Decizia civilă nr. 58/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ Nr. 58/A/_
Ședința publică de la 06 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelanta SC I. P. I. B. SA împotriva sentinței civile nr. 21002/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părții. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în data de_ apelanta a înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel tribunalul constată că apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
Apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza spre soluționare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
T. UL
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 21002/_, Judecătoria Cluj-Napoca
a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta SC I. P. I. B. S.A împotriva încheierii de carte funciară nr. 33392/_ .
La pronunțarea sentinței, instanța a avut in vedere următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 21061/_ s-a respins cererea formulata de reclamanta SC I.
IMVESTMENTS B. S.A. cu privire la înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral 1044 înscris in CF nr. 51403 (provenita din CF nr. 5420 ) UAT Baciu (f. 44).
Reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, respinsă prin încheierea nr. 33392/_ .
În motivarea acestei soluții, OCPI-BCPI Cluj a reținut că pentru înscrierea dreptului de proprietate in cartea funciară, registratorul este dator să verifice îndeplinirea obligației de plata a impozitului, si in cazul in care nu se va face dovada achitării acestui impozit se va respinge cererea de înscriere pana la plata impozitului (art. 77¹ al. 6 C. fiscal, ultima teza). S-a făcut referire si la normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, art. 151² . De asemenea, s-au invocat prevederile art. 114 al. respectiv art. 151 C.pr.fiscala si art. 1093 C.civ. care se aplica in mod corespunzător. Examinând înscrisurile existente în dosarul de carte funciară nr. 33392/_ instanța a reținut că reclamanta SC I. P. I. B. S.A. a dobândit dreptul de proprietate in urma executării silite a creditorilor ipotecari D. D. Julucu si D. D. prin adjudecarea la licitație a următoarelor imobile: - 1)teren arător in suprafață de 375 mp, identificat in CF nr. 51404 Baciu provenit din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 5419, nr. cadastral 1043; 2) teren arător în suprafață de 378 mp, identificat cu CF 51403 Baciu provenit din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 5420 nr. cadastral 1044; 3) teren arător în suprafață de 2/5 din 480 mp, identificat cu CF nr. 50624 Baciu provenit din conversia de pe hârtie a cărții funciare 5421, cu nr. top/cadastral 1045 (f.
62). Conform art. 516 C.pr.civ. actul de adjudecare încheiat in data de_ constituie titlu de proprietate al reclamantei si poate fi înscris in cartea funciară.
Însă, pentru înscrierea in cartea funciară trebuie îndeplinite anumite condiții, printre care si cea prevăzută de art. 77¹ al. 6 teza ultimă referitoare la plata impozitului datorat la transferul proprietății. Norma fiscală impune registratorului verificarea plății impozitului ca o condiție imperativă pentru înscrierea dreptului de proprietate.
Este adevărat că obligația de a achita impozitul revine contribuabilului, in cazul de față garanții ipotecari a căror bunuri au fost executate silit, dar norma indicată mai sus nu face nici o distincție in acest sens la momentul înscrierii dreptului de proprietate. Prin urmare, in mod corect s-a reținut de registratorul de carte funciară că, pentru a se putea efectua înscrierea dreptului, trebuie să existe la dosarul de carte funciară dovada achitării impozitului, indiferent cine îl achită in concret. Reclamanta nu a depus dovada achitării impozitului aferent transferului de proprietate, astfel că in mod corect s-a dispus respingerea cererii de înscrierea a dreptului de proprietate.
In mod temeinic s-a reținut incidența dispozițiilor HG nr. 44/2004 punctul 151alineatul ultim, care se referă in mod expres la procedura stabilirii impozitului in cazul transferului de proprietate in urma executării silite. Norma impune obligația contribuabilului de a declara venitul la organul fiscal competent, iar in eventualitatea în care această obligație nu este îndeplinită, organul de executare sau cumpărătorul trebuie să solicite organului fiscal stabilirea deciziei de impunere.
Cu privire la susținerile reclamantei in sensul că prevederile art. 77 al. 6 din Codul fiscal nu se aplica in situația transferului dreptului de proprietate prin executare silită, instanța nu le poate reține. Procedura stabilită de art. 151 din HG nr. 44/2004 amintită mai sus, probează că legiuitorul a avut in vedere si impozitarea transferurilor efectuate ca urmare a procedurii executării silite. Nici nu se poate susține în mod întemeiat că persoana a căror bunuri au fost executate silit nu obține un venit in urma transferului proprietății prin executare silită, deoarece, in speța de față, reclamanta a plătit un preț pentru adjudecarea imobilelor, sumă care a fost utilizată de garanții ipotecari la acoperirea unei părți din datoria garantată.
