Decizia civilă nr. 973/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.973/R/2013
Ședința publică din 03 Octombrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | C. | -A. | C. |
JUDECĂTOR: | O. | -R. | G. |
JUDECĂTOR: | D. | T. | |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți T.
V. în calitate de moștenitor al defunctei T. M., C. locală de fond funciar A. , în contra Sentinței civile nr.174/07 Februarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., privind și pe intimata reclamantă F. L. , respectiv pe intimata pârâtă I. P.
C. - C. județeană de fond funciar C. , având ca obiect fond funciar. La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 Septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 174/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. L.
, în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și T. M.
.
S-a anulat parțial Titlul de proprietate nr. 5374/117 emis în data de
03 mai 1994 în ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 4800 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A., identificat prin tarla nr. 26, parcela nr. 645.
A obligat pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. să întocmească procesul-verbal de punere în posesie pentru terenul arabil în suprafață de 2660, situat în intravilanul satului A.
, comuna A., identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. A645, având ca vecinătăți: N - Rus S., S - F. L. și Barta I., E - T. M., V - Stan Iosif și pentru terenul arabil, în suprafață de 2140 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A., identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. A648, având ca vecinătăți: N - F. L., S - Cosorus Ghe., E - Barta I., V - Stan Iosif.
A obligat pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să emită un nou titlu de proprietate pentru terenul arabil în suprafață de 2660, situat în intravilanul satului A.
, comuna A., identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 645 și pentru terenul în suprafață de 2140 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A. identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 648.
A stabilit un drept de servitute de trecere cu piciorul, căruța și auto în favoarea fondului dominant reprezentat de terenul reclamantei identificat prin tarla nr. 27, parcelele nr. 645 și 658 și în sarcina fondului aservit reprezentat de terenul pârâtei, identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 646, pe o lățime de 3,5 m și o lungime 26,19 m, de-a lungul mejdiei cu fondul vecin de la nr.275, aparținând lui Barta A., conform planșei nr.5 din raportul de expertiză tehnică întocmită de dl. expert Erculescu Dan F. ,.
A obligat pârâta T. M. să plătească reclamantei F. L. suma de 6060 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A obligat pârâta C. locală C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. să plătească reclamantei F. L. suma de 1130 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A obligat pârâta T. M. la plata către d-na expert P. L. -A. a sumei de 323,08 lei, cu titlu de diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de d-l Bucur I., rezultă că în Titlul de proprietate nr.5374/117 emis în data de
03 mai 1994 în ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 4800 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A., în mod eronat a fost identificat prin tarla nr. 26, parcela nr. 645 în realitate terenul se identifică în mod corect prin tarla nr. 26, parcela nr. A645, în suprafață totală de 2660 mp, situată în intravilanul satului A., având ca vecinătăți: N - Rus S., S
- F. L. și Barta I., E - T. M., V - Stan Iosif și parcela nr. A648, în suprafață de 2140 mp, situată în intravilanul satului A., având ca vecinătăți: N - F. L., S - Cosorus Ghe., E - Barta I., V - Stan Iosif.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de d-l Bucur I., instanța în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997, art. 58 din Legea nr. 18/1991 cu modificările din 2005, a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților și a anulat parțial Titlul de proprietate nr. 5374/117 emis în data de 03 mai 1994 în ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 4800 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A., identificat prin tarla nr. 26, parcela nr. 645, a obligat pe pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. să întocmească procesul-verbal de punere în posesie pentru terenul arabil în suprafață de 2660, situat în intravilanul satului A.
, identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. A645, având ca vecinătăți: N - Rus
S., S - F. L. și Barta I., E - T. M., V - Stan Iosif și pentru terenul arabil, în suprafață de 2140 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A., identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. A648, având ca vecinătăți: N - F. L., S - Cosorus Ghe., E - Barta I., V - Stan Iosif și a obligat pe pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să emită un nou titlu de proprietate pentru terenul arabil în suprafață de 2660, situat în intravilanul satului A., comuna A.
, identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 645 și pentru terenul în suprafață de 2140 mp, situat în intravilanul satului A., comuna A. identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 648.
