Decizia civilă nr. 734/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA NR. 734/R/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Judecător O. R. G. Grefier E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe recurent C. L. C. -
N. PENTRU A. LEGII NR. 18/1991, recurent S. DE C. SI P.
P. C., împotriva Sentinței civile nr. 14080/_ a Judecătoriei C. -N.
, privind și pe intimat R. I., intimat M. R., intimat N. ANA, intimat
C. J. C. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., intimat U. DE SA SI M. V. C. N., intimat SC R. P.
C. S., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimaților R. I. și N. Ana, av. Duimtrascu C., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, dup care se constată că prin serviciul registratură, la data de_, s-a depus la dosar adresa înregistrată sub nr. 656/_ de către recurenta S. de C. si P. P. C., din care un exemplar se comunică reprezentantului intimaților, av. Dumitrașcu
C. .
Reprezentantul intimaților depune la dosar un înscris formulat de clienții săi, prin care arată că alăturat au anexat pentru a fi depuse la dosar, certificatul de deces privind pe intimata M. R., acte de stare civilă, privind dovedirea filiației moștenitoarei acesteia și declarația intimatei N. Ana prin are arată că dorește să continue acțiunea începută de mama sa, M.
R. ,
Reprezentantul intimaților reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului pe recurs.
T. ul după deliberare, constatând suficiente probele de la dosar, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul cu privire la recurs. Reprezentantul intimaților reclamanți, av. Dumitrașcu C., solicită respingerea recursului declarat de cele două pârâte și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, deoarece nu
subzistă nici unul din motivele de recurs invocate.
T. UL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 14080/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea de Ș. A.
și M. V. C. -N. și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R. I., M. R. și N. Ana împotriva pârâtei Universitatea de Ș. A. și M. V. C. -N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru acțiunea în rectificare de carte funciară.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții R. I., M. R. și N. Ana în contradictoriu cu pârâții
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. și SC R. P. C. S. și în consecință:
S-a dispus rectificarea CF nr. 1. C. -N. prin radierea de la B+1 a dreptului de proprietate al pârâtei S. DE C. -DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ C. asupra terenului în suprafață de 5710 mp înscris la A+1 sub nr.top 13363/2 și prin radierea de la B+3 și C+1 a dreptului de superficie al pârâtei SC R. P. C. S. asupra aceluiași teren.
A fost obligată pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. să pună în posesie pe reclamanți, să întocmească documentația necesară și să o înainteze C. isiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. în vederea emiterii unui titlu de proprietate în favoarea reclamantului R. I. și defunctului M. G. pentru terenul situat în C. -N. și compus din suprafața de 8032 mp, suprafața de 680 mp și suprafața de 2273 mp, toate înscrise în CF nr.2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.15477) sub nr. top 13363, așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert P. escu Ilie (f 155-161). A fost obligată pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să emită titlul de proprietate în favoarea reclamantului R. I. și defunctului M. G. asupra imobilului teren situat în C. -N. și compus din suprafața de 8032 mp, suprafața de 680 mp și suprafața de 2273 mp, toate înscrise în CF nr.2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.15477) sub nr. top 13363, așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară
întocmit de expert P. escu Ilie (f 155-161).
S-a dispus restituirea în favoarea reclamantei N. Ana, a sumei de 600 lei, reprezentând onorariul achitat în contul expertului Erculescu D. prin chitanța nr.3337271/1 din_ .
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la_ sub nr. de mai sus, reclamanții R. I., M. R. și N. Ana au chemat în judecată pe pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., solicitând instanței să dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 2 jug. 1098 stj teren, situat în colonia Becaș, identificat în regim de carte funciară cu nr. top 13363 "Fânaț dincolo de Becaș" înscris în Cartea Funciară nr. 15477 C., proprietate tabulară a lui R. I. al lui
Ștefan asupra cotei de ½ parte și M. G. a lui Toma asupra cotei de 1/2 parte, potrivit înscrierilor de sub B 1 și B 3 din CF mai sus indicată; să oblige C. locală de fond funciar C. -N. să procedeze la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 2 jug. 1098 stj.teren, pe vechiul amplasament și să întocmească documentația necesară emiterii titlurilor de proprietate pentru această suprafața de teren, pe care să o înainteze C. isiei Județene; să oblige C. J. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită Titlurile de proprietate în
favoarea reclamanților pentru terenul descris la petitul 1, astfel: în favoarea reclamantului R. I. pentru suprafața de 1 jug. 549 stj și în reclamantelor
M. R. și N. Ana, împreună, pentru suprafața de 1 jug.549 stj.
La data de_, reclamanții și-au extins cererea de chemare în judecată împotriva pârâților S. DE C. ȘI P. P. C., UNIVERSITATEA DE Ș. A. ȘI M. V. C. -N., SC R. P. C.
S., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a actului în baza căruia S. de C. și P. P. C. a solicitat înscrierea în Cartea Funciară nr. 1. C. -N., nr. top 13363/2 a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5.716 mp, să dispună anularea întabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, asupra a 5.716 mp teren, cu nr. top 13363/2, sub A+1 din Cartea Funciară nr.1. C. -N. și a înscrierii dreptului de superficie de sub C+3 asupra suprafeței de 5.716 mp cu datele de identificare operată în favoarea SC R. P. C. S. ( f 178-181).
La data de_, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate de sub B1 în CF 1.
C. -N., nr.top 13363/2 al Stațiunii de C. și P. P. C. -N., ca fiind făcută atât în lipsa unui titlu cât și a unei încheieri de carte funciară, să dispună rectificarea înscrierilor de carte funciară în sensul radierii întabulării dreptului de proprietate al pârâtei S. de C. și P.
P. C. -N. din CF 1. C. -N., nr.top 13363/2 și să dispună radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtei SC R. S. (f 302-303).
Analizând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că la data de_, reclamantul R. I. a înregistrat la Primăria Municipiului C. -N. sub nr.11240/407, o cerere prin care a solicitat în temeiul Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care a aparținut mamei sale, R. Paladia (f 9), iar la data de _
, reclamantul R. I. a înregistrat la Primăria Municipiului C. -N. sub nr.63904/304, o cerere prin care a solicitat în temeiul Legii nr.247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,44 ha care a aparținut părinților săi, R. I. și R. Paladia (f 10).
La data de_, numitul M. G. a înregistrat la Primăria C. unei Feleac sub nr.244/1991 și sub nr.238/1991, două cereri prin care a solicitat în temeiul Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate atât asupra cotei de ¼ din terenul părinților săi Toma și Ana, cât și asupra terenului care i-a aparținut, dar a fost trecut la CAP "Înfrățirea"; și la S. pomicolă C. (f 123, 125), iar la data de_, reclamantele M. R. și
N. Ana au înregistrat la Primăria Municipiului C. -N. sub nr.10174/304, o nouă cerere prin care au solicitat în temeiul legilor fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF
nr.15477, nr.top 13363, care a aparținut soțului și respectiv tatălui acestora, defunctul M. G. (f 16).
Din copia de pe CF nr.15477 C. rezultă că terenul înscris în această carte funciară sub nr. top 13363, fânaț dincolo de Becaș, în suprafață totală de 2 jugăre și 1098 stânjeni, a aparținut anterior colectivizării în cote părți egale de câte ½ fiecare, numitului R. I. a lui Ștefan și numitului M. G. al lui Toma ( f 17).
Din actele de stare civilă depuse în copie la filele 6, 7, 13, 14, 126 și 124 rezultă că ambii proprietari tabulari anterior menționați au decedat și că reclamantul R. I. este moștenitorul, în calitate de fiu, al defunctului R. I. a lui Ștefan, iar reclamantele M. R. și N. Ana sunt moștenitoarele, în calitate de soție supraviețuitoare și respectiv fiică, ale defunctului M. G. al lui Toma.
În baza unei simple cereri și a documentației depuse în copie la filele 237-252, a fost constituită CF nr.1. C. -N. în care la data de_, cu nr.8610, a fost evidențiat la A+1 imobilul teren în suprafață de 5710 mp și construcție grajd și anexe cu suprafața construită de 281 mp, cu nr. top 13363/2 și a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcție în favoarea pârâtei S. de C. și P. P. C. -N. (f 165-166).
La data de_ s-a încheiat între pârâtele S. DE C. - DEZVOLTARE PENTRU POMICULTURĂ C. și SC R. P. C. S. ,
contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1077/_ de BNPA Stancu T.D și C. L.I. prin care cea dintâi a vândut celei din urmă, construcțiile situate în C. -N., înscrise în CF nr.1. C. -N., A+1, cu nr. top 13363/2 în suprafață construită de 281 mp și a consimțit la
întabularea pe numele și în favoarea celei din urmă a dreptului de concesiune asupra terenului înscris în CF nr.1. C. -N., cu nr. top 13363/2 conform contractului de concesiune (f 218-219).
În baza contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, la data de_, sub nr.6891, a fost înscris în CF nr.1. C. -N. la B+2, dreptul de proprietate asupra construcțiilor de la A+1, în favoarea pârâtei SC R. P.
C. S., iar la data de_, în baza raportului oficios și încheierii cu nr.9272, a fost înscris în aceeași carte funciară la B+3 și C+1, dreptul de superficie asupra terenului de la A+1, în favoarea pârâtei SC R. P. C. S. (f 165-167).
