Decizia civilă nr. 582/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 582/R/_
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. | -A. | C. |
JUDECĂTOR: C. | -V. | B. |
JUDECĂTOR: O. | R. | G. |
GREFIE: D. | B. |
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurenții C. LOCAL AL M. C. N., PRIN P., M. C. N., PRIN P. împotriva
sentinței civile nr. 1671/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N. privind și pe intimatul C. D., având ca obiect pretenții. Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare se constată lipsa părților.
T. ul urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Mai constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242(2) C.pr.civ., astfel, apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, va reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1671/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. -N. în contradictoriu cu pârâtul C. D. .
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2.397,80 lei cu titlu de chirie restantă pe perioada octombrie 2009 - noiembrie 2012.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților majorări de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei chirii lunare aferente perioadei octombrie 2009 - 07 februarie 2011.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei chirii lunare aferente perioadei 08 februarie 2011 - 11 decembrie 2012 și în continuare până la plata efectivă.
S-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr.
37159/_ .
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în C. -N., str. V. B., nr. 17, ap. 4, jud. C. .
A obligat pârâtul la predarea liberă a locuinței în stare de folosință, curățenie și conform procesului verbal de predare-primire întocmit la predarea locuinței.
S-a respins restul petitelor ca fiind neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
În fapt, la data de_, între reclamanți, în calitate de proprietari și pârât, în calitate de chiriaș a fost încheiat contractul de închiriere nr. 37159, având ca obiect folosința locuinței situate în C. -N., str. V. B., nr. 17, ap. 4, jud. C., cu obligația corelativă a pârâtului de a achita chiria lunară până la data de 10 a fiecărei luni.
Analizând conținutul acestui contract, rezultă că, potrivit art. II alin. 6, neplata la termen a chiriei atrage o penalizare asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere.
Prin actul adițional nr. 1 din data de_ la acest contract, părțile au prelungit termenul de valabilitate a închirierii până la data de_, iar ulterior prin actul adițional nr. 2 din data de_, durata contractului a fost prelungită pe o perioada de 5 ani, până în data de_, părțile stabilind totodată și obligația chiriașului de a achita lunar chiria de 63,10 lei, precum și cheltuielile de întreținere, stipulând că, în situația neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără punerea în întârziere a chiriașului și fără intervenția instanțelor de judecată.
La data de_ s-a stabilit prin actul adițional nr. 3 la acest contract majorarea penalităților de întârziere, conform H.C.L. nr. 284/2010, la valoare de 0,5% pe zi de întârziere.
În drept, instanța a reținut că prezentul litigiu este supus dispozițiilor vechiului cod civil (1864), raportat la art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Având în vedere natura raporturilor juridice stabilite între părți, instanța a arătat că, în temeiul art. 1429 și art. 1431 C.civ., în calitate de chiriaș, pârâtului îi revine obligația de a întrebuința lucrul ca un bun proprietar și potrivit destinației, de a plăti locatorului prețul locațiunii la termenele stipulate și să restituie lucrul în starea în care a fost predat conform inventarului făcut.
Instanța a mai aratat că, în situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1073 C.civ.
Totodată, în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații - iar pârâtul în speță nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin.1 teza finală C. proc. civ. și art. 1169 C.civ.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ., potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante și având în vedere între părți a existat un acord de voință valabil încheiat instanța a apreciat că pretențiile reclamantei privind contravaloarea chiriei restante, în sumă totală de 2.397,80 lei aferentă perioadei octombrie 2009 - noiembrie 2012, sunt întemeiate.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei privind acordarea majorărilor de întârziere, în instanța a apreciat că și acestea sunt întemeiate în parte.
Instanța a reținut că, majorările de întârziere prevăzute în contract la art. II alin. 6 au natura unei clauze penale raportat la prevederile art. 1069 alin. 1 și
2 C.civ., clauza penală pe care pârâtul și-a însușit-o prin semnarea contractului, astfel fiind întrunit acordului de voință al părților, potrivit dispozițiilor art. 969 și art. 970 C.civ. Clauza penală are menirea să acopere
prejudiciul încercat de reclamanți ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată, iar penalitățile sunt în cuantum procentual de 0,1% pe zi de întârziere potrivit dispozițiilor pct. III din Legea nr. 210/2005, privind aprobarea
O.G. nr. 20/2005, raportat la pct. IV din același act normativ.
Totodată, instanța a reținut că prin H.C.L. nr. 284/2010, cuantumul majorărilor de întârziere a fost stabilit la un procent de 0,5%, însă reclamanții au înțeles să încheie actul adițional nr. 3 la contractul de închiriere abia la data de_, astfel că, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamanților majorări de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei chirii lunare aferente perioadei octombrie 2009 - 07 februarie 2011 și majorări de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere de la data scadenței fiecărei chirii lunare aferente perioadei 08 februarie 2011 - 11 decembrie 2012 și în continuare până la plata efectivă.
Sub aspectul cererii de constatare a rezilierii de drept a contractului de închiriere, instanța a apreciat că, prin prisma clauzei contractuale stipulate de părți, în actul adițional nr. 2 la contractul de închiriere nr. 37159/_, potrivit căreia, în situația neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără punerea în întârziere a chiriașului și fără intervenția instanțelor de judecată, ce are natura unui pact comisoriu de grad IV, coroborat cu neîndeplinirea în mod culpabil de către pârât a obligației sale de a achita chiria lunară, instanța a constatat intervenția rezilierii de drept a contractului de închiriere nr. 37159/_ .
