Decizia civilă nr. 761/2013. Fond funciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 761/2013 Ședința publică de la 25 Iunie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: G. D.

Judecător: M. K. Judecător: M. L. Grefier: M. J. D.

S-a luat în examinare recursurile declarate de: petenta C. L. DE F. F.

J. , cu sediul în orașul J., str. 1 Decembrie 1918 nr. 4, județul S. și pârâtul P.

G. , domiciliat în J., str. S., nr. 76, județul S., împotriva sentinței civile nr. 76 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosar_, având ca obiect fond funciar.

Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta încheiere.

Prin sentința civilă nr. 76/_ a Judecătoriei J. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S.

S-a sdmis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O. M. și O. A. , în contradictoriu cu pârâtul P. G. , C. locală de fond funciar

J. și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. .

S-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr.58/5787/_ emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. dispunând radierea suprafeței de 514 mp (notată S5) identificată conform Raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar topograf Zdroba Dan ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A fost obligat pârâtul să desființeze anexa (grajdul) ridicat pe terenul reclamanților și să retragă gardul la limita proprietății sale identificată conform Raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar topograf Zdroba Dan, sub sancțiunea unor daune moratorii de 30 de lei pentru fiecare zi de întârziere.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2498 lei de cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția ridicată de comisia județeană instanța de fond a reținut că noțiunea de calitate procesuală presupune îndreptățirea unei persoane de a sta în proces. Calitatea procesuală pasivă se determină în ansamblului procesului și nu prin restrângere la unele dintre capetele de cerere, deși este evident că intimata nu poate fi obligată în temeiul petitului 2 al cererii de chemare în judecată. În consecință, potrivit art.137 Cod de procedură civilă, excepția a fost respinsă.

Potrivit extrasului de carte funciară nr.1743 J., terenul cu suprafața de 3946 mp reprezentând grădină în intravilan, nr.top.668 este proprietatea reclamantei O. M., dobândită prin Donație în anul 1961, potrivit Încheierii nr.2761/1961. Potrivit adeverinței emisă de CAP J. la data de_, terenul în cauză reprezintă proprietatea reclamantei O. M. și nu s-a aflat în perimetrul CAP-ului.

În baza Legii nr.18/1991, reclamanta O. M. a solicitat emiterea titlului de proprietate pentru terenul cu suprafața de 3946 mp din J., str. Cărămidari nr.74.

La data de_ este emis Titlul de proprietate nr.54/5314 prin care s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3946 mp. Prin procesul verbal din data de_ s-a atribuit de către GAC J. socrului pârâtului, Ungur I. o suprafață de 500 mp pentru a-și edifica o casă de

locuit cu vecinii M. Niculae și Borbei N. .

În anul 1991 pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafața de 1000 mp, iar la data de_ i s-a eliberat Titlul de proprietate nr.58/5787 pentru suprafața de 1000 mo, din care 250 mp curți construcții și suprafața de 750 mp grădină.

Între reclamanți și pârâtul P. G. au existat mai multe procese începând cu debutul anului 1990 când reclamanții au introdus o cerere la Judecătoria Zalău prin care au solicitat grănițuirea proprietăților, ce a fost respinsă ca nefondată potrivit Deciziei nr.287/1990 a T. ui S. .

Ulterior, aceeași reclamantă introduc o acțiune în revendicare împotriva pârâților P. G. și Ungur V. soluționată inițial prin Sentința civilă nr.1830 pronunțată în Dosarul nr.1282/1992 acțiunea fiind respinsă, reținându-se că imobilul îi avea ca uzufructuari pe M. Iosif și Rozalia, care l-au înscris în CAP. Prin Decizia T. ui S. nr. 443 pronunțată în Dosarul nr.692/1992 a fost respins apelul reclamantei, cu aceeași motivare. Prin Decizia nr.122/_ a Curții de A. C. s-a casat ambele hotărâri și s-a dispus trimiterea spre rejudecare întrucât ambele instanțe de judecată au făcut o apreciere eronată a probelor administrate, cu toate că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate. În rejudecare, prin Sentința civilă nr.1890/_ pronunțată în Dosarul nr.790/1994, definitivă prin Decizia civilă nr.175 A/_ a T. ui Maramureș (fila nr,35,13) pârâții au fost obligați să lase în deplină proprietate reclamantei suprafața de 600 mp. Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie ce stabilește deținătorul dreptului de proprietate asupra suprafeței în litigiu. Prin urmare s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 600 mp deținută de pârâți, ca parte din suprafața de 3946 mp înscris în CF nr.1743 J., nr.top.668. Prin procesul verbal din data de_ întocmit de executorul judecătoresc Ț., reclamanta a fost pusă în posesie cu suprafața de 600 mp conform Sentinței nr.1890/1994. Cu toate acestea pârâtul nu a respectat hotărârea de mai sus și a edificat pe suprafața de 600 mp o anexă (grajd), drept pentru care prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou i s-a aplicat o amendă administrativă pentru comiterea faptei prev. de art.271 Cod penal constând în nerespectarea hotărârilor judecătorești.

