Decizia civilă nr. 6/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/F/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de 13 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Judecătoria Baia Mare, cu ocazia soluționării acțiunii promovate de reclamantul VON B. H. MARIS E. F. împotriva pârâtelor C. L. G. DE APLICARE A LEGILOR F. ULUI F. și C. J. M. DE APLICARE A LEGILOR F. ULUI F., având ca
obiect fond funciar.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 591/_ a Judecătoriei B. M. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. M. și s-a declinat, în favoarea Tribunalului M., competența de soluționare a cererii introduse de reclamantul Von B. H. Maris E. F. , în contradictoriu cu pârâtele C. L. G. de aplicare a Legilor F. ului F. și C. J. M. de aplicare a Legilor F. ului F. .
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a suspendat din oficiu orice altă procedură până la soluționarea conflictului de competență.
A fost trimisă cauza la Curtea de Apel Cluj, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea inițial introdusă la data de 23 decembrie 2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamantul Von
B. H. M. E. F. , prin mandatar cu procură la dosar, a chemat în judecată Primăria G. , solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să restituie reclamantului imobilele înscrise în CF 633 G., nr. topo. 1-110, constând în terenuri și construcții naționalizate de Statul Român.
La primul termen de judecată, în față instanței sesizate cu cererea de mai sus, mandatarul reclamantului a precizat că înțelege să cheme în judecată Primarul Comunei G. , și nu Primăria G. .
A arătat că cererea formulată vizează obligarea Primarului Comunei G. la soluționarea notificării formulate de către reclamant.
La termenul din_, mandatarul reclamantului a învederat că, pe rolul Tribunalului M., se află înregistrate trei cereri care au același obiect și sunt între aceleași părți, sens în care intenționează să solicite reunirea lor.
Instanța a pus în discuție, la același termen, dacă pentru terenurile în litigiu se poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 10/2001.
Mandatarul reclamantului a răspuns, arătând că terenurile sunt situate în intravilanul localității G., astfel că pot fi solicitate în baza Legii nr. 10/2001.
Același mandatar a învederat că reclamantul, fiind cetățean străin, nu a formulat cerere la Legea nr. 18/1991.
La termenul din_, Tribunalul a pus din nou în discuția mandatarului reclamantului, următoarele împrejurări:
dacă Legea nr. 247/2005 repune sau nu în termen petentul, privind solicitarea construcțiilor, față de care se impune discutarea excepției tardivității;
dacă acesta solicită restituirea terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991 sau în baza legii speciale nr. 10/2001, față de care se impune discutarea competenței materiale.
S-a pus în vedere mandatarului reclamantului să depună precizare scrisă a acțiunii, pentru a se analiza excepțiile invocate din oficiu la acel termen.
Prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul din_, prin mandatar s-a arătat că se înțelege reformularea acțiunii introductive, și anume ca plângere la Legea nr. 18/1991, sens în care s-a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Locale G. și a Comisiei Județene M. , ambele de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Cu privire la obiectul plângerii s-a indicat a fi obligarea celor doua Comisii la emiterea titlului de proprietate prin care să i se reconstituie reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 50 ha teren, situat în extravilanul localității G., din imobilul înscris în CF 633 G. de sub B1, precum și asupra suprafeței de 1048 iug. și 591 stj.p. de pădure, înscrisă în CF 633 G. nr. topo. 712; 715/a; 715/b, imobilele fiind preluate de la tatăl reclamantului, baronul B. I. .
A solicitat reclamantul prin această cerere, în temeiul art. 2 alin.
2 Titlul XII din Legea nr. 247/2005, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B. M. .
Pentru același termen (_ ), Primăria Comunei G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului întrucât nu are calitate de deținător al imobilului solicitat de acesta, imobil ce constă în sediul Școlii Generale pentru Copii cu Deficiență și care aparține Consiliului Județean M. .
S-a arătat că, prin Adresa nr. 871/2005, s-a solicitat reclamantului depunerea în termen a cererii întemeiate pe Legea nr. 247/2005, referitoare la terenurile agricole și forestiere solicitate pe raza Comunei G., reclamantul nerăspunzând acestei adrese, ce a fost atașată la întâmpinare (f. 36 - Dosar nr._ ), împreună cu alte înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 672 din data de_ a Tribunalului M.