Din concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic judiciar P. escu Ilie și comunicat tuturor pârâților, rezultă că terenul revendicat de reclamanți, înscris în CF nr. 15477 C. sub nr. top 13363, fânaț dincolo de Becaș, în suprafață totală de 2 jugăre și 1098 stânjeni se găsește în tarla 121, că terenul înscris în CF nr.1. C. -N., cu nr. top 13363/2 nu este rezultatul dezmembrării efective a topograficului 13363 care se află în continuare întreg în cartea funciară de origine nr.15477 C. și că din încheierea prin care a fost înscris în CF nr.1. C. -N. dreptul de superficie al pârâtei SC R. P. C. S. nu rezultă dacă dreptul de superficie a fost înscris doar asupra terenului de sub construcții sau asupra întregului teren de sub topograficul nr.13363/2 (filele 157).
Expertul a mai constatat că terenul cu nr. top 13363/2 este integral îngrădit cu gard, dar restul din suprafața nr. top 13363, deci topograficul nr.13363/1 este liber de construcții provizorii sau definitive, nu a fost
atribuit pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. și cuprinde o porțiune de fânaț pe o fostă plantație pomicolă dezafectată și una de arabil care împreună formează parcela P1 conform planului anexă 3, iar în colțul de sud est al parcelei a identificat terenul liber de sarcini notat cu P2, având folosința fânaț (f 157-158).
Expertul a mai reținut că pe planul parcelar aferent Legii nr. 18/1991, aflat la ANCPI, nu s-au identificat terenuri pentru care să se fi eliberat titluri de proprietate și care să se suprapună peste parcela revendicată de reclamanți și că pe suporturile specifice puse la dispoziția experților de OJCPI C., nu a identificat terenuri întabulate pe baza unor documentații de
înscriere cadastrală care să se suprapună peste terenul revendicat (f 158).
În concluzie, expertul a propus ca din suprafața de 15.553 mp cât are scriptic topograficul 13363, să se atribuie în favoarea reclamanților, parcelele P1, în suprafață de 8032 mp, P2, în suprafață de 680 mp și P3, în suprafață de 2273 mp, așa cum au fost ele reprezentate cu linii de culoare roșie pe planul anexă 3 la expertiză (f 158, 161).
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea de Ș. A. și M. V. C. -N., instanța a reținut că deși art. 28, alin (5) din Legea nr.45/2009 prevede că unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 4 se preiau și se integrează în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat, al Academiei Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, după caz, iar în anexa 4 la poziția 5, figurează pârâta S. de C. și P. P. C. -N. care se preia de pârâta Universitatea de Ș. A. și M. V. C. -N., prin art. 28, alin (8) din Legea nr.45/2009, s-a stabilit că reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare se va face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de M. ul Educației, Cercetării și Inovării, pentru anexa nr. 4, dar până la această dată nu a fost adoptată nici o hotărâre a Guvernului în acest sens, astfel încât preluarea efectivă a pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură
C. de către pârâta Universitatea de Ș. A. și M. V. C. -N. nu s-a produs încă. Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea de Ș. A. și M.
V. C. -N. . Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtei Universitatea de Ș.
A. și M. V. C. -N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâta S. de C. -Dezvoltare Pentru Pomicultură
C., instanța a reținut că interesul reclamanților în formularea cererii izvorăște din calitatea lor de moștenitori ai proprietarilor tabulari asupra terenului din litigiu, anterior preluării lui de către Statul Român, întrucât în această calitate, ei sunt îndreptățiți potrivit legilor fondului funciar: Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 și Legea nr.247/2005 la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut antecesorilor lor cum este terenul din cauză. Folosul concret al reclamanților este evident întrucât în ipoteza în care li s-ar admite cererea de rectificare de carte funciară, terenul cu nr. top 13363/2 înscris în CF nr.1. C. -N. în favoarea pârâtei S. de C. - Dezvoltare pentru Pomicultură C., cu titlu de proprietate și apoi în favoarea pârâtei SC R. P. C. S., cu titlu de superficie ar reintra în proprietatea Statului Român și reclamanții ar avea
deschisă posibilitatea valorificării cererilor lor de reconstituire a dreptului de proprietate, cereri înregistrate în interiorul termenului legal, așa cum a fost el prelungit până la data de_ prin art.33, alin.1 din Legea nr.1/2000, modificat prin Legea nr.247/2005. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată este neîntemeiată și o va respinge.
Analizând pentru acțiunea în rectificare de carte excepția prescripției dreptului la acțiune funciară, instanța a reținut că potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu buna-credința și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris, dar potrivit art. 35, alin.1 și 2 din aceeași lege, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă, iar față de terțele persoane care au dobândit cu buna-credința un drept real prin donație sau legat, acțiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiți din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepția cazului în care dreptul material la acțiunea în fond nu s-a prescris mai înainte. Prin urmare, acțiunea în rectificare de carte funciară este în principal
imprescriptibilă, iar termenul de prescripție pentru acțiunea în rectificare de carte funciară îndreptată împotriva unor terțe persoane care au dobândit un drept real cu buna-credința, dar cu titlu gratuit, se prescrie doar în termen de 10 ani, calculați din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere.