de proprietate asupra terenurilor S. prin care s-a cerut să se constate nulitatea Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului pentru suprafața de 600 mp. A. ul reclamanților a fost respins prin Decizia T. ui S. nr.3/_ s-a respins apelul reclamanților iar prin Decizia Curții de A. C. nr.1095/_ s-a respins recursul formulat de reclamanți. În motivarea hotărârii s-a arătat că instanțele de fond și apel au avut în vedere Sentința civilă nr.1890/1996 care a confirmat dreptul pârâtului asupra unei suprafețe de 1000 mp, el fiind obligat să elibereze suprafața de 600 mp cât deține peste suprafața de 1000 mp constatată prin titlul de proprietate.

Prin Sentința civilă nr.1144/_ pronunțată de Judecătoria Zalău s-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la demolarea grajdului edificat pe suprafața de 607 mp în litigiu constatându-se că a fost edificată pe terenul pentru care pârâtul deține titlu de proprietate și având autorizație de construire. Prin Decizia T. ui S. nr222/_ s-a respins apelul reclamanților iar prin Decizia Curții de A. C. nr.2290/_ s-a respins recursul acestora.

Instanța de fond a observat că prin Sentința civilă nr.1890/_ pronunțată în Dosarul nr.790/1994, definitivă prin Decizia civilă nr.175 A/_ a T. ui Maramureș s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 600 mp, parte din suprafața de 3946 mp ce constituie proprietatea tabulară a reclamantei O. M., conform CF nr.1743 J. . Având caracter irevocabil și intrând sub puterea lucrului judecat, s-a procedat la executarea Sentinței civile nr.1890/1994. Întrucât pârâtul P. G. nu a respectat dispozițiile hotărârii și a edificat pe acest teren o anexă i s-a aplicat o amendă administrativă pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești.

Procesul soluționat prin Sentința civilă nr.2812/_, irevocabilă prin respingerea recursului reclamanților nu a fost soluționat în contradictoriu cu C. locală de fond funciar J., deși practica judiciară constantă a instanțelor naționale, inclusiv cele din Județul S. a statuat existența unei coparticipări procesuale obligatorii în litigiile privind constatarea titlurilor de proprietate (edificatoare fiind, spre exemplu, numeroasele hotărâri redate în rezumat în volumul F. funciar. Culegere de jurisprudență; Denisa Livia Băldean, G. C. Frențiu, edit, Universul juridic, București 2009.)

În cauza respectivă nu a fost citată C. locală de fond funciar, deși aceasta era emitenta actelor în baza căruia a fost emis titlul de proprietate, eventuala nulitate a acestora ducând la nulitatea titlului de proprietate, potrivit principiilor conform cărora actul nul este lipsit de efecte, iar nulitatea actului principal produce nulitatea actului subsecvent. Prin urmare hotărârea pronunțată nu îi poate fi opozabilă, fiind cunoscut că, în principiu, hotărârile judecătorești produc efecte numai între părțile litigante, neputând profita sau dăuna terților.

Nefiind întrunite condițiile necesare pentru existența puterii de lucru judecat, instanța a analizat cererea reclamantului pe fond.

S-a constatat că reclamanta O. M. deține Titlul de proprietate nr. 54/5314/_ prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 3946 mp. Așa cum s-a arătat acest teren a fost în proprietatea continuă a reclamantei, conform Extrasului de carte funciară și adeverinței emise de CAP J. prin care s-a atestat că în anul 1990 reprezenta proprietatea reclamantei și nu a fost

preluat de CAP în nici un mod. E. iza tehnică judiciară a identificat terenul reclamantei, însă în urma măsurătorilor s-a constatat că o suprafață de 514 mp a fost înscrisă în Titlul de proprietate nr.58/5787 emis în favoarea pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 și 3 din Legea nr.18/1991 "S. dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept…S. dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil";.

