Decizia civilă nr. 585/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 585/A/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. | O. | -S. |
Judecător E. | L. | |
Grefier E. | C. |
Pe rol este pronunțarea judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelant, R. E., împotriva Sentinței civile nr. 23800/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei C. -N., având obiect, rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe apel al părților, au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de_, în Încheierea civilă din data de_, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Prin Sentinta civila nr. 23800/_, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei C. -N.
a fost admisa acțiunea civilă formulată de reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâta R. E., și în consecință:
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 855/_ de către BNP O. O. P. cu privire la cota de 1/2-a parte din imobilul situat în C. -N., str. Straja, nr. 5 jud. C., înscris în CF nr. 2859 Someseni, serialul A+1, nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, prin redobândirea de către reclamanta R. M. a dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2-a parte din imobilul situat în C. -N. str. Straja nr. 5 jud. C., înscris în CF nr. 2859 Someseni, serialul A+1, nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2.
S-a dispus restabilirea situației din CF nr. 2859 Someseni, prin radierea notării obligației de întreținere și înmormântare, radierea dreptului de uzufruct viager, radierea dreptului de proprietate al pârâtei R. E. cu privire la cota de ½-a parte din imobilul mai sus identificat și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei R. M., cu privire la cota de ½-a parte din imobil, cu titlu anterior de dobândire.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea statului a sumei de 3937 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23 decembrie 2003 între reclamanta R. M. și soțul acesteia R. P., în calitate de întreținuți pe de o parte, și pârâta R.
E., în calitate de întreținătoare pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de întreținere autentificat sub nr. 855/_ de către BNP O. O. P., în temeiul căruia primii au transmis pârâtei întreg dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat în C. -N. str. Straja nr. 5 jud. C., înscris în CF nr. 2859 Someșeni, serialul A+1, nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2, compus din casă din cărămidă, pe fundații de beton, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere, 2 holuri, bucătărie, bucătărie de vară, cămară, baie, grajd, garaj și curte în suprafață de 558 mp.
În schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus evidențiat, pârâta R. E. s-a obligat în favoarea reclamantei și a soțului său la "întreținere completă cu toate cele necesare traiului pe toată durata vieții, constând în asigurarea de hrană, respectiv asigurarea a trei mese zilnice, îmbrăcăminte și încălțăminte de sezon, asistență medicală, inclusiv la domiciliu în caz de necesitate, medicamente, plata cheltuielilor de spitalizare când este cazul, plata facturilor de: curent electric, gaz metan, apă, canalizare, salubritate, telefon, încălzire, însoțitor în caz de nevoie, menaj zilnic, toate acestea urmând a fi executate la domiciliul lor din imobilul care se înstrăinează prin prezentul contract de întreținere, iar în caz de deces să fie înmormântați conform obiceiului locului pe cheltuiala întreținătoarei
".
De menționat că, prin același contract reclamanta și soțul său R.
P. și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta a solicitat rezilierea acestui contract de întreținere invocând faptul că pârâta R. E. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul încheiat între părți, mai ales după decesul soțului său când situația a devenit de nesuportat.
Prin întâmpinarea formulată pârâta R. E. a contestat cele susținute de reclamantă arătând în esență că toată această acțiune este determinată de demersurile celor două surori ale sale, care vor o reîmpărțire a moștenirii.
De menționat că, numitul R. P. a decedat la data de 30 decembrie 2007, așa cum rezultă din Certificatul de deces anexat cauzei la fila 11.
Astfel, pentru dovedirea susținerilor lor instanța a încuviințat în cauză administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu și testimoniale, efectuând totodată o cercetare la fața locului pentru a constata starea părții din imobil, unde locuiește reclamanta în prezent.
Răspunzând la interogatoriu atât reclamanta R. M.: f. 51 - f. 60 cât și pârâta R. E.: f. 61 - f. 70 și-au menținut pozițiile exprimate prin cererea de chemare în judecată și respectiv întâmpinarea anexată. În esență reclamanta a susținut că pârâta și fiul acesteia nu au ajutat-o niciodată, că nu a luat masa cu aceștia niciodată, că pârâta nu i-a gătit niciodată, că nici nu i-a cerut dar nici nu i-a cumpărat vreodată haine. Cu toate acestea, la întrebarea nr. 18 răspunde că la început totuși pârâta și-ar fi îndeplinit într- un fel obligațiile, dar că de vreo doi - trei ani nu și le mai îndeplinește deloc. De asemenea, arată că cheltuielile cu întreținerea au fost achitate împreună iar nepotul său i-a zugrăvit în încăperea în care locuiește dar pe banii săi. Susține că și alte îmbunătățiri ale imobilului în litigiu s-au făcut tot pe banii săi. Pârâta și-a exprimat la interogatoriu întrutotul poziția din întâmpinarea anexată la dosar.
Din declarația martorei reclamantei Meseșan M.: f. 81, a rezultat faptul că reclamanta s-a plâns adeseori față de martoră că este nemulțumită de pârâtă, care nu-i dă nici o omenie și nici măcar nu vorbește cu ea, că singură își face menajul și de mâncare. Aceiași martoră arată că de la mijlocul anului 2010 a văzut-o pe fiica cea mai mică a reclamantei, că îi
aducea acesteia de mâncare și lemne de foc și că îi spăla hainele. Martora arată de asemenea că reclamanta prezentat o dată urme de leziuni. De asemenea, și martora Molnar M.: f. 104, arată că tot ceea ce știe, cunoaște din spusele reclamantei, care adeseori i s-a plâns de atitudinea pârâtei, care i-ar fi luat hainele, ar fi închis-o afară și care a chemat poliția, fiindu-i în general frică de ea.
Martorul Mirisan N.: f. 82, prieten cu fiul pârâtei, vizita în această calitate casa părților de aproximativ două ori pe lună, acesta apreciind că relațiile părților erau absolut normale. Și martorul Ilian M.: f. 105, de asemenea prieten cu fiul pârâtei, vizita casa părților o dată la câteva luni, sens în care a constatat că în anii 2008-2009 relațiile dintre părți erau absolut normale. Apoi tot ceea ce a declarat din relația ulterioară a părților erau declarații bazate pe discuțiile cu fiul pârâtei, cu reclamanta neavând vreo discuție cu ocazia acestor vizite.
Or, instanța a apreciat declarațiile acestor martori ca fiind subiective, subiectivism determinat pe de o parte de relația de prietenie cu fiul pârâtei iar pe de altă parte de frecvența redusă a vizitelor efectuate în casă părților, frecvență, care nu le-a putut conferii o raportare obiectivă asupra relațiilor dintre părți.
Martorul R. V.: f. 568, arată că la începutul derulării raporturilor contractuale părțile s-au înțeles bine însă de aproximativ doi ani relațiile acestora s-au deteriorat fără să știe de ce.
Pe de altă parte, martora Lorint A. L.: f. 567, arată că ea personal a constatat că în ultimii doi ani cea care i-a asigurat întreținerea reclamantei a fost fiica acesteia M. Ana.
La dosarul cauzei au fost anexate și Certificate medico-legale, din cuprinsul cărora a rezultat faptul că reclamanta prezenta la momentul examinării leziuni corporale prin comprimare cu mâna: f. 50 și f. 399, însă
instanța coroborând aceste înscrisuri cu celelalte probe administrate nu a putut stabili cu certitudine o legătură de cauzalitate între acestea și posibile agresiuni fizice ale pârâtei față de reclamantă.
Însă este de menționat că, instanța prin percepții proprii cu ocazia cercetării la fața locului, a putut observa că părțile sunt înclinate spre un comportament ușor agresiv verbal și fizic, manifestându-se prin împingeri și reproșuri reciproce greu de înțeles într-un mediu de familie, în care înțelegerea, toleranța și armonia ar trebui să primeze unor interese patrimoniale.
Nu este de neglijat în cauză, în formarea unei păreri a instanței cu privire la conduita morală a pârâtei în ceea ce-o privește pe reclamantă, faptul că pârâta a încercat să o pună pe aceasta sub interdicție invocând o lipsă de discernământ înregistrând pe rolul instanței o cerere în acest sens, cerere soluționată în mod irevocabil prin respingerea acesteia, expertiza medico-legală efectuată în aceea cauză concluzionând existența discernământului reclamantei. De asemenea, pârâta a formulat o cerere de emitere Ordonanță președințială, respinsă prin Sentința Civilă nr. 3004/2012 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar nr._: f. 414, prin care a solicitat punerea sub interdicție a reclamantei în regim de urgență.