De asemenea, după cum s-a reținut si in încheierea de carte funciară contestată, faptul că debitori executați silit nu au achitat impozitul, nu este de natură a o împiedica pe reclamantă să-și exercite dreptul de proprietate. Potrivit actualei reglementări a publicității imobiliare cuprinse in Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate nu are efect constitutiv ci doar efect de opozabilitate. Reclamanta, in calitate de proprietar si prima interesată în efectuarea înscrierii, are posibilitatea de a achita impozitul aferent transferului de proprietate urmând a se îndrepta apoi împotriva debitorilor acestei obligații, pentru recuperarea sumei achitate.
Pentru considerentele de mai sus, instanța in temeiul art. 50 si 50¹ din Legea nr. 7/1996 a respins plângerea formulată de reclamanta SC I. P. I. B. S.A. împotriva încheierii de carte funciară nr. 33392/_ .
Petiționara SC I. P. I. B. SA a declarat apel în termen împotriva sentinței,
solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii sale împotriva încheierii de CF nr. 33392/_ .
În motivare, petiționara a susținut netemeinicia și nelegalitatea sentinței, dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, arată apelanta, obligația achitării impozitului pe transferul proprietății nu aparține cumpărătorului, ci vânzătorului, după cum rezultă din prev. art. 151 ind.7 din Normele Metodologice metodologice de aplicare a Legii 571/2003, singura obligație a cumpărătorului, fiind aceea de a depune documentația aferentă transferului, astfel încât organul fiscală să poată emite Decizia de impunere pe numele contribuabilului, și aceasta doar în situația în care contribuabilul însuși nu își îndeplinește obligația declarării venitului la organul competent fiscal într-un termen de 10 zile de la data transferului.
Împrejurarea că obligația plății impozitului nu aparține cumpărătorului, rezultă și din prev. art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor și Ministrului justiției nr. 1706/1889/C/2008 în care se arată că Decizia de impunere privind impozitul pe transferul proprietăților imobiliare, în situația în care transferul se realizează prin altă procedură decât cea notarială sau judecătorească, se emite în 2 exemplare, din care unul se transmite prin poștă, cu confirmare de primire sau se
înmânează personal contribuabilului sub semnătură, și un exemplar se arhivează la dosarul contribuabilului.
Drept urmare, decizia de impunere este comunicată doar contribuabilului nu și adjudecatarului.
Din cuprinsul art. 71 alin. 6 Cod fiscal se deduce că obligația de plată a impozitului pentru transferul proprietății este condiționată de obținerea unui venit de către transmițătorul dreptului de proprietate la transferul proprietății, or, în speță, transmiterea proprietății imobiliare s-a realizat de la debitor la adjudecatar în cadrul procedurii executării silite, astfel încât, persoana din patrimoniul căreia s-a transferat imobilul nu a realizat nici un venit.
Obligația ce i se impune, aceea de a face dovada achitării impozitului pe transferul proprietății este excesivă și o pune în situația de a nu-și putea exercita pe deplin dreptul de proprietate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată netemeinicia apelului declarata de petiționară,având in vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că obligația de a achita impozitul pentru transferul proprietății aparține contribuabilului, respectiv debitorul din patrimoniul căruia este înstrăinat bunul, astfel încât este inutil să răspundem motivelor de apel invocate de petiționară cu privire la titularul obligațiilor de plată a impozitului pe transferului proprietății.
Nu poate fi primită susținerea apelantei potrivit căreia în situația in care transferul dreptului de proprietate are loc în urma executării silite, nu este datorat impozit pe transferul proprietății, câtă vreme art. 151^ 7 alin. ultim din HG 44/2004 se referă explicit la transferurile prin executare silită.
Așa cum a reținut corect prima instanță, și în cazul vânzării prin executare silită debitorul a obținut un venit, constând din prețul de adjudecare în sumă de 147.300 lei.
Lipsa dovezii achitării impozitului pentru transferul proprietății, constituie un impediment la admiterea cererii de înscriere, astfel cum rezultă din prev. art.77^1 alin 6 Cod Fiscal.
In speță, constatând acest impediment, singura soluție pe care o putea dispune registratorul de carte funciară era respingerea cererii de înscriere formulată de petiționara apelantă.
Instanța a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât soluția pronunțată este temeinică și legală.
Așa cum a reținut prima instanță, în calitate de terț interesat, petiționara poate să achite impozitul datorat de debitor, astfel încât cererea sa de înscriere să devină admisibilă, urmând ca ulterior să se îndrepte împotriva debitoarei pentru recuperarea sumei achitate în contul debitoarei.
Pentru motivele arătate în temeiul art. 295, 296 C.pr.civ. apelul urmează să fie respins ca nefondat, păstrându-se în întregime sentința atacată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petiționara SC I. P. I. B. SA împotriva sentinței civile nr. 21002/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
-V. B.
JUDECĂTOR,
V. G.
GREFIER,
B.
Red.C.V.B./Tehn. D.B/3 ex/ 15 Martie 2013 Judecător fond: DP ovici.
| ← Decizia civilă nr. 247/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 586/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
