Decizia civilă nr. 586/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 586/R
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții C. V.
, domiciliat în B. M., str. B. V., nr. 8/1, județul M., B. V. și B. E. M. domiciliați în B. M., str. B. V. nr. 8/3, județul M., G. V. O. și G.
I., domiciliați în B. M., str. B. V., nr. 8/5, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8908 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. _
, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 20 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 27 noiembrie 2013, iar apoi la 4 decembrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8908 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâții C. V., Mîndru V., M. B. M. prin P., Tânc T., B. M., B. V. și B. E. M., G. V. O. și G. I., P.
V. și P. A. și P. G. și P. I. .
Au fost obligați pârâții C. V., Mîndru V., M. B. M. prin P., Tânc T., B. M., B. V., B. E. M., G. V. O., G. I., P. V.
, P. A., P. G. și P. I. să plătească reclamantului G. I., proporțional cu suprafața apartamentelor deținute în proprietate, suma de 7349,30 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție a acoperișului, debit ce urmează a fi actualizat în raport cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale calculate la suma datorată de la data de 12 decembrie 2008 și până la achitarea integrală a debitului.
A fost respinsă cererea privind acordarea dreptului de retenție asupra uscătoriei, precum și cererea privind obligarea pârâtului C. V. la eliberarea celui de al doilea beci și a debaralei din scara blocului și deschiderea celui de al doilea beci și a debaralei din scara blocului.
S-a luat act de renunțarea formulată de reclamant la judecarea cererii privind obligarea pârâtului G. V. O. la repararea părții de planșeu distruse din casa scării sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei/zi întârziere.
A fost respinsă excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul M. B. M. prin P. .
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1746,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar - extrase de carte funciară, contract de vânzare cumpărare a rezultat că pârâții sunt proprietari ai apartamentelor 1- 8 și 10 situate în B. M., str. B. V. nr. 8 (f. 30 - 32, 93 - 100, 124- 127 din dosar nr._ ). Reclamantul este proprietar al apartamentului cu nr. 9 din blocul nr. 8 de pe str. B. V. .
La data de 12 septembrie 2002 reclamantul a încheiat cu SC Tezaur SRL contractul de prestări servicii în vederea executării în favoarea locatarilor din blocul nr. 8 a unei șarpante din material lemnos acoperită cu plăci de azbociment în suprafață de 87,50 mp cu un cost de 2. ROL/mp, valoarea totală a lucrării fiind de
21.875.000 ROL. Această sumă a fost achitată de reclamant executantului în rate: 10000000 ROL la data de_, 6000000 ROL la data de_, 5000000 ROL la data de_, 1000000 ROL la data de_ (f. 116 din dosar nr._, f. 160). La data de 13 septembrie 2005 reclamantul a încheiat pentru executarea șarpantei pe casa scărilor și pe tronsonul de apartamente 2,4,6,8, și 10 de pe str. B.
V., bl 8, contractul de prestări servicii nr. 1, valoarea lucrării fiind de 51518000 ROL (f. 117 din dosar nr._, f. 161-162, 164-166).
Reclamantul a înștiințat pârâții-proprietari ai apartamentelor că este necesar a fi construit acoperișul întrucât apartamentele de pe scară se deteriorează datorită scurgerii apei pluviale, impunându-se a fi acoperită scara A cu șarpantă (f. 120 din dosar nr._, f. 135- 138). Lucrările au fost executate rezultând aceasta din interogatoriile pârâților, precum și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
După efectuarea lucrărilor reclamantul a procedat la împărțirea costului pe apartamente. Singurul proprietar care a achitat din costul lucrării a fost pârâtul B.
G. căruia ulterior i-a fost restituită suma achitată (f. 121).
S-a reținut de asemenea, că între părți a existat și o înțelegere cu privire la înstrăinarea către reclamant a uscătoriei și astfel să fie acoperit costul lucrărilor cu acoperișul (f. 119). Această înțelegere nu a fost materializată ulterior într-un act prin
care să fie înstrăinat către reclamant dreptul de proprietate asupra uscătoriei. Înțelegerea dintre părți rezultă din interogatoriul pârâților.
Din înscrisul de la fila 118 din dosar nr._ a rezultat că pârâtul P. V. a suportat integral costul lucrărilor la acoperiș și casa scării (scara A), bani pe care pârâtul i-a primit ulterior de la reclamant așa cum rezultă din răspunsul dat de acest pârât la întrebarea nr. 7 din interogatoriu (f. 77).
În interogatorii pârâții au recunoscut efectuarea lucrărilor, există însă unanimitate de opinie în sensul că aceste lucrări nu sunt finalizate și nu corespund din punct de vedere calitativ. Pârâții au arătat că anterior efectuării lucrărilor existau infiltrații ce au afectat apartamentele într-o mai mică sau mai mare măsură în funcție de situarea apartamentului. Pârâții au recunoscut că deși nu sunt finalizate lucrările efectuate le profită și le protejează apartamentele. Au recunoscut că nu au contribuit cu sume de bani la efectuarea lucrărilor (cu excepția pârâtului B. V. și
P. V. așa cu s-a prezenta anterior). De asemenea au recunoscut că au obligația de a participa proporțional cu cota parte deținută la suportarea cheltuielilor de întreținere a spațiilor aflate în proprietate comună. Unii dintre pârâți și-au arătat și disponibilitatea de a se soluționa amiabil litigiul dintre părți (f. 75- 86, 103- 109, 113- 127).