În conformitate cu art.10 alin.3 din Legea nr.18/1991 "S. dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă pînă la data intrării în vigoare a legii";.

Rezultă că stabilirea dreptului de proprietate s-a putut face numai cu privire la terenurile care se aflau în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, conform situației existente la data de_ .

Așa cum s-a arătat anterior, reclamanții au deținut dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 3946 mp iar acest teren nu a fost preluat de CAP. În consecință, prin includerea suprafeței de 514 mp din această parcelă în titlul de proprietate emis pârâtului s-a realizat o gravă atingere dreptului de proprietate aparținând reclamanților ce necesită a fi înlăturată.

S-a reținut că socrului pârâtului i-a fost atribuită de către GAC J. suprafața de 500 mp pentru a-și construi o casă pe str. Cărămidari, actuală S., în vecinătatea antecesorilor reclamantei, născută Matiuș.

Din coroborarea acestor acte rezultă cu certitudine că atribuirea s-a realizat din terenul învecinat celui deținut de actualii reclamanți, fără a fi atins dreptul de proprietate al acestora.

Cu toate acestea, socrul pârâtului edifică în mod nelegal o parte din casa de locuit pe terenul reclamanților, așa cum a rezultat atât din expertiza efectuată în acest dosar dar și din expertiza efectuată în Dosarul nr.2705/2001 de către ing. Lakatos A. .

Potrivit art.23 din Legea nr.18/1991 "Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari";.

Deposedarea reclamanților a intervenit nu ca urmare a preluării terenului de către GAC și atribuirea acestuia socrului pârâtului Ungur I., ci ca urmare a faptului că pârâtul și-a edificat casa de locuit parțial pe terenul reclamanților. Prin urmare art.23 din Legea nr.18/1991 nu își găsește incidența cu privire la terenul reclamanților, ci doar cu privire la terenul atribuit de GAC socrului pârâtului, respectiv 500 mp, suprafața măsurată de expert prin mijloace moderne fiind de 481 mp. De precizat că suprafața casei edificată pe terenul reclamanților este de 28 mp. Prin nerespectarea dispozițiilor art.23 din Legea nr.18/1991 care condiționează constituirea dreptului de proprietate de atribuirea prealabilă a

terenurilor de către CAP (GAC) și care limitau dreptul pârâtului de i se stabili proprietatea la 500 mp (481 mp conform măsurătorilor), comisia locală emite titlul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp, incluzând și suprafața de 514 mp ce constituia proprietatea reclamanților.

În concluzie s-a reținut că stabilirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului s-a realizat prin nerespectarea dispozițiilor legale și a dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 514 mp, teren dovedit cu acte de proprietate și înscris în cartea funciară în favoarea acestora încă din anul 1961, anterior acordării terenului învecinat cu suprafața de 500 mp (481 mp suprafață măsurată) de către GAC socrului pârâtului.

Inclusiv pârâtul a recunoscut la ultimul termen de judecată că a fost greșeala comisiei locale emiterea a 2 titluri de proprietate pe acest teren și că a intenționat

să-i cumpere reclamantului teren în altă parte, ceea ce denotă că acesta a conștientizat că terenul cuprins în titlul său aparține în parte reclamanților.

Nulitatea este sancțiunea ce constă în lipsirea de efecte a actelor juridice încălcate cu nerespectarea dispozițiilor legale edictate pentru încheierea lor valabilă.

Fiind vorba de dreptul de proprietatea, nulitatea este absolută.

În consecință, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr.58/5787/_ emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. dispunând radierea suprafeței de 514 mp (notată S5) identificată conform Raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar topograf Zdroba Dan ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere legislația în vigoare la data stabilirii dreptului de proprietate, fără a aplica retroactiv modificările intervenite în baza Legii nr.169/1997.

Grajdul edificat de către pârât se află pe terenul reclamanților, așa cum s-a statuat și în litigiile anterioare derulate între părți. În baza art. 1516 Cod civil, aplicabil conform art. 6 alin.4 cod civil și art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011 pârâtul a fost obligat să ridice construcția reprezentând anexă cu destinația de grajd de pe terenul reclamanților și să-și retragă gardul la limita proprietății sale identificată conform Raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar topograf Zdroba Dan, în caz contrar urmând ca, în conformitate cu art.1536-1537 Cod civil, să fie obligat la plata unor daune cominatorii de 30 de lei pe zi, avându-se în vedere necesitatea restabilirii legalității în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu.

