Sentința civilă nr. 29/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE AEPL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 29/_
Ședința Camerei de Consiliu din data de 22 iulie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. -A. POP GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență vizând stabilirea instanței competente material să soluționeze cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta P. G. C. P. în contradictoriu cu pârâții P.
O. R. P. și S. Român, prin C. Local al C. C., având ca obiect acțiune în constatarea nulității absolute sau inexistența titlului și rectificare de carte funciară.
Prezenta s-a dat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6076 din data de_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj în soluționarea cauzei, excepție invocată de către pârâta P.
O. P. .
S-a declinat în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P. G. C. P. în contradictoriu cu P. O. P. și S. Român, prin C. Local al C. C., pentru constatarea nulității absolute sau inexistența titlului în baza căruia s-au operat înscrierile în CF 5 P., CF 94 P. și CF 324 P., rectificare cărți funciare și restabilirea situației anterioare întabulărilor din anul 1898 în favoarea reclamantei .
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul său sub nr._ și precizată la termenul din data de _
, reclamanta P. G. C. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu P.
R. P. și S. Român, prin C. Local al C. C., constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 5 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_ ; rectificarea CF 5 P. de sub A+11 cu nr. top 220 (133/a), cu Biserică și împrejmuire în suprafață de 570 mp; constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 94 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_ ; rectificarea CF 94 P. de sub A+2 cu nr. top 190, cu grădină în suprafață de 720 mp; constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 324 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.11 din_ ; rectificarea CF 324 P. de sub A+1 cu nr. top 120, cu casă, curte și grădină în suprafață de 540 mp; revenirea la situația
anterioară a întabulărilor din anul 1898, în favoarea reclamantei și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că, în ceea ce privește rectificarea CF 5 P., respectiv a nr. top 220 (133/a) cu Biserica si împrejurime in suprafața de 570 mp (1 iugar), acestea au fost intabulate pe numele Parohiei G. Catolice P. în aceeași carte funciara, prin încheierea 5277 din_ . Ulterior, prin încheierea nr. 84 din_ a fost notata rectificarea numelui reclamantei in
O. R., în baza art. 13 din Decretul-Lege 177/1948 și a Decretului 358/1948, declarat abuziv în vederea reparației de către regimul post decembrist. Reclamanta a solicitat, de asemenea, rectificarea CF 94 P. in privința nr. top 190 cu gradina in suprafața de 720 mp (200 stj), care a fost intabulat in favoarea sa prin incheierea nr. 5277 din_ . Ulterior, prin incheierea nr. 84 din_, a fost operată în baza art. 13 din Decretul-Lege 177 din 1948 si a Decretului 358/1948, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, in favoarea Parohiei Ortodoxe Romane, prin rectificarea numelui reclamantei. În contradictoriu cu S. Roman, a solicitat rectificarea CF 324 in privința nr. top 20 cu casa curte si gradina in intravilan in suprafața de 540 mp, cu privire la care a fost intabulată încă din_ . Intabularile operate atât pe Biserica O.
R., cat si pe S. Roman, in baza Raportului oficios nr. 84 din 1967, respectiv in baza încheierii nr. 84 din 1967, au fost efectuate in conformitate cu Decretul nr. 177/1948 si cu Decretul 358/1948, care în mod abuziv arătau că bunurile ce se află în posesia unei organizații cooperatiste, socialiste sau obștești trec în proprietatea statului prin faptul posesiunii lor, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, deși chiar Constituția la acea vreme declara cel puțin în mod ferm neconstituționalitatea acestor prevederi.