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că pe întreaga suprafață a terasei aferente scării A, a fost executată o șarpantă din lemn, pe scaune, cu învelitoarea din azbociment ondulat. Lucrările au fost executate în două etape. Prima etapă a fost efectuată în anul 2002, lucrările efectuate fiind aferente apartamentelor 1,3,5,7 și 9 și au constat din executare șarpantă acoperiș pe o suprafață de 87,80 mp cu structură din lemn, învelitoare din azbociment ondulat cu o suprafață de 99 mp. Etapa a doua a fost realizată în anul 2005, lucrările sunt aferente apartamentelor 2,4,6,8,10 de pe scara A și casei scării și au constat din executare șarpantă acoperiș pe o suprafață de 120 mp cu structură din lemn, învelitoare din azbociment ondulat cu o suprafață de 135 mp. Expertul a arătat că lipsesc anumite elemente obligatorii pentru un acoperiș și asigurarea scurgerii apelor pluviale de la nivelul acoperișului. Astfel, s-a constatat lipsa cleștilor, tăietorilor sau opritorilor de zăpadă, a sistemului de scurgere a apelor de pe acoperiș, strașina, tratarea antifoc și aseptică a materialului lemnos nu este efectuată, fiind necesar a fi efectuate lucrări pentru definitivarea acoperișului. Expertul a stabilit și un cost actual al lucrărilor, cost stabilit pentru lucrări efectuate cu o firmă specializată, fiind incluse și cheltuieli cu manopera, materialul, cheltuieli indirecte și profit (f. 213- 224).
Prin concluziile scrise formulate reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 12760 lei reprezentând costul lucrărilor la acoperiș conform raportului de expertiză. Independent de faptul că modificarea cererii de chemare în judecată este inadmisibil a fi formulată după închiderea dezbaterilor, cerere reiterată la concluziile pe fond după repunerea pe rol a cauzei, această cerere este și neîntemeiată.
S-a dovedit că reclamantul a suportat costul lucrărilor la acoperiș conform celor două contracte încheiate în anul 2002 și în anul 2005. Lucrările efectuate, nu corespund din punct de vedere calitativ așa cum rezultă și din raportul de expertiză, însă au fost suportate de reclamant și profită tuturor proprietarilor de apartamente.
Toți proprietarii de apartamente dintr-un imobil sunt obligați conform art. 35 din Legea 114/1996 și art. 56 și art. 77 din HG 1275/2000 (act normativ în vigoare la data executării lucrărilor la acoperiș, obligații prevăzute de acte normative în vigoare: Legea 230/2007 și HG 1588/2007) să suporte contravaloarea lucrărilor de întreținere și amenajare a spațiilor comune proporțional cu cota parte de proprietate deținută.
Cererea formulată de reclamant a fost admisă și pârâții au fost obligați la plata sumei de 7349,30 lei reprezentând costul șarpantei, cost efectiv suportat de reclamant și la restituirea căruia acesta este îndreptățit. Fiecare pârât va suporta din suma de 7349,30 lei proporțional cu suprafața apartamentului deținut, urmând a fi luat în calcul inclusiv contribuția pe care trebuie să o aibă reclamantul ca și proprietar al apartamentului cu nr. 9. Reclamantul nu este îndreptățit la suma de 12760 lei întrucât nu a achitat această sumă pe de o parte, iar pe de altă parte acest cost reprezintă un cost al lucrărilor efectuate de o firmă specializată (incluzând impozite, taxe, cheltuieli cu salariul, etc.) ceea ce nu s-a putut reține în cazul dedus judecății.
Având în vedere că reclamantul a efectuat plățile în anul 2002 și anul 2005, și până în prezent a intervenit devalorizarea monetară, pentru despăgubirea integrală a reclamantului a fost admisă cererea privind obligarea pârâților la plata debitului actualizat cu rata inflației.
Pentru întârzierea la plata sumelor datorate pârâții au fost obligați să achite la suma datorată de fiecare dobânda legală de la data de 12 decembrie 2008 (data cererii de chemare în judecată) și până la achitarea integrală a debitului.
Cererea privind acordarea dreptului de retenție asupra uscătoriei până la achitarea de către pârâți a sumei datorate pentru lucrările efectuate a fost neîntemeiată. Lucrările nu au fost efectuate cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea uscătoriei pentru ca reclamantul să fie îndreptățit a avea un drept de retenție asupra uscătoriei până la achitarea debitului de către pârâți.
Cu privire la obligarea pârâtului C. V. de a elibera spațiul amenajat ca și debara din scara blocului de a elibera cel de al doilea beci cererea a fost respinsă. S-a reținut din interogatoriul pârâților și declarația martorului audiat (f. 206) că spațiul de la subsol nu este amenajat ca și beci. Fiecare proprietar a amenajat un loc la subsol cu destinația de beci, pe care îl folosește ca atare. Rezultă că pârâtul C. ar folosi spațiu amenajat ca și beci atât în scara A, cât și în scara B, ceilalți pârâți însă nu s-au arătat nemulțumiți de acest lucru. Pârâții nu s-au arătat nemulțumiți nici de faptul că pârâtul C. a amenajat un spațiu ca și debara în casa scării, fiind de acord că de la amenajarea în acest mod, au fost îmbunătățite condițiile de igienă în bloc. S-a reținut astfel, un acord al majorității proprietarilor de apartamente pentru folosirea în acest fel a spațiului de către pârâtul C. V. . Pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea privind obligarea pârâtului C. V. la deschiderea celui de al doilea beci și a debaralei din scara blocului.
În temeiul art. 246 cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea privind obligarea pârâtului G. V. O. la repararea părții de planșeu distruse din casa scării sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei/zi întârziere.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 1746,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar în toate ciclurile procesuale și onorariu expert).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Cicotișan V., B. Vaier, B.
E. M., G. V. O. și G. I. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii reclamantului-intimat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că, prin sentința civilă nr. 8908/2012, Judecătoria Baia Mare a dispus admiterea în parte a acțiunii precizate de reclamant și obligarea pârâților, proporțional cu suprafața apartamentelor deținute în proprietate, la plata sumei de 7349,30 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție a acoperișului, debit actualizat în raport cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data de 12 decembrie 2008 și până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1746,40 lei.