, raportat la precizarea de acțiune depusă de reclamant la acest termen, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului și s-a declinat
competența în favoarea Judecătoriei B. M., a cărei competență a fost stabilită în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991, coroborat cu art. 2 din Titlul XII al Legii nr. 247/2005 și cu art. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Pe rolul Judecătoriei B. M. cauza a fost înregistrată la data de_ și sub nr._ .
Pentru primul termen de judecată, cel din_, reclamantul, prin mandatar, a depus înscrisul denumit "Precizare de acțiune";, prin care arată că obiectul acțiunii sale este restituirea în natură a terenului extravilan proprietatea tatălui său, în suprafață de 163 ha 3319 mp și cu valoarea de 13.348.300 lei, precum și a terenului împădurit în suprafață de
153 ha 6944 mp și cu valoarea de 32.657.770 lei, anexându-se la acest înscris raportul de expertiză extrajudiciară.
Părțile cauzei au fost reclamantul, prin același mandatar, și cele două comisii indicate în precizarea de acțiune depus la dosarul Tribunalului.
Printr-o nouă precizare de acțiune, reclamantul a arătat că solicită restituirea în natură pentru o parte din terenurile descrise, la care se adaugă terenul intravilan cu suprafața de 29 ha 4933 mp, precum și prin despăgubiri cu privire la o nouă suprafață de teren intravilan, aceea de 6 ha 5150 mp.
La termenul din_, instanța a pus în discuție dacă terenul aferent Școlii Generale face obiectul legii fondului funciar sau al Legii nr. 10/2001.
S-a învederat că reclamantul a solicitat restituirea și în baza Legii nr. 10/2001, cauza fiind judecată în Dosarul nr._, a cărui atașare s- a solicitat.
La termenul ce a urmat (_ ), raportat la motivele cererii, instanța a pus în discuția părților, dacă cererea reclamantului a fost soluționată de C. L. de Aplicare a Legilor F. ului F., urmând a se depune anexele privind modalitatea de soluționare a cererii și dacă documentația a fost înaintată Comisiei Județene, urmând a se depune hotărârea acesteia.
Reprezentantul Comisiei Locale G. a arătat că petentul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea nr. 18/1991, așa cum rezultă și din cuprinsul Încheierii de ședință din_, aflat în Dosarul nr._ al Tribunalului M. .
S-au pus în discuție excepția prematurității cererii întemeiată pe procedura reglementată de legislația în materia fondului funciar, și a necompetenței generale a instanței de judecată și s-a cerut reclamantului, prin mandatar, să arate în scris dacă prin cererea de chemare în judecată solicită stabilirea dreptului de proprietate sau se contestă modalitatea de soluționare de către cele două pârâte, a cererii de stabilire a dreptului de proprietate.
La termenul de judecată din_, instanța a pus în vedere apărătorului reclamantului să depună în scris precizare de acțiune, acesta răspunzând pentru termenul din_, când a arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenul arătat intravilan de 31,6 ha, adăugat la terenul arabil extravilan de 163 ha, precum și pentru terenul pădure de 153,6944 ha, toate pe raza comunei G., atașându-se și hotărârea judecătorească pronunțată în Dosarul_ .
La termenul din_, instanța a pus în discuția apărătorului reclamantului introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor, precum și necesitatea de a se indica:
obiectul plângerii;
temeiul de drept al acesteia;
Hotărârea Comisiei Județene M. împotriva căreia s-a formula această plângere.
La termenul acordat în acest scop, reclamantul a depus, în scris, următoarele precizări:
obiectul cauzei, potrivit cererii introductive de instanță, este "să- mi restituie imobilele cuprinse în CF 633 G. topo 1-110";;
s-a solicitat "reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor terenuri: 31,6 ha teren arabil intravilan, 163 ha teren arabil extravilan, precum și 153,6944 ha teren pădure, toate pe raza comunei G., jud. M. ";;
temeiul de drept: art. 1, art. 9 și urm., art. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001; "Pârâta nu s-a pronunțat asupra notificării executorului judecătoresc nr. 186/_ ";.
