Decizia civilă nr. 606/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 606/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ IE 2013 INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent S. R. PRIN M.
F. P. PRIN D. G. A F. P. A J. C., recurent B.
E. J. S. D. M. și pe intimat V. V., intimat T. A., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta intimaților V. V. și T. A., av. Varga A. Georgia.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ul constată că în cauză au fost promovate două recursuri. Recursul promovat de contestatorul S. Român prin D. G. a F.
P. a J. C. este formulat în termen, motivat, comunicat.
Recursul promovat de intimatul B.E.J. S. D. este formulat în termen, motivat, comunicat, netimbrat.
La data de 27 mai 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimaților V. V. și T. A., iar la data de 3 iunie 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatului S. R. Prin M. F. P. Prin D. G. a F.
P. a J. C.
Din oficiu, T. ul invocă excepția netimbrării recursului promovat de intimata B.E.J. S. D. și nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe excepția netimbrării în privința recursului promovat de intimatul B.E.J. S. D. M. și asupra recursului promovat de recurentul S. Român prin D. G. a F. P. a J. C.
Reprezentanta intimaților V. V. și T. A., având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității recursului ca netimbrat în privința recursului promovat de intimata B.E.J. S. D. M. și respingerea ca nefondat a recursului promovat de contestatorul S. R. Prin M. F.
P. Prin D. G. a F. P. a J. C. și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform dovezilor anexate la dosar .
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 5330/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală - D. G. a F. P. a J. C. în contradictoriu cu intimații V. V. și T. A. și B.E.J. S. D. M.
.
A dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit în cadrul dosarului execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M. de la suma de 7.326 lei la suma de 3.500 lei, în care se include T.VA. - ul, și în consecință:
A anulat în parte actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M. pentru suma de 3.826 lei, reprezentând onorariului executorului judecătoresc.
Au fost menținute restul actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M. .
S-a respins cererea de suspendare a executării silite ca lipsită de interes.
A fost obligat contestatorul să plătească intimaților V. V. și T. A. suma de 1.120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., la data de_, sub nr. de mai sus, formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ -
D. G. A F. P. A J. C. în contradictoriu cu intimații V.
V. și T. A. și B.E.J. S. D. M., s-a solicitat anularea actelor emise în dosarul execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M., respectiv anularea procesului verbal din data de_ și constatarea nulității somației emisă la data de_ . Totodată s-a solicitat și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că executarea silită s-a realizat cu încălcarea normelor de competență teritorială, că au fost încălcate prevederile art. 387 C.pr.civ., că prin somație s-a acordat un termen de plată de 1 zi, că nu s-a făcut dovada existenței încheierii de încuviințarea a executării silite, că s-au încălcate dispozițiile art. 2 Legea nr. 110/2007 și ale
O.G. nr. 22/2002, că în speță creditorii au avansat doar suma de 620 lei din cheltuielile de executare, că onorariu executorului judecătoresc în cuantum de 7.326 lei este nejustificat,
Intimații V. V. și T. A. au depus întâmpinare la data de_ prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate și a cererii de suspendare a executării silite, precum și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1120 lei.
În motivare s-a arătat în esență că, executarea silită este una legală deoarece au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. 2 Legea nr. 221/2009, că executorul judecătoresc nu trebuie să facă dovada în fața debitorului că a obținut încuviințarea executării silite, că art. 2 O.G. nr. 22/2001 așa cum a fost modificat nu este aplicabil în speță, că intimații au formulat o cerere de executare voluntară la data de_, că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea limitelor maximale prevăzute de Ordinul nr. 2550/2006.
Intimatul B.E.J. S. D. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ședința publică din data de_ instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. S. D. M. .
Analizând actele și materialul probator, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silită formulată la data de_ intimații- creditori au solicitat punerea în executare a Sentinței civile nr. 19/_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, irevocabilă, prin care contestatorul a fost obligat la plata către intimații V. V. și T. A. a sumei de 2.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a Deciziei civile nr. 2499/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. pronunțată în același dosar, irevocabilă, prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 76.500 lei reprezentând valoarea bunurilor confiscate și suma de 560 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și a Deciziei civile nr. 71/RC/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, irevocabilă, prin care contestatorul a
fost obligat la plata sumei de 1.120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul acestor hotărâri irevocabile s-a dispus prin Încheierea civilă nr. 8820/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. _
, încuviințarea executării silite împotriva contestatorului, în dosarul execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M. . Prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional de mai sus s-a stabilit un debit total de 88.070 lei, format din: suma de 80.420 lei reprezentând debit principal, potrivit titlurilor executorii, suma de 200 lei - onorariu avocat din faza executării silite, suma de 124 lei - taxe de timbru, suma de 7.326 lei - onorariu executor ce include T.V.A. -ul. Din cheltuieli de executare, creditorii- intimați au avans suma de 620 lei.