De asemenea, instanța de fond, prin încheierea din data de 30 iunie 2011, a dispus respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului.
Soluția instanței de fond a fost nelegală, atât în ceea ce privește dispoziția de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului- intimat, cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
S-a arătat ca se impunea admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea de obligare a recurenților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție a acoperișului, dat fiind că dreptul la acțiune s-a născut la data de_, cu privire la debit, și la data de_ cu privire la restul debitului, acesta fiind prescris potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul 167/1958 la momentul formulării cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond a reținut cu ocazia dispunerii asupra excepției că din răspunsurile pârâților la interogatorii rezultă că între părți a existat o înțelegere în sensul ca reclamantul să suporte costul șarpantei și pârâții să înstrăineze către reclamant dreptul de proprietate asupra uscătoriei și că, dat fiind că reclamantul a folosit uscătoria, abia începând cu data de 10 noiembrie 2008, când s-a solicitat obligarea reclamantului la deschiderea accesului în uscătorie, reclamantul a avut interesul să promoveze acțiunea în pretenții.
Instanța a făcut o interpretare greșită a înțelegerilor dintre părți, în realitate neexistând o convenție, scrisă sau nescrisă, între reclamant și pârâți în sensul că cel dintâi primește uscătoria în schimbul unor investiții cu acoperirea blocului. Executarea șarpantei nu a avut nicio legătură cu ocuparea abuzivă de către reclamant a uscătoriei, procesul-verbal prezentat de reclamant prin care o parte din locatarii blocului arată că sunt de acord cu înstrăinarea uscătoriei face referire la un acord al acestora în sensul vânzării uscătoriei contra unor sume de bani, fără legătură cu șarpanta și nu către reclamant. De altfel, investiția la acoperiș a fost făcută mult anterior ocupării uscătoriei și anterior discuțiilor privitoare la aceasta, în cursul anului 2002 în parte, în condițiile în care uscătoria a fost ocupată în cursul
anului 2005. Reclamantul a făcut investiția la uscătorie din pricina infiltrațiilor ce-i afectau apartamentul, acesta locuind la ultimul etaj, și nu pentru că ar fi avut o înțelegere cu ceilalți proprietari de apartamente în sensul cedării în schimbul investițiilor a uscătoriei pe care o ocupă în mod abuziv de mai bine de 7 ani. Instanța a interpretat greșit răspunsurile la interogatorii date de pârâți, aceștia nu au confirmat existența înțelegerii anterioare la care face referire instanța de judecată, ci și-au arătat disponibilitatea de a ajunge la o rezolvare amiabilă a litigiului în prezent, dat fiind perioada lungă de judecată și numărul mare de litigii demarate de reclamant, exercitându-și cu rea credință drepturile procesuale. Pârâții nu au recunoscut niciodată dreptul reclamantului de a ocupa uscătoria, ocuparea a fost abuzivă, fără vreun acord. Aceasta este cu atât mai evident cu cât, așa cum s-a mai arătat, la momentul la care reclamantul a făcut plățile, nu se punea problema ocupării uscătoriei.
De altfel, instanța de fond a arătat în penultimul paragraf de la fila 8 a sentinței atacate că "reclamantul a înștiințat pârâții-proprietari ai apartamentelor că este necesar a fi construit acoperișul întrucât apartamentele de pe scară se deteriorează datorită scurgerii apei pluviale, impunându-se a fi acoperită scara A cu șarpantă", de unde rezultă încă o dată motivul pentru care reclamantul a efectuat aceste investiții. în plus, și paragraful următor confirmă aceste susțineri, arătându-se acolo că "după efectuarea lucrărilor reclamantul a procedat la împărțirea costului pe apartamente", costul lucrării fiind chiar achitat de către un locatar. Aceasta este încă o dovadă certă a faptului că plata costurilor șarpantei nu are legătură cu ocuparea ulterioară a uscătoriei, reclamantul solicitând și anterior ocupării uscătoriei și cererii proprietarilor de a redeschide accesul la aceasta, sumele achitate pentru lucrările de acoperire a blocului. Așadar, dacă reclamantul a solicitat plata acestor sume la acea dată, înseamnă că a avut interes în a o solicita, aprecierea instanței în sensul că dreptul la acțiune nu este prescris, interesul de a solicita plata sumelor intervenind doar la sfârșitul anului 2008, fiind vădit greșită.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și în ceea ce privește fondul cauzei. Astfel, deși instanța constată în baza probei tehnice administrate, dar și în baza probei cu interogatoriu, că lucrările efectuate de reclamant nu corespund din punct de vedere calitativ și că nu sunt autorizate, dispune obligarea proprietarilor de apartamente la plata acestor lucrări, dând astfel putere de legalitate unei acțiuni ilicite și potențial dăunătoare pentru sănătatea și siguranța locatarilor, și anume unor lucrări de construcție neautorizate, nefinalizate și neconforme calitativ. Dat fiind că lucrările nu corespund din punct de vedere calitativ, că repararea și finalizarea acestora necesită costuri mari, este evident că investiția nu profită proprietarilor de apartamente, știut fiind faptul că este mai ușor și mai puțin costisitor a efectua o lucrare de construcție temeinic de la început decât de a reface, completa, repara o construcție greșit făcută. în concluzie, dat fiind că aceste cheltuieli avansate de reclamant nu sunt utile, este nelegală obligarea celorlalți proprietari de apartamente la plata lor. Aceasta cu atât mai mult cu cât unii dintre proprietarii obligați la plata lor prin sentința atacată, cum este cazul recurenților G.
