Decizia civilă nr. 840/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 840/R/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul P. D. E., împotriva Sentinței civile nr. 5446/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimata B. C. E., intimat SC C.
A. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul intimatei -chematei în garanție d-nul Sabău I. Lipsă fiind:
intimat pârât - B. C. E.
recurent reclamant - P. D. E.
intimat Chemat în garanție - SC C. A. SA Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea chematei în garanței.
Instanța constată faptul că recurentul nu a depus la dosar motivele de recurs. De asemenea se constată faptul că recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 108,76 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Întrucât recurentul nu și-a îndeplinit obligația de achita taxa de timbru și timbru judiciar, instanța din oficiu în temeiul dispozițiilor rt.137 Cod de procedură civilă raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 invocă excepția netimbrării recursului, iar față de faptul că acesta nu a depus nici motivele de recurs, instanța invocă din oficiu în temeiul dispozițiilor art.303 și art.306 Cod de procedură civilă și excepția nemotivării recursului.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate.
Reprezentantul intimatei -chematei în garanție d-nul Sabău I. solicită admiterea excepției netimbrării recursului și totodată admiterea excepției nemotivării recursului.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 5446/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda
a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. D. E., în contradictoriu cu pârâta B. C. -E. ; a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. C. -E., în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. C. A. . S.A. ; fără cheltuieli de judecată.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
După cum rezultă din înscrisul intitulat "constatare amiabilă de accident"; (f.40), la data de_, în C. T., pârâta B. C. -E., în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Renault 19 cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamantul P. D. E. .
În urma coliziunii, autoturismul proprietatea reclamantului a fost avariat, astfel că reclamantul s-a adresat cu cerere de despăgubire chematei în garanție S.C. C. A. S.A, societate care a încheiat pentru autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/17/G17/HR0 nr. 02125833, valabilă de la data de_ și până la data de_ (f.43).
Suma stabilită cu titlu de despăgubire în acest dosar de daună este în sumă de 330,75 Euro, respectiv 1402,38 lei, conform fișei de evaluare a valorii maxime a despăgubirii (în cazul daunelor RCA) depusă în probațiune la fila 34, acest document stabilind că valoarea mașinii (nouă) este de 2940 EURO, la un curs de schimb valutar de 4,24 lei/EURO, coeficientul de uzură fiind de 85%. S-a stabilit în aceste circumstanțe că valoarea autoturismului la data accidentului este de 441 EURO, din care s-a scăzut valoarea reziduală în cuantum de 110,25 Euro, obținându-se astfel suma maximă de despăgubire în cuantum de 330,75 Euro, respectiv 1402,38 lei. A reținut asigurătorul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la dauna totală, având în vedere faptul că valoarea reparațiilor depășește valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
Aceasta sumă a fost ofertată cu titlu de despăgubire reclamantului, care a acceptat această ofertă, fapt atestat de documentul depus în probațiune la fila 32, suma fiind achitată reclamantului de către chemata în garanție S.C. C.
A. S.A, cu ordinul de plată nr. 582 din_ (f.31).
Prevalându-se de faptul că suma primită de la asigurător nu acoperă totalul costurilor aferente reparațiilor la vehiculul avariat, reclamantul a formulat prezenta acțiunea civilă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. C.
, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul la termenul din data de_, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin.2 Cod procedură civilă, excepțiile vor putea fi unite cu fondul dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Este de remarcat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.
C., invocată de aceasta prin întâmpinare, a fost unită de instanță cu fondul, întrucât, în acțiunea în pretenții, a stabili că pârâta nu are calitate procesuală pasivă înseamnă a statua că pârâta nu este titulara vreunei obligații pecuniare în raport cu reclamantul și, deci, acțiunea nu ar fi întemeiată.
După cum se poate observa din actele dosarului, autovehiculul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ condus de pârâtă, la data producerii pretinsului faptul ilicit cauzator de prejudicii era asigurat la chemata în garanție S.C. C. A. S.A. Polița de asigurare RCA este o asigurare obligatorie de răspundere civilă delictuală pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule.
urarea RCA are o dublă natură: atât contractuală, cât și legală. Natura contractuală constă în faptul că obligațiile părților iau naștere în urma
încheierii poliței de asigurare. Natura legală reiese din obligația legală a încheierii poliței de asigurare RCA, precum și a faptului că drepturile și obligațiile părților sunt prevăzute expres prin lege și norme cu valoare de lege.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o prima asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile legii, în limitele și la termenele convenite.
Dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 statuează că despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar art. 51 din același act normativ prevede că aceste despăgubiri se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Așadar, răspunderea pentru repararea pagubei revine asigurătorului de răspundere civilă auto obligatorie, și nu persoanei care conducea vehiculul asigurat, răspunzător de producerea accidentului, vehicul pentru care s-a plătit această asigurare, tocmai pentru a beneficia de despăgubire din partea asiguratorului. Doar în lipsa asigurării de răspundere civilă auto obligatorie, ceea ce nu este cazul în speță, se activează răspunderea civilă delictuală a conducătorului auto, în condițiile stabilite de legea civilă.
