Decizia civilă nr. 866/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr.866
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: H. I. - D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta B. A. -R. , domiciliată în Z., str. G. Bacovia, nr. 16, jud. S., împotriva Sentinței civile nr. 1322 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect, plângere contravenționala OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentei reclamante B. A. - R. - av. Cerba C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 5, lipsă fiind recurenta reclamantă și intimatul I. de P. Județean S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei reclamante B. A. -R. - av. Cerba C., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 1322 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta B. A. R. împotriva procesului - verbal de contravenție seria CP nr. 3633356 din_ încheiat de intimatul I. de P. Județean S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.3633356 din data de_, petenta B. A. R., a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 675 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a
OUG 195/2002 și sancționată de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_, ora 14.48 a condus auto cu nr._ prin localitatea Poarta S. ului fiind înregistrat cu aparatul radar mijlocul tehnic certificat ROM 424 montat pe auto MAI 34880 rulând cu viteza de 102 Km/h.
Analizând mai întâi actul constatator sub aspectul legalității, prima instanță a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse prin O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În privința temeiniciei procesului-verbal, în urma analizării probelor administrate, J. a concluzionat că se face dovada săvârșirii faptelor contravenționale de către petentă.
Astfel, în urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto prima instanță a reținut faptul că petenta a condus autoturismul cu nr._ prin localitate, fiind înregistrată cu aparatul radar rulând cu viteza de 102 Km/h.
Cinemometrul de control rutier, tip Autovision seria ROM nr. 424 montat pe auto_ ( MAI 34880), este verificat metrologic la data de_ potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate de 1 an.(f.15), iar agentul constatator Souca Dorin deține atestat de operator "Autovision";(f.14).
S-a apreciat că starea de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității, petenta nefăcând dovada unei stări de fapt contrare în situația în care probele administrate sunt în măsură să convingă instanța cu privire la vinovăția contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă, motiv pentru care, s-a reținut faptul că procesul-verbal seria CP nr.3633356 din data de_ a fost temeinic întocmit iar fapta săvârșită de către contravenientă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a fost constatată potrivit legi, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.";
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, s-a considerat că această sancțiune a fost corect aplicată conform dispozițiilor art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiind înlăturată astfel apărarea petentei potrivit căreia, în speță, este incidentă marja de eroare de 3/% prevăzută de norma metrologică ceea ce înseamnă că autoturismul condus de el avea o viteză sub limita de suspendare a permisului de conducere.
Cu privire la aplicarea marjei de eroare reglementată de art.3.1.1 lit. c din Ordinul 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, prima instanță a arătat faptul că nu se impune aplicarea acestor marje atâta timp cât există un buletin de verificare metrologică valabil și care confirmă faptul că măsurătorile se încadrează în marjele de toleranță care pot fi, atât pozitive cât și negative.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 675 lei, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, s-a apreciat faptul că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta B. A.
R., solicitând modificarea sentinței, rejudecarea plângerii și, în principal
admiterea acesteia, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar modificarea acestuia, în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul.
În motivarea recursului se arată că, în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare apărările petentei, prin care a contestat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 180 alin.3 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, deoarece înștiințarea de plată nu a fost completată, fapt ce atrage anularea procesului-verbal de contravenție.
În mod greșit instanța de fond a stabilit că fapta petentei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 și că această faptă a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Petenta avea montat pe mașină un detector radar și era practic imposibil ca la momentul la care a fost înregistrată să fi circulat cu viteza de 102 km/h.
De asemenea, în mod nelegal prima instanță nu a luat în considerare eroarea maximă tolerată de +/- 3% din valoarea înregistrată, prevăzută de art. 3.1.1 lit.b din NML 021-05. Câtă vreme nu s-au produs dovezi de natură să ateste că la data efectuării verificării cinemomentrului și eliberării buletinului de verificare metrologică s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată, prima instanță trebuia să aibă în vedere, aplicând marja de eroare, că viteza vehiculului se putea situa între 98,98 km/h și 105,06 km/h și, având în vedere și principiul că orice dubiu trebuie interpretat în favoarea celui sancționat, rezultă că instanța trebuia să rețină viteza de 98,98 km/h ca fiind cea reală, singura viteză aflată dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Intimatul I. de P. Județean S. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unui mijloc de probă indubitabil, respectiv înregistrarea video pe suport CD efectuată cu aparatul din dotarea autovehiculului poliției, care relevă cât se poate de clar că autoturismul condus de petentă a fost înregistrat de aparatul radar circulând prin localitate cu viteza de 102 km/h. Această înregistrare a fost obținută printr-un mijloc tehnic omologat și verificat potrivit legii, iar măsurarea și înregistrarea vitezei de rulare a autoturismului a fost efectuată de un operator calificat. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petenta a fost sancționată, reținând așadar starea de fapt descrisă în procesul verbal și reiterată în sentința primei instanțe.
Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul era de maxim 50 km/oră, conform art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002. Petenta a depășit acest maxim de viteză cu 52 km/h, fapta sa constituind contravenție, prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 1, litera e OUG 195/2002 republicată.
Referitor la viteza măsurată, petenta a înțeles să invoce, atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, existența unei marje de eroare în calcularea vitezei de deplasare a autovehiculelor de către aparatul radar, întemeiat pe prevederile pct.
3.1.1. lit.c din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr.301/_ al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, modificat prin Ordinul nr.187/_ . În conformitate cu norma invocată, pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de +/- 3% din valoarea înregistrată.
Instanța de recurs reține că subpct. 3.1.1 este cuprins în pct. 3 al normei denumit "Cerințe metrologice și tehnice";- subpct. 3.1. al normei denumit "Cerințe metrologice";, reprezentând condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aparatul radar pentru a putea măsura corect viteza autovehiculelor. Verificarea îndeplinirii acestor cerințe nu cade în sarcina instanței de judecată, ci în sarcina specialiștilor metrologi în cadrul procesului de omologare și ulterior, cu ocazia verificărilor metrologice periodice. Dacă aparatul, cu ocazia verificărilor metrologice periodice îndeplinește toate aceste cerințe, se emite buletinul de verificare metrologică cu valabilitate un an, care dovedește că aparatul radar este apt a măsura corect viteza de deplasare a autovehiculelor.
În concluzie, prin emiterea Buletinului de verificare metrologică se atestă îndeplinirea tuturor cerințelor metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, prezumându-se, prin norme legale, îndeplinirea acestor cerințe pe toată durata valabilității verificării metrologice (1 an de la data emiterii).
Prin urmare, instanța de judecată nu poate interveni și modifica rezultatul măsurării vitezei unui autoturism efectuate în condiții legale de către un cinemometru.
În concluzie, T. apreciază că în mod legal prima instanță a apreciat că înregistrarea efectuată de camera aparatului radar și depusă de intimat la dosar dovedește cu certitudine că petenta, la data de_, ora 14:48 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, prin localitatea Poarta S. ului, cu viteza de 102 km/h.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de recurentă, legal de necompletarea înștiințării de plată, tribunalul constată că acest act, deși imprimat pe același tipizat ca și procesul verbal de contravenție, din punct de vedere juridic reprezintă un act juridic distinct, cu existență de sine stătătoare, ale cărui eventuale vicii de formă sau de fond nu pot afecta valabilitatea procesului-verbal de contravenție. Pe de altă parte, motivul de nelegalitate invocat nefăcând parte dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art.17 din OG 2/2001, el nu este apt să conducă la anularea procesului-verbal numai dacă petenta dovedește că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în cazul de față, petenta nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a invocat cel puțin vătămarea care i s-ar fi produs.
În ce privește sancțiunile aplicate, respectiv amenda în sumă de 675 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, T. constată că
sunt legale și au fost corect individualizate, neexistând nici un temei justificat pentru înlocuirea sau înlăturarea lor. Sancțiunea amenzii a fost stabilită la limita minimă legală, iar petenta a avut posibilitatea de a achita în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal jumătate din acest minim, chiar în condițiile în care a înțeles să atace cu plângere procesul-verbal.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. A. - R., împotriva Sentinței civile nr. 1322 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
Președinte, N. C. C. | Judecător, P. D. | Judecător, I. D. H. |
Grefier, V. H. |
Red. H.I.D./_
Dact.H.V./_ Ex.2
Jud.fond: P. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 869/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 932/2013. Plângere contravențională → |
|---|