Cu privire la cererea de stabilire a unei servituți de trecere pe terenul pârâtei, petit care a făcut obiectul casării sentința civilă nr. nr.181/_ a Judecătoriei G., instanța a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare
tehnice de către d-l Erculescu Dan, prin care să stabilească un alt traseu al servituții de trecere decât cel din expertiza întocmită de d-l expert Bucur I., traseu care să respecte indicațiile deciziei civile nr. 415/R/2012 a T. ului
C., să se comunice dacă există un alt traseu care să nu afecteze sau să aservească dreptul de proprietate al altor persoane, respectiv dacă există un alt drum amenajat practicat de terenurile învecinate, cum a susținut pârâta
T. M. .
La efectuarea expertizei, instanța a încuviințat ca pârâta T. M. să fie asistată de un expert ales în persoana d-lui expert Aionesei Nicolae, care a întocmit un punct de vedere la raportul de expertiză tehnică judiciară. (f.39,44)
Potrivit dispozițiilor art. 616, din Codul civil de la 1864, ce constituie legea aplicabilă în timp pentru litigiul dintre părți, "Proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona";.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de d-l Erculescu Dan, rezultă că nu există o altă cale de acces directă la terenul reclamantei care să nu afecteze și să aservească dreptul de proprietate al altor persoane, decât cel precizat în varianta I planșa 5, iar variantele II.a și
II.b din planșa 6 au o lungime de 304 m respectiv de 73 m. lungime, nu sunt amenajate sau practicate ca drumuri și trec peste terenurile unor proprietari, iar drumul lateral din care pornesc aceste accese are o lunime din drumul principal de 250 m. și respectiv 135 m. până la accesul din variantele II.a și II.b.
Concluziile noului raport de expertiză tehnică judiciară au format deplina convingere a instanței că cea mai bună variantă de stabilire a unui acces la terenul reclamantei este prin curtea pârâtei T. M., curte care inițial a făcut parte din același teren aparținând antecesorilor reclamantei și având în vedere că stabilirea servituții de trecere pe lângă casa pârâtei, nu este acceptabilă întrucât ar putea afecta construcția casei pârâtei.
La stabilirea traseului servituții, instanța a avut în vedere și faptul că pârâta folosește în prezent o suprafață de teren cu 97 mp mai mare decât cea la care este îndreptățită. În aceste condiții, instituirea unei servituți pe terenul acesteia, nu i-ar produce practic nici un prejudiciu, întrucât, chiar și în aceste condiții, va folosi în continuare o suprafață netă de 501 mp. și va putea să folosească în continuare și suprafața de 96 mp, însă cu o altă destinație decât cea avută în prezent.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită la stabilirea unui drept de servitute de trecere pe terenul pârâtei, motiv pentru care în temeiul art. 616, din Codul civil, a stabilit un drept de servitute de trecere cu piciorul, căruța și auto în favoarea fondului dominant reprezentat de terenul reclamantei identificat prin tarla nr. 27, parcelele nr. 645 și 658 și în sarcina fondului aservit reprezentat de terenul pârâtei, identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 646, pe o lățime de 3,5 m și o lungime 26,19 m, de-a lungul mejdiei cu fondul vecin de la nr.275, aparținând lui Barta A., conform planșei nr.5 din raportul de expertiză tehnică întocmită de dl. expert Erculescu Dan F. .
Instanța a constatat că cererea de acordare de despăgubiri fiind formulată cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei a fost înregistrată separat făcând obiectul dosarul civil nr._ suspendat până la soluționarea definitivă a prezentului dosar.
În temeiul art. 274 al.1 din Codul de Procedură Civilă, potrivit căruia:
"Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";, iar raportat la admiterea în totalitate a cererii reclamantei față de pârâți și având în vedere cererea expresă a acestuia în acest sens, instanța va obliga pârâta T. M. să plătească reclamantei F.
suma de 6060 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și pe pârâta C. locală C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. să plătească reclamantei F. L. suma de 1130 lei reprezentând onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și costurile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară efectuat în probațiune, conform chitanțelor anexate, din care cele privitoare la costurile stabilirii servituții de trecere vor fi exclusiv în sarcina pârâtei T. M. .