Temeiul de drept pe care și-a întemeiat prima rectificare de carte funciară respectiv capătul 1 de petit, este art. 34 pct. 1 din Decretul - Lege 115/1938. Se apreciază că, nu numai că titlul nu a fost valabil, ci titlul lipsește cu desăvârșire, art. 37 din Decretul lege nr. 177/1948 alin. ultim arătând că în cazurile speciale înscrise la aliniatele precedente, constatarea acestora se va soluționa de către Judecătoria Populară a locului. Pe cale de consecință, titlul valabil în virtutea acestei legi era o sentință definitivă și irevocabilă prin care, chipurile, în virtutea legii s-ar fi constatat pierderea dreptului de proprietate. O asemenea sentință nu există în nici un caz, prin urmare nu există titlul valabil așa cum o cerea însuși actul normativ în vigoare la acea dată. Mai mult decât atât, sigur că nici un act normativ nu poate să prevadă pierderea în virtutea legii a unui drept de proprietate decât dacă el are caracter abuziv. Din art. 10 al Constituției în vigoare din 13 aprilie 1948 se prevede cu claritate că exproprierile pot fi făcute pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Această despăgubire nu s-a întâmplat niciodată, cultul greco - catolic a fost la distanță de două luni desființat după apariția Decretului - Lege 177, fiind emis Decretul nr. 358/2 decembrie 1948. În virtutea acestuia, practic, nu se mai lăsa la îndemână aplicarea art. 37, ci se constată la art. 1 că întreg cultul și-ar fi dorit revenirea la cel ortodox și că, practic, se rectifică denumirea acestuia spunându- i-se de la data publicării în Monitorul Oficial cult ortodox. Asupra acestui din urmă decret, până și legiuitorul post decembrist afirmă, prin adoptarea decretului lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, la punctul 20 că acesta se abrogă în vederea restabilirii situației de drept a cultului greco - catolic. Legiuitorul mai afirmă atunci că acest lucru s-a întâmplat în scopul înlăturării imediate din legislația țării noastre a unor reglementări legale emise de fostul regim dictatorial care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au dus la grave prejudicii materiale
și morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetățenilor, desfășurării unor relații normale cu celelalte state.
Concluzionând, afirmă reclamanta din nou că legiuitorul, după abrogarea acestui decret, practic, nu a făcut altceva decât să complice în mod inutil întreaga legislație ajungând în 2004 la concluzia că soluția este dreptul comun în materie.
Cum, în virtutea art. 6 din normele C.E.D.O. nu poate fi îngrădit reclamantei liberul acces la justiție, iar prin modificarea art. 3 din Decretul - Lege 126/1990, practic s-a indicat în orice materie privind recuperarea proprietăților fostei biserici greco - catolice, că competente în soluționarea litigiilor sunt tribunalele, legiuitorul neavând în vedere vreo excepție, și anume anularea titlurilor de proprietate.
Dacă legiuitorul nu a făcut distincție, nici reclamanta nu poate face acest
lucru.
În drept, au fost invocate prevederile Decretului nr. 358/_, ale
Decretului nr. 177/_, ale Decretului-Lege nr. 115/_, ale Decretului- Lege nr. 9/_, ale Decretului-Lege nr. 126/_, ale Legii nr. 182/_ 5, Constituția Republicii Populare Române și Legea nr. 489/_ .
Prin întâmpinarea depusă la data de_, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat a se constata inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF, și ca atare rectificarea acestei înscrieri, în conformitate cu disp. art. 36 din L.7/96, dreptul la acțiune pentru nevalabilitatea înscrierii se prescrie în 3 ani de la înscriere. În cazul nulității actului prin care s- a lezat un interes particular,această nulitate este relativă și de asemenea prescriptibilă în termen de 3 ani.
Cererea reclamantei, este formulată și în contradictoriu cu S. Român,la punctele 5 și 6 din cerere se menționează în contradictoriu cu S. Român, fără a se iniția și chemarea sa în judecată.
Cererea este în constatarea nulității titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF sau inexistența titlului, pentru mai multe imobile. Această cerere este întemeiată pe Decretul Lege nr.126 /1990, Legea nr.182/2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.64/2004, respectiv aceste acte normative speciale reglementează litigiile referitoare la situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale.
Raportat la cererea cu care instanța a fost investită, solicită pârâta a se constatata că imobilul din Cf 5, cuprinde 2 nr. top. nr. top. 257 cu suprafața de 5o m.p. cu destinația cimitir și nr. top. 22o în suprafață de 5755 cu destinația biserică. În dos. nr._, unde reclamanta a solicitat rectificarea CF, cu privire la același imobil, s-au întocmit 2 rap. de expertiză, care au stabilit că, în realitate, suprafața celor 2 nr. top. este de 3358 m.p. și este cimitir. În conformitate cu Legea 213/1998, cimitirele aparțin domeniului public, astfel că acest capăt de cerere este inadmisibil.