Prin prisma motivelor invocate în cererea introductivă, instanța a apreciat contestația întemeiată în parte. În ceea ce privește obiecțiile contestatorului legate de încălcarea normelor de competență teritorială, instanța a reținut netemeinicia susținerilor acestuia raportat la prevederile exprese ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, conform cărora, hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) și b) sunt supuse recursului, care este de competența curții de apel, și sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. ești, norme incidente în speță, având în vedere temeiul juridic în baza căruia au fost soluționate hotărârile judecătorești care stau la baza executării silite.
Instanța a arătat că, demararea procedurii executării silite a fost justificată de neexecutarea de bună voie a obligației stabilite prin titlurilor executorii de către contestator, întrucât deși hotărârile judecătorești au rămas irevocabile și deși intimații-creditori au solicitat cu bună-credință mai întâi pe cale amiabilă executarea voluntară a obligațiilor contestatorului- debitor, prin formularea cererii nr. 27960 din data de_ de la fila 28 din dosar, înainte de demararea procedurii executării silite, totuși nu s-a dat curs solicitărilor acestora, sens în care singura modalitate rămasă acestora a fost aceea a executării pe cale silită a hotărârilor judecătorești.
Prin urmare, intimații-creditori au respectat principiul executării de bună voie a obligațiilor, înainte de a porni executarea silită, oferindu-i contestatoarei posibilitatea de a face o plată benevolă. Sub aspectul invocării dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, instanța nu a putut reține incidența acestora din moment ce contestatorul nu a făcut dovada lipsei de fonduri, ori așa cum în mod pertinent au arătat intimații-creditori, legea nu instituie o prezumție nici măcar relativă a lipsei de fonduri.
În legătură cu somația emisă în dosarul execuțional nr. 531/2012 al
B.E.J. S. D. M., instanța a reținut că aceasta respectă prevederile art. 387 și art. 411 C.pr.civ., atât prin prisma menționării denumirii și sediului
debitorului cât și în privința termenului de 1 zi pentru executarea obligației. Totodată, neavansarea integrală a cheltuielilor de executare nu atrage nulitatea ori nelegalitatea actelor de execalin. 1 C.pr.civ. nu stipulează o astfel de sancțiune, de aceea în lipsa dovedirii unei vătămări aduse contestatorului, instanța a înlăturat și aceste motive.
Analizând procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M., instanța a considerat că acesta a fost încheiat în mod legal, mai puțin în ceea ce privește stabilirea onorariului executorului judecătoresc.
Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora, pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, instanța a apreciat că suma de 7.326 lei stabilită cu titlu de onorariu executor judecătoresc depășește onorariu maxim stipulat de lege, având în vedere că, suma ce face obiectul executării silite, respectiv creanța rezultată din titlu executoriu este de 80.420 lei. Totodată, instanța a observat că suma de 7.326 lei nu este justificată nici de complexitatea procedurii ori munca depusă de executorul judecătoresc, care se rezumă la solicitarea de încuviințarea a executării silite, la emiterea procesului verbal de cheltuieli, care nu a presupus nici măcar actualizarea creanței, la emiterea unei somații și mai apoi a adresei adrese de poprire raportat la forma de executare silită solicitată de către intimații-creditori.
În raport de cele expuse, instanța a apreciat întemeiate doar în parte susținerile contestatorului, a dispus reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M. de la suma de 7.326 lei la suma de 3.500 lei, în care se include T.VA. - ul, și în consecință, a anulat în parte actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 531/2012 al B.E.J. S. D. M. pentru suma de 3.826 lei, reprezentând onorariului executorului judecătoresc și a menținut restul actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 531/2012 al
B.E.J. S. D. M. .