În speță, nici pârâta S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură
C. nu a dobândit dreptul de proprietate și nici pârâta SC R. P. C. S. nu a dobândit dreptul de superficie asupra terenului cu nr. top 13363/2 înscris în CF nr. 1. C. -N., cu titlu oneros, intrând așadar sub incidența termenului de prescripție de 10 ani prevăzut de art. 35, alin. 2 din Legea nr. 7/1996. Instanța a reținut în acest sens că dreptul de proprietate al pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. a fost înscris în CF nr.1. C. -N. în data de_, exclusiv în baza unei simple cereri și a unei documentații tehnice, iar dreptul de superficie al pârâtei SC R. P.
C. S. a fost înscris în aceeași carte funciară în data de_, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1077/_ de BNPA Stancu T.D și C. L.I., dar prin acest contract nu a fost convenit nici un preț sau alt echivalent oneros în schimbul constituirii dreptului de superficie în favoarea pârâtei SC R. P. C. S., prețul din contract fiind stabilit doar pentru vânzarea construcțiilor. De fapt, prin contractul anterior menționat nici nu a fost constituit în favoarea acestei pârâte vreun drept de superficie. În cuprinsul contractului s-a făcut referire doar la constituirea unui drept de concesiune, or dreptul de superficie și dreptul de concesiune sunt două noțiuni juridice distincte cu regim juridic diferit. Oricum, nici pentru constituirea dreptului de concesiune asupra terenului în favoarea pârâtei SC R. P. C. S. nu a fost prevăzut în contract nici un echivalent oneros. Raportând așadar data cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți (_ ) și chiar data precizării cererii cu capătul de cerere având ca obiect rectificarea de carte funciară (_ ), la data înscrierii în cartea
funciară a dreptului de proprietate al pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. ,_ și la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de superficie al pârâtei SC R. P. C. S. ,_ , instanța reține că cererea reclamanților în vederea rectificării de carte funciară a fost
formulată în interiorul termenului legal de prescripție de 10 ani. Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru acțiunea în rectificare de carte funciară.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară prin radierea din CF 1. C. -N.
, a dreptului de proprietate al pârâtei S. de C. și P. P. C. -
N. și a dreptului de superficie al pârâtei SC R. S., asupra terenului de sub nr. top 13363/2, instanța a reținut că potrivit art. 20, alin.1 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, potrivit art. 47 alin.1 din Legea nr. 7/1996, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, iar potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere.
În ciuda dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța constată că dreptul de proprietate al pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. a fost înscris în cartea funciară doar pe baza unei cereri și a unei documentații tehnice (f 165). În pofida demersurilor repetate pe care instanța le-a făcut prin emiterea unor adrese atât la OCPI C. (f 280, 310, 344), cât și la fosta arhivă a biroului de carte funciară din cadrul Judecătoriei C. -N. (f 342), dar și prin emiterea unor adrese către pârâta direct interesată (f 311, 343), nu s-a putut proba nici existența unui titlu și nici existența unei încheieri de carte funciară care să fi stat la baza înscrierii în CF nr.1. C. -N. a dreptului de proprietate al pârâtei S. de C.
-Dezvoltare pentru Pomicultură C. asupra terenului de sub nr.top 13363/2. În dosarul de carte funciară trimis în copie la dosarul cauzei (f 237-261) nu s-a identificat nici temeiul sau titlul înscrierii dreptului anterior menționat în cartea funciară și nici încheierea de carte funciară nr.8610 din_ care figurează în cuprinsul cărții funciare drept încheierea prin care s-ar fi dispus înscrierea acestui drept. Or o simplă cerere însoțită de o documentație tehnică nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui teren, nici nu valorează titlu de proprietate și nu poate fi un temei suficient pentru înscrierea în cartea funciară a unui drept real asupra unui teren.
Întrucât înscrierea în CF nr. 1. C. -N. a dreptului de proprietate al pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. asupra terenului de sub nr.top 13363/2, a avut loc cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data înscrierii, adică a art.20, alin.1, art.47 alin.1 și art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, instanța a reținut că înscrierea acestui drept nu este valabilă.
În privința dreptului de superficie al pârâtei SC R. P. C. S., instanța a reținut că prin actul care a stat la baza înscrierii acestui drept în CF nr.1. C. -N., nu s-a constituit nici un drept de superficie în favoarea pârâtei. De altfel, dreptul de superficie în esența sa este un drept real care
presupune un drept de folosință asupra unui teren pe care există edificată o construcție, or din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză a rezultat că înscrierea în cartea funciară a acestui drept de superficie a cuprins nu doar terenul pe care sunt edificate construcțiile și cel necesar unei funcționări normale a acestora, ci o suprafață mult mai întinsă, respectiv întreaga suprafață de 5710 mp înscrisă în CF nr.1. C. -N., sub nr. top 13363/2.
