Decizia civilă nr. 560/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 560/R
Ședința publică din 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE:P. M. B.
J. ECĂTOR: Ț. D.
J. ECĂTOR: W. D.
GREFIER: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții Ț.
I. și Ț. S., ambii domiciliați în Târgu Lăpuș, satul C., nr. 32, jud. M.
, împotriva sentinței civile nr. 547 din_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar - anulare parțială titlu proprietate.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_ ,_ ,_, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului civil declarat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 547 pronunțată la data de 2 octombrie 2012 de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamanților Ț. I. și Ț. S. în a solicita constatarea nulității titlului de proprietate nr. 1913/2 cod 1. eliberat la data de_, excepție invocată de pârâtele M. M. și M. R. și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții Ț. I. și Ț. S. în contradictoriu cu pârâtele M. M. și M. R., I. P. J. ețului M. -C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. pentru
stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg. Lăpuș, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale, respectiv anularea titlului de proprietate nr. 1913/2 cod 1. eliberat la data de_, iar reclamanții Ț. I. și Ț. S. au fost obligați la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtelor M. M. și M. R. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în privința excepției lipsei de interes a reclamanților că pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau prevalarea de o situație juridică pentru a cărei realizare poate fi folosită calea judecății. Nulitatea absolută a unui act poate fi solicitată de orice persoană care justifică un interes, acesta trebuind sa fie legitim, personal, născut, și actual.
Prin titlul de proprietate nr. 1913/2 cod 1. din_ emis de I.
P. -C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., s-a reconstituit în favoarea defunctului M. Aminadam dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2097 mp, situat în intravilanul localității C. .
Terenul a fost identificat prin raportul de expertiză topografică judiciară întocmit de către ing. Cratiță Valentin (filele 215-219) ca fiind înscris în C.F. nr. 325 nr. topo. 94-95 C. (fila 57). Conform mențiunilor de carte funciară, la momentul cooperativizării, proprietari tabulari ai acestui teren au fost Bell Magdalena și Latiș Marie (văduva lui Bell Aminadam) care, potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 61-63 dosar, s-a reținut că sunt antecesori ai pârâtului.
Prin acțiunea dedusă judecății, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1913/2 cod 1. din_ și a procesului verbal de punere în posesie nr. 4545 din_, ambele eliberate în favoarea defunctului M. Aminadam în ce privește suprafața de 297 mp, din terenul situat în intravilanul localității C., în locul numit "Grădină"; ("Acasă";), motivat de faptul că această suprafață reprezintă un drum de acces spre șura și terenul reclamanților, vechi de peste 100 de ani și care a existat înainte de înființarea
C.A.P. - ului.
S-a mai reținut că deși, reclamanții nu opun pârâtelor persoane fizice un drept real concurent, de natura celui contestat, în ce privește suprafața în litigiu, existența interesului este o condiție de sine stătătoare, ce nu implică în mod automat și existența unui drept propriu al reclamanților asupra terenului care să le fie afectat prin emiterea titlului de proprietate.
În condițiile în care probatoriul administrat, respectiv adeverința nr. 3185/_ (fila 8), copia planului cadastral aflată la fila 9 dosar și raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 215-219), confirmă susținerile reclamanților în sensul că suprafața în litigiu reprezintă în fapt un drum de acces la proprietatea lor, interesul acestora în promovarea acțiunii este evident, motiv pentru care excepția analizată urmează a fi respinsă.
Analizând acțiunea civilă dedusă judecății în raport cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată, "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
În speță, terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză topografică judiciară întocmit de către ing. Cratiță Valentin (filele 215-219) ca fiind înscris în C.F. nr. 325 nr. topo. 94-95 C. (fila 57). Conform mențiunilor de carte funciară, la momentul cooperativizării, proprietari tabulari ai acestui teren au fost Bell Magdalena și Latiș Marie (văduva lui Bell Aminadam) care, potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 61-63 dosar, sunt antecesori ai pârâtului. Terenul în suprafață de 297 mp nu mai prezintă la acest moment caracterul unui drum și nu există o evidență în sensul că ar fi fost scos din circuitul civil.
