO cu nr. 26348/2010, notare care, în opinia petentului, este nelegal a fi menținută.
Potrivit art. 26 din Legea 7/1996, notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitate persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. Procesul intentat la CEDO nu se subscrie sferei acțiunilor în justiție de natură a fi notate în cartea funciară și nu are legătură cu imobilul pe care petentul îl deține. Sub acest aspect, petentul a invocat autoritatea de lucru judecat statuată de sentința civilă nr. 829/2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul_ .
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 9812/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, tardivității și a lipsei de obiect, invocate de intimații O. C. Dimitrie și O. H. I. și a fost respinsă ca nefondată cererea de rectificare de CF, în sensul radierii notării procesului înregistrat la C.E.D.O. sub nr. 26348/2010 pentru imobilul înscris în CF 61279 B. formulată de R. A. în contradictoriu cu intimații O. C. Dimitrie și O. H. I. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere, la soluționarea excepțiilor, faptul că petentul și-a precizat cererea, în sensul că aceasta ar fi una prin care solicită rectificarea mențiunilor de carte funciară, în sensul radierii notării unui litigiu cu privire la imobilul înscris în CF 61279 B., situație în care nu se pune problema respectării unui termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de CF sau a formulării unei cereri de reexaminare adresate O.C.P.I. B. . Pe de altă parte, în privința lipsei de interes, instanța a constatat că imobilul este proprietatea reclamantului, astfel că orice notare în evidențele cadastrale este de natură a-l prejudicia, astfel că acesta are interes în promovarea cererii.
La soluționarea pe fond a cererii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 51 alin.1 din Legea nr.7/1996 și ale art.33, art.38 din aceeași lege și a apreciat, pe de o parte, că, în cauză, nu sunt incidente nici una din situațiile prev. de art. 34 din Legea nr.7/1996, iar, pe de altă parte, notarea unui litigiu aflat pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului nu face altceva decât să protejeze interesul terților care doresc să fie informați cu privire la situația juridică a imobilului în cauză, acest rol de informare avându-l și în sistemul Legii nr.7/1996.
Instanța a mai apreciat că între interesul proprietarului de a avea situația juridică a imobilului fără nicio sarcină sau mențiune și cel al terților de a fi informați, acest din urmă interes trebuie să prevaleze.
Astfel, după punerea în discuția părților a acestei recalificări, instanța a reținut că, la termenul de judecată din_, petentul și-a precizat cererea, arătând că pretenția sa constă în dispunerea radierii mențiunii de notificare a procesului la C.E.D.O. cu nr.26348/2010 intentat de O. C. Dimitrie și O. H. I. .
Art. 2821C. pr. civ. face o enumerare limitativă a hotărârilor care sunt supuse numai recursului, prin raportare la obiectul cererii asupra cărora se pronunța, printre acestea neregăsindu-se și hotărârea atacată, care se pronunță asupra unui obiect, cel arătat, care nu se încadrează între
obiectele enumerate din textul arătat. Aceasta întrucât obiectul cererii nu este nici evaluabil în bani și nici nu face parte din celelalte obiecte precizate în text.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 110/A/_ a Tribunalului B. -N., a fost admis apelul declarat de R. A. împotriva sentinței civile nr. 9812/2011 a Judecătoriei B., care a fost desființată în parte, în sensul că a fost admisă acțiunea precizată a reclamantului și, pe cale de consecință, s-a dispus radierea din CF nr. 61279 B., a notării cererii înregistrată la CEDO sub nr. 26348/2010.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
Intimații O. C. D. Și O. H. I. au fost obligați în solidar să-i plătească apelantului suma de 504,15 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține că prima critică adusă hotărârii este întemeiată în raport de dispozițiile art. 26 al. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996, de dispozițiile art. 42 alin.1 din Ordinul Directorului ANCPI 633/2006, coroborate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 4 lit.";c"; din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data introducerii acțiunii și la data modificării de acțiune, notarea este înscrierea în cartea funciară care are ca obiect înscrierea drepturilor personale a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare în legătură cu imobilele din cartea justiției iar potrivit art. 42 al. 1 din Ordinul 633/2006 al Directorului ANCPI, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a
litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Rezultă din textele legale menționate că notarea poate avea ca obiect consemnarea litigiilor referitoare la drepturi reale asupra imobilelor, în această categorie intrând orice acțiune care dă caracter litigios unui drept real înscris în cartea funciară, potrivit al. 2 lit.";e"; alin. art. 41 din ordinul arătat.
În categoria unor asemenea acțiuni, nu se încadrează cererea adresată de pârâți Curții Europene de Justiție a Drepturilor Omului, întrucât, pe de o parte, o asemenea cerere nu este o acțiune în sensul textelor sus-arătate, iar, pe de altă parte, obiectul unei asemenea cereri, potrivit competențelor Curții, este constatarea unor încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului, așa cum sunt reglementate de Convenție, iar nu recunoașterea unui drept real asupra imobilului din litigiu.