În privința imobilelor din CF nr.94 cu nr. top. 190, acesta figurează în CF
"grădină" ,faptic este cimitir, și nici acesta nu poate fi solicitat pe calea procedurii prev. de Legea 126/1990 și 182/2005. Nu este nici biserică, nici casă parohială și ca cimitir nu poate reveni la destinația pretinsă de reclamantă. În privința nr. top. 12o, acesta figurează casă, curte și grădină, faptic este Școala generală din localitate.
Prin urmare, nici unul din imobile nu face obiectul procedurii speciale.
În privința rectificării CF 324 pentru nr. top. 12o, este o eroare mențiunea transcrierii din CF 94, pentru că, în realitate, acest nr. top. s-a dezmembrat și nr. top. 120/l a rămas în același Cf, iar nr. top. 120/2 grădină, a trecut în CF 230.
Potrivit disp. art. 32 din D-L.115/1938 și art.900 din C. civil actual, înscrierea unui drept în CF în favoarea unei persoane beneficiază de prezumția legală că dreptul există în folosul ei.
Potrivit Codului civil, cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească. De asemenea, orice fapt negativ poate fi dovedit printr-un altul pozitiv, respectiv în cazul de față reclamanta poate să facă dovada că nu au trecut credincioșii la cultul ortodox,ci la un alt cult.
Potrivit D-L 115/1938, cererea cu înscrisurile privitoare la transcriere se trimite la notariatul de Stat. Prin urmare actul, în baza căruia s-a operat transcrierea trebuia păstrat de Notariatul de Stat Sălaj. Dar mai mult, revenirea comunităților locale(parohii) la cultul ortodox, este constatată prin Decretul 358/2 dec.1948, care menționează expres această revenire, a parohiilor. Prin urmare, actul de constatare a reveniri parohiilor este D.358/1948. De aceea, ca urmare a revenirii în totalitate a parohiilor, la cultul ortodox, nu se mai justifica existența organizațiilor centrale, la acea dată. Se cere ca instanța să constate contrariul celor menționate într-un act normativ, care a fost valabil la momentul transcrierii în CF. Faptul în sine a trecerii credincioșilor la cultul ortodox nici nu este contestat, dar se pretinde a se face dovada, împotriva legii în vigoare, la momentul transcrierii operațiunii ce se contestă.
La termenul din data de_, fiind puse în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare, reprezentanta pârâtei a precizat că a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât în cazul nulității actului prin care s-a lezat un interes particular, această nulitate este relativă și prescriptibilă în termen de trei ani. Totodată, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, reprezentanta pârâtei arătând că reclamanta trebuie să facă dovada că au fost îndeplinite condițiile legale prevăzute de Legea 126/1990, când a fost abrogat Decretul nr.258/1948. Reprezentanta pârâtei a mai invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj în soluționarea cauzei, solicitând, cu privire la această excepție, acvirarea dos. nr._ al Tribunalului Sălaj.
La termenul din data de_ au fost puse din nou în discuție excepțiile invocate de reprezentanta pârâtei.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În lipsa unui text de lege care să reglementeze modul în care trebuie să procedeze instanța, judecătorul trebuie să deducă ordinea în care se va pronunța asupra excepțiilor din caracterul și efectele pe care le produc acestea în cadrul procesului civil. În considerarea unor reguli doctrinale, vor fi rezolvate mai întâi excepțiile referitoare la investirea instanței, apoi excepțiile de necompetență, apoi excepțiile privind compunerea sau constituirea instanței, excepția puterii de lucru judecat, prescripția etc.
Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că, în raport de excepțiile invocate în prezenta cauză, se impune a fi analizată, mai întâi, excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționare.
Analizând dos. nr._ al Tribunalului Sălaj, acvirat, se reține că prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul acestei instanțe, reclamanta P.