De precizat că, pe fondul acestor vădite neînțelegeri ale părților, acestea și-au formulat reciproc plângerii penale, toate finalizate pe rolul Parchetului prin soluții de neîncepere a urmăririi penale.
La dosarul cauzei, au fost anexate de către pârâtă copii ale facturilor fiscale, prin care au fost achitate utilitățile, eliberate într-adevăr pe numele pârâtei, aspect lipsit de relevanță cu privire la contribuția sau nu a
reclamantei la plata acestora, aceasta cu atât mai mult cu cât facturile se eliberează pe proprietarul imobilului.
Lipite de relevanță juridică în cauză sunt și facturile fiscale anexate la dosar de reclamantă la filele: f. 427 - f. 546, acestea nefăcând dovada că aceste cheltuieli au fostă făcute pentru întreținerea reclamantei.
Este de necontestat că reclamanta este o persoană în vârstă de 84 ani, care suferă de afecțiuni fizice și psihice firești și adecvate vârstei, conform cu actele medicale anexate cauzei, care însă nu au făcut din aceasta o persoană lipsită de discernământ așa cum a dorit pârâta să releve, ci o persoană care la vârsta aceasta are nevoie de afecțiune, grijă și atenție din partea fiicei cu care locuiește, și căreia mai mult i-a cedat cota sa din dreptul de proprietate asupra casei, munca sa de o viață.
În concluzie, din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă fără nici o putere de tăgadă împrejurarea că între reclamanta R. M. și pârâta R. E. s-a stabilizat o relație conflictuală, care face imposibilă conviețuirea acestora pe viitor împreună, fapt ce a determinat instanța să aprecieze că mai ales pârâta nu a făcut destule eforturi pentru a ajuta reclamanta așa cum s-a angajat prin contract, - ajutorul acesteia fiind unul obișnuit la începutul derulării contractului, dar apoi inconstant - cu atât mai mult cu cât reclamanta este mama sa, o persoană în vârstă, care în mod evident are nevoie de o atenție deosebită, atât prin însăși clauzele contractuale cât și prin legătura firească de mamă - fiică. Din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului: f. 576, coroborat cu Procesul-verbal încheiat de B.E.J. Matiș C. -L.: f. 387 - 390 și cu imaginile foto anexate: f. 416 - f. 425, rezultă fără echivoc că pârâta locuiește într-o cameră izolată din imobilul în litigiu, unde are condiții precare, linoleum pe jos, aragazul nu funcționează, apa la baie nu curge iar prin ușa edificată dintr-un termopan de proastă calitate intră frigul, ea având acces doar la încă o cameră din cealaltă parte a imobilului. Aceasta prin comparație cu partea din imobilul în care locuiește pârâta, care este complet renovată având un confort locativ sporit. Or, nu este echitabil ca reclamanta, având un drept de uzufruct viager asupra imobilului în litigiu să nu aibă acces la toate încăperile acestuia, fără nici o restricție, cu atât mai mult cu cât în casa în care a locuit de o viață se află fiica sa pârâta R. E.
, care chiar dacă este titulara unui drept de proprietate, are obligația respectării unui drept de uzufruct viager, stabilit în favoarea mamei sale.
Refuzul pârâtei de a-i permite reclamantei accesul și folosința pașnică a întregului imobil în litigiu rezultă fără echivoc și din cuprinsul Sentinței Civile nr. 3581/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar nr._: f. 556, prin care a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta R. M. în contradictoriu cu pârâta R. E., prin care aceasta din urmă a fost obligată să permită accesul și șederea reclamantei în imobilul în litigiu, precum și folosința pașnică a imobilului.
Or, în contextul stării de fapt reținute din probatoriul administrat, instanța și-a format convingerea că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile contractuale, manifestând o lipsă de recunoștință față de mama sa și nerealizând o întreținere și o îngrijire constanță - așa cum impuneau prevederile contractuale - față de reclamantă, cu privire la care nu este de neglijat faptul că a ajuns să părăsească imobilul în litigiu având o reținere morală vădită față de pârâtă, astfel că în temeiul dispoz. art. 1020 - art. 1021 C. Civil a admis ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă, așa cum a fost susținută inițial, și în consecință:
A dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 855/_ de către BNP O. O. P. cu privire la cota de 1/2-a parte din imobilul situat în C. -N., str. Straja, nr. 5 jud. C., înscris în CF nr. 2859 Someseni, serialul A+1, nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2, proprietatea reclamantei, ca efect al neexecutării culpabile a obligațiilor de către întreținătoarea R. E. .
A dispus repunerea părților în situația anterioară, prin redobândirea de către reclamanta R. M. a dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2-a parte din imobilul situat în C. -N. str. Straja nr. 5 jud. C., înscris în CF nr. 2859 Someseni, serialul A+1, nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2.
În temeiul dispoz. art. 33 și art. 20 din Legea nr. 7/1996 va dispune restabilirea situației din CF nr. 2859 Someseni, prin radierea notării obligației de întreținere și înmormântare, radierea dreptului de uzufruct viager, radierea dreptului de proprietate al pârâtei R. E. cu privire la cota de ½-a parte din imobilul mai sus identificat și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei R. M., cu privire la cota de ½-a parte din imobil, cu titlu anterior de dobândire.
Reținând culpa procesuală a pârâtei în derularea prezentului litigiu, în temeiul dispoz. art. 274 C. pr. civilă a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul dispoz. art. din O.G. nr. a obligat pârâta la plata în favoarea statului a sumei de 3937 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbrul judiciar.
Impotriva hotărârii a declarat recurs pârâta R. E.
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecata.
In motivare s-a arătat că soluția adoptata si mai ales motivarea sa, arata ca aplecarea instanței asupra dosarului a fost cel mult una superficiala, extrem de părtinitoare si lipsita de fundamentare logica si juridica.
In mod succint instanța retine anumite aspecte pe care le considera relevante din declarațiile celor doua martore Mesesan M. si Molnar M. insa omite sa sublinieze faptul ca acestea nu s-au aflat niciodată in imobilul dinstr.Straja,nr.5,jud. C. . Mai mult, aceste doua persoane au auzit toate cele relatate de la R. M., fara sa asiste vreodată la evenimentele cu caracter puțin verosimil pe care le-au relatat.
Martora Lorint A. L., împotriva căreia a si formulat plângere penala pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa, a declarat ca a vizitat-o săptămânal pe intimata, insa datele furnizate de către aceasta sunt in vădita contradicție cu starea de fapt si chiar cu acțiunile întreprinse de către R. M. . Lorint A. L. a susținut ca in perioada mai - noiembrie 2011 intimata a locuit la numita M. Ana si a subliniat ca atat înaintea acestei perioade, cat si ulterior a vizitat-o săptămânal pe R. M. la domiciliul din strada Straja, desi aceasta din urma a formulat la începutul lunii aprilie 2012 cerere de emitere a unei ordonanțe presedintiale, pentru a avea acces in acest imobil.
Referirile la acele expuse de cei doi martori Mirisan Nicole si Ilian M. sunt extrem de superficiale si declarațiile sfârșesc prin a fi înlăturate din câmpul probator deoarece.
Ori, vizitele celor doi martori, asa cum rezulta din declarațiile acestora, au avut un caracter normal, adică uneori au fost mai dese alteori mai rare, deci aprecierea instanței nu are nici un fel de fundamentare. Apoi, subiectivismul reproșat martorilor este de neacceptat; mai intai ca orice
ființa umana este caracterizata prin subiectivism iar, mai apoi, firește ca primim vizita unor persoane cu care se afla in relații de rudenie sau de prietenie. Martorii au fost intr-adevar prieteni ai familiei si respectiv un vecin care au declarat cele constatate cu ocazia vizitelor lor, in mod cat se poate de clar, si au relatat evenimentele la care au fost martori. De exemplu, martorul Mirisan N. a arătat ca a asistat la o discuție intre reclamanta si nepotul sau plecat in SUA prin care R. M. arata ca înțelege sa promoveze aceasta acțiune deoarece dorește sa le lase o parte din casa si celorlalte doua fiice ale sale nu doar apelantei R. E. . La fel, martorul R. V. a descris relațiile excelente in care s-a aflat cu mama mea pana la momentul la care cele doua surori ale mele au inceput sa o influențeze impotriva sa. Si acesta a luat cunoștința de mai multe episoade in mod personal, asistând la ele.