Pe de altă parte, nici dreptul de concesiune asupra terenului, drept la care se referă acel act, nefiind înscris în cartea funciară, nu este opozabil reclamanților. Oricum, dreptul de concesiune nu a fost constituit de titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, ci de pârâta S. de C. - Dezvoltare pentru Pomicultură C., care nu putea constitui în mod valabil un drept real asupra unui imobil care nu era în proprietatea sa.
Prin urmare, nici înscrierea în CF nr. 1. C. -N. a dreptului de superficie al pârâtei SC R. P. C. S. asupra terenului de sub nr. top 13363/2, nu este valabilă.
Potrivit articolului 33, aliniatul 1 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia, iar în aliniatul 2 se arată că prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, iar potrivit articolului 34, punctul 1 din Legea nr.7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Având în vedere concluzia instanței conform căreia, înscrierea în CF nr.1. C. -N. a dreptului de proprietate al pârâtei S. de C. - Dezvoltare pentru Pomicultură C. și a dreptului de superficie al pârâtei SC
R. P. C. S., asupra terenului de sub nr. top 13363/2, nu este valabilă precum și interesul reclamanților, explicat deja cu ocazia soluționării excepției lipsei de interes, în temeiul art. 34, punctul 1 din Legea nr. 7/1996, instanța a dispus rectificarea CF nr. 1. C. -N. prin radierea de la B+1 a dreptului de proprietate al pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. asupra terenului în suprafață de 5710 mp înscris la A+1 sub nr.top 13363/2 și prin radierea de la B+3 și C+1 a dreptului de superficie al pârâtei SC R. P. C. S. asupra aceluiași teren.
În urma acestei operațiuni de rectificare a înscrierilor din cartea
funciară nr. 1. C. -N., instanța constată că dreptul de proprietate asupra terenului din discuție în suprafață de 5710 mp, a revenit în proprietatea Statului român, care l-a preluat de la antecesorii reclamanților cu ocazia colectivizării, în timp ce terenul în suprafață de 8032 mp, care intra împreună cu suprafața de 5710 mp în componența topograficului inițial 13363, nu a fost atribuit pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. .
Potrivit art. 8, aliniatul 1 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol din Legea nr. 18/1991, de prevederile legii fondului funciar beneficiază membrii cooperatori care au
adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora și potrivit art. 11, alin.1 din aceeași lege, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Raportând starea de fapt reținută de instanță la aceste norme legale, instanța reține că îndreptățirea reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului introdus în patrimoniul CAP de antecesorii lor a fost dovedită prin cererile lor de reconstituire a dreptului de proprietate, prin extrasul de carte funciară nr. 15477 C. care atestă dreptul de proprietate al antecesorilor lor asupra terenului din litigiu și prin actele de stare civilă pe baza cărora a fost stabilită calitatea reclamanților de moștenitori ai proprietarilor tabulari dinaintea colectivizării, elemente de fapt expuse în detaliu cu ocazia consemnării stării de fapt.
Instanța reține însă că din interpretarea unitară a legilor fondului funciar (art.36, alin.5, art.41, art.45, alin.2 din Legea nr.18/1991, art.34 din Legea nr.1/2000) rezultă că dreptul de proprietate se poate reconstitui doar asupra terenurilor fără construcții, or raportul de expertiză întocmit în cauză atestă faptul că asupra unei părți din suprafața de teren de 5710 mp înscris la A+1 sub nr.top 13363/2 există edificate niște construcții descrise în documentația de la filele 238-246 și înscrise în prezent în CF nr.1. C.
-N. în proprietatea pârâtei SC R. P. C. S. . Expertul a identificat însă în componența acestei suprafețe de teren de 5710 mp, parcela P2 în suprafață de 680 mp și parcela P3 în suprafață de 2278 mp care sunt libere de construcții și pot fi restituite moștenitorilor vechilor proprietari. Expertul a constatat totodată că diferența de teren în suprafață de 8032 mp, care intra împreună cu suprafața de 5710 mp în componența topograficului inițial 13363, diferență reprezentată cu P1 în anexa nr. 3 la raportul de expertiză, este de asemenea liberă de construcții și prin urmare, susceptibilă de restituire în favoarea reclamanților.
În ce privește terenul în suprafață de 5710 mp înscris la A+1 sub nr.top 13363/2, instanța apreciază că prin prisma dispozițiilor art.9 din Legea nr.1/2000, nu mai prezintă relevanță dacă terenul a revenit sau nu în administrarea pârâtei S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C.
, iar în privința diferenței de teren în suprafață de 8032 mp, care intra împreună cu suprafața de 5710 mp în componența topograficului inițial 13363, expertul a constatat că ea nu a fost atribuită pârâtei S. de C.
-Dezvoltare pentru Pomicultură C. ( f 158).