Instanța a constatat că a rămas un rest de 323,08 lei neachitat din onorariul stabilit de către d-an expert P. L. și încuviințat de instanța de judecată la ultimul termen de judecată. Achitarea onorariului d-nei expert a fost pus în sarcina pârâtei având în vedere faptul că aceasta a propus proba cu expertiza agricolă, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata acestuia prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul T. V. Corin, moștenitorul pârâtei T. M. decedată ulterior pronunțării sentinței civile, respectiv la data de_, solicitând instanței admiterea recursul, casarea în parte a sentinței atacate, rejudecarea în fond a cauzei, în sensul respingerii cererii de stabilire a servituții de trecere cu piciorul căruța și auto în sarcina fondului aservit reprezentat de terenul ce a aparținut mamei acestuia, T. M. identificat prin tarlaua 27 parcela 646 pe o lățime de 3,5 m și o lungime de 26,19 m de-a lungul mejdiei cu fondulvecin de la nr.275, aparținând numitului Barta A. conform planșei nr.5 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Erculescu Dan F., respingerea cererii reclamantei de obligare a mamei acestuia la plata cheltuielilor de judecată, înlăturarea dispoziției de obligarea a pârâtei T. M. la plata sumei de 323, 08 lei diferență onorariu expert pt. expertul P. L. -A., sumă care a fost achitată, de pârâta T. M. conform chitanței aflate Ia fila 327 din primul volum al dosarului, chitanță din_ (pentru avansul de 351,70 lei exista chitanța de la fila 293 din_, achitat tot de pârâta T.
). Solicită de asemenea obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată făcute de mama acestuia și apoi de el în fața primei instanțe și în recurs, în toate etapele cauzei, cheltuieli constând în onorariu avocat, onorariu expert și cheltuieli de deplasare.
În motivare recurentul pârât arată faptul că față de sentința civilă nr. 174/_ pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr._, apreciază că sunt aplicabile prev. art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ, anterior modificării.
Prin decizia civilă nr. 415/R/2012 a T. ului C., prin care s-a admis recursul pârâtei T. M. au fost probleme de drept dezlegate și s-a stabilit necesitatea administrării de probe noi, care, conform art. 315 Cod proc civ, erau obligatorii pentru judecătorul fondului si care în mare parte nici nu au fost puse în discuția părtilor, instanța limitându-se doar asupra efectuării expertizei topografice pentru propuneri de stabilire a servitutii.
Astfel, instanța de recurs a stabilit că se impune stabilirea unei căi de acces care, să nu treacă prin curtea acestuia.
De asemenea, instanța de recurs a stabilit că nu se poate susține că cererea reconvențională care avea ca obiect despăgubiri pentru paguba cauzată prin instituirea servtuții pe traseul indicat în raportul de expertiză
era tardiv formulată raportat la o acțiune care la momentul admiterii excepției nu cuprindea traseul concret al servitutii.
În finalul motivării, instanța care a pronunțat decizia în recurs a dispus: "în rejudecare, instanța va stabili printr-o expertiză în specialitatea construcții dacă instituirea servitutii pe traseul reținut în sentință afectează construcția, cuantificarea pagubei rezultată din șubrezirea construcției, indicarea exactă a traseului din drumul lateral printr-un supliment la expertiza topografică, indicarea posibilităților și a costurilor de amenajare a drumului de acces lateral, discutarea conexării dosarului de față și a dosarului având ca obiect pretențiile."
În rejudecare, s-a administrat doar proba expertizei topografice prin care au fost indicate două trasee pe care s-ar putea institui servituitea din drumul lateral și nu s-a dat curs nici problemelor de drept dezlegate, nici conexării dosarelor ( cererea de conexare a fost respinsă prin încheierea de ședință din_, fila 13 ultimul volum al dosarului) și nici necesității administrării celorlalte probe arătate în decizie, situație în care a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei (fila 51,52 ultimul volum), cerere asupra căreia instanța a omis a se pronunța, așa cum rezultă din încheierea de ședință din_, (fila 55 ultimul volum) motiv de nulitate a sentinței pronunțate și a încheierii de ședință menționate. În ceea ce privește fondul cauzei, deși din probele administrate la dosar rezulta că nu se impune necesitatea instituirii unei servituti de trecere cu piciorul, căruța și auto în sarcina fondului aservit reprezentat de terenul pârâtei T. M. mama acestuia, identificat prin tarlaua 27 parcela 646, că existau două căi de acces la terenul reclamantei, care au și fost identificate de experții Erculescu Dan și Aionese Nicolae, a căror folosire era realizată și de ceilalți vecini ai terenului reclamantei și care nu erau în măsură să producă prejudicii atât de mari în comparație cu terenul mic de doar 500 mp compus din curte și puțină grădină al pârâtei T. M., instanța în mod nelegal a stabilit această servitute pe terenul mamei lui, fără să facă nici o referire și fără să se raporteze la prejudiciul pe care îl cauzează prin această servitute în modalitatea stabilită de instanță.