G. C. P. a solicitat, în contradictoriu cu P. O. P., rectificarea CF 5 P. asupra nr. top 257 și 220, conținând 50 mp cimitir La Berk și biserică cu 5755 mp, în sensul anulării încheierii de întabulare nr.94/1967, ca fiind fără
titlu valabil și să se dispună revenirea în CF la situația anterioară înscrierii operate cu încheierea atacată nr.84/1967.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta a parcurs procedura prevăzută de art.3 din Decretul - lege nr.126/1990, că întabularea s-a operat în virtutea Decretului nr.358/1948, când era în vigoare Legea nr.115/1938. Decretul 358/1948 a fost abrogat prin Decretul - lege nr.9/1989. Textul legal prezent, cât și cel trecut se refereau la certificatul de moștenitor, acte de donație, contract de vânzare - cumpărare, însă nici unul din acestea, arată reclamantul nu se integrează în acest caz. În absența unui act juridic legal întabularea pe P.
O. s-a făcut în condiții ilegalitate.
Alin. 3 din Legea 489/2006 prevede că bunurile sacre, confiscate abuziv în anii 1940-1949, așa cum este situația de față, vor trebui restituite vechilor proprietari, conform legislației în vigoare, trimiterea fiind una directă către art.1 alin.3 din O.G. nr. 64/2004 care a modificat art.3 din Decretul - Lege nr.126/1990.
Prin întâmpinarea sa, pârâta P. O. P. a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe motiv că în localitate nu există nici credincioși și nici preot greco- catolic.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că biserica nu există, cea trecută în CF fiind demolată, iar în cimitirul comunal sunt îngropați decedații, indiferent de cultul căruia îi aparțin.
S-a mai arătat, de asemenea, că chiar dacă D. 177/1948 a fost înlocuit de o nouă lege a cultelor, la data respectivă a operat opțiunea de trecere la cultul ortodox și s-au produs consecințele trecerii proprietății și asupra bunurilor din patrimoniu.
Transferul dreptului de proprietate a operat în baza opțiunii manifestate de majoritatea credincioșilor greco - catolici.
Prin sentința civilă nr.374/22 februarie 2008, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei P. și a dispus rectificarea CF. nr.5 P., în sensul radierii încheierii de întabulare nr.84/1967 cu privire la înscrierea PAROHIEI ORTODOXE ROMÂNE pe nr. top 220 și restabilirea în CF a situației anterioare cu privire la nr. top 220, așa cum a fost anterior înscrierii operate cu încheierea nr.84/1967.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea privind rectificarea CF. nr.5 P. nr. top 257.
Excepția privind lipsei calității procesuale active a reclamantei pe motiv că în localitate nu există nici credincioși și nici preot greco- catolic a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată, deoarece din adresa nr.963/_ a Episcopiei R. Unită cu Roma, G. - C. cu Roma Oradea rezultă că în P. P. a fost numit preot greco- catolic cu începere de la data de 10 octombrie 2006 și s-a reinființat P. G. C. P., care are și cont bancar.
În aceste condiții, apare ca superfluă rectificarea numărului de credincioși al acestei parohii.
De altfel, potrivit art.5 alin.(2) din L. 489/2006, structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele și asociațiile religioase, iar în temeiul art.8 alin.
din același act normativ, cultele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale, autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. Similar cultelor, se înființează și se organizează și unitățile de cult.
Potrivit art.23 din L.1/2000, sunt structuri reprezentative ale unităților de cult centrele eparhiale, protoeriile, mănăstirile, schiturile, parohiile și filiile. P. este așadar o structură reprezentativă a unității de cult.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele: reclamanta a efectuat concilierea prealabilă cu pârâta, aceasta neprezentându-se la convocarea reclamantei.
În cartea funciară nr.5 P., nr. top 257 și 220, la care se referă reclamanta, figurează nr. top 257 cimitir în locul numit ,,Berki"; în suprafață de 14 stp = 50,36 mp, iar pentru nr. top 220 biserică și împrejurimi 1 jgh = 5755 mp.
Numărul top 257 a avut anterior nr.332/C și a fost notat în CF prima dată încheierea nr. 5239/ 20 septembrie 1895 ca avere bisericească prin posesie sub A+10 efectivă.
Nr. top 220 a avut anterior nr. 133/a, și a fost notat în CF pentru prima dată prin Încheierea nr.5277/_ sub A+11 în favoarea bisericii greco - catolice.
Ulterior, prin Încheierea nr.84/_, în baza Decretului nr.177 și 358/1948, s-a notat rectificarea numelui Parohiei G. - Catolice în P. O.