Instanța a reținut în acest context că potrivit art.9, alin.1 din Legea nr.1/2000, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele si stațiunile de cercetare, destinate cercetării si producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare si de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari si solicitate de persoanele îndreptatite la reconstituire.
Pentru toate considerentele anterior dezvoltate, instanța a reținut că întinderea dreptului de proprietate care poate fi reconstituit în favoarea reclamanților asupra terenului din litigiu include terenul situat în C. -N. și compus din suprafața de 8032 mp (nr.top 13363/1, P1), suprafața de
680 mp (P2) și suprafața de 2273 mp (f P3), toate înscrise în CF nr.2. C.
-N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.15477) sub nr. top 13363, așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert P. escu Ilie (f 155-161).
În consecință, în temeiul art. 27, alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.116, alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți doar în parte conform dispozitivului.
În ce privește apărările pârâților, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. a susținut în întâmpinare că reclamantul R. I. ar fi solicitat prin cererea nr.63904/304/_, reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra suprafeței de 1,44 ha, iar prin prezenta cerere a pretins o suprafață de 1,5499 ha (2 jug.1098 stj.), mai întinsă cu 0,11 ha decât suprafața solicitată prin cererea formulată în temeiul legilor fondului funciar, motiv pentru care reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 0,11 ha ar fi inadmisibilă, dar instanța reține că suprafața de teren din litigiu, de 1,5499 ha (2 jug.1098 stj.) înscrisă în CF nr.15477 a fost solicitată nu doar de
reclamantul R. I., ci și de reclamantele N. Ana și M. R. și că reclamantul R. I. este oricum îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra cotei de ½ din suprafața totală de teren înscrisă în CF nr.15477. Prin urmare, prin cererea formulată de acest reclamant în temeiul legilor fondului funciar, a fost solicitată o suprafață de teren chiar mai mare decât cea la care acesta era îndreptățit, apărarea pârâtei fiind așadar neîntemeiată.
Pârâta a mai susținut faptul că terenul solicitat de reclamanți ar face parte din domeniul public care a rămas în administrarea SCDP și ca urmare, nu se află la dispoziția pârâtei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N., nefiind predată de ADS. Instanța reține pe de o parte că așa cum s-a reținut mai înainte în considerente, împrejurarea că terenul s-ar afla în administrarea SCDP nu constituie, potrivit art.9, alin.1 din Legea nr.1/2000, un impediment în calea reconstituirii dreptului de proprietate și pe de altă parte că pârâta S. de
C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. a susținut că terenul din litigiu ar face parte din tarla 120, parte din terenurile din domeniul public al statului, aflat în administrarea pârâtei conform inventarului depus la filele 375-376, dar din raportul de expertiză rezultă că terenul din litigiu face parte din tarla
121 (f 157), iar pârâta nu a furnizat altă probă din care să rezulte apartenența terenului la domeniul public. Dimpotrivă chiar, deși imobilele din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile conform art. 10, alin. 2 și 11 din Legea nr. 213/1998, pârâta nu a contestat înscrierea în cartea funciară nr. 1. C. -N., în favoarea unei societăți comerciale, a unui drept de superficie asupra unei părți din terenul solicitat de reclamanți, poziție care generează concluzia că terenul nu făcea parte din domeniul public al statului. Prin urmare, nici această apărare a pârâtei nu este întemeiată.
În privința expertizei efectuate în cauză, instanța reține că ea a fost comunicată la timp tuturor părților și că potrivit art.4, alin.5 din Titlul XIII, expertizele extrajudiciare prezentate de către părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probanta ca și expertizele ordonate de către
instanța de judecata, cu condiția ca acestea sa fie efectuate de către experți autorizați de către Ministerul Justiției.
Instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de_, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie (f 136), iar prin chitanța nr. 3337271/1 din_, reclamanta N. Ana a achitat în contul expertului numit de instanță în acest scop, suma de 600 lei, cu titlu de avans onorar expert (f 141), dar la termenul de judecată din data de_ (f 142), instanța a încuviințat efectuarea unei expertize extrajudiciare care a fost depusă la dosar la f.155-162, iar expertiza judiciară dispusă inițial nu s-a mai efectuat.
În consecință, în temeiul art. 202, alin. 2 și 213, alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus restituirea în favoarea reclamantei N. Ana, a sumei de 600 lei, reprezentând onorariul achitat în contul expertului Erculescu D. prin chitanța nr.3337271/1 din_ .
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 C. -N., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii introductive, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta arată că terenurile din litigiu nu au fost predate prin protocolul încheiat de ADS cu pârâta și ca urmare acestea nu se află la dispoziția comisiei pentru a se putea restitui în natură, acestea constituind domeniul public.
În această situație, terenurile fiind cuprinse în Anexa nr. 39 nu pot fi restituite în natură urmând ca reclamanților să le fie acordate despăgubiri.