V. O. și G. I., au cumpărat imobilul ulterior efectuării acestor lucrări, achitând prețul apartamentului și a cotelor indivize, inclusiv prețul acoperișului,
vechiului proprietar, astfel încât în măsura în care ar fi obligați să suporte costul șarpantei, aceștia ar face o plată dublă.
Pârâții au fost obligați a achita reclamanților suma de 7349,30 lei, proporțional cu suprafața apartamentelor deținute în proprietate, deși reclamantul a achitat pentru aceste lucrări un total de 7339,30 lei, pricinuindu-se astfel o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Pe de altă parte, dispozitivul hotărârii este în contradicție cu motivele acesteia, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor. Astfel, dacă la fila 10 paragraful 3 din sentința atacată instanța de fond arată că fiecare pârât va suporta din suma de 7349,30 lei proporțional cu suprafața apartamentului deținut, urmând a fi luat în calcul inclusiv contribuția pe care trebuie să o aibă reclamantul ca proprietar al apartamentului cu numărul 9, deci pârâții fiind obligați în realitate să suporte proporțional din suma de 7349,30 lei din care se va scădea mai întâi cota de contribuție a reclamantului, în dispozitiv instanța nu mai face vorbire de această scădere, obligând pârâții să suporte, fără reclamant, întreaga sumă eronat calculată conform celor arătate în paragraful precedent.
Prin întâmpinarea formulată intimatul G. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea întâmpinării intimatul a arătat că, prin înștiințarea tuturor proprietarilor pentru ședința de scară din_, comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire s-a pus în discuție, aprobat și apoi executat reabilitarea acoperișului blocului și transformarea acestuia din tip terasă în tip șarpantă în scopul scurgerii apei pluvial în exteriorul clădirii și a protejării acesteia.
În luna septembrie 2005 la sugestia majorității proprietarilor de apartamente la acea vreme, cu excepția proprietarului C. V., în ideea compensării cheltuielilor ocazionate de construcția acoperișului, a fost ocupata uscătoria și a fost transformata în cameră de locuit întrucât, prețul uscătoriei la acea vreme era aproximativ egal cu valoarea cheltuielilor ocazionate de construcția șarpantei, la care se adăugă și cheltuielile privind dezmembrarea și atribuirea nr. topo/uscătoriei, costuri pe care le-a suportat integral.
La lucrările de transformare a uscătoriei a asistat personal și recurentul B. Vaier care, după ce i-a fost restituita suma de 4.000.000 lei ROL cu care a contribuit la edificarea șarpantei, conform declarației de la dosar, a dat sfaturi practice meseriașilor asupra modului de modificare a uscătoriei și chiar a făcut trasaje pe pereți în scopul de a fi decupați.
Prin cererea în obligația de a face (Dos._ ) înregistrată de recurenți în_ la Judecătoria Baia Mare, au solicitat obligarea reclamantului-intimat să deschidă accesul în uscătorie din holul scării, obligarea la închiderea accesului în uscătorie din apartamentul proprietatea intimatului G. I. ( fila 73 ).
Ca urmare a acțiunii în obligația de a face, în termen legal a fost formulata întâmpinare, respectiv cerere reconvențională ceea ce a generat dosarul_ .
În judecarea cauzei pe fond - primul ciclu fond - Dosar_, prin sentința civilă nr. 5198/_ a Judecătoriei B. M. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a intimatului și a fost admisă excepția prescripției dreptului la
acțiune referitoare la capătul de cerere privind restituirea cheltuielilor ocazionate de construcția șarpantei.
Prin Decizia civilă nr. 395/R/_ a T. ui M. a fost admis recursul declarat de intimatul - reclamant - reconvențional, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Baia Mare, dispunându-se de către instanța superioară reanalizarea în rejudecare a excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantului - reconvențional, intimat în acest dosar și a se administra și expertiză tehnică de specialitate în cauză.
Reclamantul-intimata a mai arătat că între părți au existat anumite neînțelegeri legate de construirea gardului din fața imobilului și a unor plângeri împotriva locatarilor din imobilul respectiv, demersuri ce au rămas fără rezultatul dorit, astfel că recurentul C. V. alături de recurenții B. Vaier, G. O., și intimatul Mîndru V., alegându-și domiciliul procedural la sediul avocatului, l-au chemat în judecată pe intimatul G. I. în dosarul_, acesta fiind citat în mod tendențios la domiciliul recurentului G. O. pentru a fi pus în imposibilitatea de a fi în cunoștință de proces și de a se putea apăra.
În timpul derulării procesului pe fond - ciclu II -recurentul G. O. V. încercând o negociere a conflictului a recunoscut că în fapt avocatul angajat i-a sugerat să își aleagă domiciliul procedural la cabinetul său și să accepte să fie citat în dos._ la adresa sa în scopul de a nu fi în măsură să aibă cunoștință de proces.
Recursul a fost apreciat ca fiind nefondat-instanța de fond - ciclu II a respectat obiectul casării cu trimitere, stabilind raporturile reale între părți în sensul constatării obligației de restituire a sumei privind contravaloarea șarpantei.
Recurenții C. V., B. Vaier, B. E. M., G. V. O., G.
I., prin motivele de recurs au arătat că instanța de fond ciclu II a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește obligația recurenților la plata sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție a acoperișului. Recurenții sunt de rea-credință, excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material a fost profund analizată și cercetată de instanța de fond ciclu II atât din perspectiva dispozițiilor art. 16 lit. a din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, cât și din perspectiva dispozițiilor art. 32 din H.G nr. 237/_ - republicată - privind aprobarea Regulamentului de recepție finală a lucrărilor de construcție și instalațiile aferente acestora, hotărâre de guvern pe care am depus-o integral prin registratură la instanța de fond ciclu II la data de_, fiind atașată la dosar. Ca urmare a faptului că ambii antreprenori au acordat construcției o garanție de 10 ani, la împlinirea căreia se încheie Procesul Verbala de recepție finală, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție conform art. 3 din Decretul 167/1958, în argumentarea respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune întemeiată și pe dispozițiile art. 32 din H.G 237/1994, am depus la dosar și practică judiciară - Dec. civ. nr. 2061/_ a C.S.J. secția comercială.