Cu privire la cheltuielile de judecată s-a observat că intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și-a manifestat poziția de neopunere la admiterea cererii încă de la prima zi de înfățișare, astfel încât în baza art.275 Cod de procedură civilă nu a putut fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Neprocedând în aceeași manieră și pierzând procesul, pârâtul P. G. și comisia locală de fond funciar au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2498 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 1998 de lei a reprezentat costul efectuării expertizei iar suma de 500 de lei a reprezentat onorariu avocațial. Nu a fost dovedită cu acte justificative efectuarea unor

cheltuieli pentru deplasarea la sediul instanței și nu au fost solicitate alte sume cu titlu de cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei sentințe C. L. de F. F. J. a declarat recurs solicitând înlăturarea obligării ei de la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că C. L. de F. F. a lăsat la latitudinea instanței pronunțarea sentinței pe baza probatoriului încuviințat de către instanță. C. nu a avut o culpă și de aceea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește o eventuală modificare a titlurilor de proprietate, comisia va respecta întocmai prevederile instanței. C. locală de fond funciar este un organ cu activitate administrativ jurisdicțională, nu are patrimoniu distinct, nu poate fi executat silit. Împotriva aceleași sentințe și pârâtul P. G. a declarat recurs solicitând admiterea recursului modificarea sentinței recurate în sensul că în baza art. 166 Cod procedură civilă a se constatat autoritatea de lucru judecat privind capătul de cerere pentru constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 58/5787/_

, emis în favoarea pârâtului P. G. pentru suprafața de 514 mp identificată sub S5 în Raportul de expertiză topografică întocmit de expertul Zdroba Dan, demolarea grajdului edificat pe suprafața de 600 mp din cei 1000 mp și respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului cu privire la toate capetele de cerere.

În motivarea recursului se arată că:

În prezenta cauză ai calitatea de reclamanți aceleași persoane O. M. și

O. A. ca în Dos. Nr. 941/1998 a Curții de A. C. și pârât P. G. persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și C. J. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Cu privire la cea de a doua condiție privind identitatea de obiect și cauză consideră că și această condiție este îndeplinită având în vedere că se solicita nulitatea titlului de proprietate a aceluiași pârât P. G. pentru aceeași suprafață de teren de 600 mp și cu aceeași motivare, respectiv faptul că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 600 mp din cei 1000 mp reconstituiți în favoarea pârâtului intimat ce a avut nr. top 668. instanța de fond de și nu a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, în motivarea sentinței face referire la acest aspect, însă își motivează hotărârea privind neacceptarea acestei excepții pe o practică judiciară și nu pe o dispoziție legală. Argumentul major al instanței de fond în respingerea excepției autorității de lucru judecat îl constituie faptul că în cauza ce s-a soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 1094/1998 nu ar fi fost citată și C. L. de F. F., deși aceasta a fost emitenta titlului de proprietate și eventuala nulitate, fără a ști ce fel de nulitate și a cui, duce la nulitatea titlului. În prezenta cauză instanța de fond invocă același temei legal în baza căruia pârâtul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv art. 23 din L18/1991.

Sub aspectul fondului cauzei pârâtul P. G. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp reprezentând teren aferent construcțiilor și folosinței acestora. Antecesorului acestuia i s-a atribuit în anul 1964 teren pentru construcția de casă și anexe gospodărești de la fostul GAC și i s-a stabilit un amplasament al lotului atribuit cu un front la stradă de 20,05 mp. În anul 1964 suprafața de teren ce putea fi atribuită pentru construcție casă și anexe gospodărești era de 800 mp, iar în baza Legii 18/1991

aceste persoane au fost îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1000 mp.

Instanțele de judecată au mai fost sesizate cu acțiune pentru demolarea garajului edificat pe terenul înscris în TP eliberat în favoarea recurentului și care anterior a fost proprietatea reclamanților, acțiune ce a fost soluționată definitiv prin respingerea acțiunii prin decizia civilă nr. 2290/_ a Curții de A. C. .

Prin întâmpinarea sa, C. J. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate arată că nu se opune admiterii recursului arătând că C. J. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu are personalitate juridică și nici buget propriu, astfel în ciuda prevederilor art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este în imposibilitatea de a duce la îndeplinire obligația de plată a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea lor reclamanții O. M. și O. A. au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată arătând că instanța de fond corect a reținut că nu există autoritatea de lucru judecat.

Raportat la faptul că prin sentința civilă nr. 2812/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. 3366/1997, nu există identitate de părți raportat la faptul că recurenta C. L. de fond funciar J. în acel dosar nu a fost parte de cel puțin în privința acesteia nu suntem în prezenta puterii lucrului judecat, acea hotărâre nu produce efecte juridice nefiindu-i opozabilă.