R. .
Decretul nr. 358/1948 este actul normativ prin care a fost desființat cultul greco-catolic.
Potrivit art. 36 din Decretul nr. 177/1948, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept statului.
Prin urmare, bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic nu puteau să fie atribuite unei biserici în ființă în baza Decretului nr. 358/1948, situație în care modul de dobândire cât și titlul cu care a fost înscris dreptul de proprietate în cartea funciară contravin legii.
Pe de altă parte, Decretul nr. 358/1948 a fost neconstituțional raportat chiar la Constituția din 1948, care în art. 8 și 10 ocrotea proprietatea privată și reglementa posibilitatea exproprierii numai pentru cauze de utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Ulterior, prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 358/1948, iar prin Legea nr. 489/2006 s-a abrogat și Decretul nr. 177/1948, astfel că în prezent, ambele acte normative, în temeiul cărora a fost înscris dreptul de proprietate prin Încheierea nr. 81/1967, sunt abrogate, astfel că această înscriere în cartea funciară există în prezent doar în baza unor acte normative abrogate.
Art. 34. pct. 3 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și a publicității imobiliare prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia a fost făcută înscrierea.
Decretul Lege nr. 126/1990 a recunoscut oficial Biserica R. Unită cu Roma, și în art. 2 reglementează situația bunurilor preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948 și aceasta este încă o dovadă a faptului că bunurile respective erau preluate de stat și că în baza acestui act normativ ele nu puteau să fie atribuite unei alte biserici, așa cum s-a întâmplat cu bunurile ce fac obiectul acestei cauze.
De aceea, titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea de carte funciară nu a fost nici la data când s-a făcut această înscriere și cu atât mai mult nu este nici astăzi valabil, situație în care sunt întrunite și prevederile art. 34 lit. a din Legea nr. 7/1996 și este întemeiată acțiunea în rectificarea intabulării în cartea funciară, urmând a se dispune în acest sens cu privire la nr. top 220.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea în CF nr.5 P. nr. top 257, instanța a reținut că pe acest nr. top se află înscris cimitirul.
Conform anexei 1 art. III pct.10 din L. nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cimitirele orășenești și comunale aparțin
domeniului public al comunei sau orașului, astfel că este inadmisibilă acțiunea privind revenirea la situația anterioară înscrierii în CF.
Împotriva sentinței civile nr. 374/22 februarie 2008 a Tribunalului Sălaj a formulat apel P. O. P. .
Prin Decizia civilă nr. 90/A/_, Curtea de Apel Cluj a reținut că prin petitul acțiunii, reclamanta contestă, de fapt, valabilitatea preluării imobilului (ca fiind făcută fără titlu), deci revendică imobilul, fiind invocate și dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006 Legea cultelor, potrivit cărora bunurile sacre confiscate în mod abuziv în anii 1940 - 1949 vor fi restituite conform legislației în vigoare adică art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 64/2004.
Instanța, din oficiu, având în vedere acest cadru juridic, a solicitat precizări în legătură cu valoarea imobilului și, în raport de estimările intimatei de la termenul din 9 martie 2009, în sensul că valoarea imobilelor este sub 5 miliarde, s-a constatat că Tribunalul nu era competent să judece cauza, competența materială revenind în primă instanță judecătoriei.
Astfel, în temeiul art.297 pct.2 C.pr.civ. s-a admis apelul, s-a anulat sentința civilă nr.374/_ a Tribunalului Sălaj și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Z. .
S-a dispus ca instanța să verifice temeinicia petitului referitor la constatarea nevalabilității titlului în baza căruia pârâta s-a întabulat în cartea funciară și respectiv anularea încheierii de CF prin care s-a întabulat pârâta, cu consecința rectificării cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară de CF.
S-a mai precizat că este adevărat că prin art.51 din Legea 489/2006 a fost abrogat Decr.177/1948 dar această abrogare nu poate constitui un obstacol în a aprecia dacă Decretul 177/1948 a fost sau nu unul abuziv și neconstituțional în raport de Constituția din 1948, câtă vreme modul concret în care a fost aplicat acest decret, în privința imobilului din litigiu, trebuie analizat prin raportare la situația anului 1948, cu alte cuvinte urmează să se verifice dacă aplicarea Decretului 177/1948 în anul 1948 a fost făcută cu respectarea prevederilor sale, mai precis ale art.37 din acest act normativ.