Atâta vreme cât după ce i-a fost predată uscătoria, în intervalul septembrie 2005 - noiembrie 2008 înțelegerea a funcționat și nu am fost tulburat în liniștita posesie și folosință a uscătoriei vreme de peste 3 ani, nu am avut niciun motiv în a formula o acțiune în recuperarea costurilor șarpantei.
Având în vedere că a suportat integral costurile șarpantei cererea reconvențională, a formulat-o și depus-o odată cu întâmpinarea la dosarul_, înțelegând că interesul său de a promova acțiunea în pretenții în recuperarea sumelor de bani, atunci s-a născut, devenise de actualitate.
Celelalte motive de recurs invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.. Singura critică formulată de recurenți ce ar trebui examinată este cea în care instanța de fond ciclu II s-a conformat instrucțiunilor din decizia de casare cu trimitere.
Celelalte critici formulate de recurenți sunt critici referitoare la modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză, critici care s-ar încadra în motivul de recurs din fostul art. 304 pct. 11 C.proc.civ.
În subsidiar, instanța de fond a interpretat corect probele administrate, astfel pronunțând o soluție temeinică și legală.
Referitor la contractele de prestări servicii din_, respectiv_ instanța de fond a II-a a stabilit că intimatul G. I. a suportat integral toate cheltuielile ocazionate de construcția șarpantei. De asemenea s-a constatat că intimatul mai sus amintit, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și apoi în ședința de scară din_ a adus spre știința recurenților și a celorlalți intimați necesitatea construirii acoperișului în scopul protejării tuturor apartamentelor, aspect reieșit și din interogatoriile recurenților. La ultimul termen de dezbatere a acestui dosar, după repunerea sa pe rol la_, recurentul B. V. a susținut că dorește să-i achite intimatului cota sa parte din costurile acoperișului întrucât nu s-a opus niciodată participării la costuri, de altfel el plătind 4.000.000 lei Rol, sumă ce i-a fost restituită.
De asemenea instanța de fond a analizat interogatoriile pârâților- reconvenționali-recurenți și a celorlalți intimați - pârâți - reconvențional, aplecându- se asupra fiecărui răspuns în parte cercetându-le relevanța juridică.
Din răspunsul pârâților la interogatoriu instanța a concluzionat că între intimat, recurenți și ceilalți intimați a existat o înțelegere în sensul compensării cheltuielilor ocazionate de construcția șarpantei cu cedarea dreptului de proprietate asupra uscătoriei.
Înțelegerea nu s-a materializat într-un contract de înstrăinare a uscătoriei în mod valabil, recurenții răzgândindu-se, chiar dacă au semnat înscrisul denumit
,,Tabel nominal"; procedând în_ la înregistrarea pe rolul Judecătoriei B. M. a cererii în obligația de a face.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că șarpanta a fost efectuată pe întreaga terasă a scării A str. B. V. nr. 8.
Expertul, în Raportul de expertiză a arătat că lipsesc anumite elemente obligatorii pentru ca lucrarea să fie finalizată. In ceea ce privește calitatea lucrării, o lucrare necorespunzătoare calitativ necesită refacerea parțială, sau integrală a lucrării. În conținutul raportului de expertiză, expertul nu precizează că este necesară refacerea parțială sau integrală a lucrării. La pagina 5 din raportul de expertiză, paragraf 5, expertul menționează "Costul lucrărilor necesare a fi executate pentru definitivarea lucrărilor de acoperiș în discuție a fost evaluat în
anexa nr. 3. Aceste lucrări neexecutate nu au condus la accidente, acoperișul a protejat clădirea";.
De asemenea, expertul recunoaște la pagina nr. 5 paragraf 4 că acoperișurile tip șarpantă fiind executate de locatari pe tronsoane datorită problemelor financiare, anumite lucrări de genul elementelor tip jgheaburi și burlane se pot executa numai la terminarea integrală a lucrărilor pe un bloc pentru a evita poziționarea prea deasă de burlane pe fațada clădirilor, respectiv realizarea unui sistem unitar de scurgere a apelor pe întreg imobilul.
În raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul stabilește, că valoarea calculată a acoperișului executat la nivelul anilor 2002-2005 este de 12.760 lei. Dacă lucrarea era de proastă calitate expertul nu ar fi apreciat că valoarea acesteia a fost chiar mai mare decât suma achitată de 7.349,30 lei.
Faptul că lucrarea este de bună calitate rezultă din rezistența în timp a acesteia și a termenului de garanție de 10 ani acordat de antreprenorii care, au construit cu materialele lor.
Dispozitivul Sentinței civile atacate nu cuprinde dispoziții contrare în raport cu considerentele. Acest motiv este în fapt o inovație a recurenților ceea ce denotă și mai accentuat reaua - credință în promovarea căii de atac în discuție întrucât la pagina 10-considerente - a sentinței atacate instanța de fond nu face referire la suma de 7.339,30 lei fără a o prevedea și în dispozitivul sentinței, ci numai asupra sumei de 7.349,30 lei pe care o înserează în dispozitiv. Dacă, în adevăr ar fi existat o greșeală de calcul aritmetic a sumei de restituit, sau a modului de nuanțare privind restituirea, aceasta se putea îndrepta folosind procedura specială prevăzută de
"Secțiunea a VI - a. îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii, cuprinse de altfel în dispozițiile art. 281-2833C.proc.civ..
