Decizia civilă nr. 96/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/R/2013 Ședința publică din data de 22 februarie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul T. G. în calitate de mandatar al reclamantei C. E. , împotriva sentinței civile nr. 102387/2012 pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-recurent T.
G., lipsă fiind pârâtul-intimat M. B. . Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Reclamantul-recurent depune la dosar chitanța privind achitarea sumei de 105 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei.
Tribunalul constată recursul în termen formulat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reclamantul-recurent depune la dosar, în copie, o solicitare adresată Baroului de Avocați B., la care însă nu a primit nici un răspuns. Mai arată că nu are alte cereri de formulat .
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reclamantului-recurent în susținere.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată atât la fondul cauzei, cât și în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată
:
Prin sentința civilă nr.10238 pronunțată la data de 19 octombrie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. G., împotriva pârâtului M. B., ca neîntemeiată.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță pe baza probatoriului administrat, a reținut următoarele:
Potrivit contractului de asistență juridică nr.234/_, Societatea Profesională de Avocați DOMNICI, M., MO. N și Asociații, reprezentată de pârât, s-a obligat să asigure asistență, consultanță, redactare acte și reprezentare juridică pentru acțiunea în pretenții formulată de clienta C. E., reprezentată de reclamant în baza
procurii judiciare de la f.3, pentru un onorariu de 2000 lei + TVA ; onorariul a fost achitat de reclamant personal, în două tranșe, pe data de_ suma de 2000 lei și pe data de_ suma de 480 lei, conform chitanțelor de la f.4.
Urmare a contractului de asistență juridică arătat mai sus, a fost formulată cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului nr._ pe rolul Judecătoriei B. având ca reclamant pe numita C. E. reprezentată prin Tomoioga G. în calitate mandatar, respectiv reclamantul din prezentul dosar, asistat de avocat M. B., respectiv pârâtul din prezenta cauză, dosar finalizat prin sentința civilă nr.7914/_ prin care acțiunea a fost admisă în parte, pârâtul din acel dosar fiind obligat să-i plătească numitei C. E. parte din pretențiile formulate și cheltuielile de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbrul judiciar.
Prin cererea formulată în prezenta cauză, reclamatul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i plătească onorariul în sumă de 2480 lei, motivat de faptul că, prin sentința civilă nr.7914/2011, nu s-a dispus și obligarea la plata onorariului de avocat, deși a fost achitat de reclamant, în calitate de mandatar al părții, dar din bani proprii și personal pârâtului, în calitate de avocat care a asigurat efectiv asistența juridică.
Având în vedere data actelor juridice încheiate de părți, instanța a reținut că legea aplicabilă este Codul civil de la 1864, potrivit art.969 din acest act normativ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar conform art.1073, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Astfel cum rezultă din contractul de asistență juridică de la f.15, suma de 2480 lei a fost achitată de reclamant cu titlu de onorariu pentru asistență, consultanță, redactare acte și reprezentare juridică în cauza ce constituie obiectul dosarului nr._
, iar din actele acestui dosar, care a fost atașat la prezenta cauză, rezultă că pârâtul și- a îndeplinit obligațiile asumate și chiar a obținut câștig de cauză, prin urmare pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
Având în vedere dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, întrucât pretențiile din prezenta cauză reprezintă cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul nr._, instanța de fond a stabilit că acesta poate solicita obligarea părții care a căzut în pretenții în acel dosar la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia,
apreciind că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, deși recunoaște pretențiile formulate, dispune ca recurentul să se îndrepte față de partea care a căzut în pretenții, ori în dosarul nr._ actele privind cheltuielile pentru angajarea apărătorului nu au fost depuse la dosar din culpa pârâtului M. B. .
Mai arată recurentul că întrucât nu a putut să-și recupereze aceste cheltuieli, din culpa pârâtului, consideră că instanța de fond trebuia să-l oblige pe acesta din urmă să i le plătească, conform dispozițiilor art. 482 pct.5 teza 2.
Totodată, recurentul apreciază că la pronunțarea hotărârii atacate, instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art.480 al.2, art.1481 și art.1516 alin.1 și 2 pct.1 și 3 Cod civil.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1480 (2), art.1481 și art.1516 (1) pct.1 și 3 Cod civil, art.482 pct.5 teza 2 și art.482 (1) pct.8 C.pr.civ.
Intimatul M. B. nu a depus întâmpinare, nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări
.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu potrivit art.3041C.pr.civ., tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea hotărârii atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează
.
Reclamantul - recurent T. G. a invocat în susținerea recursului formulat dispozițiile art. 1480 (2), art.1481 și art.1516 (1) pct.1 și 3 din Noul Cod Civil, dar tribunalul reține că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, față de momentul încheierii contractului de asistență juridică nr.234, respectiv data de_, raportat și la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011, raportul juridic dedus judecății este supus dispozițiilor Codului civil din 1864, iar răspunderea contractuală prin acest act normativ este reglementată de art. 969.
Pentru a stabili dacă poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtului M.
B., trebuie analizate dispozițiile contractului de asistență juridică nr.234/_ . Se poate observa că obiectul contractului l-a reprezentat asistența, consultanța, redactare acte și reprezentare juridică în acțiunea în pretenții. Pârâtul M. B. s-a achitat de acest obligații prin faptul că a redactat acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. _
, l-a asistat pe mandatarul T. G. la termenele de judecată din_ ,_ ,_ ,_ ,_, iar la ultimul termen de judecată din_ l-a reprezentat pe acesta (prin concluziile pe fondul cauzei, solicitând și cheltuieli de judecată), a formulat interogatoriu și ulterior pronunțării hotărârii, a solicitat investirea cu formulă executorie. Rezultă astfel că pârâtul M. B., în calitate de avocat angajat de partea reclamantă, s-a achitat întocmai de obligațiile asumate și nu i se poate reține vreo culpă.
Este de observat că în cuprinsul contractului de asistență juridică nu este precizat nicăieri vreo obligație pentru avocatul M. B. de a depune la dosarul cauzei chitanța privind achitarea onorariului de avocat de către mandatarul T. G.
. Acesta din urmă s-a prezentat personal de multe ori în fața instanței de judecată și deținând originalul chitanțelor privind achitarea onorariului de avocat a avut posibilitatea pe parcursul procesului să le depună oricând la dosarul cauzei sau chiar și ulterior rămânerii în pronunțare a cauzei în perioada în care s-a amânat pronunțarea. T. G. a invocat că ar fi existat o înțelegere verbală cu pârâtul M.
că acesta din urmă va depune copiile chitanțelor respective, dar aceste aspecte nu au fost dovedite.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul conchide, că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamantul T. G., nefiind întrunite condițiile răspunderii contractuale în sarcina pârâtului M. B. .
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul T. G.
, împotriva sentinței civile nr. 10238/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Față de soluția de respingere a cererii de recurs și raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, se impune respinge cererii recurentului T. G. de obligare a intimatului M. B. la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul T. G., cu domiciliul în B.
, Str. Î. T., Bl.46, sc. A, ap. 4, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 10238/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Respinge cererea recurentului T. G. de obligare a intimatului M. B. la plata cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
B.
I. S.
S.
I.
I. C.
GREFIER,
E. M. -M.
Red./Dact.
z./E.M.M.,_ - 3 ex.
Judecător fond: C. M.
| ← Decizia civilă nr. 631/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 582/2013. Pretenții → |
|---|