Cu toate că la dosar existau o multitudine de probe, inclusiv expertiza agricolă, și suplimentele I și II la această expertiză care dovedeau că prin instituirea servitutii pe terenul pârâtei T. Msria valoarea prejudiciului cel puțin referindu-ne la culturile practicate, este mult mai mare decât valoarea prejudiciului care se cauzează prin instituirea servitutii în variantele II a și II b din expertiza d-lui Erculescu Dan, instanța nu a luat în considerare aceste probe aiungându-se la prejudicierea pârâtei si apoi a lui în cel mai mare grad, chiar dacă soluția legală pentru reclamantă ar fi fost să se îndrepte împotriva altor persoane cărora nu le-ar fi cauzat nici pe departe un asemenea prejudiciu ca pârâtei, persoane care aveau posesia terenurilor din variantele II a si II b din expertiza topografică efectuata după trimiterea spre rejudecare.
Admițând cererea reclamantei de instituire a unei servituti de trecere chiar prin curtea acestuia, care și așa are o suprafață mică, în condițiile în care exista altă cale de acces la terenul acesteia, cale folosită și de ceilalți proprietari învecinați cu terenul reclamantei, înseamnă să i se creeze un prejudiciu cu caracter inechitabil și injust. Prin folosirea acelei căi de acces nu se producea nici un prejudiciu, atâta timp cât terenurile pe marginea cărora urma a se trece nici măcar nu erau cultivate, având ramura de folosință fanat.
Faptul că terenul ce reprezintă curtea pârâtei și în prezent a sa, în suprafață de 500 mp, care a fost dobândit prin act de dare cu plată în perioada CAP-ului provine din terenul ce a aparținut reclamantei, nu justifică instituirea servitutii de trecere pe terenul său, cu atât mai mult cu cât și terenul pe care se află casa și gospodăria învecinată cu a acestuia, a fost tot proprietatea reclamantei, iar terenul în favoarea căreia a solicitat instituirea servitutii de trecere este mai apropiat de acea proprietate și a fost lucrat tocmai de Burta A., care locuiește în acea casă.
Cu toate acestea, reclamanta, nu a înțeles să solicite instituirea servitutii asupra imobilului învecinat, doar din considerente șicantorii, generate și de faptul că mama sa, pârâta T. M. nu a acceptat să cumpere terenul reclamantei în favoarea căruia se solicită servitutea de trecere, dat fiind prețul foarte mare solicitat de aceasta, mama lui fiind pensionară și bolnavă.
Esențial este de observat că terenul reclamantei este un teren cu destinație agricolă, nu un teren cu ramura de folosință curți-constructii si puțină grădină de legume si zarzavaturi, cum este cel al acestuia.
In raportul de expertiză tehnică judiciară, (fila 303 vol.I dosar), expertul P. L. arată clar că "Doresc să aduc la cunoștinața instanței de judecată că voi calcula paguba produsă pentru suprafața de 0,05 ha deoarece servitutea de trecere propusă de către dl. expert Bucu I. se referă numai la suprafața de 96 mp, dar că folosind această suprafață pentru acces la terenul d-nei F. L. practic pârâtei T. M. îi afectează întreaga suprafață " Nici în varianta I aleasă de instanță nu sunt scutit și de alte prejudicii, pe lângă cele agricole, căci în această variantă este necesară demolarea gardului existent, gard din soclu de beton, cu fundație, având împrejmuire din panouri cu elemente de fier, iar reclamanta trebuie să amenajeze un podeț peste șanțul de la stradă și să-i distrugă întreaga cultură de legume și zarzavat. Expertul Bucur I., în expertiza topografică arată clar în expertiza sa că și un alt ampalsament prin curtea sa necesită această demolare a gardului la care a făcut referire, (fila 199 vol. I dosar).