Recurenții G. O. și G. I. au invocat în recurs faptul că au cumpărat în bloc cu șarpantă. Aceștia, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3083/2003 de notarul public Vâcla C. dobândesc apartamentul nr. 5 situat în str. B. V. nr. 8 sc. A de la antecesorii P. n V. și P. n V., pe care îl întăbulă conform C.F. 11281/5 nr. topo 2737/349.
În Tabelul nominal cuprinzând locatarii Bl. 8 sc. A care sunt de acord cu cumpărarea uscătoriei de către locatarul G. I. ap. 9, (fila 119 ) vânzătorii P. n V. și P. n V. la poziția nr. 4 au consimțit sub semnătură privată la înstrăinarea dreptului de proprietate asupra cotei părți aferentă lor din uscătorie.
Deci, recurenții G. O. și G. I. au dobândit apartamentul și cotele părți din proprietatea comună așa cum le-au fost transmise de vânzătorii.
Conform contractului de prestări servicii din_, respectiv din_ și a raportului de expertiză, șarpanta a fost construită în două etape, prima etapă la sfârșitul anului 2002 pe apartamentele 1, 3, 5, 7, 9 iar în a doua etapă pe ap. 2, 4, 6, 8, 10, casa scării și uscătorie. în vara anului 2003 la momentul reabilitării ap. nr. 5 dobândit, atât intimatul cât și soția sa, în mai multe rânduri i-a contactat pe recurenții G. O. și G. I. și le-a adus la cunoștință întreaga stare de fapt privind costurile șarpantei pe primul tronson și faptul înstrăinării cotei părți din uscătorie de către antecesorii vânzători, prezentându-le pe ,,Tabel" semnătura
acestora. Cât privește lucrările la acoperiș pe al doilea tronson recurenții au fost în cunoștință de cauză, observând nemijlocit efectuarea lor.
Pe de altă parte toți proprietarii de apartamente dintr-un imobil sunt obligați conform art. 35 din Legea 114/1996 și a art. 56 și art. 77 din H.G. 1275/2007 (act normativ în vigoare la data executării lucrărilor la acoperiș, obligații prevăzute de acte normative în vigoare: Legea 230/2007 și H.G 1588/2007) să suporte contravaloarea lucrărilor de întreținere și amenajare a spațiilor comune proporțional cu cota parte din suprafața deținută.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate instanța reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei B. M., cerere formulată de G. I., acesta solicitând obligarea reclamanților Cicotișan V., Mîndru V., B. V. și G. V.
O. la plata în solidar a sumei de 29.397.800 lei ROL reprezentând 4/10 din cheltuielile ocazionate cu construcția acoperișului de tip șarpantă efectuate de pârâtul reclamant reconvențional, obligarea acestor pârâți la plata sumei de
1.358.000 lei reprezentând cota de 4/10 din suma de 3.395.000 lei ocazionate cu schița de dezmembrare, eliberarea uscătoriei într-un termen de 30 de zile de la plata integrală a debitului, obligarea reclamantului-parat reconvențional C. V. la eliberarea celui de-al doilea beci pe care îl deține situat in partea dreapta a intrării in scara si obligarea acestuia la deschiderea beciului si a debaralei si repararea planșeului distrus din vina sa pe casa scărilor.
Ulterior cererea a fost precizata, fiind chemați in judecata toți proprietarii apartamentelor situate in B. M. str. B. V., imobilul cu nr. 8, apartamentele având numerele 1-8, respectiv 10.
Șarpanta realizata pe acest imobil s-a realizat in doua etape. Prima etapa a vizat realizarea acoperișului pe tronsonul ce cuprindea apartamentele 1, 3, 5, 7, 9, aceasta lucrare fiind realizata in cursul anului 2002 și a costat potrivit susținerilor reclamantului din cuprinsul cererii aflate la filele 20-24 din dosarul nr._ atașat prezentului dosar, 21.875.000 lei ROL, respectiv 2.187,5 lei RON. Reclamantul G. I. locuiește la apartamentul cu nr. 9 aflat la ultimul etaj al acestui imobil.
Ulterior in cursul anului 2004-2005 a fost realizata lucrarea si pe al doilea tronson al imobilului, fiind acoperita terasa corespunzătoare apartamentelor 2, 4, 6, 8 și 10, costul acestei lucrări fiind suportat inițial de locatarul P. V., acesta fiind proprietarul apartamentului aflat la etajul 4 al imobilului. Valoarea acestei lucrări s- a ridicat la valoarea de 51.618.000 lei ROL, respectiv 5.161,8 lei RON.
Reclamantul G. I., considerând ca are acordul tuturor proprietarilor imobilului nr. 8 de pe str. B. V. din B. M., pentru a compensa lucrările pentru șarpantă cu valoarea uscătoriei aflate la ultimul etaj al imobilului a început efectuarea demersurilor pentru intabularea uscătoriei în CF si înscrierea dreptului in favoarea tuturor coproprietarilor apartamentelor.
De asemenea, după ce a fost achitata cota de contribuție a proprietarului apartamentului nr. 10 la construirea șarpantei pe tronsonul de apartamente 2, 4, 6, 8
și 10, reclamantul a amenajat această încăpere într-o cameră de locuit pe care a alipit-o apartamentului său, zidind ușa de acces in uscătorie prin casa scării.
In dosarul nr._ s-a pus in discuție folosința uscătoriei, reclamantul din prezenta cauza, fiind obligat sa predea respectivul spațiu pentru a fi folosit de toți locatarii imobilului. În acest dosar (dosarul nr._ ), reclamantul G. I. a solicitat, reconvențional, obligarea locatarilor de pe scara pe care locuiește să plătească valoarea lucrărilor efectuate la șarpanta.
Instanța de fond în al doilea ciclu procesual a respins excepția prescripției dreptului de a solicita acordarea sumei de 73.493.000 ROL (7.349,3 RON). Soluția instanței de fond a fost criticata de recurenți care au arătat că dreptul la acțiune s-a prescris anterior sesizării instanței de judecată, deoarece dreptul la acțiune s-a născut la data de_, respectiv_ .