Raportat la probatoriul administrat, instanța a apreciat că titlul de proprietate atacat a fost emis în mod legal în acord cu legile fondului funciar în varianta în vigoare la momentul emiterii astfel că, în prezenta cauză nu este incident nici unul dintre motivele prevăzute de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 pentru ca titlul de proprietate emis pe numele defunctului M. Aminadam și procesul verbal de punere în posesie aferent să fie lovite de nulitate absolută.
Ca urmare a celor de mai sus, având în vedere și prevederile art. 63 din Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 și art. III din Legea nr. 169/1997, instanța a respins acțiunea dedusă judecății.
De asemenea, în temeiul art. 274-277 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanții Ț. I. și Ț. S. care se află în culpă procesuală la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtelor M.
M. și M. R. .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Ț. I. și Ț. S. solicitând instanței de judecată admiterea recursului promovat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulate, iar în subsidiar casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului declarat s-a arătat că soluția instanței de fiind nu este corectă deoarece instanța își motivează sentința reținând că la momentul cooperativizării terenului acesta a aparținut proprietarilor tabulare Bell Magdalena și Latiș Marie, astfel că se reține îndreptățirea acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 2097mp.înscrisă în CF 325 C. nr. Topo 94 și 95. În CF325 C., antecesorii intimaților dețineau doar suprafața de 466 mp-Bell Magdalena, respectiv 233 mp Latiș M., suprafața de 1398 mp aparținând altor proprietari.
Mai mult decât atât în privința antecesoarei Bell Magdalena s-a arătat că acesta nu mai deținea dreptul de proprietate în CF, deoarece înscrierea de sub B8 a fost transmisă proprietarului menționat la B10, astfel că M. Aminadam nu avea poziție activă în CF pentru a face dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate.
Sub un al treilea aspect s-a arătat că M. Aminadam, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a solicitat reconstituirea dreptului după Latiș Marie, Bel Miștode, Iuga M., Bel M. sau Bel Parasca ci în calitatea sa de moștenitor a defunctului M. V. și M. Magdalena, dintre care doar mama era înscrisă în CF fiind întabulată în CF 325 sub B8 poziția acesteia fiind inactivă, astfel că M. Aminadam nu era persoana îndreptățită pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a arătat că în cererea de reconstituire M. Aminadam nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru suprafața de 2097 mp din locul Acasă, iar reconstituirea dreptului se face la cerere, iar nu din oficiu.
Anterior la înscrierea în GAC, M. Aminadam nu s-a înscris decât cu suprafața de 18 ari teren, iar nu cu suprafața de 2097 mp, suprafața de 1800 mp. fiind înscrisă și în registrul agricol.
Sub un alt aspect, s-a arătat că nu a fost contestat dreptul de proprietate reconstituit prin propunerea de validare formulată de M. Aminadam pentru suprafața de 18 ari teren, iar C. locală de aplicare a legii fondului funciar, la momentul la care a procedat la punerea în posesie nu a fost constituită în mod corect. Astfel, cel puțin din acest motiv ar fi trebuit să se admită cererea de chemare în judecată.
Sub un al 6-lea aspect, recurenții au arătat că situația vechii întabulări nu mai corespundea situației actuale. Astfel la data înscrierii în GAC, terenul respectiv avea doar suprafața de 18 ari, deoarece pe suprafața de 297 mp s-a făcut drumul din litigiu, acest aspect coroborându-se cu adresa Primăriei potrivit căreia punerea în posesie a intimaților s-a făcut pentru suprafața de 18 ari teren, terenul în suprafață de 18 ari teren fiind terenul cu care M. Aminadam s-a înscris în GAC, astfel că această suprafață trebuia avută în vedere de instanța de judecată.