Pe lângă aceasta, el ar fi lipsit total de posibilitatea de a realiza alte extinderi ale casei sau edificarea unor anexe gospodărești în curte.
Așa cum s-a probat prin interogatoriu, declarațiile martorilor prin harta atașată expertizei topografice, cât și prin expertiza agricolă, reclamanta are posibilitatea să folosească până la grădina sa o altă cale de acces, având acces pe drumul pietruit care trece pe lângă casa și grădina numitei Rus D.
, drum care ajunge și la grădina reclamantei, și care este folosit încă din perioada CAP-ului ca atare. Acest drum este folosit și de vecinii parcelei reclamantei pentru a ajunge la terenurile lor.
Totodată, s-a dovedit că prin folosirea acelei căi de acces la terenul reclamantei, paguba care s-ar produce ar fi mult mai mică decât cea cauzată prin curtea și grădina sa. În acest sens, apreciază pârâtul recurent că această pagubă este mult mai mică decât cea apreciată de d-na expert P. L.
A., care în mod eronat a evaluat paguba produsă pe 0,60 ha nu pentru suprafața care ar fi necesară pentru servitute. Astfel din ultima expertiză topografică, în varianta II b este necesară pentru servitute doar o suprafață de 220 mp, iar în varianta II a, unde tot accesul se face pe drumuri practicate ca atare de toți vecinii terenului în litigiu, este vizată o suprafață de 910 mp.
Pe de altă parte trecerea prin curtea acestuia i-ar pricinui pagube atât prin afectarea casei lui, cât și a stratului de zarzavaturi, legume și flori din curtea sa, cu atât mai mult cu cât de la casa sa și până la grădina vecinului,
curtea lui nu are o lățime mare, astfel încât trecerea cu vehicule, inclusiv cu carul prin curte, i-ar produce pagube deosebite și ar afecta și construcția. Așa cum s-a arătat în jurisprudență, trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarul fondului aservit. Or, cea mai scurtă cale de acces la calea publică a reclamantei este pe drumul existent în perioada CAP-ului, pe care l-a indicat mai sus și nu prin curtea sa. Tot în doctrina de specialitate s-a arătat că "ori de câte ori există ieșire la jalea publică pe un drum care este impracticabil, dar poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli, art. 616 C. tiv., nu își găsește aplicarea. La stabilirea unei servituti de trecere, instanțele de judecată au obligația să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fâră a avea în vedere exclusiv interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Expertul Erculescu Dan propune în varianta I a expertizei topografice, acces pe teren în proprietatea lui și nu servitute de trecere și indică și alte două posibilități de acces la terenul reclamantei.
Nu putem aprecia ca legală nici varianta unui drum de acces pe terenul acestuia, care să-i confere un drept de trecere, și care nu a fost nici măcar solicitat în această formă, ci sub forma unei servituti de trecere, astfel că instanța nu se poate pronunța asupra ceea ce nu i s-a cerut. Nu se poate pune semn de egalitate între dreptul de trecere și servitutea de trecere.
Chiar și varianta I a unei căi de acces pe terenul lui în favoarea fondului reclamantei este de natură să-i afecteze grădina și clădirile de pe terenul și așa extrem de mic al său, așa cum arată în mod clar expertul asistent Aionese Nicolaie. Pe lângă faptul că în această variantă este lipsit de recolta anuală de zarzavaturi, legume și cereale din grădina sa, este nevoit să-și desființeze și gardul pe soclu din beton și din fier forjat de la stradă.
Expertul asistent arată că "drumul de exploatare agricolă existent și practicat în special pe timpul funcționării C.A.P. A. ar fi cea mai indicată cale de acces către terenul reclamantei F. leonora, chiar dacă acesta are o
lungime mai mare, (3 04 m) deoarece, nu necesită o amenajare specială, el fiind utilizat și în prezent pentru circulația cu utilaje agricole și atelaje (varianta a Ii-a ), iar în privința variantei II b arată că acest traseu este mai scurt (73 m), necesitând o oarecare amenajare, deci nerezultând costuri deosebite.