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, intimații pentru a combate susținerile contestatorului au efectuat cheltuieli constând în onorariu avocațial, instanța a obligat contestatorul să plătească intimaților V. V. și
T. A. suma de 1.120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, modalitatea de stabilire a onorariului executorului judecătoresc nefiind la latitudinea creditorilor.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului, contestatorul a arătat că soluția instanței de fond a fost pronunțata in dezacord cu dispozițiile legale incidente in cauza întrucât, singura modalitate in care instituția se putea opune unei executări silite nelegale demarate împotriva sa, a fost formularea unei contestații la executare. Termenul stabilit pentru efectuarea plății a fost de 1 zi de la data primirii somației.
Instanța de fond a înlăturat susținerile contestatoarei cu privire la încălcarea principiului executării voluntare in condițiile in care aceasta nu
trebuie sa facă dovada unui fapt negativ, respectiv a lipsei de fonduri. Prin dispoziții legale exprese legiuitorul a instituit un termen rezonabil in care se poate efectua plata intrucat creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
In acest sens arată ca potrivit art. 2 din Legea nr.110/_: "Daca executarea creanței stabilite prin titlurile executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de
6 luni, sa facă demersuri necesare pentru a-si indeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului".
De asemenea, potrivit art.3 din Legea nr. 110/_: "In cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2 creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie".
In continuare, arată ca in cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc, care constituie titlu executoriu, s-a menționat obligarea contestatorului la plata unui onorariu nelegal, in dezacord cu prevederile art.39 din Legea 188/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Judecătoria Cluj-Napoca a redus in mod aleatoriu onorariul executorului judecătoresc deși, acesta este in total nejustificat, în condițiile in care singurul act emis de către acesta este somația in speța, nefiind emisa o adresa de înființare a popririi asa cum retine în mod greșit instanța de fond. Prin urmare, executorul judecătoresc pretinde un onorariu, fara a îndeplini actele de executare silita efective.
Recurentul nu s-a opus efectuării plații sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești intr-un termen rezonabil, iar instanța de fond a considerat ca executorul judecătoresc a procedat in mod corect specificând in cuprinsul somației termenul de 1 zi si nu termenul de maxim 6 luni in care sa faca demersuri pentru efectuarea plații.
In speța, singura operațiune emisa de executor consta in emiterea somației si comunicarea actelor de procedura pentru care, potrivit Ordinului nr.2550/2006 onorariile minimale sunt de 20 lei.
Potrivit ordinului nr. 2550/2006 invocat, pentru fiecare forma de executare silita indirecta - urmărire mobiliara a creanțelor, urmărire imobiliara a creanțelor, poprire - poate fi perceput separat un onorariu care sa incadreaza intre limite minime si maxime definite precis. Acest onorariu se calculează după un algoritm de calculul progresiv in funcție de actul de executare îndeplinit. Mai mult decât atat, prin art. 39 alin (1) lit.d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, se stabilește ca executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorariile minimale si maximale stabilite de ministrul justiției si ca in cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: "d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite". Faptul ca se pretinde un onorariu fara a fi îndeplinite forme de executare silita constituie motiv de nelegalitate a acestuia.
In continuare, consideră că soluția instanței de fond este greșita si sub aspectul normelor de procedura întrucât, chiar daca in cuprinsul Legii 221/2009 se specifica faptul ca hotărârile judecătorești pronunțate in temeiul
acestui act normativ sunt puse in executare de MFP prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, actele de executare trebuiau comunicate MFP, care a fost parte în litigiu in calitate de reprezentant al statului roman.
Nu in ultimul rând, învederează instanței faptul ca soluția instanței de fond este greșita si sub aspectul obligării MFP la plata întregului cuantum al cheltuielilor de judecata, incalcand astfel prevederile art.274-276 din Codul de procedura civila, din cuprinsul căreia se desprinde teza potrivit căreia numai partea care a pierdut cauza (cade in pretenții), poate fi obligata la plata acestora. Formularea unei contestații la executare era singura modalitate in care MFP se putea opune unei executări silite nelegale prin care s-a solicitat plata unui onorariu nelegal este formularea unei contestații la executare silita, context in care nu considera ca MFP ar fi avut vreo culpa procesuala pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.
În condițiile în care contestația la executare a fost admisa in parte instanța de fond obliga contestatorul la plata întregului onorariu avocațial solicitat de intimați, motiv pentru care solicită reducerea cuantumului acestuia in mod rezonabil, sau înlăturarea in totalitate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs și BEJ S. D. M.
, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii în totalitate a contestației la executare.
Prin întâmpinarea formulată intimații V. V. și T. A. au solicitat respingerea recursului declarat de contestator, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Recursul declarat de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin cererea înregistrată sub nr.27960/_ la DGFP C. intimații V.