In continuare, instanța arata ca nu a putut stabili o legătura de cauzalitate certa dintre asa-zisele leziuni suferite de către R. M., conform certificatului medico-legal aflat la dosarul cauzei, si "posibilele agresiuni fizice ale paratei fata de reclamanta". Conform indicațiilor medicale, recurenta este obligata sa evite orice fel de conflict, cu atat mai mult unul de natura fizica, deoarece fluctuațiile glicemiei ii pot face rau in mod iremediabil, putandu-i fi chiar fatale. Si acest aspect precum si firea mai degrabă impaciuitoare au fost descrise de către martori, mai ales de către R. V., insa instanța, a inteles sa nu tina cont de aceasta .
In ceea ce privește proba cu cercetarea la fata locului, s-a arătat că au participat si M. Ana si C. M. precum si nepoata M. C. care au provocat un adevărat scandal. Deci instanța, atunci cand se refera la faptul ca prin propriile simțuri a constatat ca "părțile" au fost agresive verbal se refera cu siguranța la alte persoane care au participat la cercetarea la fata locului dar cu siguranța nu la părțile din dosar.
In ceea ce privește demersul de punere sub interdicție al recurentei, aceasta acțiune având rolul de ocrotire a persoanei in cauza si nu un caracter punitiv, "lipsit de moralitate". Este indiscutabil ca R. M. suferă de sindrom dementiv, iar in acest sens recurenta a făcut toate demersurile pentru a-i ameliora mamei sale starea de sănătate printr-o medicatie adecvata, știind ca dementa e o boala ce tine de batranete si care duce la degenerarea continua si ireversibila a funcțiilor psihice si fizice a persoanei in cauza.
În schimb, ar trebui amintit că celelalte fiice ale au manipulat-o in nenumărate rânduri. ; făcand imposibila continuarea tratamentului prescris in incercarea de menținere a sanatatii intimatei.
Admiterea cererii de punere sub interdicție ar fi condus la numirea unui tutore independent de acest conflict care, din partea surorilor sale, vizează un singur lucru-impartirea averii mamei . S-a ajuns insa in situația de fata, in care o persoana care se apropie de 87 de ani, ușor de influențat si de manipulat, este pusa sa semneze nenumărate plângeri penale, impotriva oricui vrea fiica acesteia M. Ana, e dusa la politie sa dea declarații, e tarata in procese, e convinsa sa nu isi ia tratamentul etc.
De aceea, concluzia instanței ca recurenta "nu a făcut destule eforturi pentru a ajuta reclamanta asa cum s-a angajat in contract" este neconforma cu realitatea.
Recurenta R. E. nu a formulat nicio plângere penala impotriva mamei sale - R. M. . In schimb exista nenumărate plângeri penale semnate de către intimata R. M. impotriva recurentei si a fiului sau; cu siguranța inițiativa acestor demersuri nu a aparținut intimatei întrucat la interogatoriu R. M. a precizat ca nu a făcut astfel de demersuri.
Instanța a înteles sa inlature si chitanțele care atesta plata întreținerii de către recurenta pe motiv ca acestea ar fi aferente întreg imobilului.Ori, a achitat toate taxele de intretinere si impozitele aferente întregii proprietăți, asa cum s-a angajat prin contractul de intretinere. Mai mult, unele dintre aceste plați au fost făcute cu cardul bancar, fiind indubitabil autorul acestor plați.
In mod cu totul reprobabil, instanța nu a sancționat conduita intimatei nici măcar dupa depunerea facturilor fiscale cu caracter profund neverosimil atat in ceea ce privește produsele ce apar a fi consumate de către R. M. cat si prin cantitățile care depășesc cu mult nevoile mai multor familii. Recurenta solicita sa se observe si faptul ca toate aceste cheltuieli sunt efectuate dupa data inregistrarii cererii de chemare in judecata.
In repetate rânduri, intimata si apărătorii sai au incercat sa acrediteze diverse teorii care rand pe rand s-au dovedit a fi lipsite de orice susținere, insa instanța a denaturat in mod vădit conținutul hotărârilor judecătorești pronunțate in speța. Astfel, cu ocazia administrării interogatoriului, R.
a recunoscut ca a plecat pur si simplu de acasă și timp de un an, din mai 2011 si pana in mai 2012, a locuit la M. Ana, in mod voluntar, in prealabil schimbând incuietorile la partea din spate a casei, pentru ca recurenta să nu aibă acces in acea zona. Ulterior, R. M. a inteles sa formuleze cerere de ordonanța presedintiala la data de_, prin care a solicitat ca instanța sa dispună de urgenta accesul sau in imobil. M. ivarea acestei cereri a avut un caracter cu totul si cu totul aberant.
Sentința 3581/CC/2012 a Judecătoriei C. -N., a fost desființată prin decizia civila nr. 690/R/2012 a T. ului C., aspect pe care judecătorul fondului la neglijat cu desăvârșire.
In plus, s-a procedat la punerea in executare a acestei ordonanțe presedintiale care a fost desființată in recurs, adresandu-se in acest scop executorului judecătoresc Matis C. L. si s-a intocmit dosarul executional 439/2012. Asa cum rezulta din sentința 14885/2012 a Judecătoriei C. -N., toate actele de executare silita au fost anulate.
Având in vedere toate aceste considerente este cat se poate de evident faptul ca in prezenta cauza nu pot produce nici un efect acte de executare care au fost in prealabil anulate pentru nerespectarea formelor prevăzute de lege.
In ceea ce privește izolarea intimatei in partea din casa din spate a acesteia, judecătorul fondului ignora depozițiile celor trei martori care au arătat ca intimata era adesea in compania recurentei anterior promovării acțiunii si precum si faptul ca le-au surprins de mai multe ori luând masa impreuna. Pe de alta parte, R. M. a arătat ca nu are acces in casa dar, cu ocazia cercetării la fata locului, a descuiat cu o cheie proprie, la
insistenta instanței, (desi inițial refuzase) si cealaltă usa de acces in locuința "din fata".
Apoi instanța, depasindu-si competentele, face o serie de remarci extrem de părtinitoare si in deplina contradicție cu probele de la dosar. In ceea ce privește aragazul care e nefunctional - recurenta a depus la dosar o copie dupa o cerere adresata către E-On Gaz prin care solicita precizarea cauzei pentru care a fost sistata alimentarea cu gaze a aragazului respectiv, precum si răspunsul E-On Gaz. In urma acestuia, recurenta a depus toate eforturile sa remedieze defecțiunea, in condițiile in care nu avea acces in partea din spate a imobilului. Astfel, a apelat la serviciile unei firme acreditate insa intimata nu a permis accesul reprezentantului firmei in spațiu si, in acest sens, a rugat pe reprezentanții sai sa efectueze
un proces-verbal pe care ulterior l-a depus la dosarul cauzei. De asemenea, cu ocazia cercetării la fata locului intimata a confirmat ca nu a permis accesul instalatorului pentru remedierea problemei.
S-a depus la dosar atat factura emisa de magazinul Practiker din_ pe numele recurentei cat si fotografia cu bateria noua schimbata in baie tot de către recurenta in luna ianuarie 2011. Având in vedere ca recurenta nu are acces in aceasta parte a imobilului este excesiva atitudinea instanței care "ii reproșează" nefunctionarea unei baterii proaspăt schimbate. Iar instanța nu a făcut nicio referire la inscrisurile depuse in probatiune, alegând sa le ignore cu desăvârșire.
Judecătorul fondului mai afirma si ca "usa termopan e de proasta calitate prin care intra frigul", desi la momentul cercetării la fata locului era cald afara, nu pătrundea nici un frig si nu s-a efectuat o expertiza in specialitatea construcții. Din nou instanța a procedat cu încălcarea flagranta a dispoztiilor legale, art.304, pct.8, vechiul C.pr.civ. fiind pe deplin aplicabil.
Daca instanța ar fi extins inventarul aparaturii electrocasnice la întregul imobil, ar fi remarcat faptul ca aragazul si frigiderul din cealaltă bucătărie sunt cu cel puțin zece ani mai vechi decât cele pe care recurenta le-a cumpărat din bani proprii si care sunt in folosința intimatei, in timp ce
instalațiile sint făcute in același timp in toata casa.
In același timp, fațada poarta termosistem in întregime, toate spatiile casei beneficiază de încălzire centrala si apa calda, ca toata casa e zugrăvită lavabil etc. Linoleum, respectiv ciment exista si in alte spatii ale casei.