Existența acestor două variante dovedește că reclamanta nu dorește altceva decât privarea pârâtei și implicit a sa de o parte importanți din suprafața și așa mică a curții și grădinii, ea având la dispoziție alte căi de acces la terenul agricol al acesteia, căi de acces practicate și de proprietarii invecinați cu terenul reclamantei și că nu se impune stabilirea unei servituti de trecere pe terenul său.
Și raportându-ne la compararea prejudiciului stabilit prin expertiza agricolă, care s-ar cauza acestuia prin crearea servitutii de trecere cu prejudiciul care s-ar cauza prin trecerea pe alte terenuri, se poate constata că în varianta I, prin trecerea pe terenul său, ar fi lipsit în ceea ce privește recolta de suma de 2141,55 lei lei/an pentru 500 mp ( 1897,55 la care se adaugă 244 lei valoarea legume care au fost apreciate ide expertă pt. consumul pârâtei), iar pentru 96 mp ar fi privat de 411, 18 lei/an. Spre deosebire de aceasta prejudiciul în varianta II b, la terenul fânaț la 220 mp ar fi mult mai mic, de 44,88 lei/an, deci cu mult mai mic decât în varianta solicitată de reclamantă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, apreciază pârâtul recurent că din moment ce nu se impune stabilirea servitutii pe terenul său,
nu se impunea nici obligarea pârâtei la plata acestora, iar pe de altă parte, nu se impunea nici obligarea la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă în recurs, din moment ce recursul pârâtei a fost admis. Pe de altă parte apreciază ca fiind nejusitificat cuantumul cheltuielilor de judecată pretins făcute de reclamantă în condițiile în care asistența juridică este gratuită, reclamanta fiind bunica avocatei care o reprezintă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs pârâta C. locală pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A.
, solicitând instanței admiterea recursului anularea obligației de la plata cheltuielilor judiciare în valoare de 1130 lei în sarcina Comisiei Locale Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor a Comunei A., hotărâtă prin Sentința civilă Sentința civilă nr. 174/2013 din 7 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Gherla, județul C., în Dosar nr._ .
În motivare recurenta pârâtă arată faptul că, în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a nu s-a opus admiterii acțiunii, lăsând la aprecierea instanței stabilirea - pe baza probatoriului administrat - a justeței pretențiilor reclamantei și determinarea drepturilor părților cu calitate procesuală.
Întinderea și mărimea procesului nu constituie culpa Comisiei Locale Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a Comunei A., în sarcina acesteia putându-se reține eroarea strecurată la identificarea scriptică a elementelor terenului în litigiu și înscrierea lor eronată în procesul verbal de punere în posesie și implicit în titlul de proprietate a cărei anulare a fost solicitată de către reclamantă și nicidecum soluționarea cererii de instituire a servitutii, cu cele aferente acesteia.
Analizând recursul în baza motivelor invocate și acelor de ordine publică, tribunalul reține următoarele:
Sentința recurată este pronunțată în al doilea ciclu procesual după casarea cu trimitere spre rejudecare dispusă prin Decizia Civilă nr.415/R/2012 a T. ului C. .
În conformitate cu dispozițiile art.315 cod procedură civilă instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de casare.Singura îngrădire adusă atribuțiilor judecătorilor de fond care rejudecă procesul după casare este aceea că hotărârile instanței de control judiciar sunt obligatorii cu privire la punctele de drept dezlegate.