Ca urmare a încetării contractului de închiriere, conform celor expuse anterior, și deci a pierderii titlului locativ, instanța a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată în C. -N., str. V. B., nr. 17, ap. 4, jud. C., obiect al contractului de închiriere nr. 37159/_, cu consecința obligării sale la predarea liberă a locuinței în stare de folosință, curățenie și conform procesului verbal de predare-primire întocmit la predarea locuinței, în temeiul 1431 C.civ. și art. II lit. b alin. 5 din contract.
Instanța a respins însă, ca nefondată, solicitarea reclamanților de obligare în continuare a pârâtului la plata chiriei lunare, cât timp, încetarea contractului de închiriere prin rezilierea de drept a acestuia, lipsește de suport legal o astfel de obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere, însă că reclamanții nu au făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, instanța a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții C. local al municipiului C. -N., prin P. R. M. și M. C. -N. au declarat recurs in termen impotriva sentintei, solicitand modificarea sentinței recurate, in sensul obligării intimatului-parat la plata majorărilor de intarziere in procent de 0,5%/zi incepand cu data de_ si la plata chiriei lunare in cuantum de 63,10 lei pana la data părăsirii efective a locuinței, cu obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului.
În motivare recurenții reclamanți au aratat ca sentinta este partila nelegala..
In considerentele hotărârii recurate, instanța de judecata a reținut în mod greșit ca intimatul-parat poate fi obligat la plata majorărilor de intarziere in procent de 0,5 %/zi de intarziere incepand cu data de 07 februarie 2011, intrucât noul procent al majorărilor de intarziere i-a fost comunicat prin actul adițional incheiat in data de_ la contractul de inchiriere nr.37159/_ .
Apreciază reclamanții recurenți faptul că intimatul-parat datorează penalități de intarziere, in procent de 0,5%/zi de intarziere din cuantumul obligației neachitate in termert, începand cu data de_, astfel cum prevede
HCL nr.284/2010, precum si actul adițional nr.3/_ al contractului de inchiriere.
In ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat obligarea intimatului- parat la plata chiriei lunare pana la data părăsirii efective a imobilului situat in mun.C. -N., str.V. B., nr.17, ap.4, jud.C., instanța de fond in mod greșit 1-a respins, reținând ca obligarea in continuare a chiriașului la plata chiriei lunare, cât timp s-a constatat încetarea contractului de inchiriere prin rezilierea de drept a acestuia, lipsește de suport legal o astfel de obligație.
Astfel, recurenții aduc in atenția instanței de recurs, ca aceasta obligație a chiriașului este prevăzuta de dispozițiile art. 25 alin.2 din Legea 114/1996:
"Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute in contractul de închiriere, pana la data executării efective a hotărârii de evacuare".
De asemenea, la Cap. VI alin.3 al contractului de inchiriere nr._ se prevede obligația chiriașului de plata a chiriei prevăzute in contract pana la data executării efective a evacuării.
Intimatul pârât, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare. Analizand sentinta prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod pr.civ.,
tribunalul constata netemeinica acestuia, avand in vedere urmatoarele considerente:
Contractul de inchiriere este un contract civil, a carui executare este reglementata de normele juridice de drept civil, printre care si art. 969 Cod civil.
Or, potrivit acestor dispozitii legale, conventiile pot fi modificate numai prin acordul partilor.
Astfel fiind, modificarea unilaterala de catre locator la procentul de 0,5% a penalitatilor pentru intarzierea la plata chiriei, este contrara acestor dispozitii legale.
Prin prisma acestei dispozitii legale, temeinic si legal a apreciat prima instanta ca aceste penalitati de intarziere pot fi calculate numai de la data de_ cand a fost incheiat actul aditional la contractul de incgiriere, prin care locatarul a convenit asupra acestor penalitati de intarziere, si nu din anul 2010, cand locatarul a modificat in mod unilateral procentul penalitatilor de intarziere prin H.C.L nr. 284/2010.
Cea de-a doua critica este de asemenea neintemeiata.
Dispozitiile art. 25 din Legea 114/1996 isi gaseau aplicarea in situatia in care instanta ar fi dispus prin sentinta rezilierea conventiei, nu insa si in situatia din speta, in care rezilierea contractului de inchiriere a avut loc de drept, in baza unui pact comisioriu incheiat de parti, iar instanta doar a constatat rezilierea contractului.
Locatarul datora chiria in temeiul contractului de inchiriere, or daca actul juridic ce constituia temeiul obligatiei sale este desfiintat, acesta nu mai datoreaza chiria. Desigur ca el poate fi obligat la plata unor despagubiri catre proprietarul bunului pentru folosinta fara titlu a imobilului, insa nu in temeiul contractului de inchiriere.
Pentru motivele aratate, vazand dispozitiile art. 312 alin 1 Cod pr.civ, tribunalul va respinge ca nefondat recursul reclamantilor si va pastra in intregime sentinta atacata.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții C. LOCAL AL M.
C. -N. și M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1671/2013
pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, C. -V. B. | JUDECĂTOR, O. R. G. |
GREFIER, D. B. |
RED./DACT./CB/CȘ_ /2ex.
Jud. fond . Soimița B. T. an
D.B. 27 Mai 2013
| ← Decizia civilă nr. 96/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1089/2013. Pretenții → |
|---|