Recursul declarat de pârâta P. O. P. împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 1787/_, pronunțată în dosar nr._, cu consecința casării în întregime a deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare a apelului la Curtea de Apel Cluj.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță a privit o acțiune în justiție, în rectificarea înregistrării în Cartea Funciară în temeiul Decretului-Lege nr. 126/1997 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco- catolică), înregistrare în C.F. făcută ca urmare a O.G. nr. 64/2004, acțiune determinată de neînțelegerea părților în procedurile de conciliere.
Instanța de apel învestită cu judecarea apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sălaj a constatat din oficiu că instanța de fond care s-a pronunțat în cauză, nu era competentă să judece și a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Zalău pentru soluționarea cauzei.
Pronunțând această soluție Curtea de Apel Cluj a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispoziției incidente în cauză (Ordonanța nr. 64/2004), pronunțând prin aceasta o soluție nelegală.
Decretul-lege nr. 126/1990 a fost completat prin Ordonanța nr. 64/2004 publicată în M.Of. nr. 791 din 18 august 2004, în sensul că s-a introdus la art. 3 un nou alineat care a prevăzut că în cazul în care cele două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul comisiei mixte prevăzută la art. 3 din Legea nr.
126/1990, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun.
Acest din urmă act normativ a fost actualizat la 17 iunie 2005 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 182/2005, în sensul că în art. 3 s-a introdus alin. (3) care a prevăzut în mod expres că "soluționarea acestor acțiuni (la care se referă art. 3 din Legea nr. 126/1990) este de competența tribunalului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._ /Rj.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, ale cărei obiective au fost: identificarea imobilului din litigiu, înscris în CF 5 P. cu nr. top 257 și nr. top 220; să se stabilească dacă există, pe une din parcelele menționate, o biserică și dacă există un cimitir, iar în caz afirmativ, să se măsoare întinderea cimitirului și să se măsoare suprafața faptică a celor două parcele, cu nr. top 257 și nr. top 220.
Concluziile expertizei ordonate în cauză au fost următoarele :
Parcela cu nr. top 220 înscrisă în CF 5 P. are suprafața de 3349 mp, și nu de 5755 mp, cât este înscrisă în cartea funciară. Pe toată această parcelă există un cimitir.
Parcela cu nr. top 257 înscrisă în CF 5 P. nu a putut fi identificată în
teren.
Pe cele două parcele cu numerele topografice arătate mai sus nu există
edificată nicio biserică.
Judecarea apelului a fost apoi suspendată, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, la termenul de judecată din data de_, dată de la care dosarul a rămas în nelucrare, din vina părților, în arhiva instanței, fiind repus din oficiu pe rol de către instanță, la data de_ .
Prin Decizia civilă nr. 1/A/_, Curtea de Apel Cluj a constatat perimarea apelului declarat de pârâta P. O. P., împotriva sentinței civile nr.374 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, pe care a menținut-o.
În prezenta cauză, instanța reține că acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe prevederile Decretului-Lege nr. 9/1989, Decretul-Lege nr. 126/1990, Legea nr. 182/2005, iar din termenii în care a fost formulată acțiunea rezultă că aceasta vizează constatarea nulității absolute a titlului în baza căruia a operat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei, susținând că modalitatea de operare în cartea funciară nu are la bază un titlu în înțelesul art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938. Ca natură juridică, demersul reclamantei este o acțiune având ca obiect constatarea nulității titlurilor în baza cărora s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe P. asupra parcelelor cu nr. top.220 (133/a) din CF nr.5 P., nr.top.190 din CF nr.94 P. și nr.top.120 din CF nr.324 P. (încheierile de întabulare nr.84/_ și nr. 11/_ ).
După cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul nr._, dar și la dos. acvirat nr._, imobilele solicitate nu constau în biserică ori casă parohială, motiv pentru care dispozițiile Decretului - lege nr. 126/1990 nu sunt aplicabile.
