Încheierea civilă nr. 50/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 50/2013
Ședință în camera de consiliu din 10 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. GREIER: C. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, privind acțiunea civilă exercitată de reclamantul R. V. împotriva pârâților C. L. DE F. F. B. ȘI C.
J. S. PENTRU S. D. DE P. A. T., având ca obiect
fond funciar.
În temeiul art. 135, alin. 4 NCPC, conflictul s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1560 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Z.
, invocată din oficiu.
A fost declinată in favoarea Tribunalului S. competența soluționării cererii formulate de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F.
B. și C. J. S. pentru S. D. de P. asupra T. .
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 27 mai 2013 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Z. față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată este un litigiu de fond funciar aflat sub incidenta dispozițiilor Legii nr.18/1991.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției de necompetență indicată, față de dispozițiile art. 129 și 130 din Codul de procedură civilă, instanța a considerat-o întemeiată pentru următoarele considerente.
Cererea formulată de reclamant de modificare a titlului de proprietate este un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr.18/1991.
Potrivit art.95 pct.1 din C.pr.civ, Tribunalul judeca în prima instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenta altor instanțe.
Verificând dispozițiile Legii nr.18/1991 instanța a constatat că singurul articol care se refera la competența instanțelor judecătorești este art. 54, care prevede ca plângerile împotriva hotărârilor comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului se soluționează de judecătorie. Prin urmare, legea speciala nu reglementează competenta de soluționare a altor litigii de fond funciar având ca obiect anulare/constatare nulitate titlu de proprietate, etc.
Întrucât tribunalul a devenit potrivit Noului Cod de procedura civila instanța cu plenitudine de competență și întrucât legea specială nu prevede o competență specială în cazul litigiilor având ca obiect modificare/anulare/nulitate titlu de proprietate, instanța a admis excepția de
necompetență și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă în favoarea Tribunalului S. .
Prin sentința civilă nr. 3910 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. invocată din oficiu.
A fost declinată competenta de soluționare a cauzei având ca obiect fond funciar, reclamant R. V. și pârâtele C. L. DE F. F. B., C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. S., în favoarea Judecătoriei Z. .
S-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj în vederea solutionării conflictului negativ de competenta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin art. 94 din Noul Cod de procedură civilă au fost stabilite procesele care sunt judecate în primă instanță de către judecătorii, procese printre care nu se numără si cele în cadrul cărora se solicită modificarea unui titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar.
În această situație sunt aplicabile prevederile art. 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la competența tribunalelor de a soluționa, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Textul articolului 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, consacră, așadar, plenitudinea de jurisdicție a tribunalelor, toate celelalte instanțe având o jurisdicție de excepție, în sensul că ele pot soluționa cauze civile în primă instanță doar în baza unor dispoziții normative derogatorii, care să le atribuie în mod expres o atare competență.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 "în scopul accelerării judecății plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codulu i de procedur ă c iv il ă."
Legea nr. 18/1991 stabilește în mod expres competența materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53 - art. 56 și art. 64 din Legea 18/1991, fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anulare sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate.
Având însă în vedere faptul că, pe de o parte, în partea finală a dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 se face trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă, și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ competența materială a instanțelor este stabilită prin norme de excepție strict circumscrise dispozițiilor art. 52 din Constituția României și Legii nr. 554/2004, se poate concluziona în sensul că niciuna dintre acțiunile în justiție ce fac parte din categoria proceselor funciare, inclusiv cele care vizează modificarea, anularea sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau celorlalte acte emise în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, nu sunt date în competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Prin urmare, astfel de procese atrag competența materială a instanțelor de drept comun, iar stabilirea în concret a instanței competente trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 94 și art. 95 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 101 Cod procedură civilă în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia.
În cazul de față, acțiunea reclamantului vizează verificarea legalității unui act de reconstituire cu privire la un teren ce se situează în mod cert sub 200.000 lei (50 lei x 2600 mp) fapt ce atrage competența materială a judecătoriei, conform art. 94 alin. (1) lit. (j) Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 132 alin. (1) și alin. (3) Cod procedură civilă, raportat la art. 129 alin. (2) pct 2 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Z. .
Totodată, baza prevederilor art. 133 pct. 2 și art. 134 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
Legal investită cu soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, în temeiul art. 135 alin. 1 N.C.pr.civ.,Curtea de Apel Cluj reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată înregistrate inițial pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ este modificarea titlului de proprietate nr. 29216/60542 eliberat pe numele defunctului Hadi Domițian în calitate de moștenitor al defunctei R. V. .
În mod corect au reținut ambele instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Zalău și Tribunalul Sălaj, că legislația specială în materie de fond funciar nu cuprinde norme de competență materială în ceea ce privește acest gen de litigii având ca obiect anulare/modificare titlu de proprietate, Legea nr. 18/1991 prevăzând norme de competență numai în ceea ce privește litigiile având ca obiect plângerile întemeiate pe prevederile art. 53-56 și art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Sunt deci aplicabile dispozițiile generale în materie de competență ale Codului de procedură civilă, în litigiul de față raportat la data înregistrării acțiunii, ale Noului Cod de procedură civilă.
Conform prevederilor art. 95 pct. 1 N.C.pr.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Art. 94 pct. 1 lit. j din N.C.pr.civ. prevede că judecătoriile judecă în primă instanță orice fel de cereri evaluabile în bani, altele decât cele enumerate la lit. a-i din N.C.pr.civ., în valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Rezultă deci că este corect raționamentul Tribunalului S. care apreciază că raportat la aceste texte de lege, coroborate cu prevederile art. 101 din N.C.pr.civ., competența de soluționare a cererilor având ca obiect constatare nulitate/anulare/modificare titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar revine judecătoriei sau tribunalului, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
Referitor la natura litigiului, aceasta este una civilă, intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă neinfluențând în nici un fel natura acestor litigii.
În cauza dedusă judecății valoarea litigiului este în mod cert sub limita de
lei prevăzută de art. 94 pct. 1 lit. j din N.C.pr.civ., astfel cum s-a arătat de către tribunal, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revenind deci Judecătoriei Z. .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 din N.C.pr.civ. Curtea va stabili competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. B.
și C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. S. în favoarea Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. B. și C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. S. în favoarea Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1617/2013. Conflict de competență | Decizia civilă nr. 70/2013. Conflict de competență → |
|---|