În ceea ce privește primul element părțile nu există nici un dubiu că nu există identitate cu privire la acest aspect. În privința obiectului, nici acesta nu este identic, scopul final urmărit de reclamantă este diferit în dosare, și anume în dosarul vechi s-a solicitat anularea titlului de proprietate, iar în prezenta s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate. Anulabilitatea presupune o nulitate relativă, iar nulitatea absolută desigur o nulitate absolută, instituții juridice de ineficacitate fundamental diferite.

Cât privește cel de-al treilea element cauza trebuie avut în vedere temeiul juridic de drept al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

În dosarul 3366/1997 temeiul juridic al cererii a constituit motivul de nulitate prevăzut de art. 23 din Legea nr. 18/1991, cauza nulității fiind analizată exclusiv din acest punct de vedere, în timp ce în prezentul dosar temeiul juridic este altul și anume dispoziții din art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, cauza nulități trebuind analizată din alte perspective, care nu au fost avute în vedere de instanța care a pronunțat sentința 2812/_ .

Mai mult instanța de atunci nu a putut analiza nici măcar respectarea art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997 întrucât la data pronunțării acelei sentințe actul normativ nu era în vigoare, nu prevedea nici o sancțiune, modificările legislative fiind aduse prin Legea nr. 247/2005.

Sunt eronate afirmațiile reprezentantei recurentului și în privința reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate atacat, întrucât art.

23 din Legea 18/1991 se referă și condiționează constituirea dreptului de proprietate de atribuirea prealabilă a terenurilor de către CAP și care limitau

dreptul recurentului de a i se stabili proprietatea la 500 mp ( art. 8 alin. 1 și 3 din Legea nr. 18/1991 ), nu la 1000 mp cum a fost emis titlul.

S. dreptului de proprietate se putea face numai cu privire la terenurile care se aflau în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, conform situației existente la data de_ (art. 10 alin. 3 din L18/1991).

La dosar au fost depuse adeverințele emise de CAP J. prin care atestă că în anul 1990 terenul aferent proprietății reclamanților/intimați a fost proprietatea continuă a acestora, nu a fost preluat de CAP în niciun mod.

Recursurile sunt întemeiate pentru următoarele:

Conform art. 275 Cod procedură civilă "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.";

După cum se poate observa din întâmpinarea depusă în fața instanței de fond (f.27-29), intimata C. J. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu s-a opus admiterii acțiunii, condiție în care aplicabile îi sunt prevederile art. mai sus menționat, urmând ca prin admiterea recursului să fie înlăturată obligația acesteia de la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond.

În ceea ce privește recursul pârâtului P. G. acesta este întemeiat pentru următoarele:

Între reclamanți și pârâtul P. G. au existat mai multe procese începând cu anul 1990.

Prin Sentința civilă nr.2812/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.3366/1997 s-a respins cererea reclamanților O. M. și O. A. formulată în contradictoriu cu P. G. și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. prin care s-a cerut să se constate nulitatea Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului pentru suprafața de 600 mp. A. ul reclamanților a fost respins prin Decizia T. ui S. nr.3/_ s-a respins apelul reclamanților iar prin Decizia Curții de A. C. nr.1095/_ s-a respins recursul formulat de reclamanți. În motivarea hotărârii s-a arată că instanțele de fond și apel au avut în vedere Sentința civilă nr.1890/1996 care confirmă dreptul pârâtului asupra unei suprafețe de 1000 mp, el fiind obligat să elibereze suprafața de 600 mp cât deține peste suprafața de 1000 mp constatată prin titlul de proprietate.

Prima instanță a constatat că față de procesul soluționat prin Sentința civilă nr.2812/_, irevocabilă prin respingerea recursului reclamanților nu a fost soluționat în contradictoriu cu C. locală de fond funciar J., deși practica judiciară constantă a instanțelor naționale, inclusiv cele din Județul S. a statuat existența unei coparticipări procesuale obligatorii în litigiile privind constatarea titlurilor de proprietate.

Prima instanță a mai reținut că nefiind citat în cauză C. L. de F. F. hotărârea nu îi este opozabilă și nu sunt întrunite condițiile necesare autorității de lucru judecat.

Ceea ce nu a reținut însă prima instanță este că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale: aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Cod civil, art. 166 Cod procedură civilă) și aceea prezumție mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.(conform art. 1200 pct. 4 Cod civil).