În sensul acestei ultime concluzii sunt dispozițiile art. 34 al Convenției potrivit căruia "curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizație neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretind victime ale unei încălcări de către una din Înaltele Părți contractante a drepturilor recunoscute în Convenție sau protocoalele sale.
Mecanismul instaurat de Convenție are un caracter subsidiar în raport de sistemele naționale de garantare a drepturilor omului (Tyrer contra Regatul Unit din 25 aprilie 1978), iar Curtea nu constituie un "ultim nivel al instanței"; și nu are competența "să rejudece faptele sau să spună adevărul în urma jurisdicțiilor interne"; (C.A. București, Decizia nr. 607R din_ ).
Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului sunt date contra Statului Român și privesc, așa cum s-a arătat, încălcări ale drepturilor
fundamentale ale omului asumate de România prin tratate internaționale, astfel că notarea în cartea funciară a unei asemenea cereri nu este întemeiată.
Prima instanță, deși a calificat corect acțiunea precizată ca fiind una în rectificare de CF, pe baza dispozițiilor art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 (text în vigoare la data formulării cererii), a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, considerând că nu este aplicabil nici unul din cazurile de rectificare, aceasta, întrucât, cazul prevăzut de pct. 1 al art. 34 este aplicabil speței, cât timp, pe baza celor arătate mai sus, înscrierea notării s-a făcut în baza unui titlu nevalabil.
Este de necontestat rolul publicității cărții funciare, fiind stipulat chiar prin art. 1 din Legea nr. 7/1996, așa cum a reținut corect și prima instanță, însă un asemenea rol trebuie îndeplinit doar în condițiile reglementate de legea care o instituie și de actele normative secundare ei.
Se reține de instanța de control judiciar, în susținerea caracterului întemeiat al criticii, și faptul că, prin Sentința civilă nr. 829/2011, pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei B., s-a dispus înscrierea în CF a Sentinței civile nr. 4158/F/2007, care vizează terenul din litigiu, fiind desființată Încheierea de respingere a înscrierii în CF, reținându-se că piedica de înscriere în CF a hotărârilor, reprezentată de notarea cererii nr. 2638/2010 adresată la C.E.D.O. (aceeași ca și în cazul de speță), nu se
încadrează în dispozițiile art. 83 al. 2/1 din Regulamentul, dat în aplicarea Legii nr. 7/1996.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu are competența de a anula sau modifica actele ce emană de la organismele publice ale statelor membre, aspect reflectat în caracterul declarativ al hotărârilor jurisdicției europene, prin care aceasta constată o încălcare, pentru reclamant, a unui drept garantat de Convenție.
Hotărârile pronunțate de Curte nu se încadrează în situația hotărârilor care pot modifica situația juridică a imobilului, având în vedere că judecătorii europeni, în soluționarea unei plângeri individuale formulate pe temeiul art. 34 al Convenției, se limitează la examinarea situației concrete și se pronunță asupra existenței sau inexistenței încălcării dreptului apărat prin Convenție.
În aceste condiții, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat al sentinței civile nr. 829/2011 cu privire la considerentele, pentru care notarea unei cereri adresate C.E.D.O. (de fapt aceeași ca cea din prezentul litigiu) nu constituie o piedică pentru înscrierea în CF, se impune, întrucât înscrierea în CF a Sentinței civile nr.4158/F/2007 ,dispusă prin sentința civilă nr. 829/2011, vizează același teren ca și cel din speță.
Având în vedere faptul că admiterea ca întemeiată a primei critici produce efectul desființării hotărârii în sensul solicitat prin cererea de apel, analizarea celei de-a doua critici nu s-a mai impus.
În același timp, este de observat că hotărârea primei instanțe, așa cum se regăsește în dispozitiv, putea primi confirmarea legalității, dar numai în condițiile în care calificarea juridică a cererii reclamantului ar fi fost circumscrisă dispozițiilor art. 48-50 din Legea nr. 7/1996, respectiv cererea calificată ca o plângere împotriva încheierii dată în condițiile art. 49 din lege, iar, în acest cadru procesual, ar fi avut loc o dezbatere contradictorie a părților, cu respectarea dreptului la apărare.