In ansamblu, consideră irelevante constatările instanței deoarece ele ar trebui comparate cu starea de fapt de la inceputul acțiunii, cand recurenta avea acces si posibilitatea să intrețină întregul imobil, respectiv cu starea de fapt dinainte de incheierea contractului de intretinere si abia apoi cu starea in care se găsește construcția acum.
Prin prisma celor reținute de către instanța, sunt relevante cele doua sesizări făcute la Autoritatea Tutelara precum si răspunsurile acestei instituții in urma anchetelor sociale efectuate si din care rezulta indubitabil starea de fapt si modul cum era întreținuta intimata la introducerea cererii de chemare in judecată.
Prima sesizare, care s-a dovedit ulterior a fi un fals, a fost redactata de o persoana fictiva având o adresa inexistenta. In urma anchetei sociale a rezultat ca intimata este foarte mulțumită de intretinere.
A doua sesizare este de asemenea un fals, in care s-a scanat semnătura intimatei si al cărei conținut este stilistic același cu cel din prima sesizare (formulat probabil de către aceeași persoana). Răspunsul intimatei, in urma anchetei sociale, arata ca aceasta e mulțumită de felul in care e întreținuta, insa vrea sa dea o parte din casa si celorlalte fiice. Adică exact ceea ce a auzit si martorul Mirisan N., acuzat de instanța de subiectivism.
Precizează faptul ca prezentul recurs are ca obiect si cheltuielile de judecate acordate in prima instanța. Instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de către intimata cu privire la plata taxei de timbru datorate. Mai apoi, intimata a arătat ca s-a intretinut singura si a achitat toate îmbunătățirile efectuate la imobil din fonduri proprii pentru ca in același timp sa susțină ca nu are venituri, fiind nevoita sa cultive pământul la vârsta sa inaintata si sa vanda la piața diverse produse. Si, cu toate acestea, R. M. isi permite sa plătească un onorariu avocațial extrem de consistent de 7600 lei. Având in vedere aceste premise, doar doua variante sunt posibile: fie veniturile lui R. M. sunt altele decat cele declarate, fie
onorariul a fost achitat de către alte persoane, care de fapt sunt interesate de soluționarea prezentei cauze.
Prin recursul declarat, parata R. M.
a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea judecarii cererii asa cum a fost precizată, respectiv: rezolutiunea in intregime a contractului de intetinere autentificat sub nr. 855/_ de catre BNP O. O. P., pentru neexecutare culpabila a obligatiilor de catre intretinatoarea R. E., repunerea părților în situația anterioară, cu privire la întreg imobilul, compus din construcții și teren, situat în C. -N., str.Straja nr.5, jud.C., înscris în CF nr. 2859 Someșeni, srial A+l, cu nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2, respectiv asupra cotei de 1/1 parte din acesta,restabilirea situației anterioare de CF nr. 2859 Someșeni, prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei R. E. asupra întreg imobilului mai sus identificat, întăbularea dreptului de proprietate în favoarea proprietarilor anteriori, respectiv în R. M. și a defunctului sau soț R. P., ca bun comun ; prin radierea notării obligației de întreținere și înmormântare precum și radierea dreptului de uzufruct viager.
- Casarea în parte a sentinței atacate și în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată și pronunțarea unei hotărâri în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată ocazionate în fața primei instanțe, în cuantum total de 9.600 Iei.
Recurenta apreciaza hotărârea primei instanțe ca fiind criticabilă sub aspectul rezoluțiunii contractului de întreținere doar cu privire de cota de ½ a parte din imobilul ce face obiectul material al litigiului, în condițiile în care prin precizarea cererii de chemare în judecată, înregistrată la dosarul cauzei în data de_, a solicitat rezoluțiunea în întregime a contractului de întreținere cu privire la întreg imobilul.
Deși se afalu încă în faza procesuală a solicitării și administrării de probe, prin încheierea de ședință din data de_, instanța, în temeiul dispoz. art. 132 rap. la art. 103 C.pr. civilă, a decăzut-o din dreptul de a formula precizarea de acțiune înregistrată la dosar în data de_, iar ulterior, în considerentele hotărârii a menționat faptul că nu se consideră investită cu aceasta cerere precizată spre a fi suspusă analizei în considerente.
In mod greșit instanța a aplicat sancțiunea decăderii din dreptul de a formula precizarea de acțiune întrucât nu era depășit momentul procesual al primei zile de înfățișare .
Astfel, în conformitate cu art. 132 Cpc, reclamantul poate să-și întregească sau să-și modifice cererea până la prima zi de înfățișare inclusiv, situație în care instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
In speță, judecata se afla în stare de amânare: existau cereri în probațiune formulate în scris și înregistrate la dosarul cauzei pe care instanța nu le analizase încă și asupra cărora nu se pronunțase și pe care le-a pus în discuție abia la acel termen, tot atunci s-au depus înscrisuri în probațiune care trebuiau comunicate partilor, s-a discutat și s-a admis efectuarea cercetării la fața locului pentru un termen ulterior, apoi la termenul care a urmat, au fost depuse seturi de înscrisuri de către ambele părți etc.
Cererea precizată a fost comunicată pârâtei care avea posibilitatea să- și formuleze apărarea până la termenul următor, întrucât cauza oricum se afla în stare de amânare pentru administrare de probe.
De la data la care instanța a aplicat sancțiunea decăderii (_ ) și până la soluționarea cauzei (_ ) au trecut încă 2 luni și jumătate, timp în care s-au mai administrat probe, inclusiv cercetarea la fața locului (în data de_ ).
Dispozițiile referitoare la întregirea acțiunii nu au caracter imperativ și, pentru a evita formularea unui nou proces, instanța putea admite cererea și să dispună pârâtului ca pentru următorul termen de judecată, pe care oricum 1-a acordat în cauză, să-și formuleze apărarea față de cererea întregită.
Raportat la obiectul cererii întregite, nu trebuiau administrate probe noi, întrucât cele care au fost administrate erau valabile, pertinente și concludente, acestea dovedind inclusiv relația tensionată dintre debitoarea întreținerii și celălalt creditor.
Chiar și în situația în care instanța ar fi apreciat că este tardivă modificarea cererii, sancțiunea nu era aceea a decăderii ci, eventual, aceea a disjungerii cererii și judecarea ei separată.
Faptul că soțul sau a decedat între timp, înainte de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutare, nu o poate împiedica să solicite rezoluțiunea contractului în întregime, deoarece ea acționeaza atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentantă și moștenitoare a soțului său, iar acest drept, se transmite indivizibil asupra moștenitorilor, oricare din ei putând introduce acțiunea.
Intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față de soțul recurentei și nici nu 1-a înmormântat, dar, chiar și dacă și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale de întreținere asumate prin contract față de acesta, prin faptul că nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față derecurentă, îi dă dreptul să solicite rezoluțiunea în întregime a contractului, întrucât obligația de întreținere este indivizibilă.
Din conținutul contractului, rezultă că obligația de întreținere asumată de pârâtă, în calitate de debitoare, are un evident caracter de indivizibilitate, fiind instituită în beneficiul a doi creditori, nefiind vorba de două obligații disjuncte pentru fiecare creditor în funcție de numărul și/sau valoarea bunurilor obiect al contractului. Debitoarea nu s-a obligat să presteze două întrețineri distincte, în contra a ceea ce a primit de la fiecare din creditori, ti o singură obligație indivizibilă în beneficiul a doi creditori în schimbul averii acestora.
Inalta Curte de Casație și Justiție a reținut că " în cazul unei obligații indivizibile, cu mai mulți creditori, debitorul nu este primit să o execute decât față de toți împreună. Ca atare, el nu poate pretinde că și-a îndeplinit obligația atunci când a satisfăcut numai pe unul dintre creditori, dat fiind că obligația indivizibilă nu este susceptibilă de executare parțială. "
Pe cale de consecință, neexecutarea față de unul din creditori poate determina rezoluțiunea întregului contract și nu pro parte.
Faptul că unul dintre creditorii obligației a decedat înainte de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutare, nu atrage lipsa de calității procesuale a reclamantei de a promova o astfel de acțiune, acest drept transmițându-se indivizibil asupra moștenitorilor.
Indivizibilitatea obligației de întreținere reiese și din faptul că atunci când s-a încheiat contractul de întreținere, au intenționat transmiterea imobilelor ( casă+teren) privite global, ca bunuri devălmașe și nu pe cotele fiecăruia dintre soți, iar întreținătoarea s-a obligat să presteze întreținerea tot în mod global și nu diferențiat pentru fiecare în parte.
