Decizia civilă nr. 590/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Decizia civilă Nr. 590/2013 Ședința publică de la 28 Mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: M. L.
Judecător: G. D. Judecător: M. K. Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul - reclamant C. L.
B., prin mandatar RADU D., cu domiciliul procesual ales în Z., str.Pădurii, nr.36, Jud.S. și în Z., str.Ciocârliei, nr.5, Bl.C-5, ap.17, Jud.S., împotriva sentinței civile nr.3588 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului-reclamanat, av.Gozman M., și reprezentanta intimatei C. L. de F. F. Z., c.j. M. L., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentului reclamant, av. Gozman M., învederează instanței de judecată că toată probleme derivă din interpretarea greșită a instanței de fond privind dispozițiile art. 11, alin. 8 din HG 890/2005, conform căruia, legiuitorul a avut în vedere ca probele pentru suprafețe mai mari decât cele solicitate inițial să fie depuse în termenul de depunere a cererilor la Legea nr. 247/2005, adică până la data de_ .
Apreciază reprezentanta recurentului reclamant, că acest argument este lipsit de logică deoarece până la_ se puteau depune cereri la L247/2005, astfel încât dacă găseau probe doveditoare pentru suprafețe mai mari înainte de împlinirea acestui termen, puteam formula cereri distincte. Mai mult decât atât în textul de lege suspus analizei se regăsește sintagma "înainte de punerea în posesie";.
Reprezentanta recurentului reclamant, învederează instanței că reprezentatul său are 2 hotărâri judecătorești date în favoarea sa, hotărâri prin care s-a constata nulitatea HCJ 404 și 405 din 2008.
Se mai susține de către C. L. Z., că suprafețele suplimentare pot fi cerute și probate până la finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererii, comisia susținând că nu se află în faza administrativă, întrucât erau întocmite procesele verbale și emise titlurile de punere în posesie.
Punerea în posesie, arată reprezentanta recurentului reclamant, s-a făcut doar pentru o parte din suprafața cerută inițial, pentru diferența, inițial invalidată, s-a
constatat prin 2 hotărâri judecătorești, nulitatea hotărârilor de invalidare. Astfel apreciază aceasta, din punct de vedere juridic se află înainte de finalizarea etapei administrative. În acest sens, răspunsul dat de ANRP, este favorabil recurentului reclamant, întrucât se arată că la art. 11, alin. 8 se interpretează în sensul că probele doveditoare pentru suprafețe mai mari pot fi depuse până la finalizarea etapei administrative, deci nu doar până la primul act de punere în posesie. Învederează totodată, că recurentul reclamant a fost pus în posesie cu o parte din suprafață, deci răspunsul ANRP a fost dat în deplină cunoștință de cauză. Or, dacă așa cum susține pârâta, s-ar fi depășit faza administrativă, atunci aceasta este obligată să arate care este natura juridică a celor două procese verbale de punere în posesie, care ar fi procedura de contestare a acestora sau care este instanța competentă.
Arată totodată că nu a formulat o cerere în temeiul L nr. 193/2007, așa cum s-a susținut.
Pentru motivele arătate, astfel cum au fost acestea formulate în cererea de recurs, solicită instanței admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulată.
Reprezentanta intimatei pârâte, c.j. M. L., solicită instanței respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinice și legale, învederând că aceasta a interpretat în mod corect textul art. 11, alin. 8 al HG 890/2005. Apreciază că cererea este tardiv formulată pentru că termenul de decădere este stipulat prin L 247/2005. această interpretare reiese și din răspunsul dat de ANRP, care arată că în cadrul procedurii administrative de soluționare a cererii de către comisia locală de fond funciar, ulterior depunerii acesteia solicitantul poate prezenta înscrisuri doveditoare pentru suprafețe suplimentare celor menționate în cererea inițială astfel încât se dă posibilitatea solicitantului de a-și dovedi pretențiile prin completarea cererii sale. Menționează că cererile formulate de reclamant în termenul și temeiul L247/2005, au fost soluționate atât faza administrativă cât și plângerile adresate instanțelor judecătorești, fiind efectuată punerea în posesie și emise titlurile de proprietate. Astfel arată reprezentanta intimatei pârâte, nu se mai pune problema completării acestor cereri, iar cele formulate ulterior reprezintă cereri noi și sunt tardive.