Susținerea instanței de fond în sensul că la acest moment terenul în suprafață de 297 mp nu mai prezintă caracterul unui drum și nu există evidențe din care să rezulte că terenul respectiv ar fi fost scos din circuitul civil nu este una corect și nu poate duce la respingerea cererii și vine în contradicție cu motivarea pe baza căreia prima instanță a respins excepția lipsei de interes, invocată de apărătoarea pârâtelor, astfel că motivarea instanței de judecată este contradictorie.
Instanța s-a raportat în mod greșit doar la momentul la care a pronunțat hotărârea reținând că doar la acel moment suprafața de 297 mp nu mai prezintă caracterul unui drum, instanța având obligația să se raporteze la momentul
anterior introducerii cererii de chemare în judecată și anterior datei la care M. Aminadam s-a înscris cu terenul respectiv în GAC.
S-a mai susținut că la momentul la care M. Aminadam si-a edificat construcția anterior înscrierii în GAC. Astfel, dacă acesta ar fi deținut în proprietate întregul teren atunci și-ar fi edificat casa pe linia despărțitoare a terenurilor, însă acesta a respectat drumul de 3 m. Pe harta localității C., hartă realizată în anul 1987, drumul sătesc 412 este menționat, drumul respectiv existând de aproximativ 100 ani. Casa a aparținut reclamanților, fiind construită în anul 1897 și a fost demolată în 1964. În intervalul de timp 1897- 1961, și după aceea până în anul 2009 s-a circulat pe drumul respectiv inițial la casa veche, iar ulterior la șura cu grajd și cu o cameră. Chiar și în expertiza efectuată s-a reținut că drumul respectiv exista anterior menționându-se că acesta a avut numărul cadastral 412, chiar anterior datei la care a fost emis titlul de proprietate.
În privința probelor administrate, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat înlăturarea probelor administrate, fiind încălcate prevederile art. 129 alin. 5 C.proc.civ. deoarece prima instanță a respins solicitarea de a administra probe din care să rezulte că drumul respectiv exista la momentul la care M. Aminadam s-a înscris în GAC, iar înscrierea în Gospodăria agricolă nu s-a realizat cu terenul care constituie drumul respectiv.
În fine, sub un la 11-lea aspect, s-a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu încălcarea legii fiind încălcate prevederile art. 8 alin.1, 2 și 3 din legea 18/1991precum și prevederile art. III alin. 1 lit. A, pct. 1 sau lit. B din legea 169/1997.
În drept recurenții au invocat prevederile art. 304 pct., 9 și 6 art. 3041art. 312 alin. 3 și 5, art. 129 alin. 5 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, cu aplicarea prevederilor art. 304, respectiv art. 3041C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie solicitarea reclamanților recurenți de a se anula titlul de proprietate eliberat antecesorului intimatei M.
R., deoarece acest titlu de proprietate a fost eliberat pentru suprafață de teren mai mare cu 297 mp., această suprafață constituind drumul de acces la șura și terenul reclamanților.
Instanța de fond, la momentul la care a analizat excepția lipsei de interes în formularea cererii a avut în vedere faptul că interesul de a solicita anularea titlului de proprietate rezultă din susținerea acestora că titlul de proprietate s-a eliberat pentru o porțiune de teren care constituie drumul de acces la șura și terenul reclamanților recurenți. Apărările din care ar rezulta că antecesorului intimatei nu ar fi avut îndreptățire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2097 mp și din cuprinsul cărora nu poate fi reținut faptul că terenul respectiv a constituit anterior drumul de acces al reclamanților recurenți nu vor fi avute în vedere deoarece terenul respectiv, chiar dacă nu ar
aparține intimatei acesta ar reveni în rezerva Comisiei locale de fond funciar, nu ar constitui proprietatea reclamanților recurenți.