Pe de altă parte, potrivit art. 50 din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii accidentului), despăgubirile pentru vehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA. Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare. Uzura vehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea, utilizarea și starea de întreținere ale acestuia la data producerii accidentului.
Dispozițiile art. 58 din același act normativ statuează că pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. Prin uzură valorică se înțelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, întrebuințare sau stare de întreținere. Uzura valorică se calculează prin aplicarea unui coeficient de uzură asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
În fine, în conformitate cu prevederile art. 65 din același ordin, odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciată va menționa în scris că a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite și că nu mai are nicio pretenție de la asigurătorul RCA și de la asigurat în legătură cu prejudiciul respectiv, dacă despăgubirea plătită nu depășește limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută în polița de asigurare RCA.
.3 al aceluiași articol prevede că în situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral
despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
Este de observat că în speța dedusă judecății, reclamantul a acceptat oferta făcută de chemata în garanție S.C. C. A. S.A, declarând pe proprie răspundere că nu mai are nicio pretenție de la persoana vinovată, în speță de la pârâta B. C. -E., nici de la asigurator, respectiv de la chemata în garanție S.C. C. A. S.A.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada de către reclamant că, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin.3 din Ordinul nr. 5/ 2010 a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar, eliberând astfel și asigurătorul de orice alte pretenții suplimentare din partea reclamantului, pretenții ce ar deriva din săvârșirea de către asigurat, în speță pârâta B. C., a unui fapt ilicit cauzator de prejudicii ce ar constitui un risc asigurat.
În aceste circumstanțe, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. C. apare ca întemeiată, astfel că instanța o va admite și va respinge pe acest considerente acțiunea formulată de reclamantul P. D. E., în contradictoriu cu pârâta B. C. -E., ca neîntemeiată.
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. C.
, instanța reține că potrivit art. 60 alin.1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Prin formularea unei asemenea cereri se urmărește un dublu scop: pe de o parte, se dă posibilitatea terțului să administreze toate probele și să facă toate apărările în sprijinul părții pe care o garantează, iar pe de altă parte, dacă cel garantat pierde procesul, prin aceeași hotărâre, instanța va admite și cererea de chemare în garanție, dacă apreciază că este întemeiată, evitându-se astfel un proces ulterior.
Din dispozițiile art. 60 alin.1 Cod procedură civilă rezultă că soluția cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale. Raportat la soluția ce se preconizează asupra cererii reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta B. C., în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B.
C. apare ca neîntemeiată, astfel că instanța o va respinge.
Împotriva Sentinței civile nr. 5446/_ pronunțată
în dosar nr._ al Judecătoriei Turda a declarat recurs reclamantul P. D. E. .
Recursul nu a fost motivat în fapt și în drept.
Prin întâmpinare S.C. C. A. S.A. a solicitat
anularea recursului ca nemotivat în termenul legal, conform art. 306, alin(l) raportat Ia art. 303 alin(l) și alin(2) din Codul de Procedura Civila.
În motive arată că declarația de recurs a fost înregistrată la data de _
, de către recurentul reclamant, la Judecătoria Turda, menționându-se faptul ca motivele de drept și de fapt vor fi depuse după comunicarea sentinței.
Ulterior în data de_, conform procesului verbal de citare, recurentului reclamant i s-a comunicat sentința civilă nr. 5446/2012 din data de_, acesta însuși semnând de primire.
Astfel, conform art. 306: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2", iar conform art. 303:
A. 1 "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs." A. 2 "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. "
Se observă cu ușurință faptul ca sentința civilă nr. 5446/2012 din data de_ a fost comunicată recurentului-reclamant la data de_, astfel că termenul de motivare al recursului s-a împlinit la data de_ . Cu toate acestea, până la data de_, precum și ulterior acestei date, nu a fost depusa nicio motivare în fapt sau în drept a recursului la dosarul cauzei, motiv pentru care se impune anularea recursului ca nemotivat în termenul legal.
În ceea ce privește ordinea de soluționare a excepțiilor, tribunalul a apreciat că se impune mai întâi a analiza excepția nelegalei timbrări.
Asupra excepției netimbrării
, tribunalul reține că termenul din_ recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 108,76 lei și timbru judiciar de 3 lei, fără a se conform dispoziției instanței.
Ca urmare, la termenul de azi, tribunalul în temeiul art.137 Cod de procedură civilă raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 a invocat excepția netimbrării recursului.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin. și 2 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară nu a fost achitată în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată în cuantumul legal.
În fine, alin.3 al aceluiași articol prevede că neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că excepția este întemeiată astfel că în temeiul art.137 Cod de procedură civilă raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 va admite excepția netimbrării recursului.
În temeiul art.312 Cod de procedură civilă raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 va anula ca netimbrat recursul declarat de P. D. E., împotriva Sentinței civile nr. 5446/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nelegalei timbrări.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de P. D. E. , împotriva Sentinței civile nr. 5446/_ pronunțată în dosar nr._ al
Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
C. -V. B.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
C. -S. Ș.
Red/Dact/SS 2.ex-_
Jud.fond.O. M. M.
| ← Încheierea civilă nr. 122/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 214/2013. Pretenții → |
|---|