Astfel, prin Decizia Civilă nr.415/R/2012 a T. ului C. s-a reținut că se impune identificarea unei căi de acces care să nu treacă prin curtea antecesoarei recurentului.Apoi, "s-a stabilit că în rejudecare instanța va stabili printr-o expertiză în specialitatea construcții dacă instituirea servituții pe traseul reținut în setință afectează construcția, cuantificarea pagubei rezultată din șubrezirea construcției, indicarea exactă a posibilităților și a costurilor de amenajare a drumului de acces lateral, discutarea conexării dosarului de față și a dosarului având ca obiect pretențiile, dacă pârâta mai manifestă interes în soluționarea acestuia, având în vedere că în prezent este suspendat în temeiul art.242 cod procedură civilă.";
În rejudecare, s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie, care însă, este incompletă și nu a răspuns tuturor cerințelor stabilite prin decizia de casare.Astfel nu s-au calculat costurile de amenajare a drumului de acces lateral, expertul limitându-se să arate că asigurarea accesului din drumul lateral presupune pe cea mai scurtă distanță 73 m, ocuparea a 220 mp. din terenurile altor proprietari.Tot în legătură cu drumul lateral,
expertul arată că se impun lucrări de amenajare, care necesită costuri foarte mari, dar nu le cuantifică.În ce privește expertiza în specialitatea construcții nu a constituit nici măcar subiect de discuție în rejudecare.
Expertul stabilește un drept de servitute de trecere cu piciorul, căruța și auto în favoarea fondului dominant reprezentat de terenul reclamantei identificat prin tarla nr. 27, parcelele nr. 645 și 658 și în sarcina fondului aservit reprezentat de terenul pârâtei, identificat prin tarla nr. 27, parcela nr. 646, pe o lățime de 3,5 m și o lungime 26,19 m, de-a lungul mejdiei cu fondul vecin de la nr.275, aparținând lui Barta A., conform planșei nr.5 din raportul de expertiză tehnică, și însușit fără rezerve de instanța de fond, arătând că oricum antecesoarea recurentului folosește mai mult cu 100 mp. decât i-a fost aprobat de comisia locală.În opinia tribunalului acest raționament nu poate fi primit, fiind total justificat, aspectul că antecesoarea recurentului folosește o suprafață mai mare de teren poate fi reglementat, dacă se dorește pe calea unei alte acțiuni și nu prin instituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantei.
Apoi, deși prin decizia de casare s-a apreciat greșit soluționată excepția tardivității cererii reconvenționale și s-a dispus discutarea conexării dosarului de față și a dosarului având ca obiect pretențiile formulate de antecesoarea recurentului, instanța de fond nu a pus în discuția părților acest aspect și nici nu s-a pronunțat în vreun mod.
Întrucât recursul promovat de recurentul T. V. -Corin ce urmează a fi admis cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare, privește soluția dată unui dintre petitele principale, în timp ce recusrul Comisiei Locale privește un petit accesoriu, pentru o soluție unitară, tribunalul apreciază că se impune și admiterea recursului Comisiei Locale.
Neconformarea cu privire la dispozițiile instanței de control judiciar atarge nelegalitatea hotărârii, motiv pentru care în tem.art.312 cod procedură civilă tribunalul va admite recursurile declarate de T. V. - Corin și C. locală de fond funciar A., împotriva Sentinței civile nr.174/07 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe sub toate aspectele.
În rejudecare, instanța de fond va identifica printr-o expertiză topografică toate căile de acces posibile( atât cele care trec prin curtea antecesoarei recurentului cât și cele care nu trec), cu evaluarea și stabilirea pagubelor și a costurilor necesare în eventualitatea în care s-ar pune problema amenajării unuia sau unor dintre trasee, de asemenea nu se va omite nici luarea în calcul a drumului lateral, însă cu indicarea posibilităților și costurilor de amenajare, întocmirea unei expertize în construcții, doar dacă se impune, pentru cuantificarea pagubei rezultată din afectarea construcției, dacă vreunul dintre traseele stabilite ar pune în pericol starea construcției, stabilirea tuturor prejudiciilor care s-ar cauza atât antecesoarei recurente, cât și altor proprietari în funcție de căile de acces identificate.Se va pune în discuția părților și conexarea dosarului de față și a dosarului având ca obiect pretențiile antecesoarei recurentului.Totodată se vor stabili și cheltuielile de judecată la finalul procesului, în funcție de modul de soluționare litigiului.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de T. V. -Corin și C. locală de fond funciar A., împotriva Sentinței civile nr.174/07 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 03 Octombrie 2013
Președinte, C. -A. C. | Judecător, O. R. G. | Judecător, D. T. |
Grefier, A. -P. B. |
Red.CC/dact.APB _
Jud.fond:F. S. 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 590/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1009/2013. Fond funciar → |
|---|