Instanța constată că prin recursul formulat recurenții nu au contestat faptul că pentru lucrările efectuate la părțile comune ale imobilului în care locuiesc și cu privire la care aceștia sunt coproprietari, datorează cheltuielile de întreținere precum și cheltuielile necesare și utile întregului imobil.
Plecând de la această constatare se reține că reclamantul-intimat G. I. a avansat cheltuielile necesare pentru a se realiza șarpanta la imobilul situat în B. M. str. B. V. nr. 8 scara A. Dreptul de a solicita obligarea locatarilor coproprietari de a suporta cheltuielile legate de construcția șarpantei s-a născut la data de_ - pentru suma de 21.875.000 ROL, respectiv la data de_ pentru suma de
51.046.542 ROL.
Se mai reține că până la data la care a fost formulată cererea care face obiectul dosarului nr._ reclamantului-intimat G. I. nu i s-a contestat dreptul de a folosi uscătoria. Instanța reține astfel cum a reținut și J. ecătoria că între părți a existat o înțelegere prin care reclamantul-intimat G. I., dobândea uscătoria în schimbul sumelor de bani avansate de acesta pentru realizarea acoperișului, acest fapt rezultând din cuprinsul interogatoriului luat părților. Această înțelegere chiar verbală, fiind recunoscută de părți va fi avută în vedere de instanța de judecată.
Astfel, dreptul de a solicita suma de bani, deși s-a născut la termenele arătate de recurenți, până la momentul la care recurenții au contestat dreptul reclamantului- intimat G. I. de a folosi uscătoria, termenul de prescripție a fost întrerupt. De la momentul respectiv a reînceput sa curgă termenul de prescripție, astfel că la data la care a fost sesizata instanța de judecata nu au trecut mai mult de 3 ani pentru a se împlini termenul de prescripție invocat în cauză.
În acest caz, instanța consideră că sunt aplicabile prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, considerând că prin folosința netulburată a uscătoriei, până la data formulării cererii înregistrate sub nr._ a existat o recunoaștere din partea locatarilor imobilului situat în B. M. str. B.
V. nr. 8, termenul de prescripție fiind întrerupt. Din acest punct de vedere se constată că potrivit art. 17 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă un nou termen de prescripție.
Susținerea ca reclamantul-intimat a realizat lucrările la șarpanta blocului deoarece acesta locuind la ultimul etaj al imobilului era direct afectat de
deteriorarea plafonului corespunde adevărului. Cu toate acestea se retine ca obligația de a menține in condiții optime bunurile care constituie bunuri comune ale imobilului este o obligație care le incumba tuturor proprietarilor, potrivit art. 35 din legea 114/1996. Faptul ca reclamantul-intimat, fiind direct interesat nu a așteptat ca ceilalți locatari sa izoleze terasa blocului sau sa aștepte să construiască recurenții, împreuna cu ceilalți coproprietari șarpanta, ci s-a implicat direct nu îi exonerează nici pe recurenți si nici pe ceilalți coproprietari ai apartamentelor de la nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, respectiv 10 sa suporte cota parte din costurile pentru realizarea șarpantei.
Având in vedere aspectele arătate mai sus, instanța considera aceasta apărare a recurenților nefondata, aceasta urmând sa fie înlăturată de instanță.
In privința fondului, astfel cum s-a arătat in cuprinsul cererii de recurs, instanța retine faptul ca doar o parte din criticile formulate sunt fondate.
S-a susținut că lucrările efectuate nu corespund din punct de vedere tehnic. Această susținere nu va fi avuta in vedere. Faptul ca șarpanta nu a fost finalizata necesitând efectuarea si a altor lucrări nu poate duce la concluzia ca lucrarea astfel cum este aceasta realizata la acest moment, nu este utila imobilului cu nr. 8 de pe str.
B. V. din B. M. . Dimpotrivă, atât in cuprinsul interogatoriului luat părților, cat si din cuprinsul raportului de expertiza efectuat se constata ca șarpanta protejează terasa imobilului. In măsura in care recurenții împreună cu ceilalți coproprietari de pe scara considera ca lucrarea, care la acest moment este utila imobilului, trebuie îmbunătățită au posibilitatea de a avansa cheltuielile necesare pentru a realiza aceste lucrări si eventual de a remedia lipsurile lucrării efectuate de reclamantul- intimat G. I. pe cheltuiala sa proprie.
In alte cuvinte, atât timp cât lucrarea efectuata protejează imobilul, cheltuielile efectuate care sunt necesare si utile trebuie suportate de toți coproprietarii, chiar dacă lucrarea respectiva poate fi îmbunătățită, sau la acest moment soluția tehnica ce s-ar aproba ar fi alta.
Instanța va retine ca la momentul la care G. V. O. și G. I. au devenit proprietarul apartamentului cu nr. 5 din imobilul situat in B. M. str. B.
V. nr. 8, (contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în cursul anului 2003 Contract autentificat de Notarul Public Vâcla C. sub nr. 3083/2003), șarpanta era efectuata pe tronsonul apartamentelor 1, 3, 5, 7, 9, astfel ca la momentul respectiv recurenții G. V. O. si G. I. au cumpărat apartamentul având reprezentarea ca vechiul proprietar nu are nici o datorie fata de terți legat de apartamentul achiziționat, astfel că in prețul vânzării părțile au inclus toate cheltuielile efectuate de vechii proprietari atât cu privire la bunul vândut cat si la bunurile care se afla in folosința comună a coproprietarilor cum este cazul terasei imobilului.