În condițiile în care instanța a fixat cadrul procesual pe temeiul dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, dând părților posibilitatea dezbaterilor contradictorii pe acest temei, pronunțând și hotărârea în acest
cadru, instanța de control judiciar nu putea, fără a încălca principiul dublului grad de jurisdicție și fără a agrava situația reclamantului în propria cale de atac, să schimbe cadrul legal de dezbatere al acțiunii.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului lor, pârâții învederează că acțiunea reclamantului este o plângere împotriva încheierii de carte funciară și nu una în rectificare de carte funciară, astfel că sunt fondate excepțiile invocate în fața instanței, respectiv aceea a tardivității raportat la momentul comunicării încheierii obiect al plângerii, a inadmisibilității plângerii, câtă vreme acesta nu a înțeles să atace încheierea prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a cererii înregistrate de pârâți la CEDO, iar, dacă ar fi
formulat o astfel de plângere, reclamantul trebuia să se adreseze mai întâi cu o cerere de reexaminare registratorului șef și abia încheierea acestuia asupra cererii de reexaminare putea fi atacată cu plângere în instanță, acțiunea fiind, astfel, și din acest punct inadmisibilă și, în plus, și lipsită de obiect. Starea de fapt de la data înregistrării notării nu s-a schimbat, întrucât cererea pârâților nu a fost soluționată la CEDO, astfel că nelegalitatea notării ei putea fi cenzurată doar pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, nicidecum a acțiunii în rectificare.
Pe fond, reclamantul are un drept de proprietate consfințit în baza unei hotărâri judecătorești, însă, prin aceasta, a fost încălcat dreptul de proprietate al pârâților, acesta fiind motivul pentru care aceștia s-au adresat Curții europene, art. 26 alin. (4) din legea cadastrului nefăcând distincție în privința acțiunilor și căilor de atac în justiție și nelimitându-le doar la cele promovate în fața instanțelor din România, judecătorul neputând distinge acolo unde legiuitorul nu o face.
Din interpretarea sistemică a dreptului la acces în justiție raportat la dispozițiile art. 11 (Dreptul internațional și dreptul intern) și art. 148 (Integrarea în Uniunea Europeană), rezultă că o acțiune aflată în curs de soluționare pe rolul CEDO nu poate avea mai puțină importanță decât una aflată pe rolul instanței naționale, din deciziile pronunțate de Curtea europeană rezultând că acestea sunt obligatorii pentru Statul român, deschizând calea revizuirii. Radierea notării ar încălca dreptul comunitar.
Cererea de notare se fundamentează pe art. 41 lit. e) din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului ANCPI, referindu-se la "orice alte fapte…sau acțiuni ce au legătură cu imobilul";, cererea adresată CEDO fiind legată de situația juridică a imobilului.
Sentința civilă în temeiul căreia reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nu le este opozabilă pârâților, aceștia neavând posibilitatea de a se apăra, pentru că nu au fost părți în acel proces, or, în acel proces, se discuta tocmai cererea acestora adresată Curții europene. Hotărârea respectivă nu le poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat, câtă vreme nu au fost părți în procesul în care a fost pronunțată.
Dacă reclamantul obține radierea notării, acesta va putea înstrăina imobilul, iar dobânditorul ar putea invoca buna credință, paralizând cererea de revizuire pe care pârâții ar putea să o exercite dacă ar câștiga procesul în fața curții, acțiune care, altminteri, ar fi admisibilă în fapt și în drept. Dacă nu ar mai putea promova o cerere în revizuire, Statul român ar fi condamnat tocmai pentru că o cerere cum este aceea a reclamantului a fost admisă.
Întâmpinarea din recurs
Reclamantul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, pe motiv că recursul acestora reiterează apărări invocate în fața instanțelor de fond, la care acestea au răspuns deja.
Cu privire la modul de soluționare a excepțiilor, pârâții nu au declarat apel, astfel că nu mai pot invoca modul de soluționare a acestora de către prima instanță omisso medio.
Oricum, recursul este nefondat, întrucât acțiunea este una în rectificare, care nu este legată de vreun termen, excepțiile invocate de intimați fiind nefondate.
Pe fondul cauzei, plângerea înregistrată la CEDO nu este un act valabil pentru efectuarea unei înscrieri în cartea funciară, neîncadrându-se în sfera litigiilor privind un drept real asupra imobilului. Procedura în fața Curții nu are un caracter litigios, hotărârea în sine neputând produce prin ea însăși recunoașterea dreptului. Invocarea dreptului comunitar nu prezintă vreo relevanță juridică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., ce constituie temeiul său în drept,
curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi
expuse.
În ceea ce privește excepțiile invocate, pârâții recurenți reiterează excepțiile invocate în fața primei instanțe și soluționate de aceasta prin respingere.
Aceste sunt excepții de ordine publică, ce ar putea fi invocate oricând în cursul procesului, conform dispozițiilor art. 136 C. pr. civ., neexistând vreo dispoziție legală contrară. În condițiile în care, însă, au fost invocate în fața primei instanțe, pârâții nemulțumiți de soluția acesteia asupra excepțiilor erau obligați să declare apel, altminteri hotărârea intră în autoritate de lucru judecat sub acest aspect. Aceștia nu aveau interesul să exercite apel împotriva sentinței, pentru că acțiunea a fost respinsă pe fond, însă, dacă reclamantul a exercitat apel principal, puteau să formuleze un apel incident, în condițiile art. 293 C. pr. civ., ceea ce nu au făcut.