Terenurile validate pe Anexa nr. 39 sunt situate în perimetrul Stațiunii de C. -Dezvoltare pentru pomicultură C. . Potrivit art. 35 alin. 2 di Legea nr. 18/1991, aceste terenuri aparțin domeniului public.
Conform anexei 1 la HG nr. 517/1999, suprafața de 662 ha a fost trecută în proprietate privată iar suprafața de 366 ha a rămas în domeniul public. Terenul în litigiu face parte din cele 366 ha domeniu public.
Art. 31 alin. 3 din Legea nr. 45/2009 prevede că "terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege";.
De asemenea, a formulat recurs pârâta S. de C. - Dezvoltare pentru Pomicultură C., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței cu privire la terenurile aflate în perimetrul recurentei sau în subsidiar, respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în perimetrul său.
În motivare, recurenta a arătat că, astfel cum a confirmat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 23/2011, apartenența terenurilor deținute de SCDP C. la domeniul public al statului a fost stabilită prin lege încă din 1991. Conform art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, pct. 5 din Anexa la Legea nr. 213/1998, Legea nr. 290/2002 și Legea nr. 45/2009, terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor aparțin domeniului public al statului și rămân în administrarea unităților de cercetare. De acest regim juridic se bucură și recurenta SCDP
C., conform Anexei 1.a la Legea nr. 290/2002, poziția 5.2 și conform Anexei
4.4 la Legea nr. 45/2009. Prin urmare, întreaga suprafață de teren aflată în
perimetrul său aparține domeniului public al statului și nu poate face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată, fiind guvernat de principiile inalienabilității, insesizabilității și imprescriptibilității bunurilor din domeniul public al statului, în temeiul art. 136 alin. 4 din Constituție, art. 10 și 11 din Legea nr. 213/1998, art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 290/2002, art. 31 alin. 2 și art. 55 alin. 5 din Legea nr. 45/2009.
Dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalitățile indicate de lege, sancțiunea nerespectării procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat este nulitatea absolută. Ori, prin sentința atacată se dispune practic scoaterea din domeniul public al statului a terenului.
Instanța judecătorească nu poate scoate un teren din domeniul public al statului fără încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Procedura dezafectării din domeniul public al terenurilor este o procedură prealabilă oricăror demersuri în vederea punerii în posesie a unor persoane. Obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prin hotărâre de guvern în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000 a fost statuată și de Î. în Decizia nr. 23/2011. C. locală poate pune în posesie persoanele îndreptățite doar din suprafețele aparținând domeniului privat aflate în circuitul civil și la dispoziția comisiei. Ori, în cazul de față nu există nici o hotărâre de guvern prin care să se dispună scoaterea terenului din domeniul public al statului.
Prin sentința atacată, instanța dă mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut. Reclamanții au cerut radierea înscrierii dreptului de superficie înscris în CF 1. sub C+1 iar instanța a dispus rectificarea prin radierea de
la B+3 și C+1.
Recurenta arată că a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea cererilor din precizarea de acțiune referitoare la rectificarea înscrierilor în cartea funciară, aceste cereri fiind lipsite de un folos practic. Așa cum s-a arătat, terenul nu poate face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată, fiind în domeniul public al statului. În plus, este ocupat de construcții. Prin urmare, chiar dacă reclamanții ar fi persoane îndreptățite, reconstituirea nu se poate face pe vechiul amplasament, ci prin atribuirea de teren pe un alt amplasament sau prin acordare de despăgubiri. Deci, posibilitatea valorificării cererii reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate nu este condiționată
de rectificarea înscrierilor din CF 1. C. .
A mai arătat recurenta că instanța nu a avut în vedere că în speță nu există o hotărâre judecătorească prin care să se constate că înscrierea in cartea funciară nu este valabilă, pentru a aplica art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
De asemenea, soluția dată excepției prescripției dreptului la acțiune pentru cererea de rectificare de carte funciară este eronată. Dobândirea cu titlu oneros a dreptului atrage incidența termenului de prescripție de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. Acțiunea în rectificare formulată de reclamanți este în afara termenului de 3 ani.
Cu privire la expertiză, recurenta arată că nu a participat la întocmirea expertizei, nu a avut cunoștință de acesta nefiind convocată. Instanța s-a limitat a menționa că terenul nu ar fi în domeniul public deoarece în
inventar parcelele sunt situate în tarla 120 în timp ce din expertiză rezultă că terenul face parte din tarla 121. Recurenta subliniază că un număr cadastral este atribuit unei singure parcele, indiferent de tarla astfel, este vorba de aceleași terenuri - parcele cu nr. cadastral 6943/2 și 6943/3 din
inventarul depus la dosar, fiind aceleași cu cele din raportul de expertiză, indiferent de numărul de tarla. Faptul că e vorba de aceleași terenuri rezultă din hărțile cadastrale depuse la dosar.