Așa cum rezultă și din Soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în Plenul judecătorilor Secției de contencios a Înaltei Curți de C. și Justiție la data de_, procedura instituita prin O.U.G. nr.94/2000 nu își găsește aplicare în cererile formulate de Biserica R. Unita cu Roma (greco-catolica) privind restituirea bunurilor care au aparținut cultului greco-catolic, cu destinația locaș de cult si casa parohiala, întrucât în privința bunurilor respective sunt aplicabile dispozițiile legii speciale în materie si anume ale Decretului-lege
nr. 126/1990, cu modificările si completările ulterioare. per a contrario, în litigiile având ca obiect imobile care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma (greco- catolica) si au fost preluate de Biserica O. R., altele decât locașuri de cult și case parohiale, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. 94/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 94/2000 (republicată),
"imobilele care au aparținut cultelor religioase din România si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgenta";.
Față de cele mai sus expuse, se constată că litigiului ce face obiectul dosarului nr._ nu îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege 126/1990, iar legiuitorul face distincție clară în ceea ce privește texte de lege sunt aplicabile litigiului.
Întrucât în cauză obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a titlului pârâtei sau inexistența titlului său de proprietate, coroborat cu faptul că imobilele ce fac obiectul litigiului nu intră sub incidența reglementărilor speciale privind cultele, având în vedere prevederile art. 1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996 rep. - Legea cadastrului și a publicității imobiliare, se constată competența judecătoriei în soluționarea litigiului, astfel că instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj și va declina cauza în favoarea Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Totodată, având în vedere admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, instanța nu va mai supune examinării celelalte excepții invocate.
Prin sentința civilă nr. 484 din_ a JUDECĂTORIEI ȘIMLEU SILVANIEI, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis excepția de necompetență materială invocată de către reclamantă și pârâtă.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta P. G. C. P., în contradictoriu cu pârâții P. O. R. P.
, S. ROMAN PRIN C. LOCAL AL C. C., în favoarea Tribunalului Sălaj.
S-a suspendat orice procedură și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului de competență, Curtea de Apel Cluj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a pus în discuție temeiul juridic al acțiunii la termenul de judecată din data de 20 martie 2013.
Temeiul juridic al acțiunii poate fi pus în discuție de către instanța de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Se constată că scopul principal urmărit prin acțiunea formulată de reclamant este, evident revendicarea ternului cu locaș de cult înscris în CF 5 nr.top.220 care figurează ca biserică și împrejmuire. Reclamanta a solicitat aceste imobile făcând trimitere la OG 64/2004 act normativ care se referă la lăcașurile de cult. De altfel, acest scop a și fost afirmat verbal în ședința de judecată din 20 martie 2013.
Lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma și au fost preluate de Biserica O. R. pot fi revendicate în
condițiile Decretului Lege 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2000 și prin Legea 182/2005, potrivit dreptului comun.
În nici un caz, astfel de imobile nu pot face obiectul retrocedării în condițiile O.U.G. 94/2000 având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 1și 2 din acest act normativ, fac obiectul acestei ordonanțe:
imobilele care au aparținut cultelor religioase din România si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgentă.
Regimul juridic al imobilelor care au destinația de locaș de cult va fi reglementat prin lege specială
Chiar dacă în raportul de expertiză efectuat în dosar_, acvirat la prezentul dosar, s-a concluzionat că pe terenul înscris în CF 5 P. nu există edificată nicio biserică, având în vedere că în cartea funciară mai sus menționată, apare ca fiind înscrisă și o biserică, instanța nu are cum să treacă peste principiul disponibilității și, în consecință, peste voința reclamantei, care solicită, prin acțiunea formulată, revendicarea acelui imobil.
Prin urmare, s-a apreciat că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, invocată de ambele părți, este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Sălaj.