Apreciază că faza administrativă este terminată, aflându-se în procedura litigioasă, iar probe noi se puteau depune doar instanței care soluționează plângerile la acel moment. Plângerile au fost corect analizate din toate punctele de vedere, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Asupra recursului declarat:
T. ,
Prin sentința civilă nr. 3588/_ Judecătoria Zalău a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C. L. B., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de F. F. Z. și C. J. S. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, privind anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 6/_, s-au obligat pârâtele la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament liber,
pentru suprafața de 72,51 ha teren agricol, din care suprafața de 36,29 ha, după defuncta C. Ida și suprafața de 36,22 ha, după defuncta C. Barbara(Csiki Agnes), s-a obligat pârâta C. L. de F. F. Z. la punerea în posesie, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament rămas liber, cu această suprafață și a Comisiei J. S. la emiterea titlului de proprietate, pentru suprafața de 72,51 ha.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că la data de_, reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctelor C. Ida și C. Barbara a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de câte 24,77 ha, după fiecare defunctă, din care 14,31 ha reprezenta teren agricol, iar 10,46 ha reprezenta teren cu vegetație forestieră.
Cererea sa a fost validată în parte, doar pentru suprafața de 13 ha și 7100 mp, după defuncta C. Ida și pentru suprafața de 13 ha și 7800 mp, după defuncta
C. Barbara.
Reclamantul a fost pus în posesie cu aceste suprafețe, astfel cu rezultă din procesele verbale nr. 46 și 45 din data de_ (f.34,35), fiind emise titlul de proprietate nr. 1148/42/_ pentru suprafața de 13,71 ha, după defuncta C. Ida(f.11) și titlul de proprietate nr. 1148/41/_ pentru suprafața de 13,78 ha, după defuncta C. Barbara.
Anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești în dosarele amintite, în data de_, reclamantul a înregistrat la Consiliul Local Z. cererea nr. 14.658/_ (f.27), solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 36,29 ha după defuncta C. Ida și 36,22 ha după defuncta C. Barbara, suprafețe de teren ce reprezintă diferența dintre suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1148/42/_ și titlul de proprietate nr. 1148/41/_ și suprafața de 50 ha la care în opinia sa reclamantul ar fi îndreptățit.
Cererea nr. 14.658/_, raportat la care s-a emis Hotărârea nr. 6/_ a Comisiei Județene S., reia practic parte din cererea inițială a reclamantului, formulată în anul 2005, solicitându-se din nou reconstituirea dreptului de proprietate inclusiv asupra suprafeței de 0,60 ha, respectiv 0,53 ha, cu privire la care Tribunalul Sălaj s-a pronunțat în dosarele nr._ și_, astfel încât nu pot face obiectul cererii din data de_ .
La data de_, reclamantul fusese pus în posesie, astfel cum rezultă din procesele verbale nr. 46 și 45 din data de_, astfel că dispozițiile art. 11 pct. 8 din Regulamentul de punere în aplicare al HG nr. 890/2005 nu sunt aplicabile.
Mai mult, cererea reclamantului nu este formulată în termenul prevăzut de Lege 193/2007, respectiv până la data de_, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii 193/2007.
Nu în ultimul rând, potrivit CF nr. 1578 Z., depus în probațiune de către reclamant, pentru a face dovada proprietății, proprietar al terenului cu privire a care se solicită reconstituirea, era în anul 1962, data exproprierii, C. Laurențiu, nu C. Ida și C. Barbara.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs C. Lorecz B. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivul de recurs invocat reclamantul consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică întrucât instanța era datoare să prezinte o interpretare a art. 11 alin. 8 din HG nr. 890/2005 bazată pe argumente juridice mai ales că a depus la C. L. de F. F. Z. adresa nr. 14658/_, prin care a completat probațiunea în dosarele nr. 66 și 484 formate la Primăria Zalău prin care a făcut dovada că s-a epuizat de la cele două defuncte suprafața de 216 ha și 7567 mp, aferentă topografului 1860. se mai arată că era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 36,22 ha, după defuncta Csiki Agnes și 36,29 ha după def. C. Ida. Mai arată reclamantul că atâta timp cât nu a fost pus în posesie cu întreagă suprafață, iar procedura administrativă nu a fost finalizată era în drept să beneficieze de prevederile art. 11 alin. 8 din HG nr. 890/2005 și nu reprezintă un impediment faptul că a fost pus în posesie cu o parte din teren.
Al doilea argument adus de instanță era că cererea reclamantului nu este formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 193/2007 deși reclamantul nu a susținut niciodată că a depus cerere în temeiul Legii nr. 193/2007, iar terenul nu putea fi preluat de la C. Lorencz bunicul reclamantului pentru că în anul 1962 acesta era mort de mai bine de 20 de ani, ci s-a făcut de la moștenitorii acestuia, respectiv C. Ida și Csiki Agnes.
Recursul reclamantului C. Lorecz B. nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 11, alin. 8 din HG nr. 890/2005 "în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită";.