Reclamanții recurenți dețin un teren învecinat terenului pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1913/2 din data de_ defunctului M. Aminadam, a cărui moștenitoare este intimata M. R. . Atât titlul de proprietate cât și procesul-verbal de punere în posesie pentru terenul aflat în C.
, teren intravilan în locul numit Grădină, în natură curți construcții (828 mp) și grădina (având suprafața de 1269 mp), cuprind mențiunea suprafeței de teren de 2097 mp teren .
La dosarul cauzei a fost depusă schița care cuprinde planul cadastral al zonei în care se află terenul în litigiu, iar în cuprinsul acestei schițe din anul 1987 este evidențiat ";DS412";, abrevierea ";drum sătesc 412";. Schița este realizată în anul 1987 și a fost depusă la filele 9 și 39din dosarul Judecătoriei.
Dreptul de proprietate reconstituit defunctului M. Aminadam s-a realizat prin Hotărârea Comisiei J. ețene nr.963/_ pentru suprafața de 3,29 hectare teren și a Hotărârii Comisiei J. ețene nr. 963/1999 pentru suprafața de 1,72 hectare de teren. Acest fapt rezultă din cuprinsul adeverințelor nr. 9/_ (f.53 din dosarul de fond funciar, dosar atașat prezentului dosar și a adeverinței nr. 169/_ fila 52 din dosarul de fond funciar).
În prezenta cauză, instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare în specialitatea topografie, pentru a fi identificată suprafața de teren reconstituită și pentru a se verifica dacă terenul respectiv are caracteristicile unui drum de acces.
Din cuprinsul concluziilor expertului numit în cauză se poate reține că terenul cu privire la care se solicită anularea titlului de proprietate nu are caracteristicile unui drum de acces, terenul fiind cultivat, iar din actele cadastrale nu rezultă că anterior cooperativizării terenul respectiv a fost folosit ca și drum de acces și nici nu era necesar să existe drumul respectiv.
Se constată că singura probă care poate duce la concluzia că terenul a fost folosit ca și drum de acces este harta cadastrală din anul 1987, din perioada colectivizării, când este evidențiat respectivul drum sub denumirea de DS 412. Cu toate acestea în evidențele Primăriei Târgu Lăpuș terenul respectiv nu este cuprins în inventarul drumurilor localității C. .
Recurenții au arătat în cuprinsul memoriului de recurs, la pct. 1 că instanța a reținut că terenul în litigiu este identificat topografic ca făcând parte din nr. topografice 94 și 95 înscris în CF 325 C., însă antecesorul după care s-a solicitat reconstituirea respectiv M. V. și M. Magdalena nu figurează în CF cu poziții valide. Cu toate acestea, ulterior, în cuprinsul memoriului de recurs se arată că M. Aminadam s-a înscris în GAC cu terenul în litigiu însă suprafața cu care s-a înscris în CF a fost de 18 ari teren, iar nu 2097 mp., astfel cum s-a reconstituit.
Instanța reține că dreptul de proprietate se reconstituie, potrivit art. 8 din legea 18/1991 persoanei care a deținut anterior dreptul de proprietate asupra
terenului și care s-a înscris în GAC sau CAP, sau urmașilor acestuia. Faptul că în CF înscrierile datează din anul 1921, nu face dovada că terenul respectiv nu ar fi aparținut defunctului M. Aminadam și că acesta nu este îndreptățit, în calitate de persoană care s-a înscris în GAC la reconstituirea dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, chiar recurenții au recunoscut că beneficiarul titlului de proprietate s-a înscris în GAC cu suprafața de teren de 18 ari, iar nu cu suprafața de teren de 699 mp, astfel cum s-a susținut la pct. 1 din memoriul de recurs, suprafață rezultată din înscrierile cărții funciare.
Pe de altă parte susținerea că dreptul de proprietate înscris sub B8 a fost transmis ulterior la B10 nu a fost dovedit deoarece la dosarul cauzei nu a fost depusă cartea funciară care să cuprinsă și înscrierea de sub B10 pentru a se verifica susținerea recurenților.