Pe rolul Curții de Apel Cluj cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Curtea, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Sălaj și Judecătoria Șimleu Silvaniei, în temeiul art.22 alin.2 C.pr.civ., reține următoarele:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea reclamantei
P. G. C. P. prin care s-a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții
P. O. R. P. și S. Român, prin C. Local al C. C., constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 5 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_ ; rectificarea CF 5 P. de sub A+11 cu nr. top 220 (133/a), cu Biserică și împrejmuire în suprafață de 570 mp; constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 94 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.84 din_ ; rectificarea CF 94 P. de sub A+2 cu nr. top 190, cu grădină în suprafață de 720 mp; constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 324 P., ce a făcut obiectul încheierii nr.11 din_ ; rectificarea CF 324 P. de sub A+1 cu nr. top 120, cu casă, curte și grădină în suprafață de 540 mp; revenirea la situația anterioară a întabulărilor din anul 1898, în favoarea reclamantei și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile Decretului nr. 358/_, ale Decretului nr. 177/_, ale Decretului-Lege nr. 115/_, ale Decretului- Lege nr. 9/_, ale Decretului-Lege nr. 126/_, ale Legii nr. 182/_ 5, Constituția Republicii Populare Române și Legea nr. 489/_ .
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat în fapt și în drept, Curtea constată că scopul principal urmărit prin acțiunea formulată de reclamantă este revendicarea imobilului teren cu lăcaș de cult înscris în CF nr.5 P., nr.top.220, pe care figurează ca fiind înscris o biserică și împrejmuire în suprafață de 1 iugăr.
Reclamanta a solicitat revendicarea acestui imobil făcând trimitere la OG nr. 64/2004 act normativ care se referă la lăcașurile de cult. De altfel, acest scop a și fost afirmat verbal în ședința de judecată din 20 martie 2013.
Lăcașurile de cult și casele parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma și au fost preluate de Biserica O. R. pot fi revendicate în condițiile Decretului Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2000 și prin Legea nr.182/2005, potrivit dreptului comun.
Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată,_, art.3 din Decretului Lege 126/1990 prevede următoarele:
"(1) Situatia juridica a lacasurilor de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolica) si au fost preluate de Biserica O. R. se va stabili de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti clericali ai celor doua culte religioase, tinind seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri.
Partea interesata va convoca cealalta parte, comunicandu-i in scris pretentiile sale si punandu-i la dispozitie dovezile pe care se sprijina aceste pretentii. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin inmanarea scrisorilor sub semnatura de primire. Data convocarii comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituita din cate trei reprezentanti ai fiecarui cult. Daca la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se intruneste sau daca nu se ajunge la nici un rezultat in cadrul comisiei ori decizia nemultumeste una dintre parti, partea interesata are deschisa calea actiunii in justitie, potrivit dreptului comun.
Solutionarea acestor actiuni este de competenta tribunalelor.
Actiunile sunt scutite de taxa de timbru";.
În consecință, astfel de imobile, cum este imobilul în litigiu, nu pot face obiectul retrocedării în condițiile O.U.G. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 1 și alin.2 din acest act normativ, fac obiectul acestei ordonanțe: imobilele care au aparținut cultelor religioase din România si au fost preluate in mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate in proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, in condițiile prezentei ordonanțe de urgentă. Regimul juridic al imobilelor care au destinația de locaș de cult va fi reglementat prin lege specială
Chiar dacă în raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._, acvirat la prezentul dosar, s-a concluzionat că pe terenul înscris în CF nr. 5 P. nu există edificată nicio biserică, având în vedere că în cartea funciară mai sus menționată, apare ca fiind înscrisă și o biserică, instanța nu poate încălca principiul disponibilității și, în consecință, nu poate trece peste voința reclamantei, care solicită, prin acțiunea formulată, revendicarea acestui imobil.
Așa fiind, în temeiul art.3 alin.3 din Decretului Lege nr. 126/1990, modificat prin O.G. nr. 64/2000 și prin Legea nr.182/2005, prin care s-a prevăzut în mod expres că "soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalului";, Curtea, în temeiul prevederilor art. 22 alin. 5 C.pr.civ., stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta P.
G. C. P. în contradictoriu cu pârâții P. O. R. P. și S. Român, prin C. Local al C. C., având ca obiect constatarea nulității absolute sau inexistența titlului și rectificare de carte funciară, în favoarea Tribunalului Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta P. G. C. P. în contradictoriu cu pârâții P. O. R.
și S. ROMÂN, PRIN C. LOCAL AL C. C. având ca obiect constatarea nulității absolute sau inexistența titlului și rectificare de carte funciară, în favoarea Tribunalului Sălaj.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
-A. POP N. N.
Red.AAP/ 3ex. _
| ← Sentința civilă nr. 26/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 75/2013. Conflict de competență → |
|---|