Prin întâmpinare, intimații R. I., M. R. și N. Ana au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale se arată că probatoriul administrat în fața primei instanțe a relevat faptul că terenurile revendicate de reclamanți sunt libere și neafectate de construcții, potrivit raportului de expertiză necontestat de C. locală de fond funciar. În mod judicios prima instanță a reținut că aceste terenuri nu fac parte din domeniul public al statului întrucât fac parte din tarlaua 121, fiind astfel fără relevanță faptul că terenurile nu au fost predate prin protocol de către ADS C. isiei locale.
Cu privire la recursul pârâtei SCDP C. intimații arată că reiterează argumentele anterioare. Nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești cât timp prin art. 53 și urm. din Legea nr. 18/1991 legiuitorul a atribuit instanțelor judecătorești competența de soluționare a plângerilor împotriva măsurilor dispuse de comisiile de fond funciar.
În plus intimații arată că recurenta SCDP C. nu a administrat probe care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de prima instanță și anume că terenurile nu fac parte din domeniul public.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., le va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, a schițelor și a planurilor cadastrale depuse atât la dosarul de fond, cât și la dosarul de recurs, precum și a răspunsului depus de expert la solicitarea instanței de recurs, rezultă că parcelele identificate în raportul de expertiză, cu pozițiile P1 în suprafață de 8032 mp, P2 în suprafață de 680 mp și P3 în suprafață de 2273 mp, se identifică cu parcelele Ps_ /2,_ /4 și 6937/3 din planul cadastral. Astfel: poziția 1 din expertiză, P1, se suprapune pe o parte din parcelele 6943/1 și 6943/4 (a se vedea răspunsul expertului și harta de la f. 76 din recurs); poziția 2 din expertiză, P2, se suprapune pe o parte din parcela 6937/3 (a se vedea harta de la f. 76 din recurs), iar poziția 3, P3, se suprapune pe o parte din parcelele 6943/2 și 6943/3 (a se vedea planul de încadrare în zonă de la f. 296, fond)
Dat fiind că parcelele primesc o singură numerotare, indiferent de tarla, rezultă că nu poate fi reținut aspectul susținut în fața primei instanțe și anume că aceste parcele apar ca fiind în tarla 121, iar în Anexa cuprinzând domeniul public apar în tarla 120.
Potrivit Anexelor 7.19, 8.13 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 399bis/7.VI.2011, cuprinzând terenurile din domeniul public al statului aflate în administrarea sau în exploatarea Stațiunii de C. și P. P.
C. -N., (depuse la f. 48, f.53, f.54-55 din dosarul de recurs), parcelele de mai sus se regăsesc între terenurile aparținând domeniului public al statului.
Rezultă astfel că susținerile recurentelor privind caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al acestor terenuri sunt întemeiate. În conformitate cu disp. art. 31 alin. 3 din Legea nr. 45/2009: "Terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege.";
Potrivit Legii nr. 1/2000, art. 10 alin. 2 și astfel cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia de recurs în interesul legii nr. 23/2011, obligatorie pentru toate instanțele conform art. 329 alin. 3 C.pr.civ., prealabil oricărui demers pentru punerea în posesie se impune parcurgerea procedurii prevăzute de lege pentru trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat, instanța nefiind în măsură să dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce nu au fost trecute din domeniul public în domeniul privat.
În cauză, trenurile de mai sus nefiind trecute din domeniul public în domeniul privat, nu se poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra acestor terenuri.
În ceea ce privește precizarea de acțiune având ca obiect rectificarea de carte funciară, T. ul reține, în acord cu susținerile recurentei S.C.D.P. C.
, că o astfel de solicitare este lipsită de folos practic pentru reclamanți, cât timp nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe acest amplasament în favoarea reclamanților, motiv pentru care această cerere se impune a fi respinsă, fără analizarea celorlalte aspectelor de procedură și de
fond invocate în fața primei instanțe.
Față de toate considerentele de fapt și de drept arătate, T. ul va admite recursurile formulate în cauză și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtele comisiile locală și județeană de fond funciar,
S.C.D.P. C. și SC R. P. C. S. .
Vor fi mențiune restul dispozițiilor sentinței de fond. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele pârâte C. locală de aplicare a legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului C. -
N. și S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C., împotriva Sentinței civile nr. 14080 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte și în consecință:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții R. I., M. R. și N. Ana, în contradictoriu cu pârâții C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C.
-N., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., S. de C. -Dezvoltare pentru Pomicultură C. și SC
R. P. C. S. .
Menține restul dispozițiilor sentinței. Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, E. C. |
E.C. 09 Iulie 2013 O.R.G./G.P./_ /2ex.
Jud. fond: Moț M. - Jud. C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 761/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 660/2013. Fond funciar → |
|---|