Astfel, se constată că motivele de recurs menționate anterior nu pot fi reținute, acestea fiind nefondate.
Recurenții au mai susținut că M. Aminadam nu a solicitat terenul din locul numit Acasă în suprafață de 2097 mp teren aferent nr. topografice 94 și
95. Această susținere nu va fi reținută de instanță. Se constată că defunctului M. Aminadam i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,29 hectare respectiv 1,72 hectare teren, iar în dosarul de fond funciar se află la fila 58 extrasul CF 325 C. care cuprinde numere topografice 94 și 95, astfel, că nu se poate reține susținerea că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut fără a exista cerere.
În cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie nr. 4545/_ se face mențiunea că suprafața de 2097 mp reprezintă parte din suprafața de 17200 mp conform anexei 2A/12 Anexa C., iar denumirea terenului din cuprinsul titlului de proprietate nu este ";Acasă";, astfel cum au susținut recurenții.
În privința mențiunilor privind suprafața de teren cu care M. Aminadam s-a înscris în GAC, se constată că terenul Acasă apare menționat după suprafața de teren care este suma terenurilor menționate în cuprinsul înscrisului respectiv. De asemenea, se constată că acest înscris nu poartă mențiunea persoanei care l-a întocmit, a instituției care l-a eliberat, fiind depus la dosarul de fond funciar ulterior procesului-verbal de punere în posesie din anul 2009, iar înscrisurile din dosarul de fond funciar sunt numerotate, astfel că există prezumția că acestea au fost depuse în ordine cronologică. Din acest punct de vedere se constată că acest înscris care nu are dată certă și nici nu cuprinde mențiunile legate de persoana care l-a eliberat a fost depus ulterior datei de 16 aprilie 2009, astfel că acesta nu poate fi avut în vedere ca și înscris care face dovada suprafețelor de teren cu care M. Aminadam s-a înscris în GAC.
Instanța a avut în vedere anterior faptul că M. Aminadam s-a înscris în GAC cu teren având în vedere susținerile recurenților, susțineri care reprezintă ca și mijloc de probă ";mărturisire judiciară";.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că M. Aminadam a deținut în anul 1953 doar suprafața de 0,18 hectare de teren și că a solicitat și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,18 hectare. Dimpotrivă, din cuprinsul extrasului CF aflat la dosarul cauzei rezultă că nr. Topografice 94 și 95 din CF 325 C. au o suprafață de 47, respectiv 591
stânjeni (638 stânjeni* 3,596 650 954 mp-2294,6633 mp-aproximativ 23 ari, iar nu 2097 mp astfel cum s-a dispus reconstituirea). Reținând aceste aspecte, instanța constată că indiferent de faptul că a fost sau nu contestată suprafața de teren, în condițiile în care nu rezultă că s-a solicitat doar suprafața de 0,18 hectare din terenul în suprafață de 2294 mp, formularea unei contestații împotriva Hotărârii Comisiei J. ețene nu are nici o relevanță în prezenta cauză.
Faptul că o parte dintre membrii comisiei de punere în posesie sunt rude cu persoana care folosește terenul reconstituit defunctului M. Aminadam nu poate duce la concluzia că punerea în posesie nu este corectă, în lipsa altor elemente care să facă dovada că nu au fost respectate prevederile legale.
Recurenții au mai arătat, după ce au susținut că instanța nu a avut în vedere situația din CF, faptul că instanța nu a avut în vedere situația existentă la momentul cooperativizării sau situația de la acest moment, starea de fapt fiind alta decât cea menționată în CF la momentul înscrierilor din anul 1921. Din cuprinsul Adeverinței adresate reprezentantului recurenților-fila 10 din dosarul de la fond rezultă că pe harta concretuală care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de punere în posesie nu există marcat drum de acces, astfel că punerea în posesie s-a realizat legal.