Pentru că nu au uzat de această cale procedurală, soluția primei instanțe asupra acestor excepții a devenit irevocabilă, nemaiputând fi repusă în discuție. Astfel, aceștia au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în rectificare și a lipsei de obiect pe motiv că reclamantul avea deschisă doar calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, iar, prealabil acesteia, era obligat să formuleze cerere de reexaminare adresată registratorul șef, abia încheierea acestuia putând constitui obiect al plângerii adresate instanței. Dacă ar fi vorba despre o plângere, aceasta ar fi tardivă. Prima
instanță a calificat acțiunea ca una în rectificarea notării, admisibilă, sub aspectul condițiilor de exercitare, raportat la această calificare respingând excepțiile și soluționând acțiunea pe fond (prin respingere).
Un recurs omisso medio al pârâților raportat la modul de soluționare al acestor excepții de către prima instanță este inadmisibil, excepția inadmisibilității acestor motive, invocată de reclamant prin întâmpinare, fiind fondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a aplicat și interpretat corect normele de drept substanțial aplicabile, fiind vorba despre o acțiune în rectificarea notării, întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în forma în vigoare
la data înregistrării cererii de notare.
Pârâții susțin că cererea înregistrată la CEDO este o acțiune în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară pe numele reclamantului.
În realitate, acțiune în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară înseamnă o acțiune exercitată împotriva celui înscris în cartea funciară ca fiind titular al acelui drept, așa cum rezultă din principiul relativității înscrierilor din cartea funciară rezultând din dispozițiile art. 22 din Legea nr. 7/1996, aplicabil inclusiv notărilor, care, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect drepturi înscrise în cartea funciară se traduce prin chemarea în
judecată a titularului dreptului. Așa cum corect a invocat reclamantul prin
întâmpinare, cererea în fața Curții europene nu este un litigiu împotriva sa și hotărârea curții nu poate recunoaște dreptul pârâților în contradictoriu cu reclamantul. Rostul notării unui proces nu este numai aducerea la cunoștința terților a existenței unui litigiu, a unei contestații asupra dreptului înscris în cartea funciară, așa cum susțin pârâții recurenți, ci asigurarea opozabilității hotărârii judecătorești oricărui dobânditor ulterior, cu alte cuvinte, posibilitatea înscrierii acesteia împotriva oricărui dobânditor care își înscrie dreptul după notarea procesului, care, astfel, nu mai trebuie chemat în judecată, nici în procesul notat, nici separat.
Raportat la aceste considerente, cererea adresată de pârâți Curții europene nu este o acțiune în legătură cu un drept înscris în cartea
funciară, pentru a putea fi notată în cartea funciară. Notarea fiind greșit dispusă, sunt întrunite condițiile de exercitare ale acțiunii în rectificarea ei, înscrierea ei nefiind valabilă, pentru că actul în temeiul căruia a fost solicitată notarea nu este dintre cele în baza căruia aceasta poate fi dispusă. Este adevărat că instanța de apel a reținut, dintre ipotezele prevăzute de art. 34 pct. 1, aceea a nevalabilității actului și nu pe aceea a înscrierii, însă, din motivarea soluției de admitere a acțiunii, rezultă că a avut în vedere, în realitate, această ipoteză.
Pârâții au invocat faptul că ar avea deschisă o cerere de revizuire împotriva hotărârii în temeiul căreia reclamantul și-a înscris dreptul în cartea funciară, dacă aplicația lor ar fi admisă de Curtea europeană, revizuirea fiind o cale de atac de retractare ce poate fi notată în cartea funciară, această afirmație fiind reală. Nu este, însă, mai puțin adevărat că o astfel de cale de atac de retractare nu este una actuală și nu a fost exercitată pentru a putea fi notată.
Pârâții au invocat o serie de apărări ce vizează hotărârea judecătorească ce constituie titlul în temeiul căruia reclamantul și-a înscris dreptul în cartea funciară, referitoare la opozabilitatea acesteia față de ei și autoritatea de lucru judecat, care nu au legătură cu acțiunea în rectificare având ca obiect notarea cererii înregistrată la CEDO. Aceștia ar fi putut invoca astfel de apărări, eventual, într-o acțiune în rectificare exercitată de ei împotriva reclamantului.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, pârâții recurenți vor fi obligați să-i plătească reclamantului intimat cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 25.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții O. C. D. și
O. H. I. împotriva deciziei civile nr. 110 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului B. N., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatului ROMANTI A. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: M. N., N. S. B.
| ← Decizia civilă nr. 586/2013. Plângere încheiere carte funciară | Încheierea civilă nr. 37/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