Prin dispozitivul sentinței, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.600 lei, deși la dosar au fost
depuse chitanțe doveditoare pentru cheltuielii de judecată în cuantum total de 9.600 lei.
Intrucât în cursul judecății cauzei a fost reprezentată de mai mulți avocați, a achitat mai multe onorarii avocațiale. Din însumarea chitanțelor doveditoare, rezultă faptul că suma totală este de 9.600 lei ( 2000 lei +200 lei+450 lei+4501ei +2000 lei+1500 lei +1000 lei+650 lei+350 lei+1000 lei).
In dispozitiv nu se face vreo referire la diminuarea cheltuielilor de judecată, astfel încât este posibil să fie vorba despre o eroare de calcul sau o simplă eroare materială, ambele situații putând fi remediate pe calea prezentului recurs.
Prin întâmpinarea formulată, recurenta R. M.
a solicitat respingerea recursului formulat de R. E. si mentinerea hotararii atacate.
O simplă lectură a dosarului este suficientă pentru a se ajunge la concluzia că judecătorul fondului s-a aplecat cu seriozitate, răbdare, profesionalism și profunzime asupra cauzei și în niciun caz nu i se poate reproșa superficialitate sau părtinire în conducerea cauzei sau lipsă de fundamentare și logică juridică în soluționarea ei, așa cum se invocă în recurs .
.Din analiza răspunsurilor date de reclamanta R. M. la interogatoriul nu se poate trage decât o singură concluzie: reclamanta își menține în totalitate poziția din cererea de chemare în judecată, astfel că în mod corect a cochis instanța cu privire la acest aspect.
Faptul că a afirmat că pe timpul cât a trăit soțul său, relațiile dintre ea și pârâtă erau mai bune, nu înseamnă că aceasta din urmă i-a prestat întreținerea deoarece tot reclamanta a relatat că, în aceea perioadă, nici nu a avut nevoie de întreținerea .
Reclamanta și soțul ei se sprijineau reciproc, se gospodăreau separat de pârâtă și se descurcau din pensia acestuia și din vânzarea produselor agricole . Chiar dacă ocazional se așezau la masă împreună cu pârâta și cu fiul acesteia, asta nu însemna că pârâta le acorda întreținere ci, dimpotrivă, ei erau cei care ofereau pârâtei produse alimentare obținute din munca câmpului sau din gospodăria lor (legume, zarzavaturi, ouă, păsări, etc)
In ceea ce privește îmbunătățirile făcute la imobil, acestea au fost făcute de către fiul pârâtei, dar la care a contribuit cu bani și reclamanta și soțul acesteia înainte de deces, întrucât aveau bani economisiți de-a lungul vieții dar și bani obținuți din vânzarea unor terenuri agricole.
In considerentele hotărârii, instanța de fond reține faptul că cele relatate de martorele Mesesan M. și Molnar M. sunt cunoscute din spusele reclamantei R. M. care li s-a plâns de modul în care este tratată de către pârâtă .
De asemenea nu există niciun fel de contradicție între declarațiile martorelor referitoare la cine făcea menajul reclamantei, întrucât așa cum a spus chiar reclamanta, după moartea soțului său, o perioada de timp și-a făcut singură menajul apelând la fiica sa mai mică, M. Ana, doar pentru treburile casnice grele. Ulterior, cu înaintarea în vârstă, puterile i-au scăzut și a fost nevoită să se bazeze tot mai mult pe ajutorul fiicei sale M. Ana care a preluat toate treburile casnice.
In ceea ce privește declarația martorei Lorinz A., acuzațiile recurentei sunt total nefondate așa cum s-a dovedit a fi și plângerea penală pe care a formulat-o împotriva martorei .
Martora Lorinz A. este o cunoștință mai veche a reclamantei și a vizitat-o des pe aceasta la domiciliu astfel încât avea cunoștință despre situația de fapt și despre modul în care reclamanta era tratată de pârâtă.
În mod corect instanța a înlăturat declarațiile martorilor Mirisan Nieolae și îlian M. pe motivul că sunt subiective deoarece acești doi martori sunt prieteni cu fiul pârâtei și nu cu pârâta și nici cu reclamanta, și, mai mult, au declarat că nu au avut nicio discuție cu reclamanta în această perioadă ( probabil nici cu pârâta) . Întrucât fiul pârâtei nu este parte în proces, discuțiile purtate de acesta cu prietenii săi nu pot avea vreo relevanță în cauză și în mod corect instanța a înlăturat declarațiile lor.
Chiar dacă cei doi martori au declarat că au fost în imobil, se refereau la partea de imobil în care locuia fiul pârâtei și nu în partea de imobil în care locuia reclamanta, astfel încât nu aveau cum să vadă în ce condiții mizere locuia aceasta din urmă.
Pe de altă parte, frecvența vizitelor acestora era destul de redusă, respectiv de două ori pe lună (Mirisan N. ) și o dată la câteva luni (Ilian M.
) și nu aveau cum să surprindă relația dintre reclamantă și pârâtă, mai ales că nu erau apropiați de niciuna dintre ele, iar cu reclamanta au declarat ca nici măcar nu au discutat vreodată.
In ceea ce privește mărturia lui Ilian M., hotărârea instanței, de a-i înlătura declarația ca fiind subiectivă, apare cu atât mai întemeiată cu cât acest martor are și calitatea de avocat în cadrul societății de avocatură care a angajat cauza pârâtei.
La data depunerii mărturiei sale, domnul Ilian M. a omis să arate instanței că este în legături de interes cu una din părți, respectiv cu pârâta Ropote; E., fiind astfel în situația prevăzută de art. 192 pct.4 Cod procedura civilă.
Lipsa de obiectivitatea și imposibilitatea neimplicării în cauză, consecințe a dublei calități de apărător și martor în aceeași cauză, sunt prezumate de legiuitor care, în art. 46 alin (3) și (4) din Legea nr. 51/1995, interzice avocatului care a fost ascultat ca martor să mai desfășoare vreo activitate profesională în acea cauză.
Chiar dacă instanța nu a menționat acest aspect în sentința atacată, în încheierea de ședință din data de_, a consemnat faptul că atunci când va analiza valoarea probatorie a declarației dlui M. Ilian, instanța va ține cont și de acest aspect.
In ceea ce privește declarația martorului R. V., este total neadevărată.
Toate relatările martorului R. V. vin în contradicție atât cu realitatea și cu starea de fapt dar și cu constatările instanței de judecată deplasată la fața locului precum și cu constatările executorului judecătoresc Matiș C. L. care, de asemenea, a venit personal la adresa imobilului.
Intrucât pârâta avea față de reclamantă manifestări de violență verbală și chiar violență fizică i-au indus acesteia o stare de nesiguranță și de teamă care s-a dovedit a fi justificată întrucât a fost agresată fizic de către pârâtă, în scopul de a o intimida. Acest comportament din partea pârâtei a determinat-o pe reclamantă să apeleze la organele de poliție, de mai multe ori, pentru a se proteja.
Pentru a o reduce la tăcere pârâta a amenințat-o că o va interna într- un ospiciu, iar ulterior chiar a încercat să o pună sub interdicție.
Certificatul medico-legal nr. 3735/I/a/686/_ ( depus în probațiune ) a fost eliberat după agresiunea ce a avut loc în jurul datei de_, ceea ce a și determinat-o să plece din casă și să se adăpostească la fiica sa cea mai mică M. Ana.
Insă instanța nu a acordat o valoarea probatorie prea mare acestui certificat.
Deși prin modul în care s-a pronunțat asupra acestei probe instanța a favorizat-o pe pârâtă, tot aceasta este cea nemulțumită pentru simplu fapt că instanța " a îndrăznit" să folosească cuvântul "posibile " agresiuni fizice.
Cu ocazia deplasării completului de judecată la fața locului, a fost întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de_ .
Proba a fost administrată în conformitate cu prevederile codului de procedură civilă.
La acea dată, în imobil se aflau mai multe persoane, atât din partea reclamantei cât și din partea pârâtei ( fiul pârâtei dar și soțul avocatei pârâtei).
Chiar dacă între pârâtă și reclamantă a avut loc un scurt schimb de cuvinte jignitoare, instanța a intevenit imediat și le-a pus în vedere să aibă un comportament civilizat . Niciuna din celelalte persoane prezente nu au intervenit în desfășurarea cercetării și în nici un caz nu a existat un scandal, așa cum insinuează recurenta.