Rezultă din textul legal citat că legiuitorul a avut în vedere faptul că probele pentru suprafețe mai mari decât cele solicitate inițial să fie depuse în termenul de depunere a cererilor la Legea nr. 247/2005. Această interpretare rezultă și din răspunsul nr. 3915/DEF/_ al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care arată că în cadrul procedurii administrative de soluționare a cererii de către comisia locală de fond funciar, ulterior depunerii acesteia solicitantul poate prezenta înscrisuri doveditoare pentru suprafețe suplimentare celor menționate în cererea inițială astfel încât se dă posibilitatea solicitantului de a-și dovedi pretențiile prin completarea cererii sale.
Dar, în cazul în speță cererile reclamantului formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 cu nr. 66/24780/_ și 484/37844/_ au fost soluționate atât faza administrativă cât și plângerile adresate instanțelor judecătorești și fiind efectuată punerea în posesie și emise titlurile de proprietate.
Prin urmare nu se mai poate pune problema completării acestor cereri, iar cele formulate ulterior cu nr. 14658/_ și nr. 16973/_ și nr. 37289/_ sunt cereri noi și sunt tardiv introduse.
Este de reținut că Legea nr. 193/2007 a modificat și completat Legea nr. 1/2000 care stabilea limite de 100 ha ce puteau fi reconstituite unui proprietar deposedat dar numai pentru pășuni și fânețe.
În speță în cazul reclamantului proprietar deposedat reconstituirea nu se putea face pentru 100 ha ci doar pentru 50 ha întrucât s-a solicitat arător și nu pășuni sau fânețe.
Pe fondul cauzei este de reținut că prin plângerea formulată reclamantul solicită anularea Hotărârii nr. 6/_ și reconstituirea dreptului de proprietate în
natură pe vechiul amplasament sau pe altul liber, pentru suprafața de 72,51 ha din care 36,29 ha după def. C. Ida și 36,22 ha după def. C. Barbara punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenul solicitat.
În speță prin cererea nr. 14658/_ reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 36,29 ha după C. Ida și 36,22 după
Barbara.
L. de F. F. Z. a propus invalidarea cererii întrucât a fost depusă tardiv ultimul termen pentru depunerea cererii fiind 30 noiembrie 2005, inclusiv.
Împotriva propunerii Comisiei Locale Z. reclamantul a formulat contestație iar C. J. S., prin Hotărârea nr. 6/_ a respins contestația și menține măsura stabilită de C. L. Z. .
Este de reținut că cererea cu nr. 14658/_ a fost formulată după ce reclamantul a fost pus în posesie în baza cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005. Astfel cererile cu nr. 66/24780/_ și 484/37844/_ au fost soluționate iar reclamantul pus în posesie la data de_ conform procesului verbal de punere în posesie nr. 46 ce a stat la baza titlului de proprietate nr._ și procesul verbal de punere în posesie nr. 45, ce a stat la baza titlului de proprietate nr._ .
Deci, interpretarea prevederilor art. 11 alin. 8 din HG 890/2005, este în sensul că legiuitorul a avut în vedere că probele pentru suprafețe mai mari decât cele solicitate inițial trebuie să fie depuse în termenul de depunere a cererilor la Legea nr. 247/2005, respectiv până la data de 30 noiembrie 2005, inclusiv.
Nu se poate considera că, în cazul în care partea descoperă probe noi pentru suprafețe mai mari, aceste înscrisuri trebuie luate în considerare și reconstituită întreaga suprafață dovedită chiar dacă cererile sunt formulate în afara termenului legal, cum apreciază reclamantul, ci sunt în sensul că probele pentru suprafețe mai mari trebuie depuse în termenul de introducere a cererilor ceea ce recurentul nu a făcut.
În consecință în mod justificat prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului împotriva pârâtelor pentru anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 6/_, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pentru suprafața de 72,51 ha teren agricol, din care suprafața de 36,29 ha, după defuncta C. Ida și suprafața de 36,22 ha, după defuncta C. Barbara(Csiki Agnes), precum și obligarea pârâtei C. L. de F. F. Z. la punerea în posesie, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament rămas liber, cu această suprafață și a Comisiei J. S. la emiterea titlului de proprietate, pentru suprafața de 72,51 ha.
Se impune deci, în baza art. 312, alin. 1 Cod procedură civilă respingerea ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. L. B., prin mandatar RADU
, cu domiciliul procesual ales în Z., str.Pădurii, nr.36, Jud.S. și în Z., str.Ciocârliei, nr.5, Bl.C-5, ap.17, Jud.S., împotriva sentinței civile nr.3588 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. L. B., prin mandatar RADU D., cu domiciliul procesual ales în Z., str.Pădurii, nr.36, Jud.S. și în Z., str.Ciocârliei, nr.5, Bl.C-5, ap.17, Jud.S., împotriva sentinței civile nr.3588 din 26 septembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, M. L. | Judecător, G. D. | Judecător, M. K. |
Grefier, M. J. D. |
Red.DG/_
Dact.MJD/_ Ex.2
Jud. fond E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 53/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 973/2013. Fond funciar → |
|---|