Reținând acest fapt, instanța va obliga recurenții G. V. O. si G. I. la plata in favoarea reclamantului-intimat, doar lucrarea in suma de 51.046.542 ROL ( 5.1046,542 RON), proporțional cu cota parte deținută din imobil
De asemenea instanța va reține că și reclamantul-intimat G. I., deși a avansat cheltuielile necesare pentru realizarea șarpantei la imobilul situat in B. M. str. B. V. nr. 8, în calitate de coproprietar al terasei blocului îi revenea obligația de a suporta proporțional cu cota sa parte contravaloarea acestor cheltuieli, astfel
ca avea posibilitatea de a solicita doar diferența de valoare de la proprietarii imobilelor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 respectiv 10.
Având in vedere cele de mai sus, instanța constată că apartamentul 1 are suprafața de 66,15 mp (potrivit extraselor CF depuse la dosarul cauzei la filele 30- 32, 93-100 respectiv 124-127 din dosarul de la fond), apartamentul 2 are o suprafață de 69,19 mp, apartamentul nr. 3 are o suprafață de 76,20 mp., apartamentul nr. 4 are 65,20 mp, apartamentul 5 este de 79,86 mp., apartamentul nr. 6 are 6,48 mp,
apartamentul nr. 7 are 78,03 mp, apartamentul 8 are 49,92 mp., apartamentul nr. 9 are 63,90 mp, iar apartamentul nr. 10 are 64,89 mp. Totalul suprafeței apartamentelor este de 677,82 mp, astfel ca rezulta pentru fiecare dintre apartamente o valoare pe care să o suporte din valoarea șarpantei la nivelul sumei de 10,842 lei pentru fiecare mp. din suprafața apartamentelor deținute in proprietate (7349,30/677,82=10,842).
Astfel, instanța, având in vedere si faptul ca pentru recurentul G. V. O. si G. I. instanța a reținut ca aceștia vor fi obligați la plata unei cote părți din investiția efectuată in anul 2005, urmează a obliga paratul C. V., proprietarul ap. nr.1 la plata sumei de 717,198 lei, Mîndru V. proprietarul ap. nr.2- suma de 750,157 lei, B. V. și B. E. M. proprietarii ap. nr. 3-în solidar suma de 826,16 lei, M. B. M. prin P., proprietarul ap. nr. 4-suma de 706,898 lei, G.
V. O. și G. I. proprietarii ap. nr. 5-în solidar suma de 606,936 lei, Tânc T. proprietarul ap. nr.6-suma de 699,09 lei, P. G. și P. I. proprietarii ap. nr. 7- în solidar suma de 846,001 lei, B. M. proprietarul ap. nr. 8 suma de 541,232 lei, iar P. V. și P. A. proprietarii ap. nr. 10- în solidar suma de 703,537 lei.
Reclamantul intimat G. I. avea obligația de a suporta cota parte aferenta suprafeței deținute de acesta, respectiv suma de 692,8038 lei sumă pe care nu putea să solicite să fie suportată de ceilalți coproprietari.
De asemenea, instanța va respinge cererea de a obliga pe recurenții-pârâți G.
O. V. si G. I. la plata cotei părți din investiția in suma de 2187,5 lei RON.
Instanța va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, respectiv faptul ca sumele astfel cum acestea au fost calculate urmează a fi actualizate in raport cu inflația și sunt producătoare de dobânzi de la data de data de 12 decembrie 2008 si pana la data achitării integrale a întregului debit, precum si capetele de cerere respinse care nu au fost contestate in prezentul recurs si astfel ca acestea nu au făcut obiectul controlului judiciar.
In privința cheltuielilor de judecata, se retine ca recursul declarat urmează a fi admis, astfel ca prin prisma prevederilor art. 274 C.proc.civ., intimatul G. I. este partea care a căzut in pretenții, astfel că în măsura in care instanța urmează să modifice sentința atacată, proporțional, intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata. Cheltuielile de judecata astfel cuantificate sunt in valoare de 18,65 lei.
Reținând cele de mai sus, instanța, în temeiul art. 312 raportat la prevederile art.304 C.proc.civ., va admite recursul declarat, sentința urmând să fie modificată în parte in sensul celor arătate mai sus, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de Cicotișan V., B. V., B. E. M., G.
V. O. și G. I., împotriva Sentinței civile nr. 8908 pronunțată în data de 27 septembrie 2012 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o modifică în parte în sensul că
Obligă pârâții C. V., Mîndru V., M. B. M. prin P., Tânc T.
, B. M., B. Vaier, B. E. M., G. V. O., G. I., P. V., P. A.
, P. G. și P. I. să plătească reclamantului G. I., proporțional cu suprafața apartamentelor deținute în proprietate următoarele sume:
C. V., proprietarul ap. nr. 1- suma de 717,198 lei, Mîndru V. proprietarul ap. nr. 2- suma de 750,157 lei,
B. V. și B. E. M. proprietarii ap. nr. 3 - în solidar suma de 826,16
lei
M. B. M. prin P., proprietarul ap. nr. 4 - suma de 706,898 lei,
G. V. O. și G. I. proprietarii ap. nr. 5 - în solidar suma de
606,936 lei
Tânc T. proprietarul ap. nr. 6-suma de 699,09 lei
P. G. și P. I. proprietarii ap. nr. 7- în solidar suma de 846,001 lei
B. M. proprietarul ap. nr. 8 suma de 541,232 lei
P. V. și P. A. proprietarii ap. nr. 10 - în solidar suma de 703,537 lei.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului G. I., privind obligarea pârâților la plata sumei de 952,091 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Obligă intimatul G. I. să plătească recurenților suma de 18,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
C. | V., P. G. | , | P. M. B. | , | B. M. |
Red. /dact./P.M.B../_ Dact. B.M./2014
Ex. 2
J. ecător fond: A. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 659/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 2890/2013. Obligatie de a face → |
|---|