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală ( care corespunde unui efect negativ extinctiv, de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil, un tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Prin urmare dacă printr-o sentință judecătorească sau analizat aceleași situații de fapt și de drept cu cele ce fac obiectul cauzei pendinte, se apreciază că nu se mai poate pune în discuție aceste aspecte întrucât s-ar încălca principiul stabilității raporturilor juridice civile.

Puterea de lucru judecat, deși nu este reglementată în mod expres ca efect al hotărârii judecătorești constituie o prezumție legală absolută și o excepție de fond peremtorie și absolută.

Astfel potrivit art. 1201 Cod civil este lucru judecat când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.

Art. 166 Cod procedură civilă stabilește că excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de judecător chiar înaintea instanțelor de recurs.

Doctrina și practica judiciară este unanimă în a aprecia că atât prezumția instituită de art. 1201 Cod civil cât și excepția lucrului judecat instituite de art. 166 Cod procedură civilă reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești se subsumează la două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul.

Astfel prin sentința civilă nr. 1812/_ a Judecătoriei Z. prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamanților O. M. și O. A. în contradictoriu cu pârâții P. G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. privind constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului pentru suprafața de 600 mp.

Prin sentința civilă nr. 1144/_ a Judecătoriei Z. s-a respins cererea acelorași reclamanți privind obligarea pârâtului P. G. la demolarea grajdului edificat pe suprafața de 607 mp.

Prin prezentul dosar reclamanții sunt aceeași și pârâții la fel P. G. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. la care s- a mai adăugat C. L. de fond funciar J. și se judecă pentru același obiect: nulitatea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului pentru același teren pe care se află grajdul construit (deci cel din hotărârea anterioară) și ridicarea de către pârât a grajdului.

Cu toate că C. locală de fond funciar J. nu a fost parte în procesul anterior se invocă aceleași situații de fapt și de drept respectiv același fapt juridic care constituie temeiul legal al dreptului pretins - nulitatea titlului de proprietate - aspecte ce au fost analizate de instanța de judecată prin dosarul nr. 3366/1997 respectiv nr. 2705/2001.

Față de acestea, așa cum s-a mai arătat doctrina și practica judiciară este unanimă în a aprecia că atât prezumția instituită de art. 1201 Cod civil cât și excepția puterii lucrului judecat instituită de art. 166 Cod procedură civilă reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat care, în calitatea de cel mai important efect la hotărârilor judecătorești se subsumează la două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această manifestare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătorești.

Prin urmare sentința primei instanțe apare ca nelegală sub aspectul celor mai sus arătate, analizând o situație de fapt și de drept care a făcut obiectul unei cauze anterioare încălcând puterea de lucru judecat a acestora, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea.

Pentru acestea instanța de recurs va admite recursurile declarate de către pârâtul P. G. și intimata C. L. de F. F. J., împotriva sentinței civile nr. 76 din_ a Judecătoriei J. .

Va modifică hotărârea atacată și rejudecând cauza, în fond va respinge acțiunea reclamantei O. M. și O. A. împotriva pârâtului P. G. și C.

și L. de F. F. pentru constatarea nulității absolute parțiale a TP nr. 58/5787/_ și va obliga pârâtul 1 la ridicarea construcțiilor sub sancțiunea de daune cominatorii constatând că în cauză operează puterea de lucru judecat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă intimații O. M. și O. A. vor fi obligați la 620 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurentul P. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către pârâtul P. G. și intimata C. L. de F. F. J., împotriva sentinței civile nr. 76 din_ a Judecătoriei J. .
Modifică hotărârea atacată și rejudecând cauza, în fond respinge acțiunea reclamantei O. M. și O. A. împotriva pârâtului P. G. și C. J. și L. de F. F. pentru constatarea nulității absolute parțiale a TP nr. 58/5787/_ și obligarea pârâtului 1 la ridicarea construcțiilor sub sancțiunea de daune cominatorii constatând că în cauză operează puterea de lucru judecat.
Obligă intimații O. M. și A. la plata către reclamantul P. G. a sumei de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013. Președinte, Judecător, Judecător,
D. G. K. M. L. M.
Plecată în C.O. semnează Președintele instanței
M.

Grefier,

D. M. J.

Red.KM/_

Dact.MJD/_ Ex.2

Judd. F. M. C.

#Fond Funciar. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 114/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 734/2013. Fond funciar →

Decizia civilă nr. 761/2013. Fond funciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 761/2013. Fond funciar