Recurenta persistă în ideea că reclamanta este bolnavă psihic și, prin urmare, este lipsită de discernământ, motiv pentru care consideră că a procedat corect atunci când a încercat să o pună sub interdicție.
Susținerile recurentei sunt însă contrazise de actele depuse în probațiune care dovedesc faptul că reclamanta intimată are discernământ și, chiar dacă are o vârstă înaintată, este pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmplă.
Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 5926/IV/b/65 din_ (depus în copie la dosar), reiese faptul că reclamanta intimată este sănătoasă mental, că nu suferă de nici o boală psihică, că are capacitate psihică de exercițiu și nu se impune punerea ei sub interdicție.
De altfel, prin sentința civilă nr. 3004/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de R. E. având ca obiect punerea sub interdicție a lui Roptean M. .
In plus, intimata a participat la toate termenele de judecată, a răspuns întrebărilor instanței precum și întrebărilor din interogatoriu, chiar dacă are probleme cu auzul și folosește aparat auditiv.
Toate probele din dosar și în special Raportul de expertiză medico- legală psihiatrică demonstrează faptul că pârâta R. E. a încercat, cu rea-credință, să o pună pe reclamantă sub interdicție, inventându-i boli psihice pentru a-i paraliza astfel acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere.
Reclamanta a fost nevoită să sesizeze organele de poliție împotriva lui
E., pentru a cere ajutorul acestora întrucât nu mai putea să facă față de una singură comportamentului abuziv al fiicei sale, abuz ce consta în amenințări, acțiuni șicanatoare, gratuite și tracasante cum ar fi ascunderea sau sustragerea unor bunuri de care are neapărată nevoie.
In schimb, formularea de reclamații, plângeri, sesizări etc, este un mod de viață al recurentei Roptean E. care a sperat, că prin aceste metode, o va obliga pe reclamantă să renunțe la prezenta acțiune.
Pârâta recurentă a formulat plângeri penale împotriva tuturor persoanelor implicate într-un fel sau altul în proces, astfel încât reclamanta, deși o persoană în vârstă, a fost chemată personal să se prezinte la organele de poliție și să dea declarații.
Astfel, recurenta a formulat plângeri, sesizări și reclamații împotriva celorlalte două fiice ale reclamantei, împotriva altor rude, unor vecini, a martorei Lorincz A., etc.Toate plângerile penale au fost soluționate cu NUP.
De asemenea, Roptean E. a făcut o plângere chiar și impotriva avocatului ales al reclamantei, dna Grama C. V. a pentru violare de domiciliu și a chemat de urgență echipajul de Poliție pentru motivul că reprezentantul convențional "a îndrăznit" să vină, la domiciliul reclamantei.
Prin Rezoluția procurorului din data de_ dată în dosarul nr. 8343/P/2012, s-a dispus neînceperea urmării penale împotriva numitei Grama C. V. a ( anexată în copie).
Intrucât pârâta recurentă a interzis reclamantei accesul la camera unde avea dulapul cu haine, aceasta a fost nevoită să apeleze la instanța de judecată, care a obligat-o pe pârâtă, prin ordonanță președințială, să-i permită accesul în casă.
ul în casă nu a fost totuși posibil decât numai cu ajutorul unui executor judecătoresc însoțit de organele de poliție și de jandarmerie.
Procesul-verbal din_ a fost întocmit ca urmare a cererii de punere în executare a ordonanței președințiale prin care pârâta recurentă a fost obligată să permită reclamantei intimate accesul în imobil.
De asemenea, nu a ascuns faptul că Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 14855/_, pronunțată în dosarul nr._, a admis contestația la executare promovată de R. E. și a anulat formele de executare efectuate în dosarul nr. 439/2012.
Faptul că instanța, pentru un viciu de procedură, a anulat procesul-verbal din_ încheiat de BEJ Matiș C. -L. in dosarul execuțional nr. 439/2012, îl lipsește pe acesta doar de calitatea lui de act de executare .
Asta nu însemnă că acest act este lipsit de orice valoare sau că nu poate fi folosit ca o dovadă a unei stări de fapt, mai ales că la întocmirea lui au asistat reprezentanții organelor de poliție și de jandarmerie.
Atâta timp cât procesul-verbal din_ încheiat de BEJ Matiș C. -
L. nu a fost declarat fals și nici nu a fost declar nul, în mod corect instanța 1-a apreciat ca fiind o probă relevantă în dosar, sub aspectul dovedirii stării de fapt.
Condițiile de trai ale reclamantei reies din fotografiile depuse la dosarul cauzei, din declarațiile martorilor, din procesul verbal de situație încheiat de BEJ Matiș C. L. dar, mai ales, din procesul verbal de cercetare la fata locului încheiat de instanța de fond .
In situația în care reclamanta nu a fost din beneficiară unui trai confortabil (nici măcar a unui trai decent) pe care să i-1 fi oferit pârâta, aceasta din urmă a depus în probațiune o serie de acte din care reiese plata unor materiale de construcții, materiale de instalații și materiale pentru amenajări interioare etc. care, așa cum demonstrează celelalte probe, nu au fost folosite pentru partea din casă în care locuiește reclamanta, ci, eventual, în partea de casă ocupată exclusiv de pârâtă.
De asemenea, pârâta a depus documente de plată aferente unor utilități cum ar fi gaz, telefonie, electricitate, abonament televiziune prin cablu, internet etc. în condițiile în care reclamanta, se încălzește la o sobă cu lemne și la o plită electrică, având robinetul de gaz închis și sigilat.
Așa zisele încercări ale pârâtei de a repara instalația de gaz cu o firmă privată a fost doar o formalitate făcută în scopul de a duce în eroare instanța întrucât specialiștii de la firma autorizată EON GAZ au declarat, în mod expres, că nu vor desigila robinetul de gaz atâta timp cât reclamanta doarme în aceeași încăpere cu aragazul (defect), existând un real pericol de intoxicare.
Onorariul avocațial achitat de reclamantă se referă la plata mai multor avocați care au lucrat în acest dosar.Sumele au fost împrumutate de reclamantă de la nepoata sa, M. C. .Desigur, acești bani trebuie înapoiați
însă în considerația gradului de rudenie existent între împrumutător și împrumutat, restituirea sumei nu constituie o prioritate .
Prin întâmpinarea formulată recurenta R. E.
a solicitat respingerea recursului formulat de R. M., pe care il considera in principal ca fiind inadmisibil, iar in subsidiar neintemeiat.
Instanța de fond prin incheierea de ședința din_ a respins completarea de acțiune formulata de către apelanta, apreciind ca aceasta este tardivă raportat la prima zi de înfățișare din prezenta cauza. Or, din apelul declarat de către R. M., rezulta ca aceasta a inteles sa atace sentința civila nr. 23800/_ si nicidecum si sau doar incheierea civila din_ . N. cand aceasta incheiere, desi din cuprinsul apelului declarat de către apelanta rezulta ca tocmai impotriva incheierii menționate se indreapta nemulțumirea si, apreciază ca apelul trebuie respins ca inadmisibil.
In subsidiar, solicita respingerea apelului ca nefondat. Astfel, cererea de completare a acțiunii civile cu care fusese investita instanța este tardiva., fiind făcuta mult mai târziu decât prima zi de înfățișare, cand părțile puteau pune concluzii pe fondul cauzei.
Apelul este nefondat deoarece se urmărește dobândirea întregii proprietăți de către apelanta R. M., desi aceasta isi justifica calitate a procesuala activa doar cu privire la cota de ½ parte din imobil. Pe de alta parte, formularea motivelor de apel in aceasta maniere dovedește inca o data fracțiunea logica din raționamentul apelantei care a susținut prin acțiunea
introductiva de instanța si la interogatoriu ca a fost întreținuta de către R.
E. pana la decesul defunctului R. P., pentru ca prin completarea de acțiune si prin apelul formulat sa pretindă ca de fapt nu a fost întreținuta niciodată si nici defunctul sau sot.
In timpul vieții sale, defunctul R. P. nu a intreprins nici un fel de acțiune din care sa rezulte in vreun fel ca nu a fost întreținut sau ca a fost in vreun fel nemulțumit de întreținerea prestata, prin urmare nimeni nu se poate substitui in prezent acestei voințe care a fost astfel exprimata.
Nu in ultimul rand, chiar trecând peste argumentele mai sus prezentate, aceasta solicitare urmează a fi respinsa si din pricina ca este lipsita de orice suport probator. Din chiar declarațiile martorilor propuși de către recurenta a rezultat in mod indubitabil faptul ca R. P. nu s-a plâns niciodată si in nici un fel de întreținerea care i-a fost prestata.