V. și T. A. au solicitat punerea în executare de bunăvoie în termen de 30 de zile a dispozițiilor sentinței civile nr.19/2012 a T. ului C. și a deciziei civile nr.2499/R/2012 a Curții de Apel C. .
Prin cererea înregistrată sub nr.531/_ la BEJ S. D. M. intimații au solicitat executarea silită a dispozițiilor din cele două hotărâri judecătorești.
Prin procesul verbal din data de_ emis în dosarul execuțional de mai sus s-a stabilit un debit total de 88.070 lei, format din: suma de 80.420 lei reprezentând debit principal, potrivit titlurilor executorii, suma de 200 lei - onorariu avocat din faza executării silite, suma de 124 lei - taxe de timbru, suma de 7.326 lei - onorariu executor ce include T.V.A. -ul. Din cheltuieli de executare, intimații au avans suma de 620 lei.
Prin somația din_ executorul judecătoresc a pus în vedere recurentului să achite în termen de o zi de la data primirii somației suma datorată.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră nefondate criticile recurentului privind somația emisă la data de_, instanța de fond reținând în mod corect că aceasta respectă prevederile art. 387 și art. 411 C.pr.civ., atât prin prisma menționării denumirii și sediului debitorului cât și în privința termenului de 1 zi pentru executarea obligației. Recurentul contestă fără nici un temei termenul de o zi pentru executarea obligației, însă omite faptul că intimații i-au solicitat încă de la data de_ punerea în executare de bunăvoie a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Astfel, susținerile recurentului conform cărora nu s-a opus efectuării plății sunt nefondate, iar dispozițiile art.2 și 3 din OG nr.22/2002 nu instituie un termen de grație de 6 luni pentru executarea benevolă a
obligațiilor de către autoritățile publice, atunci când nu se invocă lipsa fondurilor.
Nu sunt fondate nici susținerile recurentului privind incidența dispozițiilor art. 2 și 3 din Legea nr.110/2007, în realitate art.2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.110/2007, în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada lipsei de fonduri, iar legea nu instituie o prezumție nici măcar relativă a lipsei de fonduri.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, potrivit dispozițiilor art.39 alin.1 lit. c din Legea nr.188/2000 "Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: …pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește
80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite";.
Instanța de fond a făcut o judicioasă aplicare a acestor dispoziții legale atunci când a redus onorariul expertului de la suma de 7326 lei la suma de 3500 lei, în condițiile în care onorariile menționate sunt maximale și trebuie să se țină cont de complexitatea dosarului și de munca depusă de executorul judecătoresc, fără să existe nici un temei pentru reducerea și mai mult a onorariului.
Totodată, neavansarea integrală a cheltuielilor de executare nu atrage
C.pr.civ. nu stipulează o astfel de sancțiune. Mai mult, conform art. 39 alin.3 din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
În ceea ce privește normele de competență, dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.221/2009 sunt clare în ceea ce privește punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) și b) de către Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. ești, susținerile recurentului fiind nefondate.
În fine, referitor la cheltuielile de judecată, recurenta a fost obligată la plata sumei de 1120 lei, reprezentând onorariul avocațial. În condițiile în care singurul act de executare anulat a fost cel privind onorariul executorului judecătoresc, intimații neavând nici o culpă în această privință, iar restul cererilor recurentului sunt neîntemeiate, în mod corect a fost acordat întreaga sumă reprezentând onorariul avocațial, fiind pe deplin incidente dispozițiile art.274 C.proc.civ.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul urmează să respingă recursul declarat de contestator și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților V. V. și T. A. suma de 1120 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
2. Recursul declarat de B. E. | J. S. | D. M. | |
Pentru termenul de judecată din _ | recurentul B. | E. | J. |
S. D. M. a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 158,54 lei și timbru judiciar de 3 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
Recurentul intimat nu s-a conformat dispozițiilor instanței astfel încât, în ședința publică din data de 04 iunie 2013, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a invocat excepția netimbrării recursului.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în
ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să admită excepția netimbrării, cu consecința anulării ca netimbrat a recursului declarat de B. E. J. S. D. M. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de B. E. J. S.
D. M. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 5330 din 19 martie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească intimaților V. V. și T. A. suma de 1120 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, C. -G. H. |
Red. D.T./C.Ț./_
Jud.fond.Ș. -B. T. an
| ← Decizia civilă nr. 219/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 786/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