"subsemnatul sunt cetățean olandez, nu am cetățenie română";.
S-a motivat această cerere, redându-se dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și învederându-se că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, de la autorul său, iar conform art. 2 alin. 1 lit. i) raportat la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, acesta nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului.
S-a concluzionat în sensul că nu este vorba de o dobândire pe viitor, ci de recunoașterea împrejurării că dreptul de proprietate nu a fost pierdut niciodată, iar moștenitorii fostului proprietar pot dobândi dreptul de proprietate prin moștenire, pentru toate acestea ridicându-se excepția necompetenței materiale a Judecătoriei.
La termenul din_, raportat la cererea reclamantului, s-a pus în discuție excepția necompetenței materiale invocate de acesta și, în baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, constatând că nu se invocă tardivitatea modificării cererii, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce a luat concluziile părților prezente.
Examinând cererea sub aspectul excepției necompetenței materiale a Judecătoriei, invocată de reclamant, instanța, după reluarea mersului dezbaterilor în fața celor două instanțe, astfel cum acesta a fost expus anterior, a reținut:
Necompetența materială este o excepție de ordine publică, conform art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, ce poate fi invocată în condițiile art. 1591alin. 2 Cod procedură civilă.
Raportat la dispozițiile legale precizate, instanța are sarcina de a examina excepția, fiind invocată de reclamant la prima zi de înfățișare după modificarea cererii sale, chiar dacă momentul invocării ei este situat la mai mult de 5 ani de la data când aceeași excepție a fost invocată în fața instanței mai întâi sesizate.
Pentru a concluziona în sensul că se impune examinarea acestei excepții s-a avut în vedere caracterul de ordine privată al normei de la art.
132 alin. 1 Cod procedură civilă și împrejurarea că partea adversă nu a invocat excepția tardivității modificării cererii, precum s-a avut în vedere și
principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, care a fost aplicat de reclamant în procedura declanșată de acesta, conform expunerii rezumative ce precedă.
Noul temei de drept al cererii modificate de reclamant este indicat a fi Legea nr. 10/2001, iar din lucrările efectuate în dosar nu rezultă că acesta ar fi formulat o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 (R), dimpotrivă, acesta a susținut și în fața instanței mai întâi sesizate că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe Legea nr. 18/1991, nefiind în măsură să arate instanțelor sesizate, în legătură cu incidența legilor fondului funciar, decât că solicită obligarea celor două comisii chemate în judecată "la emiterea titlului de proprietate"; prin care să i se reconstituie dreptul de proprietate, astfel cum a arătat prin precizarea de acțiune depusă în Dosarul nr._ . Instanța a constatat că reclamantul, în baza Legii nr. 10/2001, a depus Notificarea identificată de acesta cu nr. 186 din_, adresată Primăriei G. și
întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 3-22 din legea evocată, învederând la primul termen de judecată în fața Tribunalului că obiectul cererii sale este obligarea Primarului Comunei G. la soluționarea Notificării nr. 186 din _
.
Conform art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001:
"Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel";.
Prin urmare, competența materială de a soluționa cererea reclamantului aparține Tribunalului M. .
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 158 Cod procedură civilă și a textelor legale precizate, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei și a fost declinată în favoarea Tribunalului M. competența de soluționare a cererii reclamantului.
Constatând că Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 672 din data de_, pronunțată în Dosarul nr._, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B. M., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 Cod procedură civilă și, în baza art. 21 din același Cod, a fost suspendată din oficiu orice altă procedură, dosarul a fost înaintat instanței în drept să hotărască asupra conflictului, această instanță fiind, conform art. 22 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea de Apel Cluj.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._ . Analizând prezentul conflict de competență, curtea reține următoarele: Inițial, pe rolul Tribunalului M., reclamantul Von B. H. Maris
E. F. a înregistrat acțiunea având ca obiect plângere împotriva refuzului pârâtului de a soluționa notificarea nr. 186/_, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 633 G., nr. top 1- 110 ( f. 5-6 dos._ Tribunalul Maramureș).