La termenul de judecată din data de_ s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel,în temeiul art.282 1C.pr.civ.
Analizand hotărarea atacată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta R. M. tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.282 C.pr.civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decat odată cu fondul, în afară de faptul cand prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Drept urmare, încheierea din data de_ prin care prima instanță a constatat că modificarea de acțiune a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, nu putea fi atacată decat odată cu hotărarea asupra fondului acțiunii reclamantei, perspectivă din care nu se poate pune problema inadmisibilității căii de atac, invocată de parata R. E. .
Pe de altă parte, motivul susținut în sprijinul inadmisibilității, respectiv acela că apelanta R. M. nu ar fi indicat că atacă și încheierea
din data de_, ar putea justifica eventual, excepția nulității apelului, neinvocată însă în cauză.
Oricum, așa cum cu ușurință se desprinde din conținutul și argumentația cuprinsă în memoriul de apel, reclamanta a înțeles să conteste nu numai sentința civilă nr.23800/_, ci și încheierea premergătoare din data de_ chiar dacă, sub aspect strict formal, nu a indicat acest lucru. Cum, pe baza celorlalte elemente cuprinse în cererea de apel se poate deduce cu exactitate că reclamata a promovat calea de atac și împotriva respectivei încheieri, nu se poate reține că s-ar fi produs vreo vătămare paratei.
T. ul reține ca nefiind întemeiată nici cea de a doua critică a apelantei reclamante, referitoare la formularea în termen legal a precizării de acțiune în fața primei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.132 alin.1 Cod pr.civilă, "la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi, iar conform prevederilor art.134 C.pr.civ. este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Astfel, in literatura de specialitate s-a retinut că a putea pune concluzii, in sensul art. 134 C.proc.civ., inseamna că partea este in măsură să își exprime pozitia, punctul de vedere in legatură cu orice aspect din procesul respectiv.
Cu alte cuvinte, a putea pune concluzii nu inseamnă, așa cum în mod eronat susține apelanta reclamantă, a se pune concluzii pe fondul cauzei, ci a avea posibilitatea să se puna concluzii asupra oricărui aspect procedural.
Concluziile care pot fi puse la prima zi de infățisare nu se identifică și nu se confundă cu concluziile in fond, finale, care se pun inainte de închiderea dezbaterilor.
Neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul prevăzut de lege este sancționată de art.103 al.1 C.pr.civ cu decăderea, ceea ce înseamnă că, în condițiile opoziției părții potrivnice la primirea unei cereri modificatoare după prima zi de înfățișare, instanța trebuie să constate că reclamanta este decăzută din dreptul de a modifica cererea .
Întrucât norma procedurală înscrisă în art. 132 Cod procedura civila contine prevederi ce sunt stabilite în interesul pârâtului, ei i se confera si un caracter imperativ în măsura în care pârâta nu a consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterior primei zile de înfățișare, ci s-a opus modificarii în mod neechivoc, astfel că în mod corect prima instanță a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea.
Sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestui termen procesual este decăderea, și nu disjungerea, cum în mod greșit susține apelanta reclamantă.
Reținand așadar, că in mod corect prima instanță a aplicat, prin încheierea civilă din data de_, sanctiunea decăderii reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea introductivă, tribunalul constată că nu se mai impune analizarea criticilor reclamantei referitoare la temeinicia cererii completatoare formulate la data de_ . Aceasta deoarece, prima instanță, reținand că nu a fost legal sesizată cu modificarea de acțiune ,nu a analizat-o, pronunțandu-se doar în limitele în care a fost investită, astfel încat nici controlul judiciar nu se poate exercita asupra unor aspecte ce nu au format obiectul analizei instanței de fond.
T. ul apreciază ca neîntemeiată și critica apelantei referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, umand să le înlăture pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, chitanțele depuse în copie la fila 683 (dosar fond) atestă achitarea unor onorarii avocațiale în favoarea av. Bratisloveanu Ionel A., persoană care nu a reprezentat partea în acest proces, neexistand nicio dovadă în acest sens, astfel încat nu se poate reține că aceste cheltuieli au fost ocazionate de prezentul litigiu. În plus, se observă că ele se referă la un interval de timp în care reclamanta apelantă a fost asistată de av. L. Clejan, pentru care de asemenea s-au depus chitanțe justificative, avocat care a reprezentat-o pe reclamantă în prima parte a procesului în fața primei
instanțe, inclusiv prin redactarea acțiunii introductive, împuternicirea acesteia regăsindu-se la fila 26 dosar fond.
O situație asemănătoare există și în privința onorariului achitat în favoarea av. Baciu L. ,potrivit chitanței de la fila 684 dosar fond, persoană care de asemenea nu a reprezentat-o pe reclamantă în proces, neexistand vreo dovadă în acestă privință. De altfel, chitanța atestă o plată din cursul lunii august 2012,prezenta cauză neavand termen de judecată în acea perioadă, iar la termenele imediat apropiate, din_ și respectiv_, reclamanta a fost asistată de av. J. Crinela M. .
Așa fiind, constatand ca neîntemeiate criticile apelantei reclamante, în temeiul art. 296 C.pr.civ. tribunalul urmează a respinge apelul declarat de aceasta împotriva Sentinței civile nr. 23800 din_, pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. .
Asupra apelului declarat de parata R. E., tribunalul constată că acesta este nefondat,
instanța de fond făcand o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri, în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă, de a-i presta în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții.
Prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligație de a face cu caracter strict personal, care în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 Cod civil.
Temeiul juridic al rezolutiunii, îl constituie reciprocitatea și fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte.
Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă.
Pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare pentru neexecutare culpabilă a obligației de întreținere în conditiile dispozițiilor dreptului comun pentru contractele bilaterale, se cere ca una din părți să nu-și fi executat obligațiile care îi revin, sau neexecutarea să fie parțială, dar considerată esențială la încheierea contractului, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
În mod corect prima instanță, acordand eficiență probelor administrate, a concluzionat că parata apelantă nu și-a îndeplinit, în mod culpabil,obligațiile derivand din contractul de întreținere autentificat sub nr.855/_ de BNP O. O. P., încheiat cu reclamanta R. M. și soțul acesteia,R. P., actualmente decedat.
Astfel, contrar susținerilor apelantei R. E., poziția exprimată de intimata reclamantă R. M. la interogatoriu este în concordanță cu susținerile acesteia din cuprinsul acțiunii introductive și al întampinării depuse în fața primei instanțe, și reflectă faptul că este nemulțumită de modul în care fiica sa a înțeles să îi presteze întreținerea la care s-a obligat contractual.
Faptul că anumite răspunsuri au nuanțat oarecum poziția intimatei, nu conduc la o altă concluzie, ci evidențiază faptul că reclamanta a perceput că în timp, în special după moartea soțului ei, survenită în anul 2007, conduita paratei apelante s-a modificat ,determinand-o în cele din urmă să promoveze prezenta acțiune.
Este real că intimata a precizat că s-a încuiat în casă și apoi s-a mutat la o altă fiică, M. Ana, dar a motivat aceste gesturi prin aceea că îi era frică "să nu o ducă undeva";.
Ori, nu se poate aprecia că această teamă ar fi nejustificată, avand în vedere și varsta înaintată a intimatei, în condițiile în care apelanta R. E. a declanșat un demers judiciar în vederea punerii sub interdicție a mamei sale, cerere care s-a dovedit nefondată, așa cum s-a stabilit prin Sentința civilă nr.3004/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, rămasă irevocabilă (f.414-415 vol.II dosar fond).
Nu pot fi primite criticile apelantei nici în ce privește modul în care prima instanță a dat eficiență depozițiilor martorilor audiați.
Astfel, este real că martorele Meseșan M. și Molnar M. nu au vizitat-o pe intimata reclamantă la domiciliu și că, din spusele acesteia cunosc împrejurări legate de modul deficitar în care apelanta parata și-ar fi îndeplinit obligația de întreținere, însă nu trebuie omisă frecvența relativ ridicată cu care aceste persoane se întalneau și discutau cu reclamanta R.
M. . Astfel, martora Molnar M. este vecină cu intimata și se întalnește zilnic cu aceasta, iar cu martora Meseșan M. de asemenea se întalnește frecvent, aceasta lucrand ca vanzătoare la magazinul de la care intimata cumpără paine .În acest context, nu este nerezonabil a se accepta faptul că reclamanta li s-a confesat, relatandu-le despre relația sa tensionată cu parata .
