Sentința civilă nr. 51/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 51/F/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 11 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. | C. | V. |
GREFIER: A. | B. |
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Jibou și Tribunalul Sălaj referitor la acțiunea civilă formulată de reclamantul R. I. împotriva pârâtelor C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și C. locală de fond funciar J., având ca obiect modificarea titlului de proprietate.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei J. la data de_ sub nr._, reclamantul R. I. le-a chemat în judecată pârâtele C. J. S. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. L. de F.
F. J., solicitând modificarea Titlului de Proprietate nr. 46/4566/_, în sensul majorării suprafeței terenului arabil extravilan din parcela "Râtul Taurului";, de la 4000 mp, la 5000 mp.
Prin Sentința civilă nr. 456 din 6 iunie 2013 Judecătoria Jibou a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului S. .
În motivarea hotărârii s-a reținut că procesele funciare (altele decât plângerile împotriva hotărârilor comisiilor județene de fond funciar), indiferent de valoarea litigiului, sunt de competența tribunalelor, conform art. 95 pct.1 C.pr.civ., întrucât atât art.1 din Titlul XIII Legea nr.247/2005, cât și art.III alin.2 din Legea 169/1997 fac trimitere la instanța judecătorească de drept comun.
Prin sentința civilă nr. 3821/_ a Tribunalului S. s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului S., invocată din oficiu.
S-a declinat în favoarea Judecătoriei J. competența de soluționare a cererii de fond funciar formulate de reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâtele C. J. S. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. L. de F. F. J. .
S-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005, "în scopul accelerării judecății plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările
și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă."
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în Decizia nr. XLV din 21 mai 2007 a Secțiilor Unite, "că procese funciare sunt considerate toate litigiile al căror obiect vizează restituirea proprietății funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislației prin reforma în domeniul proprietății cuprinsă în Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, acțiunile care au ca obiect constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997, se încadrează în sintagma "alte litigii, apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991", din articolul 1 Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.";
Legea 18/1991 stabilește în mod expres competența materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53 - art. 56 și art. 64 din Legea 18/1991, fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anulare sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate.
Având însă în vedere faptul că, pe de o parte, în partea finală a dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005 se face trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă, ale cărui norme completează dispozițiile speciale ale Titlului XIII al Legii 247/2005 în privința procedurii judecății proceselor funciare și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ competența materială a instanțelor este stabilită prin norme de excepție strict circumscrise dispozițiilor art. 52 din Constituția României și Legii 554/2004, se poate concluziona în sensul că niciuna dintre acțiunile în justiție ce fac parte din categoria proceselor funciare, inclusiv cele care vizează modificarea, anularea sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau celorlalte acte emise în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, nu sunt date în competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Prin urmare, astfel de procese atrag competența materială a instanțelor de drept comun, iar stabilirea în concret a instanței competente trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 94 și art. 95 C.pr.civ.
Potrivit art. 101 C.pr.civ., în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia.
În cazul de față, acțiunea reclamantului vizează modificarea (anularea parțială) a unui titlu de proprietate, în sensul majorării cu 1000 mp a unui teren înscris în titlu, teren a cărui valoare de circulație indicată de reprezentanta reclamantului, este de 2.000 lei, fapt ce atrage competența materială a judecătoriei, conform art. 94 alin.1 lit.j C.pr.civ.
Față de aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 132 alin.1 și 3 C.pr.civ., raportat la art. 129 alin.2 pct.2 C.pr.civ., Tribunalul va admite excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și își va declina competența în favoarea Judecătoriei J. .
În baza art. 133 pct.2 și 134 C.pr.civ., va constata ivit conflictul de competență, va dispune suspendarea judecății cauzei și va înainta dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a învestit prima instanță cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect modificarea parțială a titlului de proprietate emis în favoarea sa, respectiv în ceea ce privește suprafața de teren extravilan cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Caracterul patrimonial al acestui tip de acțiune este evident, având în vedere că, prin cererea formulată, reclamantul solicită recunoașterea dreptului sau de proprietate asupra unui teren ( 5000 mp teren extravilan, față de 4000 mp cât a făcut obiectul reconstituirii). Acest drept este patrimonial și, deci, evaluabil în bani.
Este adevărat că, în concepția noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun, față de vechiul Cod de procedură civilă, în concepția căruia instanța de drept comun era judecătoria.
Curtea constată însă că această normă generală de procedură se aplică doar în situația în care nu există alte reglementări specifice. Or, dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ. stabilesc că judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Obiectul litigiului îl constituie o suprafață de 1000 mp teren extravilan, cu privire la care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate (în plus față de suprafața de 4000 mp pentru care i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate). Potrivit declarației reclamantului, î valoarea de circulație a acestei suprafețe, indicată de reprezentanta reclamantului, este de 2.000 lei.
Stabilit fiind caracterul evaluabil în bani al acțiunii, stabilirea competenței materiale a instanței se va face în raport de prev. art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ care determină competența în primă instanță a judecătoriilor pentru toate cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv
Așa fiind, în baza art. 135 C.pr.civ., se va stabili că instanța competentă să soluționeze acțiunea civilă formulată de reclamantul R. I. este Judecătoria J.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Stabilește că instanța competentă să soluționeze acțiunea civilă formulată de reclamantul R. I. împotriva pârâtelor C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR S. și C. L.
DE F. F. J., având ca obiect modificarea titlului de proprietate este Judecătoria Jibou.
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
V. M. C. B. A.
Red., dact. V.M.
5 ex., _
| ← Decizia civilă nr. 70/2013. Conflict de competență | Decizia civilă nr. 6/2013. Conflict de competență → |
|---|