La termenul de judecată din_, în fața aceleiași instanțe, mandatarul reclamantului a arătat că reclamantul, fiind cetățean străin, nu a formulat cerere la Legea nr. 18/1991.
La data de_, reclamantul a înregistrat o "precizare de acțiune";, învederând că înțelege să își reformuleze acțiunea introductivă de instanță ca plângere la Legea nr. 18/1991";, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâte a Comisiei locale G. de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Comisiei județene M. de aplicare a Legii nr. 18/1991. Obiectul plângerii îl constituie obligarea celor două pârâte la emiterea titlului de proprietate pentru terenurile evidențiate în CF 633 G., care au aparținut antecesorului său B. I. .
În fața judecătoriei, la termenul de judecată din_ ( f. 214) s-a reiterat faptul că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, instanța invocând excepțiile prematurității cererii și a necompetenței generale a instanței de judecată.
La termenul de judecată din_ i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze obiectul plângerii, temeiul de drept și hotărârea Comisiei județene M. ( de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor -
n. r. ) împotriva căreia este formulată plângerea.
În urma acestei solicitări, la data de_ reclamantul a formulat o precizare, arătând că obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtei să îi restituie imobilele evidențiate în Cf 633 Gâdani, nr. top 1-110.
A precizat ca temei de drept dispozițiile art. 1, art. 9, art. 24 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, arătând că pârâta nu s-a pronunțat asupra notificării nr. 186/_ . Totodată, a precizat din nou că nu are cetățenie română.
Reiese din cele arătate că reclamantul a înțeles să formuleze în mod succesiv, precizări de acțiune care au atras competențe materiale diferite, în funcție de temeiul de drept al acțiunilor precizate.
În prezent însă este cu certitudine clarificat faptul că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, contestația pe care o formulează în prezentul dosar, raportat la demersurile pe care le-a întreprins, fiind nesoluționarea notificării nr. 186/_ .
Art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001 instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei/dispoziției emise în procedura de soluționare a notificării. Această normă de competență ce se aplică, pentru identitate de rațiune, și în ipoteza în care se solicită obligarea aceleiași entități să soluționeze notificarea prin emiterea actului administrativ prevăzut de lege. Atitudinea omisivă a entității învestite cu soluționarea notificării - în cazul în speță - îmbrăcând forma lipsei răspunsului concretizat în dispoziție în termenul prevăzut de lege, atrage competența instanței care ar fi în măsura să cenzureze chiar dispoziția prin care ar fi trebuit să fie soluționată notificarea nr. 186/_ .
În aceste condiții, acțiunea prin care se solicită sancționarea pasivității entității învestită cu soluționarea notificării, reprezintă o veritabilă acțiune în realizare a dreptului, a cărei cauză se află în prevederile Legii nr. 10/2001, lege specială,care instituie o procedură specială, diferită de dreptul comun și o competență specială - secția civilă a tribunalului.
În consecință, raportat la acțiunea precizată la data de_ în fața Judecătoriei B. -M., identică din punctul de vedere al obiectului cu acțiunea introductivă, în temeiul art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001, art.
22 alin. 2, 5 Cod proc. civ., curtea va stabili că instanța competentă să soluționeze litigiul în primă instanță este Tribunalul Maramureș.
Obiectul litigiului îl constituie contestarea nesoluționării notificării nr.
186/_ .
Este real că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părții, însă, în prezenta cauză, raportat la cele anterior arătate - împrejurarea că, în mod cert, reclamantul nu a făcut nici un demers întemeiat pe dispozițiile legilor fondului funciar - o eventuală nouă precizare, care ar putea atrage o modificare de competență materială, se va impune a fi cenzurată de către instanță, în exercitarea îndatoririi de a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății.
Văzând și dispozițiile art. 22 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Stabilește ca instanță competentă să soluționeze acțiunea precizată formulată de reclamantul VON B. H. M. E. F., cu domiciliul ales în S. M., str. B. nr. 40 jud. S. M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei G., jud. M., este Tribunalul Maramureș.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din _
.
PREȘEDINTE GREFIER
M. C. V. M. -L. T.
Red. M.V. dact. GC 4 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 51/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 26/2013. Conflict de competență → |
|---|