Apoi, depozițiile acestor martore susțin afirmațiile reclamantei intimate referitoare la faptul că efectuează munci agricole în grădină, la care nu este ajutată de apelanta R. E., și valorifică produsele obținute la piață. În această privință se reține că martorele au relatat împrejurări percepute de ele personal.
De asemenea, martora Meseșan M. a constatat personal, că de cand reclamanta locuiește la o altă fiică a ei, are o vestimentație mai îngrijită și mai curată decat anterior .
Pe de altă parte, declarațiile acestor două martore se coroborează cu cele ale martorei Lorint A. L. care a arătat că săptămanal a însoțit-o pe
M. Ana, o altă fiică a reclamantei, la domiciliul acesteia, constatand personal că cea care asigură hrana reclamantei este M. Ana, așadar nu R.
E. . De asemenea, această martoră a asistat la un incident între părți în care reclamanta, dorind să își ia niște haine, i-a solicitat paratei sprijinul, iar aceasta deși nu s-a opus, nu i-a dat cheile casei, reclamanta neavand asupra sa aceste chei.
Faptul că martora nu a știut cu exactitate perioada în care reclamanta a locuit la fiica ei, M. Ana, nu este o dovadă a nesincerității martorei, de natură să conducă la înlăturarea depoziției acesteia.
Cu referire la declarația martorului Mirișan N., justificat a fost înlăturată de către instanță, în condițiile în care acesta, afirmand că frecventează casa părților de aproximativ 2 ori pe lună, a susținut că în partea din imobil în care locuia intimata s-au făcut exact aceleași îmbunătățiri ca și la întreaga casă. Ori, aceste susțineri sunt în vădită contradicție cu constatările făcute de instanță în mod nemijlocit cu ocazia cercetării locale din data de_ cand, s-a observat că " geamurile încăperii în care locuiește reclamanta nu sunt termopan, pe jos este ciment,
robinetul nu se închide corespunzător și este doar pentru apă rece,"; încălzirea se realizează cu o sobă de lemne.
Aceeași este și situația în privința martorului R. V. care ,a susținut la randul său, că partea din imobil în care locuiește reclamanta este dotată cu toate utilitățile, inclusiv încălzire centrală, baie, toate fiind funcționale, geamuri termopan, aspecte infirmate de constatările instanței la fața locului. Apoi, martorul Ilian M., dincolo de faptul deloc de neglijat sub aspectul subiectivismului acestuia, că este prieten cu fiul apelantei parate și are calitatea de avocat în cadrul societății de avocatură care a reprezentat- o pe parată, a susținut că sistemul de încălzire este făcut pentru toată casa,aspect infirmat,așa cum s-a arătat, de constatările efectuate la
cercetarea locală.
Chiar dacă, prin contractul de întreținere încheiat, parata nu și-a asumat obligația de a introduce încălzire centrală, de a înlocui tamplăria de lemn cu tamplărie PVC, tribunalul reține că efectuarea acestor îmbunătățiri numai la zona casei locuită de parată, nu și la cea utilizată de reclamantă, reflectă o conduită morală discutabilă a paratei față de mama sa.
În plus, potrivit contractului intervenit între părți, obligația de întreținere asumată cuprinde inclusiv asigurare " …gaz metan, apă,încălzire…"; ceea ce în speță parata nu a realizat, în condițiile în care încăperea reclamantei este încălzită cu lemne, în baie instalația de apă nu este funcțională, iar chiuveta asigură doar apa rece.
Împrejurarea relatată de martorul Ilian M., cum că în perioada în care a constatat o stare de tensiune intre părți, reclamanta s-ar fi izolat într- o parte a casei și nu permitea accesul paratei în respectiva zonă, este
justificată,, după cum s-a reținut anterior, dată fiind și varsta reclamantei, în condițiile în care parata a intenționat punerea sub interdicție a mamei sale, demers care s-a dovedit a fi neîntemeiat.
În legătură cu această cerere pe care parata a inițiat-o, sunt nerelevante aserțiunile acesteia din cuprinsul memoriului de apel cu privire la beneficiile numirii unui tutore, în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele legale în acest sens. Punerea sub interdicție este o măsură care are scopul de a ocroti persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, iar rolul tutorelui este de a ocroti interesele interzisului, ceea ce s-a dovedit că nu este cazul în speță.
Faptul că reclamanta se află la o varstă înaintată poate releva o anumită vulnerabilitate și tocmai de aceea parata ar fi trebuit să acorde o mai mare atenție și consecvență modului în care a înțeles să își
îndeplinească obligația de întreținere asumată, și nu în modul superficial, formal si inconsecvent în care a făcut-o, dată fiind și relația mamă- fiică dintre cele două .
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă presația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul " intuitu personae"; al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Ori, probatoriul administrat în cauză a relevat că între părți astfel de relații nu mai subzistă, culpa pentru această stare de fapt revenind în primul rand paratei. Astfel, chiar dacă aceasta și-a îndeplinit parțial obligația asumată, suportand o parte din cheltuielile legate de întreținerea locuinței, în special a acelei părți pe care ea însăși o folosește, nu a respectat
întocmai prestațiile la care s-a obligat, unele dintre ele esențiale, legate, așa
cum s-a arătat, de asigurarea apei, gazului metan, a încălzirii, a accesului la toate încăperile imobilului, în condițiile în care reclamanta și-a păstrat dreptul de uzufruct asupra întregului imobil. În plus, prin conduita sa, parata a declanșat o asemenea deteriorare a relațiilor cu reclamanta, incat acestea au atins un stadiu imcompatibil cu sentimentul de siguranță, sprijin și apropiere, ce ar trebui să caracterizeze, sub aspect psihologic, raporturile dintre părțile unui contract de întreținere.
În acest context, se reține ca reală împrejurarea că sentința civilă nr.3581/CC/2012 a Judecătoriei C. -N. a fost desființată prin Decizia civilă nr.690/R/2012 a T. ului C. și de asemenea au fost desființate și actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr.439/2012 al executorului judecătoresc Matiș C. L. ,astfel încat acestea nu mai pot constitui argumente în susținerea poziției uneia sau alteia dintre părți, însă faptul că s-a ajuns la astfel de demersuri este elocvent pentru nivelul la care se găsește relația dintre părți .
La această situație au contribuit fără îndoială și diferitele plangeri, sesizări, inclusiv penale, pe care părțile le-au formulat, îndeosebi parata
.Din această perspectivă se reține că, deși parata R. E. nu a depus nicio plangere împotriva mamei sale, a intreprins demersuri față de sora sa
,M. Ana, față de una dintre martorele audiate, precum și față de avocata care a reprezentat-o pe reclamantă în acest litigiu, toate dovedindu-se finalmente nefondate, însă avand ca efect, adancirea neînțelegerilor dintre cele doua, crearea unui climat deosebit de tensionat care este incompatibil cu raporturile de încredere reciprocă ce ar trebui să caracterizeze relațiile dintre părțile unui contract de întreținere.
Sunt fără relevanță referirile apelantei la constatările instanței legate de leziunile cuprinse în certificatul medico-legal aflat la dosar, din moment ce nu s-a reținut că acestea ar fi fost provocate de parată sau fiul acesteia, iar cu privire la înscrisurile depuse de reclamanta intimată, care atestă achiziționarea unor cantități de produse alimentare, cosmetice, de igienă, etc.,ce depășesc nevoile unei singure persoane, de asemenea prima instanță nu le-a acordat eficiență.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelanta parată R. E. și urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de aceasta împotriva Sentinței civile nr. 23800 din_, pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga apelanta R. E. să plătească intimatei R. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, constand în onorariu avocațial, apreciind că din totalul solicitat de 2.000 lei, această sumă este aferentă întampinării formulate față de recursul paratei.
In ce privește cheltuielile reprezentand taxa judiciară de timbru în apel de care apelanta reclamantă a fost scutită, beneficiind de ajutor public judiciar, raportat la soluția de respingere a apelului declarat de aceasta și în temeiul art.19 al.1 din OUG nr.51/2008 vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâta R. E. și reclamata R. M., împotriva Sentinței civile nr. 23800 din_ ,
pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta R. E. să plătească intimatei R. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. O. -S.
Judecător,
E. L.
Grefier,
E. C.
E.C. 13 Noiembrie 2013 Jud fond - A. M. Red. OSM/tehn AP._
| ← Încheierea civilă nr. 24/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 56/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