De asemenea nu pot fi avute în vedere nici susținerile recurenților că motivarea instanței de fond este una contradictorie deoarece aspectele invocate de aceștia în legătură cu aspectele reținute la pagina 4 din Sentința atacată vizează soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei de interes, arătând că există interesul în formularea cererii deoarece s-a susținut și s-a depus la dosarul cauzei planul cadastral potrivit căruia DS 412 cuprinde terenul defunctului M. Aminadam. Faptul că excepția lipsei de interes a fost respinsă, acest fapt nu echivalează cu temeinicia cererii de chemare în judecată, dimpotrivă, reclamanții justifică interes pentru a formula cererea de chemare în judecată, însă cererea formulată, având în vedere probele administrate în cauză este neîntemeiată.
Suprafața de teren care se susține că a constituit drumul de acces al recurenților-reclamanți la casa și ulterior șura acestora nu a constituit anterior cooperativizării drum, singura mențiune în acest sens fiind harta cadastrală din 1987, realizată în timpul colectivizării. Nici o altă probă administrată, nici expertiza tehnică și nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada că anterior cooperativizării sau ulterior terenul respectiv a fost folosit ca drum. Dimpotrivă, în expertiza realizată s-a arătat că terenul respectiv nu are caracteristicile unui drum de acces și oricum acesta nu este necesar.
Susținerile de la pct. 8 din recurs în sensul că M. Aminadam și-ar fi construit casa pe linia despărțitoare dintre terenuri, astfel că amplasarea casei la 3 m. de actuala linie de hotar ce rezultă din procesul-verbal de punere în posesie face dovada că terenul respectiv a fost folosit ca și drum sunt simple supoziții ale recurenților care nu sunt susținute de probe în prezenta cauză. Susținerea expertului că întreaga suprafață de 297 mp reprezintă drumul de acces trebuie interpretată în sensul că suprafața măsurată în privința căreia recurenții au susținut că au folosit-o are suprafața de 297 mp.
În privința motivării instanței de fond a dispozițiilor legate de înlăturarea probelor care nu au fost avute în vedere, instanța de recurs a arătat anterior motivele care au dus la înlăturarea susținerilor, respectiv a probelor arătate de recurenți. Susținerea că nu au fost respectate prevederile art. 129 alin. 5 C.proc.civ., nu vor fi avute în vedere deoarece potrivit art. 1169 C.civ., partea care face o propunere în fața instanței trebuie să o și dovedească. Faptul că reclamanții nu au reușit să facă dovada susținerilor nu poate duce la concluzia că nu au fost respectate prevederile art. 129 C.proc.civ..
Motivele arătate de recurenți la pct. 11 din memoriul de recurs potrivit cărora au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 9 respectiv art. 8 alin. 1, 2 și 3 din legea 18/1991, art. III alin. 1 lit. a pct. 1 sau lit. b din legea 169/1997 respectiv ale art. 129 alin. 5 și ale art. 261 C.proc.civ reprezintă o rezumare a motivelor de recurs arătate și analizate anterior, astfel că instanța nu va relua aspectele mai sus arătate.
Având în vedere aspectele mai sus reținute, instanța, în temeiul art. 312 raportat la dispozițiile art. 304, respectiv art. 3041C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Ț. Petru și Ț. S. .
Intimata M. R. a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga recurenții la plata sumei de 1500 lei sumă ce reprezintă cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții Ț. I. și Ț. S. domiciliați în Târgu Lăpuș sat C. nr. 32 jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 547 pronunțată la data de 2 octombrie 2012 de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata sumei de 1500 lei în favoarea intimatei M. R. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. M. B., Ț. | D. | , W. | D. | O. | V. |
Red./T.Red./P.M.B/_ 2 ex.
J. ecător la fond: B. C.
| ← Decizia civilă nr. 660/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 48/2013. Fond funciar → |
|---|
